2,119 matches
-
1844-1932) și a Prințesei Eugenia Maximilianovna de Leuchtenberg (1845-1925). Mama lui era nepoata Țarului Nicolae I al Rusiei prin fiica lui Nicolae, Marea Ducesă Maria Nicolaevna. Tatăl lui era strănepot al Țarului Paul I al Rusiei prin bunica paternă Marea Ducesă Ecaterina Pavlovna a Rusiei. În familie i se spunea "Petya". În 1900 a început s-o însoțească la teatru și operă pe Marea Ducesă Olga Alexandrovna care avea 18 ani și era fiica cea mică a Țarului Alexandru al III
Ducele Petru Alexandrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/323082_a_324411]
-
Maria Nicolaevna. Tatăl lui era strănepot al Țarului Paul I al Rusiei prin bunica paternă Marea Ducesă Ecaterina Pavlovna a Rusiei. În familie i se spunea "Petya". În 1900 a început s-o însoțească la teatru și operă pe Marea Ducesă Olga Alexandrovna care avea 18 ani și era fiica cea mică a Țarului Alexandru al III-lea al Rusiei. Cererea lui în căsătorie petrecută anul următor a surprins-o pe Olga care mai târziu a explicat "Am fost atât de
Ducele Petru Alexandrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/323082_a_324411]
-
de vârsta ei, Nikolai Kulikovski, de care s-a îndrăgostit. A cerut divorțul soțului ei însă acesta a refuzat. Totuși, Oldenburg l-a numit pe Kulikovski "aide-de-camp" și i-a permis să locuiască în reședința lui Oldenburg și a Marii Ducese. La mijlocul Primului război Mondial, după ce au trăit separta doi ani, căsătoria dintre Oldenburg și Olga a fost anulată la 16 octombrie 1916. Olga s-a căsătorit cu Kulikovski luna următoare. După Revoluția rusă din 1917 Oldenburg și mama sa au
Ducele Petru Alexandrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/323082_a_324411]
-
Christian Frederik Franz Michael Carl Valdemar Georg") (11 martie 1899 - 14 ianuarie 1972) a fost rege al Danemarcei din 20 aprilie 1947 până la moarte sa. A fost fiul regelui Christian al X-lea al Danemarcei și al reginei Alexandrine, născută ducesă de Mecklenburg. Prințul Frederic s-a născut la 11 martie 1899 la Palatul Sorgenfri în Kongens Lyngby în timpul domniei străbunicului său regele Christian al IX-lea. Tatăl său a fost Prințul Christian al Danemarcei (mai târziu regele Christian al X
Frederic al IX-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/315457_a_316786]
-
Frederic și al soției acestuia, Prințesa Louise a Suediei (mai târziu regele Frederic al VIII-lea și regina Louise). Mama sa a fost Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin, fiica lui Frederic Francisc al III-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin și a Marii Ducese Anastasia Mikhailovna a Rusiei. A fost botezat la Palatul Sorgenfri la 9 aprilie 1899. Micul prinț a avut 21 de nași; printre ei străbunicul său Christian al IX-lea al Danemarcei, Nicolae al II-lea al Rusiei, George I al
Frederic al IX-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/315457_a_316786]
-
sentimentele de gratitudine față de protectorul său Fouquet, în situația în care acesta căzuse în dizgrația regelui și fusese aruncat în închisoare. La Fontaine și-a găsit un nou protector în ducele de Bouillon, suzeran al domeniului Château Thierry. Mai ales ducesa de Bouillon, Marie Anne Mancini, cea mai tânără dintre nepoatele cardinalului Mazarin (prim-ministru al Franței din 1642 până la moartea sa în 1661), l-a protejat pe La Fontaine. În ianuarie 1663 Jean de La Fontaine scrie "Ode au Roi" („Odă regelui
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
