1,087 matches
-
cele mai comune, se confundă cu platonismul însuși. Doctrina despre Idei este cea care va asigura lui Platon titlul de părinte necontestat al idealismului în gândirea occidentală. Să examinăm, așadar, pe scurt doctrina despre Idei. Doctrina despre Idei avansează un dualism radical, conform căruia realitatea se despică în două lumi polar opuse: o lume imperfectă, trecătoare și schimbătoare, a lucrurilor și o alta perfectă, eternă și neschimbătoare a Ideilor despre aceste lucruri. Pentru a lămuri și mai clar statutul lumii ideilor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
niciodată desprins de cunoaștere și adevăr. Tocmai de aceea „... sofiștii și retorii se întâlnesc în același domeniu de preocupări comune și nu pot preciza cu ce anume se ocupă, nici ei înșiși, și nici ceilalți oameni cu privire la ei”. Există un dualism antropologic care se naște la Platon prin situarea opozitivă a artei inovatoare față de lumea socio-politică. Cunoașterea pe care o poate deține artistul este autolimitată. Ocultarea permanentă a sensului imaginii artistice este rezultatul lipsei de reguli sintactice precise. Atunci când se întâmplă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
numerus clausus, un act de închidere ce instaurează între ultimul ales și primul exclus discontinuitatea unei frontiere socialeă (Bourdieu, 1989, p. 141). Oricum ar fi, la ora actuală, acest mod de recrutare a elitelor de către marile școli este considerat rezultatul „dualismului” învățământului superior francez. Totuși, trebuie să observăm că dualismul contemporan este din punct de vedere istoric rezultatul eclipsării instituției universitare timp de un secol (Renaut, 2002, pp. 75-88). Într-adevăr, considerând universitățile ca fiind incompatibile cu principiile Revoluției, Convenția le-
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ultimul ales și primul exclus discontinuitatea unei frontiere socialeă (Bourdieu, 1989, p. 141). Oricum ar fi, la ora actuală, acest mod de recrutare a elitelor de către marile școli este considerat rezultatul „dualismului” învățământului superior francez. Totuși, trebuie să observăm că dualismul contemporan este din punct de vedere istoric rezultatul eclipsării instituției universitare timp de un secol (Renaut, 2002, pp. 75-88). Într-adevăr, considerând universitățile ca fiind incompatibile cu principiile Revoluției, Convenția le-a suprimat în 1793. Ele n-au reapărut decât
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
gnosticii reînnoadă cu izvoarele întregii gândiri grecești: celălalt țărm al bazinului mediteranean... Astfel încât influențele presupun și un aport din partea spiritualităților importante din punct de vedere geografic: mazdeismul persan, iudaismul palestinian, foarte probabil orfismul helenistic și bineînțeles, pitagorismul și platonismul grecești. Dualismul maniheismului chaldeean - secolul III al erei noastre - este și el coborâtor din aceste influențe amestecate atunci când opune binele și răul pe același principiu ca și gnosticii. Luptă între Lumini și Tenebre la Ormuz și Ahriman la perși, mesianism apocaliptic și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
permite, într-adevăr, unele confruntări în ceea ce privește definițiile plăcerii, desigur, dar și în ceea ce privește metoda - scenografia gestului sau cea a verbului -, cunoașterea - senzuală sau intelectuală -, natura realului - material sau imaterial -, scopurile înțelepciunii - practică sau teoretică, ori chiar mistică -, trupul - prieten sau dușman -, dualismul - adevăr sau eroare -, intersubiectivitate - celibatar sau comunitar -, politica - a refuza sau a susține puterea -, precum și alte chestiuni referitor la care Platon și Aristip propun două lumi ireconciliabile. Se putea angaja realmente o discuție fecundă fie și numai despre plăcere. Subtitlul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lasă să alegi între două imposibilități îo viață de plăceri fără reflecție, o viață de reflecție fără plăceri), un hedonist autentic, un veritabil adversar al lui Platon, pe o scenă filosofică reală, și nu trucată, ar recuza maniheismul, ar respinge dualismul reducționist și ar revendica pentru sine această opțiune a unei terțe vieți. El n-ar lăsa să i se fure ideea uitându-se cum o șterge șmecherul zeflemitor și flecar: ar angaja niște discuții asupra părților ce ar trebui lăsate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dușman. După ce Eudoxiu fusese refuzat în tinerețe la conducerea Academiei, episodul geometriei aplicate contează poate ca o ocazie de reconciliere... -2Un platonician hedonist! Platinician și hedonist! Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxiu nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. -6- Moartea morții. în opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și păcate, pedepse
