342 matches
-
desprinde de aici faptul că există și tendința de a ne "aminti" de respectivele confruntări pentru a le uita imediat ori, mai bine spus, pentru a ne situa în neutralitatea dintre ele. Mai înseamnă aceasta că ecuațiile dezvoltate pe temeiul dubletelor conceptuale amintite sînt privite ca definitiv rezolvate, drept care simplul enunț comprimă axiomatic demonstrația. Cînd Mircea Anghelescu, în excelenta sa carte consacrată "falsurilor, farselor, apocrifelor, pastișelor, pseudonimelor și altor mistificații ", dă contur - dincolo de exercițiul istoric restrîns, dar pe canavaua de neînlăturat
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
succed șase "treziri", într-un zig-zag de la un secol la altul, căci iubirile celor șase perechi zodiacale se petrec în vreme de război. În fiecare poveste, prozatorul îi oferă alt deliciu și alt joc cititorului. Și ne aflam în fața unor "dublete", fiecare poveste are două versiuni, purtând numele zodiei purtătorului. Prima istorie de iubire se compune dintr-o narațiune fantastică, amintind de romantici și de Mircea Eliade, prin șirul de semne ce-l duc pe tânărul Leu de la Belgrad la Heidelberg
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
ai "schimbării de paradigmă". O astfel de schimbare, relevanță pentru trecerea de la cultura tradițională la cultura modernă, generează o serie de transferuri. Se poate realiza un transfer de substanță (conținutul baladei Meșterul Manole preluat de Blaga), un transfer de forma (dubletele culte ale basmului, legendei, baladei) sau un transfer de procedee (oralitatea care devine din cauza unui mod de creație tradițional, efectul unui anumit stil cult). Incursiunile teoretice ale studiului merg pînă la problema definirii mitului, eternă provocare a cercetătorilor în domeniu
Mitul si literatura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17932_a_19257]
-
stupidă, în urma căreia cresc mituri mărunțele și idealuri de sezon. Iar în jurul oricărui protestatar apar adepți. Se închid și se deschid drumuri. Nu vrem să-l scriem pe veselul â timp de 20 de ani? Foarte bine! Se vor crea dublete grafice și confuzii, mici fisuri care vor grăbi spargerea unui vas și-așa peticit cu greu și înfrumusețat alene de cărturari care au reușit să dea la un moment dat direcția limbii vorbite. Și ŕ propos de asta: se întâmplă
Nemulțumirea lui Vladimir by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7425_a_8750]
-
în optica celor mai mulți comentatori, e plasarea scrierilor sale într-un trecut istoric - subliniez, înaintea și înapoia parantezei, ambii termeni - pasibil de balcanism. Cele două volume de Opere (respectând, de bine-de rău, în premieră pentru colecție, succesiunea edițiilor) confirmă în amănunțime dubletul de atribute, de la primul, care cuprinde Însemnări din Sodoma, Drumul, Republica pe eșafod, Ziua mâniei și Manualul întâmplărilor până la cel de-al doilea, alcătuit, scurt, din Sara, Tobit și Fric. Limita maximă la care tinde, cronologic, Agopian nu înaintează dincolo de
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
mare să plătesc și eu, la rândul meu, cu un efort suplimentar din parte-mi. Nu trebuie să uităm că apariția unei cărți e totdeauna pentru autor un fel de miracol. Dintr-odată, datorită traducerii, se naște un fel de dublet al cărții, în altă limbă, cu altă muzicalitate, pentru alt public, cu altă sensibilitate. Pentru mine e foarte emoționant și sunt recunoscătoare traducătorilor mei - care de fapt sunt traducătoare. M.P.M.: Eu sunt a treia traducătoare a romanelor dumneavoastră în românește
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
înrudite etimologic, dar a căror legătură a devenit aproape de nerecunoscut, pentru a trasa istoria lor culturală: alăturarea surprinzătoare a termenilor păgîn și peisaj (provenind din lat. pagus ,sat"), vacă și vaccin, sau șah, eșec, eșichier, cec. Cuvintele discutate sînt uneori dublete și triplete etimologice - martor și martir, vînă și venă, scară, scală și schelă. Altele sînt legate tematic sau chiar sinonimic: lulea și pipă; burtă, foale, pîntece și vintre. Recomand cititorului curios să-și exerseze cunoștințele cîteva întrebări (la care răspunde
Fascinația etimologiei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10966_a_12291]
-
exagerează cu siguranță deosebirea dintre ele), dar este, în orice caz, dorința poetului de a se arăta în lume doar cu o față, nu cu cealaltă." (pag. 380) Nu sunt convins că raționalismul acesta permisiv poate concura, în perimetrul didactic, dubletul bine formulat, chiar dacă, iată, nu infailibil, al lui Negoițescu. (Aici se cuvine deschisă o paranteză. Ipocrizia interpretativă profesată în școli acceptă mai ușor conceptele cu lustru clasicist decât demonstrațiile riguroase cu o istorie la fel de îndepărtată. Distincția, la Negoițescu, dintre neptunic