apare primul volum de o reală importanță: "Contes" („Povestiri”), cu care intră în atenția contemporanilor săi. La 8 iulie 1664 Jean de La Fontaine a fost înnobilat, primind un "Brevet de Gentilhomme" („brevet de gentilom”); el a intrat oficial în serviciul ducesei de Orléans, Marguerite de Lorraine, care era mama ducelui de Bouillon, protectorul său. La palatul „Luxembourg” din Paris, reședința ducesei de Orléans, La Fontaine îi cunoaște, printre alții, pe La Rochefoulcauld, pe Madame de Sévigné și pe Madame de La Fayette, personalități
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
Jean de La Fontaine a fost înnobilat, primind un "Brevet de Gentilhomme" („brevet de gentilom”); el a intrat oficial în serviciul ducesei de Orléans, Marguerite de Lorraine, care era mama ducelui de Bouillon, protectorul său. La palatul „Luxembourg” din Paris, reședința ducesei de Orléans, La Fontaine îi cunoaște, printre alții, pe La Rochefoulcauld, pe Madame de Sévigné și pe Madame de La Fayette, personalități celebre ale literaturii franceze. Tot în același an, la 10 decembrie, tipărește două povestiri prelucrate după Boccaccio și Ariosto. Din
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
amici”, reprezentați prin Molière, Boileau, Racine și La Fontaine însuși. La 20 decembrie 1670 este publicată la Port Royal "Recueil de Poésies Chrétiennes" („Culegere de poezii creștine”), dedicate Prințului de Conti, la care a colaborat și La Fontaine. Odată cu moartea ducesei de Orléans (1672), La Fontaine a pierdut mult din punct de vedere al situației sale materiale. Din fericire pentru el, și-a găsit o nouă protectoare: Marguerite de La Sablière, în casa căreia l-a cunoscut, printre alții, pe Charles Perrault
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
Vittoria, Louise de Mérode, nepoata Prințului de Rubempré și a Prințesei van Grimberghe, aparținea uneia dintre primele case nobile a Belgiei. Sora mai mică a Louisei, Antoinette, era căsătorită cu Carol al III-lea, Prinț de Monaco. În martie 1870, ducesa a apelat la rege pentru a-și dojeni fiul pentru infidelitățile care o răneau atât de tare, însă regele i-a răspuns că deși îi înțelege sentimentele, considera că ea nu avea dreptul să dicteze comportamentul soțului ei și că
Amadeo al Spaniei () [Corola-website/Science/321280_a_322609]
-
(20 iunie 1726 - 9 februarie 1759), "Mademoiselle de Conți" la naștere, a fost o prințesă franceză, care, prin căsătorie, a devenit Ducesa de Chartres (1743-1752), apoi Ducesa de Orléans (1752-1759) după decesul socrului ei. La 4 februarie 1752, soțul ei a devenit capul Casei de Orléans și primul prinț de sânge ("Premier prince du sang"), cel mai important personaj imediat dupa membrii
Louise Henriette de Bourbon () [Corola-website/Science/321128_a_322457]
-
(20 iunie 1726 - 9 februarie 1759), "Mademoiselle de Conți" la naștere, a fost o prințesă franceză, care, prin căsătorie, a devenit Ducesa de Chartres (1743-1752), apoi Ducesa de Orléans (1752-1759) după decesul socrului ei. La 4 februarie 1752, soțul ei a devenit capul Casei de Orléans și primul prinț de sânge ("Premier prince du sang"), cel mai important personaj imediat dupa membrii familiei regale. , Ducesa de Orléans
Louise Henriette de Bourbon () [Corola-website/Science/321128_a_322457]
-