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a ne convinge, să nu neglijăm nici biografia lui Epicur, nici textele lui Aristip, în vreme ce tradiția ignoră viața primului și cunoaște prost teoria celui de-al doilea... Numai voința de a reproduce categoriile clasice ale istoriei platoniciene a filosofiei justifică dualismul care opune plăcerile stabile epicuriene plăcerilor dinamice cirenaice. Epicur nu s-a putut mulțimi cu această dimensiune negativă a hedonismului, nici Aristip doar cu măsura instantanee a jubilării. Practica Grădinii ateniene și corpusul doctrinal transmis la Cirene interzic această opoziție
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a trupului asupra părticelei de divinitate puse de zei în oameni. Epicur consideră că plăcerile cele mai mari se află de partea sufletului; Aristip... de partea trupului! Pentru a avansa astfel de argumente, trebuie să pleci de la considerentele obișnuite ale dualismului, care opune cele două instanțe ireconciliabile: un trup material, un suflet spiritual. Așa ceva e valabil pentru pitagoricieni și platonicieni, la care, într-adevăr, cele două ordini există separate, distincte, fiecare dintre ele ținând clar de lumea sa. Creată, coruptibilă, constrângătoare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
căci numai acesta, prin alcătuirea sa atomică și prin funcția sa organică, face posibilă conștientizarea lor, deci existența lor. Știm prea puține despre teoria aristipeană pentru a putea afirma clar un monism, dar nu există nici o dovadă în sensul unui dualism, al existenței a două instanțe separate, și mai ales a unui suflet imaterial, etern și aflat în relație cu divinul, cu cerul inteligibil... La cirenaici, totul aduce mărturie în favoarea unității imanente a realului. Și atunci, cum altfel, dacă nu din
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
poate cineva vorbi de plăceri ale trupului separate de plăcerile sufletului? Ceea ce înregistrează carnea epicuriană este decodat de sufletul atomic: dorințe, plăceri, suferințe, chinuri, jubilări... Doar un artificiu retoric și o poziție antinominalistă permit recurgerea la cele două momente ale dualismului pentru a le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici regăsim firul călăuzitor al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
învățarea unui mod de a trăi bine. Filosofia permite acest demers exaltant. Cum? Tocmai învingând spaimele. în ce fel? Activând o înțelepciune materialistă. Chiar dacă nu citează niciodată numele lui Platon, Lucrețiu se situează pe poziții radical antiplatoniciene: el recuză idealismul, dualismul și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin atât de mult - se înțelege de ce. Phaidon oferă într-adevăr un text care inaugurează opțiunile catolice asupra chestiunii morții și a ceea ce se întâmplă cu trupul după moarte: mântuire
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pagină. A se vedea și Michel Onfray, Cynismes. Portrait du Philosophe en chien, Grasset, 1990, Livre de Poche. * ** Platon, un luptător rău intenționat. Nici vorbă să examinăm statutul plăcerii în filosofia lui Platon, un subiect cât se poate de vast... Dualismul său, elogiul adus de el sufletului, detestarea trupului, desconsiderarea vieții, a sensibilului, a realului, tropismul său pentru pulsiunea de moarte - amintiți-vă de Phaidon î64, 6): „Filosofii cu adevărat filosofi sunt dornici de moarte”! - fac din el un gânditor emblematic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
detestat, și Dumnezeu, care gândește, glorios, și gnosticism, al hilicilor, instrument al eliberării, iubit, Marea Rațiune, și mântuire, negarea lui, prieten, și timpul, tovarăș al sufletului băutură, boală, hrană, râs, sănătate, simțuri nobile și josnice, suflet, absent, distinct de trup, dualism, imaterial, legat de trup, loc, și mântuire, metempsihoză, muritor, nemuritor, perfect, predominanța lui, prizonier al cărnii, al psihicilor, purificare, transmigrare, VIAȚA FILOSOFICĂ banii, ca o capodoperă conversația, edificarea sinelui, meditația, sărăcie, viață sănătoasă, Traducere de Mihai Ungurean * „Muncă, familie și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care trebuie acceptată de oricine o examinează dintr-un unghi sociologic (Ralea, 1928). Evaluând modelul poporanist și țărănist asupra structurii și direcției de evoluție a societății românești, Eugen Lovinescu (1881-1943) și Șt. Zeletin observau, nu fără temei, caracterul său hibrid, dualismul său structural: o structură social-economică medievală pe care s-a altoit o formulă de democrație politică revoluționară (Lovinescu, 1972, pp. 314-315); „sus” instituțiile democratice ale burgheziei capitaliste, „jos” viața economică a vechiului regim (Zeletin, 1991, p. 19)! Gânditorii de orientare