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
în cauză au particularitatea de a explica în paranteză sensul, prin sinonim: "doaozeci și patru de ore (ceasuri)", "șase ore (ceasuri) într-una au călătorit"; "întru aceaia oră (ceas)". Lucrul se datorează probabil asemănării fonetice și grafice a neologismului cu dubletul său moștenit, oară; autorii care optau pentru neologism erau conștienți de posibilitățile de confuzie pe care acesta le presupunea. De altfel, la 1874, dicționarul lui Laurian și Massim trata în același articol sensurile modernului oră - "tempu de 1/24 parte
Ora unu, ora două by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15569_a_16894]
-
surse. În sensul că relația de contaminare nu vizează textele în sine, ci interpretările acestora. (De aceea mă feresc să recomand aici cu toată gura conceptul propus lui Harold Bloom în Anxietatea influenței.) Săptămâna trecută sintetizam reproșurile aduse în Istorie dubletului aproape umoral instituit de Negoițescu în corpusul poeziilor eminesciene. Arătând că modelul e inadecvat, Manolescu nu-i neagă totuși acestuia funcționalitatea. Ba mai mult, atunci când consideră că e cazul, o ilustrează. Dialogul se poartă nu între doi poeți despărțiți de
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
adesea înfruntarea necredinței, personificate printr-un copil sau printr-un cioban. Nelipsit la Crăciun din casele noastre, bradul deține de fapt în cultura populară românească funcții funerare: este fie substitutului miresei sau mirelui, în cazul morții unui tânăr necăsătorit, fie dubletul vegetal al defunctului. Bradul împodobit mai este folosit la nunți, și precede venirea alaiului mirelui la casa miresei.
Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun. De unde vine ideea cu spiridușii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53576_a_54901]
-
aplicarea obișnuitului tabu al dicționarelor noastre generale; ortografia consecventă cu î ), consultarea acestui dicționar poate însemna o familiarizare cu unele dintre cele mai interesante probleme ale elementului latin moștenit în română; se găsesc reunite aici arhaismele cu forme apropiate de dubletele lor moderne, preluate prin împrumut tîrziu (a deștinde „a coborî”, a împuta „a reproșa”), evoluțiile semantice complicate, care au provocat numeroase discuții și interpretări: a merge (din lat. mergere „a se scufunda”), codru (*quodrum = quadrum “pătrat”, “bucată”), femeie (din lat.
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
de regimul favorizat de care se bucurau unii dintre colegi, anume de a urma cursurile Universității Ștefan Gheorghiu, din Capitală, și aceasta o megainstituție, producătoare de diplome. Și ce diplome! Colegii mei erau, bineînțeles, licențiați ai Facultății de Litere, însă dubletul uneia de la Ștefan Gheorghiu se compara cu o asigurare pe viață. Norocoșii în cauză țineau în secret favoarea de care se bucurau. Așa că Universitatea Spiru Haret ar avea o tradiție, dacă modestia nu l-ar caracteriza pe dl Bondrea. O
Dai un ban… by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7076_a_8401]
-
nu-i stă în cale. Dimpotrivă, el pare mai degrabă un om singur și teribil de trist care își reclădește o sexualitate din amintiri, imaginație și pornografia scabroasă care îl agresează la tot pasul. Voluptate-abjecție, atracție-respingere, virilitate-slăbiciune sunt câteva dintre dubletele pe care se întemeiază viziunile din Povestea boiernașului de țară și a fecioarei... În pofida formei impecabile (întregul volum poate fi citit și ca o trecere în revistă a formelor poeziei tradiționale, dar și a clișeelor din filmele pornografice), puține versuri
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
trebuie să fi fost hrăniți de un imbold al competiției lexicale: cei doi și-au propus să se întreacă în fabulație sarcastică, scriind fiecare cîte un text pe o temă dată, pentru a-l insera apoi într-un mănunchi de dublete interpretative, publicate în revista Orizont la rubrica „Narrenturm” (). Urmarea a fost un foileton scris la două mîini, cu articole puse în oglindă, cititorul putînd compara cîtă imaginație și vervă poate arăta fiecare protagonist. De fiecare dată, tema le-a fost
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
cărui prime sensuri nu au nicio legătură cu prada, e controversată. Astăzi este dominant, în uzul curent, sensul „a jefui, a fura", care se leagă foarte ușor de pradă și a prăda, părând să sugereze că verbul este doar un dublet, format prin substituție de sufix sau direct de la pradă. Totuși, cea mai veche atestare a termenului (într-o listă publicată de V. Scîntee, în ziarul Dimineața, în 1906) îl echivala cu „a schimba", iar glosarul de argou al lui V.
