406 matches
-
și Ivancea, prin cinicul Augustatos, sau acea reptilă Înrudită cu toți călăii militari ai poporului nostru, Mișu Vorvoreanu, precum și ofițerul care comandă masacrarea deținuților din șlepuri. (Ă). În mod intenționat am lăsat la urmă cele trei figuri feminine din care - Duduia Eleonora Smadoviceanu, moșiereasa de la Vădastra, doaman Elena Vorvoreanu, sora ei, și Elvira, fiica d-nei Vorvoreanu - a căror povestire constituie firul roșu al cărții. (Ă). Clasele sunt surprinse În ceea ce au ele tipic - deoparte lumea exploatatorilor, moșierimea, bancherii, cu armata și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Merge-nainte /salt după salt/ Victoria crește, / Mai mult, mai Înalt/ Inima bate/Bătaie de clopot, / În muncă se călește/Nou om și clocotă/ Să știe toți zarafii / Că viața nu o vindem, / Nu vrem cârje, doliu / Ci horă Întindemă/ Duduie furnale, / Munca e În toi,» etc. Neîntrecut rămâne Însă În această manieră Eugen Frunză: «Iată, se-nalță, / Crește măreață, /tânără, falnică, / dragă-ne viață!Ă/ Unde-i cuvântul?/ Dați-mi cuvântul, /măcar pe un sfert /din câte vreau să trăznesc
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în stare să asigure „triumful realismului socialist în literatura noastră”. „În acest sfârșit de an - al cincilea an al Republicii - începe P. Dumitriu - îmi pot închipui privirea mulțumită a metalurgiștilor de la Sovromtractor, când văd ieșind pe poarta halei de montare, duduind ca niște tancuri, ultimele tractoare ale anului (...). Și aș vrea să le spun că asemenea privire de mulțumire gospodărească, ca după o recoltă bogată, ar putea arunca și asupra vitrinelor scânteietoare din serile Săptămânii Cărții. Iată, de pildă, cărțile de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și zgomotoasă, m-a lăsat să văd, preț de o clipă, o perdea din voal foarte alb, o plantă înflorită, o sumedenie de vaze mici și de figurine din faianță - toate astea la trei metri de camioanele uriașe care urcau duduind un viaduct. Mai departe, la intrarea scundă a unei braserii, se îngrămădeau oameni în costume folclorice, iar râsetele lor se contopeau cu o muzică plină de sunete stridente și vesele. Drumul ăsta spre răsărit îmi devenea tot mai neplăcut. Înainte
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
turiști pe role Închiriate și Încă vreo zece care fuseseră dați afară din Grădina de ceai japoneză, s-a aliniat În spatele orchestrei, conformându-se gesturilor grăbite ale angajaților de la muzeu. Flautele și-au Început trilul, talgerele au clinchetit, tobele au duduit, iar un stol de porumbei grași și-au luat zborul fluturând din aripi și lăsând În urma lor o pală de vânt, și astfel a Început plimbarea noastră În cinstea „unei mari doamne care a dispărut dintre noi“. Deși era decembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
băncilor. Din cauza prelatei mari și negre, nu vedeau decât ce lăsau În urmă: praful ridicat de camion, verdele-Închis al ferigilor luxuriante și flora plină de culoare. După vreun kilometru, șoferul schimbă viteza și, scrâșnind din toate Încheieturile și cu motorul duduind, rabla Își Începu urcușul sinuos pe munte. Prietenii mei se bălăbăniră și se Înclinară ca niște popice gata să cadă. Roxanne se prinse de margine și se ridică În picioare Încercând să facă o poză cu toată lumea aruncată dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care ducea către un tărâm necunoscut ce li se părea la fel de fantastic ca și intrarea În Țara Minunilor. Bărbații dădură semnalul ca toată lumea să se urce Înapoi În camion. Călătorii se urcară, camionul dădu cu spatele, iar apoi, cu motorul duduind, se poziționă În dreptul deschizăturii. Părea imposibil să intre pe acolo, dar vegetația cedă cu scârțâituri și pârâituri, iar camionul Își făcu loc prin poarta care-i opunea rezistență precum un nou-născut forțând perineul mamei sale. Pătrunseseră Într-o lume nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cinstiți”. Și vei mulțumi cerului dacă scapi fără un proces de calomnie... A murit Pațurcă, ei și... Ce frumoase erau zilele anului 1990 și începutul anului 1991! Ne simțeam liberi, puteai să vorbești despre orice fără teamă, industria fostă socialistă duduia, contractele comerciale încheiate înainte de 1989 se derulau cu spor, IAS-urile și SMA- urile erau intacte, câmpiile și dealurile patriei noastre râdeau în soare pline de roadă, trezoreria statului era plină și chiar cu excedent de miliarde de dolari. Ni
