1,046 matches
-
Era un semn cât se poate de elocvent că vestea adusă îi înveninase până în cel mai străfund colț al sufletului lor. Tatăl se arătă deosebit de hotărât. Se vedea cât de acolo, din mișcarea neliniștită a brațelor, din pașii care presau dușumeaua care scârțâia sub fiecare călcătură, că n-o mai putea îndura pe Simona nici o clipă sub acoperișul casei lui. Privea mereu spre ușă de parcă ar fi vrut să zică: ,, Nu pleci o dată, ce mai aștepți?" Mama făcu o nouă încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și pe dușmanii fără nume cu care Îți vei petrece următorul weekend. Luciano, martor inoportun al umilințelor mele, Îmi va Împrumuta brațul său - singurul pe care-l are - și apoi o să moară și el. O cocioabă cu un chepeng În dușumea, ce se deschide deasupra unui soi de văgăună, de rezervor, de maț subteran, folosit din timpuri imemoriale pentru a depozita În el mărfuri de contrabandă, neliniștitor de umed deoarece vine În contact cu canalele colectoare din Paris, acest labirint al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
jumătate de mileniu Înaintea lui Foucault. Ca să-i permită să oscileze liber, eliminaseră unele infrastructuri, creînd În amfiteatrul corului acea grosolană antistrofă simetrică, marcată de felinare. M-am Întrebat cum putea Pendulul să-și mențină constanța oscilațiilor acum, când sub dușumeaua corului nu mai putea exista regulatorul magnetic. Apoi am Înțeles. Pe marginea corului, lângă motoarele Diesel, stătea un individ care - gata să-și schimbe locul ca o pisică pentru a urma variațiile planului de oscilație - imprima sferei, ori de câte ori aceasta venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cine mai are timp să-și aducă aminte? Acolo se-adunau iarna și prietenii mei, la o votcă sau un „Vinifruct“: Gino și Cezar, cocoțați pe dulapul bunicului, sub tavan; Mihnea și cu mine, spate-n spate pe ziarele de pe dușumea; Andrei ținând afară de șase (oricum n-ar fi încăput pe ușă). Noi ceilalți, rămași înăuntru, ne întrebam din priviri: când mergem la meditații? cine apără marți pe „Dinamo“? cât o mai duce nea’ Nicu? Povesteam filme, cărți, meciuri, croiam planuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
orașului neamenajat prin tratarea lui ca o consecință a mii de fapte mărunte, teoretic echivalente. Ibid., p. 737. Unele mici componente ale clădirilor erau, desigur, produse În cantități industriale de mult timp: de la cherestea, plăci de gips-carton și țigle, până la dușumele și binecunoscutele cuie. Trusele de unelte pentru gospodărie Sears and Roebuck existau deja În 1890. Acolo unde performanța este esențială - de pildă, În armată - această logică este Înlocuită de alte criterii. Astfel, soldații au de obicei ghete pe măsura fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
și plânge la comandă, gesticulând ca o marionetă în lumina rampei cu scopul unic de a-i face să râdă pe distinșii spectatori din staluri și de la galerie. Se pare că drama eroilor lui Caragiale începe și se continuă dincolo de dușumeaua scenei, în culisele neluminate și primejdioase ale teatrului. Sunt și alți comentatori care au intuit ecourile abisale ale părintelui Titircă Inimă Rea. Cioculescu a trecut, cu grație, pe lângă, dar investigația lui Theodor Codreanu țintește direct în miezul problemei, și din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Stabilește perechile de cuvinte de mai jos astfel încât să se potrivească la perechile date ca model. Adaugă încă două cuvinte, primele care îți vin în minte după fiecare rezolvare. 1. ploaie - vară; 2. vară - cald; 3. dulce - gust; 4. covor - dușumea; 5. calorifer - căldură; 6. cereale - grâu; Proba se dă spre rezolvare timp de 3 minute. Are o parte proiectivă (partea a doua). Evidențiază structura fluidă a asociațiilor mentale. Interesează numărul de greșeli, omisiuni și cantitatea de asociații făcute. 6. PROBA
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
am stat numa’ câteva zile, iar În Gherla am fost În clădirea nouă... Așa ne-o tot purtat... În care Închisoare v-a fost mai greu? Peste tot... Da’ În Sibiu era ceva... Acolo ne mâncau noaptea pleoșnițele. Ieșeau de sub dușumea, și pereții erau tot pictați... Noaptea, cum nu mai era lumină, cum porneau... Încolo am stat numai pe betoane, pe ciment... Prin ’tâtea locuri era numai ciment... În Aiud, când ne-o băgat Într-un arest... era numa’ beton, nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