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
jucătorul știe, jucîndu-se, că nu e de-a adevăratelea. Chiar și copilul ar avea această intuiție, că e numai în glumă. N-aș bagă mîna în foc. Aș fi înclinat să disting jocul adultului de joacă copilului. Profit și de dubletul românesc, inexistent în nici o limbă. Cred că joaca e de-a adevăratelea, jocul, nu. Iar dacă eu l-am citit bine pe Cervantes, aș spune că Don Quijote e mai aproape de joacă decît de joc. La el, e de-a adevăratelea
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
oficial) în posesia unei puteri, a unei demnități (dregătorii)” și „a băga, a plasa un capital într-o întreprindere”. Forma a învesti apare ca simplă variantă, „cu prefix românizat”, posibilă pentru toate sensurile verbului; secțiunea etimologică face trimitere și la dubletul a învește (verb vechi, moștenit din latină, cu sensul „a îmbrăca”). Cuvintele din familia lexicală a verbului sunt înregistrate tot cu i- inițial: investire, investiție, investitură. Nu foarte diferită e situația în celelalte dicționare: Dicționarul universal al lui Șăineanu (ediția
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
e una cam ca a criticului de profesie: să nu-l înțepi cumva, că ești foutu... Bineînțeles că umoristul ar trebui, la rându-i, să accepte replicile celuilalt, ca floretiștii. Ciudat, dar domnii autori incontinenți de epigrame, uzând, adesea, de dubletul (rimic) rimă-crimă, scrima o lasă de o parte, ca și cum n-ar prea vrea să fie, și ei, scrimeri ca Cyrano: "Prince, demande ŕ Dieu pardon!/ Je quarte du pied, j'escarmouche,/ Je coupe, je feinte... Hé! lŕ donc!/ A la
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
de globalizare, autorul întinde punți între viața scurtă sub semnul vitezei verbului a fugi, întruchipată de Achile, și viața lungă sub semnul verbului a (se) întoarce - propriu nostalgiei, evocării - a lui Odiseu. Firesc, se pune întrebarea de ce/cum învață omul? Dubletul interogativ de ce-cum? apare explicit la Vasile Fetescu și pentru forma de activitate care este jocul. Ne spune că omul matur se joacă, el practică jocul într-o anume detașare ontologică, pentru el este un joc secund, doar artă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
personale, diversele episoade ale inserției într-o nouă lume, fără pierderea vechii identități: toate sunt trecute pe hârtie, în românește, cu o enormă dificultate a transcrierii. Rescrierea aceasta a vieții - la propriu și la figurat - secătuiește și împlinește, într-un dublet pe care îl cunosc și îl experimentează, cu fiecare filă, toți creatorii adevărați. Scrisul fiind cu totul altceva, orice altceva decât o umplere vioaie și iresponsabilă a paginilor albe: Am totdeauna multe lucruri de spus - problema e de a traduce
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
latină și cea romanică sunt mult mai numeroase, fără ca aceasta să însemne că s-a pierdut caracterul latin al limbilor romanice. În lexicul latinei vulgare, se petrec o serie de transformări, se constată tendința spre simplificare, spre reducerea numărului de dublete sinonimice și spre ștergerea nuanțelor de sens. La acestea, se poate adăuga și constatarea că simplificarea a vizat și opozițiile lexicale ce funcționau în latină. Tot E. Coșeriu arată că, în latina clasică, niger însemna „negru mat“ și se opunea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
venetikós vine din it. veneziano „din Veneția“. Este posibil să avem a face și cu un cuvânt turcesc, venedik „străin, vagabond“, așa cum crede L. Șăineanu. Oricum, la originea îndepărtată a rom. venetic, cu ambele sensuri, se află Veneția; de aceea, dubletul etimologic al lui venetic este venețian, împrumutat din it. veneziano. Din aceeași familie face parte și cuvântul învechit veneție (vineție) cu sensul „străinătate“, dar și „marfă care provenea din Veneția“ (apare cu ultimul sens într-un document din 1705, publicat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
violet“ < fr. lilas „liliac“. Neologismele mov și violet, împrumutate tot din franceză, reprezintă o categorie aparte, pentru că în franceză sunt cuvinte moștenite din latină: fr. mauve „nalbă“ < lat. malva, care a dat în română nalbă (mov și nalbă sunt, așadar, dublete etimologice); fr. violet < fr. violette < lat. viola, care s-a moștenit în română în forma vioară cu sensul de „violetă“. Termeni din domeniul culinar Obiceiurile alimentare și bucătăria fac parte din cultura materială a fiecărui popor, de aceea sunt în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
împrumutat, în secolul 15, de franceză, în forma chyle „lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale“; din franceză sau/și din latină am preluat și noi neologismul chil. Deci cir „mămăligă apoasă“ și chil, cuvânt din terminologia medicală, sunt dublete etimologice. În unele dicționare românești, cuvântului cir i se atribuie etimologie ucraineană, care nu poate fi acceptată, pentru că aria de circulație a cuvântului nu coincide cu ariile unde se găsesc elemente de origine ucraineană. În plus, în ucraineană cuvântul există
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]