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să-i dăruiesc Saftei o bluză ca s-o consolez. Mereu i se pare că slugile mănâncă prea mult. Și doar nu-i pe socoteala ei. E invitata noastră, o aduce mama pe la noi fiindcă a fost nevasta fratelui ei. - Duduie, mata poți urî? - Pot! Mie nu mi-i indiferent nimeni, eu nu-s filozoafă - ca alții. Eu urăsc, iubesc, disprețuiesc... Sunt o țărancă proastă. - De ce mi-ai spus că-s filozof? Crezi că eu nu pot urî? - Cred. Mata disprețuiești
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ești așa. - Să zicem că-i adevărat. De ce-ți pare bine? - Pentru că omul care disprețuiește pe toți mă prețuiește totuși pe mine. Vezi ce egoistă sunt? - Văd. Dar ești sigură că te prețuiesc? - Sunt! Pe mine și pe mama. - Duduie, să știi că de asta te admir eu, pentru că urăști,iubești, disprețuiești, ești vie și limpede. Și dacă mai adăugam că "mi-i dragă tare", cum zicea doamna Sabina, fiindcă, pe lângă toate astea, e și frumoasă, spovedania era completă.) Și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
auzea apa țâșnind șuvoi de apă. Făcea duș, semnul obișnuit că se pregătește să iasă. Dacă avea trei ocazii de ieșit din casă, făcea trei dușuri Într-o zi. O auzi apoi mergând foarte rapid În dormitorul ei, desculță, dar duduind repede, deschizând dulapuri și sertare. În cam douăzeci de minute, Îmbrăcată cu lucrurile ei negre simple și purtând o pălărie neagră de pai, era la ușă și-i cerea scrisoarea. Era o scumpete. — Știi unde este? zise Sammler. Ai vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era zăpadă, Ellis a plecat și nu s-a mai întors decât în primăvara următoare. În cele cinci luni cât a fost singură, Helena a continuat să-i primească pe schiorii care se opreau la cabana lor. A ținut sobele duduind, a tăiat o vacă și i-a trimis și lui Pearl, în josul râului, mai multe bucăți de carne pentru friptură. În prima zi a fiecărei luni, Helena se înființa în pragul lui Pearl, cu canadiana rusească înfășurată în jurul trupului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
imaculate! Voi sunteți titani maeștri care spânzură afonii, Dau răspunsuri concentrate și vorbesc în alegòrii; Pentru voi cultura este doar așa cum o vedeți, Vindeți autenticitate cu talent de târgoveți! Voi compuneți pentru dive un libret, o epopee Și-orice galeșă duduie voi o faceți semizee! Tot ce puneți pe hârtie vă citiți, ca-ntre colegi, Și așterneți în prefață bibliografii întregi, Rumegând cuvinte care ocolesc sinonimia, Propunând eseuri, teze care vă spoiesc mândria! Voi gustați doar poezie care nu se adresează
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai văzut așa fetiță... Ea l-a dus pe boier. N-ai văzut cum se uita la dânsa? ca la un odor! - Acu or fi grăind și ei, ș-or fi petrecând... În horn iar se auzi vântul tremurând și duduind prelung; gazornița fâlfâi, aproape să se stingă. Vătaful se sculă în picioare și-și căută căciula și harapnicul. Mă duc să văd ce mai este pe-afară, zise el. — Merg și eu... vorbi Niță trăgându-și pe umeri tohoarca. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sluga. Ce slugă, de unsprezece ani? Iaca, Ion Bezarbarză n-are decât unsprezece ani vârstă și slujește cum se cuvine, după puterile lui. Mulge vaca, înhamă calul, taie lemne, aduce apă; toate le face cu grabă și-i place să duduie subt el pământul. Nana Floarea se tânguie că ar fi mâncând prea mult. Lasă-l să mânce, râde Culi, ca să prindă putere. La vară, are să se ia la trântă cu ursul cel de un an din râpa Varului. Mâncă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șoferilor de autobuze ca să intre și să parcheze în curte, iar aceștia erau bucuroși să se supună, căci ei înșiși aveau un succes colosal solicitând o sumă fixă pentru călătoria de la bazar la livadă și înapoi. Chiar și autobuzele care duduiau pe șosele în drum spre destinații mai îndepărtate au început să facă ocoluri regulate pentru ca pasagerii să-l poată vedea pe acest faimos Baba în sihăstria sa din vârf de copac, să poată zări dulceața zâmbetului său, seninătatea absentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la cinematografe grave drame sociale, Pe când vântul hohotește-n bulevarde glaciale... - Dar cine poate să explice această tristă poveste ? Note de toamnă Toamna-n grădină și-acordă vioara, Strada-i pustie... Orașul e plin de hambare, - De pînea cea nouă duduie moara. O frunză s-a lăsat pe-o mînă-ntinsă care cere... Orașul gol... Cetate depărtată ; Frunzișul smuls... De firele electrice, paralizată, Ca un simbol, O pasăre cade-n oraș, ca o tristețe mai mult Se înserează... și e tăcere... Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ucigaș - De ia sate la oraș Au trimis țăranii, - corbii. Prin orașele avute Histerii de muritori, Pe sub corbii bocitori Trec femeile pierdute. Iată, ninge, peste fire, Hai la vatră, la povești - Plâng harmonii la ferești Milogiri de cimitire. Unei fecioare Duduia veșnic citește; Știe clavirul, pictează - Și nopți de-a rândul veghează, Și poate, de-aceea slăbește. Se crede, și unia spun - Dar totul rămâne secret Duduia visează-un poet, Bizar, singuratec, nebun. Note de toamnă În toamna violetă, compozitori celebri
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
umbră amenințătoare, arbori solzoși se zbat ca niște pești pe uscat. Vântul mână singurătatea prefăcută În cutii de conservă, cartoane, pachete de țigări. Le hârșâie pe caldarâmul murdar. Rostogolește pălării, bucăți de ziare, ah și oh! Ah și oh, mașinile duduie, claxonează ca la mort! „Mathilda, Mathilda!” Piciorul pășește, amușinând mereu aerul. Noimann calcă pe urmele lui. Încotro, Încotro? S-a făcut zi și apoi noapte. Apoi din nou zi și din nou noapte. Și iarăși zi. „Mathilda, Mathilda!” De pe acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Nu e, vine singură; i-am spus că vreau să-i vorbesc ceva foarte, foarte important! ― Bine, atunci hai să ne facem de lucru pe-afară, ca s-o vedem când pleacă. Uite-o, a ieșit! Dă-i drumul! ― Bună-seara, duduie Veturia! ― Bună-seara, a...! dumneata, domnule Grig?! ― Te așteptai la altcineva? ― În nici un caz la dumneata! ― Dacă te deranjez, mă retrag imediat... ― A, mm, nu! ― ... Imediat, după ce am să-mi îndeplinesc misiunea ce mi-a fost încredințată de prietenul nostru comun
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să-mi îndeplinesc misiunea ce mi-a fost încredințată de prietenul nostru comun Gică! (Drăguță e, mă, a naibii!) ― O misiune? întreabă ea foarte mirată. Vorbind, încep să-mi pipăi buzunarele. Unde Dumnezeu am pus scrisoarea? A, am găsit-o! ― Duduie Veturia, Gică ar fi dorit să-ți vorbească ceva, după câte mi-a spus el, foarte important: s-a gândit însă că este mai bine să-ți scrie, și m-a rugat pe mine să-ți dau acest plic din partea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
acasă... ― Așa de repede? Nici n-am băgat de seamă când a trecut timpul! ― Și eu la fel... Păcat! ― Că a trecut timpul? ― Nu, că am ajuns așa de repede! ― Ți-ar fi făcut plăcere să mai vorbim... despre Gică, duduie Veturia? ― Da, tot așa cum am vorbit și până acum! În definitiv, ce sistem mai e și ăsta; să-ți trimiți emisari în astfel de chestiuni atât de personale? De obicei, mesagiile își au rostul când o... prietenie este avansată și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de a sta de vorbă cu Gică, citindu-i rândurile pe care le-a scris cu dumneata în gând... Am prins mâna mică și subțire, care mi se-ntinsese, și-am sărutat-o lung, strîngînd-o ușor. ― Noapte bună! ― Noapte bună, duduie Veturia. și... lectură plăcută! ― Gică mă aștepta în fața școlii Sfinții Voievozi, mușcîndu-și buzele înfrigurat. ― Ce naiba ai stat atâta, mă? Ce-a zis? ― Am condus-o pîn-acasă! Doar nu era să-i dau scrisoarea și s-o las în mijlocul drumului. ― Bine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Mini! Cel mult ca să probez ce departe e această persoană - de altfel inofensivă - de bunul-simț comun. Cu ochi care surâdeau mereu aiurea, Mini își scotea abia paltonul, când baba intră tiptil, cu ochii holbați sperios spre ușa lui Rim. - Birjarul, duduie! Birjarul! șopti cu mâna făcută pâlnie la gură. Ochii lui Mini se măreau din ce în ce! - Care birjar? . . . - Al matale . Cică mai sade? . . . - Ce? Vrei să pleci? întrebă Lina. - Mai stau! declară Mini uimită. Dar l-am uitat! mărturisi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
zicem noi pe acolo, la țară, lui Maxențiu, Razițo? Prințul!" ,.O idee!" a spus făinăreasa, care e ambițioasă Nu m-aș mira să citesc în compte-rendu-urile cele mai distinse: "Prince et Princesse Maxențiu!" Tot aici Maxențiu mi-a servit: "Știi, duduie Nory!... Mititica Hallipa. . . vine pe la mine ev. solicitări. îmi fac o plăcută datorie s-o servesc. . Vous savez, ma Fre?" - si au râs împreună. Eram furioasă pe lăcustă, din cauza Elene; . Dar ce vrei, scândurica și-a dat drumul pe apă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]