jos, și tot etajul ăla a fost reținut pentru noi... Și ne-a Împărțit acolo, ne-a pus câte unul sau doi Într-o celulă. Celula era goală, nu exista nimic În ea, nici masă, nici scaun, nici pat, numai dușumeaua... Era cu dușumele atuncea... Și dormeam cu hainele de pe noi jos pe dușumele, că altceva n-aveam, nici pătură... Și În noiembrie a venit frigul... Ne-a adunat atunci pe toți Într-o singură celulă, o cameră mai mare, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
etajul ăla a fost reținut pentru noi... Și ne-a Împărțit acolo, ne-a pus câte unul sau doi Într-o celulă. Celula era goală, nu exista nimic În ea, nici masă, nici scaun, nici pat, numai dușumeaua... Era cu dușumele atuncea... Și dormeam cu hainele de pe noi jos pe dușumele, că altceva n-aveam, nici pătură... Și În noiembrie a venit frigul... Ne-a adunat atunci pe toți Într-o singură celulă, o cameră mai mare, și-așa am stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Împărțit acolo, ne-a pus câte unul sau doi Într-o celulă. Celula era goală, nu exista nimic În ea, nici masă, nici scaun, nici pat, numai dușumeaua... Era cu dușumele atuncea... Și dormeam cu hainele de pe noi jos pe dușumele, că altceva n-aveam, nici pătură... Și În noiembrie a venit frigul... Ne-a adunat atunci pe toți Într-o singură celulă, o cameră mai mare, și-așa am stat până În luna mai, când ne-a transferat la Satu Mare, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
niciodată momentul... Se oprește, se pune cu mâinile În șolduri și zice: „Mai dă o dată!”. (râde - n.n.) Ăsta o prins bota cu amândouă mâinile, da’ când să lovească, Costică o făcut doi pași În camion și ăla lovește de cântă dușumeaua camionului de numa’... (râde - n.n.) Toată lumea a plecat deodată din Târgșor sau v-au Împărțit pe loturi? Toți elevii, tot ce-a fost acolo i-o luat după detenție: până la trei ani inclusiv, pe toți i-o Îmbarcat și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Securitate În penitenciarul Tribunalului. Acolo am stat zece luni... Îmi amintesc când am fost băgat În camera număru’ 49, o cameră mare, În mod normal pentru opt-zece oameni, și acolo am stat În Înghesuială 35-40 de oameni, fără paturi, pe dușumea, și Îmi amintesc că atuncea... peste trei săptămâni nici n-am avut lingură, numai un castron stricat, și Întotdeauna când am primit mâncarea a trebuit ca să aștept până când ceilalți mănâncă și dup-aia am primit Înprumut o lingură. Acolo au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Radu. Io cîștig întotdeauna. Iar dacă nu, trag o castană-n cap lu' ăla de-mi dă pedeapsă. Nu chiar așa. Trebuie să respecți regulile. Mai vedem noi. Și-au adus aproape paharele de suc și prăjiturelele, așe-zîndu-se turcește pe dușumea. Alin și-a desfăcut o acadea, din care a început să sugă cu duioșie. Radu mai avea niște semințe prin buzunarul de la pantaloni și scuipa corjile mai mult pe covor, chiar dacă Alin îi adusese o farfurioară. Spunea c-o să curețe
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
înlocuiseră geamurile sparte, iar camera de pe hol am transformat-o într-un mic birou unde puteam sta liniștită, să-mi fac materialele pentru ședințe. Pentru a putea începe activitățile în cămin, trebuia făcut curat, cărat molozul, șterse geamurile și vopsite dușumeaua, ușile și geamurile. Era multă treabă. În ziua aceea era pustiu pe strada principală, iar eu aveam nevoie de câteva femei care să mă ajute să fac curat în cămin. Am mers pe la porți, dar nu era nimeni acasă. Unde
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu acesta. Fredonam refrenul binecunoscut „Hai, vino iar în gara noastră mică/ Privește-mă să vezi cât mi e de frică... Marea sărbătoare se apropia cu repeziciune. Toată lumea nu vorbea decât despre evenimentul cultural. Căminul a fost 81 măturat, iar dușumeaua a fost dată cu motorină pentru a fi dezinfectată și proaspătă, geamurile șterse, scena terminată și cortina grea, din catifea, instalată. Pereții cârpiți au fost acoperiți de covoare aduse de prin sate. Cu ocazia festivalului se organiza și un concurs