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
pune diagnosticul, niciodată în chip scurt, totdeauna în spiritul adevărului. G. CĂLINESCU Fanatic și sceptic, religios și ateu, pesimist și optimist, aristocrat și democrat, delicat și violent (și s-ar mai putea găsi încă multe dublete de acestea), iată atâtea dualisme care fac din G. Ibrăileanu una din cele mai complexe personalități pe care le-a avut cultura noastră, unul din acele esprit-carrefour prin excelență. MIHAI RALEA [ G. Ibrăileanu] a fost un cărturar al socialului literar, îndeletnicire căreia i-a dat
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
dar fără un program de acțiune socială, al Partidului Național Român (pe care, după 1881, gazeta l-a reprezentat o vreme), calea G. de T. a fost jalonată de evenimentele din 1848-1849, de epoca de relativă libertate care a premers dualismului, apoi de anii, caracterizați prin nedreptăți naționale și sociale, ai dualismului austro-ungar. Dar în ansamblul ei, linia politică urmată în timpul secolului al XIX-lea a corespuns pe deplin intereselor naționale ale românilor din Transilvania. Până la 1848, gazeta lui Barițiu a
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
pe care, după 1881, gazeta l-a reprezentat o vreme), calea G. de T. a fost jalonată de evenimentele din 1848-1849, de epoca de relativă libertate care a premers dualismului, apoi de anii, caracterizați prin nedreptăți naționale și sociale, ai dualismului austro-ungar. Dar în ansamblul ei, linia politică urmată în timpul secolului al XIX-lea a corespuns pe deplin intereselor naționale ale românilor din Transilvania. Până la 1848, gazeta lui Barițiu a constituit principalul mijloc de afirmare publicistică a drepturilor politice și culturale
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
le-a făcut din Sfinții Părinți greci au loc mai ales într-o epocă mai târzie. „Cărțile Platonicilor”, cum le-a numit Augustin, i-au furnizat unele explicații fundamentale, în special cea legată de existența unui singur Dumnezeu (care depășea dualismul maniheist) și cea privitoare la logosul său, supremă înțelepciune și raționalitate; Augustin a observat apoi în Confesiuni că această doctrină putea fi găsită și în Evanghelia după Ioan, dar aceasta nu însemna că neoplatonicii puteau să se ridice până la nivelul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care o numesc „fundament” (Contra epistulam Manichei quam vocant fundamenti), focalizată pe o scrisoare atribuită lui Mani care conținea o serie de teze considerate „fundamentale” de către adepții săi; apoi Natura binelui (De natura boni), unde e condamnat din nou orice dualism. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 46, 1969 (A. Mutzenbecher; între alte scrieri și De catechizandis rudibus: J. Bauer); BA 11, 1949 (De catechizandis rudibus. De doctrina Christiana. G. Combès etc.); 11/1, 1991 (De catechizandis rudibus: G. Madec); CSEL 25, 1
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o tradiție a polemicii teologice tradiționale în episcopatul alexandrin. Epistola sărbătorească numărul 12 din 424 conține argumentări cristologice privitoare la consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl. Comentariul la Ioan, bogat, așa cum am spus, în dezvoltări doctrinale în bună parte polemice, atacă, pe lângă dualismul cristologic, și arianismul, reproducând chiar citate din texte ariene (cf. I, 4, PG 73, 56-57: respingerea unor opinii eunomiene; IX, 1, PG 74, 217-221; X, 1, ibidem 316; X, 2, ibidem 337: citate din texte neprecizate mai bine, dar evident
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
realizează într-un mod absolut diferit de orice alt posibil raport dintre Dumnezeu și ființa umană; de acest „prosôpon propriu (idion)” Dumnezeu se folosește pentru a se coborî până la moartea pe cruce. Această soluție e menită să evite acuzația de dualism cristologic pentru că, în Cristos, Dumnezeu nu și-a asumat un prosôpon al altcuiva, ci chiar pe al său care, însă, în același timp, e propriu și umanității sale; nu există aici o ființă divină (Logosul) care se unește cu o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Carol Ardeleanu, Al. Cazaban, N.N. Beldiceanu, Alfred Moșoiu, V. Demetrius, Ion Marin Sadoveanu (De șase luni), Ioan Adam, Alexandru Bilciurescu, Vasile Savel ș.a. Se publică eseuri, cronici și recenzii de D. Nanu, Adrian Hurmuz, George Alexian, Tudor Șoimaru, Ion Barbu (Dualismul psicologiei ariene, 24/1921), Alfred Moșoiu. La rubrica „Mișcarea literară”, D. Nanu și Alfred Moșoiu trec în revistă titlurile și manifestările literare din străinătate, iar „Colindând prin expoziții” cuprinde cronici plastice semnate de Alfred Moșoiu și A. Agnese. Nu sunt
ROMANIA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289329_a_290658]