1,272 matches
-
baluri, rareori se mai jucau hore și sârbe. Și, din ce în ce mai prost. Acolo, tinerii „dansau” tangouri cu pași leșinați de horă și rumbe în pași țopăiți de sârbe. Zeul Fotbal a lovit și el hora din Piață, înghesuind-o în trunchiurile duzilor. A mai venit și o lege stupidă care obliga lăutarii să plătească „taxa de compozitor”. Parcă horele și sârbele lor erau operele unor compozitori. Până la urmă perceptorul o fi dat la pace cu lăutarii, dar hora satului nu a mai
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
mai fost HORĂ. Se rărea, se subția în elan și prospețime, dar și în participanți. Treptat, treptat, Hora...murea. O altă lovitură (ultima?) a primit când șarpele de asfalt a frânt Piața-n două, smulgându-i și pe cei doi duzi seculari, protectorii horelor. Un iubitor de frumos, Gogu Iancu, directorul căminului cultural, a urcat horele și sârbele pe scenă, unde împătimiții dansatori deveniseră...membrii echipei de dansuri. Însă...acolo,frumoasele dansuri se „jucau”, nu se „trăiau”. Să nu-i plângem
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
și gâștele mai pensulează sonor atmosfera...Rareori, clxoanele autoturismelor și camioanele ce gonesc turbate pe șoseaua astfaltată, înfiptă în diagonala Pieței, ca o săgeată... Mă retrag în casă și caut în sticla magică a televizorului hora din Piață și falnicii duzi. Nu-i găsesc. Piața cu duzii și horele de sub ei...imagini vagi din amintirile mele. (din volumul „FERMECATE OBICEIURI”,edit. „Școala Gălățeană”, 2005) Năstase MARIN Referință Bibliografică: povestirea HORA-partea a doua / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1707
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Rareori, clxoanele autoturismelor și camioanele ce gonesc turbate pe șoseaua astfaltată, înfiptă în diagonala Pieței, ca o săgeată... Mă retrag în casă și caut în sticla magică a televizorului hora din Piață și falnicii duzi. Nu-i găsesc. Piața cu duzii și horele de sub ei...imagini vagi din amintirile mele. (din volumul „FERMECATE OBICEIURI”,edit. „Școala Gălățeană”, 2005) Năstase MARIN Referință Bibliografică: povestirea HORA-partea a doua / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1707, Anul V, 03 septembrie 2015. Drepturi
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
să fie mai bună decât cele care au trecut. A crestat o pasăre măiastră care să-l ducă și pe el casă, așa cum l-a dus pe Făt-Frumos cel din poveste. Familia Apalaghiei își lucrează mărțișoarele în lemn de ulm, dud, jugastru, măr, cireș, nuc, tei. Motivele de pe mărțișoare sunt luate de pe lingurile de lemn. Unele mărțișoare o reprezintă și pe Baba Dochia, mai veselă sau mai posomorâtă, așa cum sunt și primele nouă zile ale lunii martie. Culorile sunt naturale, pentru
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
la care mă închin cu smerenie, teamă și respect. Mulțumesc lor, plaiurilor copilăriei și Domnului pentru ceea ce mi-au dat! Autorul nu-și începe depănarea amintirilor într-o ordine cronologică strictă, ci, prin scurte povestiri punctează esența lor. Astfel în „ Dudul” afirmă : M-am născut cu un dud în curte. Cred că pe el am deschis eu ochii prima dată, ca și când pomul ar fi un frate mai mare sau chiar un bunic. El este ca un protector neclintit al gospodăriei părintești
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
și respect. Mulțumesc lor, plaiurilor copilăriei și Domnului pentru ceea ce mi-au dat! Autorul nu-și începe depănarea amintirilor într-o ordine cronologică strictă, ci, prin scurte povestiri punctează esența lor. Astfel în „ Dudul” afirmă : M-am născut cu un dud în curte. Cred că pe el am deschis eu ochii prima dată, ca și când pomul ar fi un frate mai mare sau chiar un bunic. El este ca un protector neclintit al gospodăriei părintești: Destul de gros și de bătrân, își întindea
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
al gospodăriei părintești: Destul de gros și de bătrân, își întindea crengile până spre tinda casei. Vara, puteai prinde cu gura dude negre și dulci, chiar din tindă, ori de pe scări, fără să-ți folosești mâinile. Așa de galant se oferea dudul meu! Era dezvoltat, parcă, mai mult pe orizontală decât în sus, spre Domnul. Mângâia ferestrele casei cu crengile-i răsfirate. Parcă dorea să spună ceva, dar nu-i ințelegeam limbajul, noi nu cunoaștem limbajul pomilor. Autorul își amintește de orătăniile
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