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe fiecare și unde locuiește. - Pot face mai mult decât atât, priorule. Pot să ți-i arăt personal. S-au adunat să bea În sala de jos. Dacă mă urmezi... Dante se porni În urma lui, urmat Îndeaproape de bargello. În dușumeaua de scânduri de la primul etaj se deschidea un chepeng larg, probabil gura de Încărcare de la vechea fânărie. Hangiul Îl ridică și Îl Îndemnă să se apropie de deschidere. Dedesubt, un grup de bărbați ședea În jurul unei mese din lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
doua zi dimineață îl găseam în bucătărie, mâncând, ursuz, ouă fierte moi. Singura lui hrană. Apoi urca la etaj, unde-și petrecea ziua în pat sau la birou. — S-a umflat mâna mamei, am zis eu, cu privirile ațintite în dușumea. N-am putut rosti mai mult. Plângeam cu sughițuri. Naoji nu răspunse. L-am privit. — Nu mai e nici o speranță. N-ai văzut-o? Când se umflă astfel, nu mai e nici o speranță, zise el apucându-se de marginea mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
astfel de oameni nu mai aveau ce căuta pe lume. Cei care mor sunt frumoși. Trebuie să trăiesc. Trebuie să-mi duc viața mai departe, oricât ar fi de urâtă, oricât ar mirosi ea a sânge. M-am chircit pe dușumea, încercând să-mi răsucesc trupul, asemenea unui șarpe cu pui care-și face gaură în pământ. Cu un singur lucru nu mă puteam împăca. Acuzați-mă de gânduri murdare sau de ce vreți. Trebuie să supraviețuiesc și să lupt cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fierărie, de sticlă, ciocolată, hrană pentru păsări, bijuterii, articole de băcănie, mușama și cântece populare - aici era cel mai mare prestigiu; și chiar și în faptul că eram niște Atlași în acest angrenaj, șezând sub podele, ascultând cum se îndoaie dușumeaua sub greutatea sutelor de oameni care se perindau pe acolo, cu orga de la cinema care se agita și respira vis-à-vis și cu huruitul care se cobora până la noi de la tramvaiele de pe Chicago Avenue - în timp ce pâcla cu pieliță sângerie a zgurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ei rămânând astfel aproape toți goi. A doua zi nemaiputând suporta aceste chinuri Îngrozitoare am căzut În nesimțire, astfel am rămas vreo două zile. Când mi-am revenit, trenul era În gara Tg. Frumos XE "Tg. Frumos" ... Eram lungit pe dușumea Între cadavre care aveau o Înfățișare stranie: rigidizați În poziția În care căzuseră pe jos, Încleștați Între ei, formaseră o masă legată și neîntreruptă. În vagon era un miros oribil, un amestec de sânge, cadavre și fecale. Cu sforțări mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
că ea va afla cu cine fusese În seara precedentă. * * * Cocoșul și Fazanul e un mic local foarte la modă, situat pe o alee ce dă În Camden High Street, zugrăvit În culoarea mentei, dotat cu oglinzi aurite și cu dușumele lustruite, semănând astfel periculos de mult cu un bar de vinuri. Se zice că e cel mai bun loc din nordul Londrei pentru a agăța desenatori tehnici. Totuși, nu le poți reproșa o nimica toată ca asta, când au o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și tu..., cere-i o foaie, de palmares, pentru noi, adică, un fleac, o bancnotă de-o sută... Să văd ce se poate face. Ce zi este astăzi? Nu e vineri? Norocul vostru, că și-a primit de ieri pensia. Dușumeaua tocită scârțâie binișor, bătrânește și Vierme se desprinde din încătușarea zevzecului aghesmuit și dispare sibilinic, mut, încovoiat și tracasat. Un pic abulic, pașii săi târșâiți stingându-se într-o ascensiune solemnă pe scări, anticipând întâmpinarea inerentă a destinului. În cameră
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prag și se rostogolesc, odată cu potaia, jos, în curte. Unde continuă să se tăvălească! Brava, mamaie, brava! Păcat că te duseși și tu! o fericește Fratele. Cronica morților săraci, episodul doi... Băi, îl mâniem pe Dumnezeu, dacă o abandonăm pe dușumea, ca pe-o cârpă, zice milostiv Apostatul. Ajutați-mă și voi să-i dăm onoru' și s-o suim în tronuleț, în locu' lu' Luci', că mult bine ne-a făcut nouă, femeia asta! Îngerul pune și el osul pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
apoi se dovedește că, de fapt, e scîndură de beată și s-a dat mai Într-o parte să vomite puțin. Așa că vă duceți, jalnici, la culcare. Iar dimineața ne trezim fiecare În patul lui, Vlad adunîndu-și fizicul derutant de pe dușumeaua de lemn prăfuit a căsuței. Dă un nou Înțeles expresiei „mă ridic din pat“, spuneți voi. E obișnuit cu situațiile În care el iese prost, e prețul pe care Îl plătește pentru că trăiește pe altă lume. Planul C e de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]