1743-1752), apoi Ducesa de Orléans (1752-1759) după decesul socrului ei. La 4 februarie 1752, soțul ei a devenit capul Casei de Orléans și primul prinț de sânge ("Premier prince du sang"), cel mai important personaj imediat dupa membrii familiei regale. , Ducesa de Orléans a fost bunica monarhului francez Louis-Philippe, "regele cetățean". Printre descendenții ei se includ pretendenții orleaniști de astăzi la tronul Franței și ai Italiei și regii Juan Carlos I al Spaniei și Albert al II-lea al Belgiei. Louise
Louise Henriette de Bourbon () [Corola-website/Science/321128_a_322457]
-
Henriette, Louise Élisabeth de Bourbon, speră că mariajul să pună capăt rivalității dintre Casă de Bourbon-Condé și Casa de Orléans. Sursă conflictului era animozitatea dintre mama Louisei Élisabeth, Louise-Françoise de Bourbon Prințesa de Condé, și mătușa ei, Françoise-Marie de Bourbon, Ducesa de Orléans, care erau surori și fiice recunoscute al lui Ludovic al XIV-lea și Doamnei de Montespan. În 1731 mai avusese loc o căsătorie dintre cele două familii, dintre fratele mai mare al Henriettei, Louis François I de Bourbon
Louise Henriette de Bourbon () [Corola-website/Science/321128_a_322457]
-
Două Sicilii (1773-1802), fiica regelui Ferdinand I al celor Două Sicilii și a Mariei Carolina de Austria. Împreună au avut cinci copii: Primii doi copii, Carolina și Francesco au murit la vârste fragede (opt respectiv cinci ani). Soția sa, Marea Ducesă Luisa, a murit la 19 septembrie 1802 la naștere odată cu copilul; toți cei trei copii care au supraviețuit erau mici. Douăzeci de ani mai târziu, la Florența, la 6 mai 1821, Ferdinad s-a recăsătorit, de data asta cu mult
Ferdinand al III-lea de Toscana () [Corola-website/Science/322381_a_323710]
-
Boala a influențat starea fizică și psihică a pictorului, care se reflectă în arta lui: aceasta câștigă în forță interioară și devine expresivă, răpitoare. Abia acum se naște adevăratul geniu al lui Goya. În anul 1795, Goya o cunoaște pe Ducesa de Alba. Frumoasa doamnă, care rămăsese văduvă, îl invită la reședința ei din Andaluzia, la Sanlácar, situată în apropiere de Cadiz. Ducesa se dovedește totuși inconstantă în sentimente, și idila nu durează mult. Creațiile lui Goya din această perioadă dovedesc
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
expresivă, răpitoare. Abia acum se naște adevăratul geniu al lui Goya. În anul 1795, Goya o cunoaște pe Ducesa de Alba. Frumoasa doamnă, care rămăsese văduvă, îl invită la reședința ei din Andaluzia, la Sanlácar, situată în apropiere de Cadiz. Ducesa se dovedește totuși inconstantă în sentimente, și idila nu durează mult. Creațiile lui Goya din această perioadă dovedesc un ascuțit spirit critic până la malițiozitate, cu penelul său își va bate joc de toată lumea, chiar și de persoanele regale. O dovadă
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
tabloul cu "Maja dezbrăcată". Șiretlicul a fost descoperit și în anul 1813 Inchiziția confiscă ambele tablouri. Identitatea persoanei pictate a fost înconjurată de o aură de legende, multă vreme s-a spus că artistului i-a servit de model chiar Ducesa de Alba, modificând evident fizionomia, frumosul cap al femeii dând impresia că a fost lipit de trup, ca și cum Goya ar fi pictat trupul iubitei în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut de alți ochi. Probabil lui Goya i-
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
("Marie Jeanne Baptiste"; 11 aprilie 1644 - 15 martie 1724) s-a născut prințesă de Savoia și mai târziu a devenit Ducesă de Savoia. Căsătorită prin procură cu Carol de Lorena în 1662, curând Lorena a refuzat să recunoască căsătoria. Marie Jeanne s-a căsătorit în 1665 cu Carol Emanuel al II-lea, Duce de Savoia care îi era verișor de gradul