pe orizontală decât în sus, spre Domnul. Mângâia ferestrele casei cu crengile-i răsfirate. Parcă dorea să spună ceva, dar nu-i ințelegeam limbajul, noi nu cunoaștem limbajul pomilor. Autorul își amintește de orătăniile din curte care se urcau în dud și înnoptau după un anume ritual numai de ele știut, dar și de mama sa „o femeie scundă”, ca orice fiu care niciodată nu-și uită ființa care i-a dat viață. El povestește cu acuratețe și emoție viața patriarhală
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
numai de ele știut, dar și de mama sa „o femeie scundă”, ca orice fiu care niciodată nu-și uită ființa care i-a dat viață. El povestește cu acuratețe și emoție viața patriarhală care se desfășoară în jurul/prezența acelui dud. Cu durere în suflet, povestitorul își amintește că așa cum orice început are inevitabil și un sfârșit, dudul nu mai este : Mi-am adunat din crengile de dud euforia copilăriei, și acum mă gândesc s-o depozitez secret, la dospit, între
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
nu-și uită ființa care i-a dat viață. El povestește cu acuratețe și emoție viața patriarhală care se desfășoară în jurul/prezența acelui dud. Cu durere în suflet, povestitorul își amintește că așa cum orice început are inevitabil și un sfârșit, dudul nu mai este : Mi-am adunat din crengile de dud euforia copilăriei, și acum mă gândesc s-o depozitez secret, la dospit, între coperțile unei cărți. Și pe dud am să-l răstignesc între paginile acelei cărți să-mi cânte
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
povestește cu acuratețe și emoție viața patriarhală care se desfășoară în jurul/prezența acelui dud. Cu durere în suflet, povestitorul își amintește că așa cum orice început are inevitabil și un sfârșit, dudul nu mai este : Mi-am adunat din crengile de dud euforia copilăriei, și acum mă gândesc s-o depozitez secret, la dospit, între coperțile unei cărți. Și pe dud am să-l răstignesc între paginile acelei cărți să-mi cânte, să-mi doinească mereu copilăria. Urmează narațiunea „Ursei” în care
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
își amintește că așa cum orice început are inevitabil și un sfârșit, dudul nu mai este : Mi-am adunat din crengile de dud euforia copilăriei, și acum mă gândesc s-o depozitez secret, la dospit, între coperțile unei cărți. Și pe dud am să-l răstignesc între paginile acelei cărți să-mi cânte, să-mi doinească mereu copilăria. Urmează narațiunea „Ursei” în care autorul își amintește cu emoție aventurile pe care le-a petrecut în anii copilăriei alături de patrupezii Azor apoi Ursei
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
în Crucea Popii unde: ...se rostogolea peste noi o libertate totală, animalele aveau o liniște și libertate mândră. Parcă toți, și noi și animalele, răsuflam ușurați când ajungeam la Crucea Popii. De acolo începea urcușul libertății tuturor. Autorul consideră că „Dudul „ , „Ursei” și „Salcâmul aplecat de Desudos „ au constituit, fiecare în parte, câte „o treime a copilăriei” sau mai exact câte „un stâlp al copilăriei”. În finalul lucrării sale „Trepiedul de aur” autorul se retransformă din prozator în poet și ne
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
exact câte „un stâlp al copilăriei”. În finalul lucrării sale „Trepiedul de aur” autorul se retransformă din prozator în poet și ne concluzionează amintirile copilăriei sale în versuri frumoase, emoționante, în poemul intitulat sugestiv „ Umbra „ care reia pe rând tema „Dudul”, „Ursei” și „Salcâmul aplecat de Desudos” ...A fost vis alb în casa părintească, Tot ce în trupu-mi înverzește câteodat’, Casa mea parcă ... s-a pierdut în poezie, Dudul, Ursei, Salcâmul, amintiri deocamdat’. Bănuiesc că autorul ar avea multe de povestit
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
frumoase, emoționante, în poemul intitulat sugestiv „ Umbra „ care reia pe rând tema „Dudul”, „Ursei” și „Salcâmul aplecat de Desudos” ...A fost vis alb în casa părintească, Tot ce în trupu-mi înverzește câteodat’, Casa mea parcă ... s-a pierdut în poezie, Dudul, Ursei, Salcâmul, amintiri deocamdat’. Bănuiesc că autorul ar avea multe de povestit despre farmecul copilăriei sale și îi recomand să nu se oprească aici, pentru că Gustul dulce al copilăriei va persista la fiecare dintre noi până vom pleca pe tărâmul
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
certăm cu cineva, suntem nervoși, nu mai putem mânca, nu ne putem odihni, împrăștiem agitație în jurul nostru, și dacă se repetă des, ne îmbolnăvim. Iată și câteva recomandări ale călugărului, pentru diverse boli: -Ceai pentru concentrare (bucurie). Ingrediente: mesteacăn, stejar, dud, cimbrișor, alun, măr pădureț, corn, gutui, măcieș. Din ceaiul fiert se bea cca un litru și se face baie la picioare cu apă caldă. -Ceai pentru inhibați .... -Ceai pentru dureri de dinți Gargară cu ceai din lista 12, din 16
FOREVER de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354552_a_355881]
-
bărci cu carena adormită în val. Lip, pleosc, lip, tentacole sugrumând noaptea, vise sângerând pe sarea mării din rană și pescarul sorbind tăcerea din cană coclită de lună,sloi de gheață în topire ,vărsând umbre lângă case rămase ascunse sub duzi fără viață. caracatița timpului se înghițise pe sine și marea, marea era una și aceeași cu zarea... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Caracatița timpului / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 310, Anul I, 06 noiembrie 2011. Drepturi
CARACATIŢA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357159_a_358488]
-
pantalonii scurți. -Cine aruncă primul la gropițe? -În ordine alfabetică. -Nu în ordine alfabetică, nu știu alfabetul! sări Nicușor, un băiețel vecin cu Tina. Mai bine cu frunza, față dos, zise prâslea. -Bine! confirmară ceilalți. Stelică luă o frunză de dud de lângă gard și o ascunse în palme. -Cine ghicește ce față este, ăla începe.E bine? -Da! ziseră toți. Între timp își aleseră fiecare câte o gropiță... dorind ca aceasta să fie cât mai departe de linia de aruncare. Norocul
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
povestească. Din vocea lui răzbătea și o ușoară lăudăroșenie. -Cum am luat vacanță ... -Cum? Ai luat-o în traistă? începu să râdă Lenuța. -Taci, fato! lasă-l să povestească... Tăcură cu toți, ciulind urechile. Unii se așezară la umbră, sub dud. -Am plecat cu taicu pe jos de cum începuse să se înlăptească ziua. Nu aveam bani destui să mergem cu RATA. Am mers, am mers, am mers, trecând printr-un pâlc de pădure, am trecut prin Mădulari, Gușuieni, Sutești... Se făcuse
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
trece pârleazul către amurg. Căldura și-a mai răcorit sângele. O mierlă șuieră ca un flaut, pe maidanul de lângă biserică. Satul începe să se ofilească asemenea bunicului care în fiecare dimineață caută drumul spre cimitir. Aștept luna cocoțat pe fruntea dudului de la marginea dealului. Mă lasă timpul în urmă. GEORGE BACIU Referință Bibliografică: VREME ESTIVALA / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 535, Anul II, 18 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
VREME ESTIVALA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357855_a_359184]
-
din 26 mai 2012. TRAI SĂPTĂMÂNAL Luni lustruiesc pantofii orașului, marți iubesc frunzele la mansardă, miercuri cumpăr din piață lacrimi ieftine, joi mă cert cu chiriașul de vise, vineri îmi duc emoțiile la teatrul de păpuși, sâmbătă joc dame cu dudul de lângă fereastră, duminică citesc în ziarul de știri că venise iarna la schitul unde se călugărise cireșul sub care ți-am jefuit trupul abia început. GEORGE BACIU ... Citește mai mult TRAI SĂPTĂMÂNALLuni lustruiesc pantofii orașului,marți iubesc frunzele la mansardă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
GEORGE BACIU ... Citește mai mult TRAI SĂPTĂMÂNALLuni lustruiesc pantofii orașului,marți iubesc frunzele la mansardă,miercuri cumpăr din piață lacrimi ieftine,joi mă cert cu chiriașul de vise,vineri îmi duc emoțiile la teatrul de păpuși,sâmbătă joc dame cu dudul de lângă fereastră,duminică citesc în ziarul de știri că venise iarnala schitul unde se călugărise cireșul sub careți-am jefuit trupul abia început.GEORGE BACIU... XIX. POEME DE GEORGE BACIU, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 509 din 23
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
ne cântă, Că Isus vine, ne-ascultă; Când se roagă, eu îl cred... E normal, de-aia mă ceartă.” Și îmi zic: „Poate-am greșit, Mâna-mi vine să-i sărut, Ca pâinea-i bun câteodată; O tăiase... dintr-un dud. Nuiaua era cam groasă - Când preotul e în clasă; Dacă plâng sau cumva râd C-ar fi vai de capul meu, Începusem să-nțeleg... Timp n-avui să mai întreb: Că de-atunci, îmi pare rău, Văleu!...și pe loc
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]
-
speranțe curmă după care vin în urmă goale, nopțile de vise și mă uit, nimic în jur decât numai file arse neputința unei farse și o teamă de sperjur cine ești, de unde vii furtul lumii de iluzii vremea când părăsesc duzii păsările argintii Referință Bibliografică: păsările argintii / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 501, Anul II, 15 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PĂSĂRILE ARGINTII de ION UNTARU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358675_a_360004]