Marie Jeanne de Savoia () [Corola-website/Science/326574_a_327903]
-
care fusese anexat Belgiei în 1906 găsind zona în mare sărăcie. La întoarcerea în Belgia a recomandat reforme pentru protejarea populației autohtone și a continuat progresul tehnologic în colonie. Albert s-a căsătorit la München la 2 octombrie 1900 cu ducesa Elisabeta Gabrielle Valérie Marie de Bavaria, o prințesă Wittelsbach pe care o întâlnise la o înmormântare. Elisabeta, fiica ducelui Karl-Theodor și a infantei Maria Josepha a Portugaliei, s-a născut la Castelul Possenhofen din Bavaria, Germania la 25 iulie 1876
Albert I al Belgiei () [Corola-website/Science/317895_a_319224]
-
a domnit în perioada 1905 și 1912 și a soției acestuia, Marie Anne a Portugaliei. Bunicii materni au fost regele detronat Miguel I al Portugaliei și Prințesa Adelaide de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg. Antonia a fost sora mai mică a două succesive Mari Ducese de Luxemburg: Marie-Adélaïde și Charlotte. În familie i se spunea "Toni". Antonia a devenit a doua soție a lui Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei. Cei doi s-au logodit la 26 august 1918. La aceea vreme, Rupert era "Generalfeldmarschall" în
Antoinette, Prințesă Moștenitoare a Bavariei () [Corola-website/Science/324374_a_325703]
-
Prinț Moștenitor al Bavariei. Cei doi s-au logodit la 26 august 1918. La aceea vreme, Rupert era "Generalfeldmarschall" în armata imperială germană și a avut succes la comanda armatei a 6-a în Bătălia de la Lorena. Sora ei, Marea Ducesă a Luxemburgului, Marie-Adélaïde, a fost forțată să abdice la 10 ianuarie 1919. În ciuda abdicării și a răsturnării regatului Bavariei în favoarea republicii, cei doi s-au căsătorit la 7 aprilie 1921 la Castelul Hohenburg. Ca oponenți ai regimului nazist, Antonia și
Antoinette, Prințesă Moștenitoare a Bavariei () [Corola-website/Science/324374_a_325703]
-
al III-lea al Rusiei și a soției lui, Maria Feodorovna. Xenia a fost sora viitorului Țar Nicolae al II-lea al Rusiei. S-a căsătorit cu Marele Duce Alexandru Mihailovici al Rusiei cu care a avut șapte copii. Marea Ducesă Xenia s-a născut la Palatul Anichkov din St. Petersburg și a fost botezată de ziua bunicului ei la 17 aprilie 1875 la Palatul de iarnă din Sankt Petersburg. Tatăl ei era împăratul Alexandru al III-lea al Rusiei, fiul
Marea Ducesă Xenia Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317673_a_319002]
-
-lea al Danemarcei și a reginei Louise a Danemarcei. Nașii de botez ai Xeniei au fost bunica paternă, bunicul matern, fratele tatălui ei, Marele Duce Vladimir Alexandrovici și sora mai mică a mamei ei, Prințesa Thyra a Danemarcei (mai târziu Ducesă de Cumberland). Xenia avea trei frați mai mari: Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, Marele Duce Alexandru al Rusiei (care a murit în copilărie) și Marele Duce George al Rusiei și doi frați mai mici: Marele Duce Mihail (care
Marea Ducesă Xenia Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317673_a_319002]
-
al Rusiei, Marele Duce Alexandru al Rusiei (care a murit în copilărie) și Marele Duce George al Rusiei și doi frați mai mici: Marele Duce Mihail (care a fost pentru câteva ore Mihail al II-lea al Rusiei) și Marea Ducesă Olga Alexandrovna a Rusiei. În februarie 1880, nihiliștii au avut acces la Palatul de iarnă și au plantat o bombă în camera de zi a familiei care a cauzat pagube considerabile. Familia nu a fost rănită însă tatăl Xeniei i-
Marea Ducesă Xenia Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317673_a_319002]