467 matches
-
de operetă...! Gh. P. unu: Da tu nu mi-ai cîntat ca un tenor liric, și inocent, aria cu fiul în America și cocoșeii de aur? Gh. P. doi: Tocmai de aia. Spune ce ascunzi în sufletul ăla care-ți duhnește a canal, a rușine... (îl apucă de gît) Gh. P. unu: Ești nebun de-a binelea! Ești bun de legat, du-te dracului! Dă-mi drumu'! (scapă din strînsoare) Gh. P. doi: (îl prinde) Vino-ncoace! Stai aici și spune
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Despre toaleta femeilor; V. Despre variațiile ținutei, precum și rezumatul capitolului. Principiile ecumenice ale toaleteitc "Principiile ecumenice ale toaletei" Oamenii care se Îmbracă la fel ca zilierii, cei al căror trup se acoperă zi de zi, nepăsător, cu aceeași Învelitoare ce duhnește și e la fel de soioasă, oamenii aceștia sunt tot atât de numeroși ca nătărăii care umblă prin lume fără să vadă nimic, care mor fără să fi trăit, care nu știu să recunoască nici calitatea unei mâncări, nici puterea femeilor, care nu rostesc
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care tuna și fulgera împotriva autorităților și care, prin înjurăturile lui răsunătoare, făcea să zăngăne geamurile și mătura șirul de băbuțe de pe banca lor. Or, același Gavrilici, când o întâlnea pe bunica, se oprea și, încercând să-și aspire răsuflarea duhnind a vodcă, rostea cu un vizibil respect: - Bună ziua, Charlota Norbertovna! Da, era singurul, din curtea aceea, care o chema pe numele ei franțuzesc, ușor rusificat, e drept. Ba mai mult, ținuse minte, nu se mai știa nici de când, nici cum
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vor ademeni / durerea din spațiu numită în cărțile vechi viitor” (Nu spune nimănui), „Ziua de mâine zdrobește înalță la cer / un cazan cu simboluri - consoane / și vocale gem de mânie. N-o poți / ajuta: urmărești sclipirea / unui eveniment costeliv - / ascunzătoarea duhnește a moarte, / a sigle stâlcite, a dușmani lipsiți / de măsură. Printre primejdii / de primăvară ochiul vede zeii / mișcându-se. Neamuri întregi - / fără să înțeleagă ce trebuie - / se vor închina, mai târziu, / pe locul acesta” (Un fragment din vârtej). Odată destructurată
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
în prelungirea străduțelor atone unde reproșurile /nu mai contenesc / printre tâmplele de porci, pe salteaua / în tunelul slinos / printre pomii mutilați în labirint pe // dunga râului intoxicat unde leșurile vânzătorilor de / mațe învie și mațele care se umflă încep să / duhnească dezmorțindu-se alene // în alcoolul adierea și țărâna/peste piciorul și talpa / lângă pieptul unei vulpi în corsaj de muselină / tu singur știi cum se recheamă calmul în preajma / în fața plăpândei contemplații”. S-a afirmat că P. ar fi practicat „un
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
îngrozitor și, nu numai că trebuie să-l tragi în piept, ci mai ești și nevoit să și trăiești în atmosfera lui cîtva timp. Fumul acesta are un iz cumplit, indescriptibil, cam ca acela care plutește în preajma rugurilor funerare indiene. Duhnește ca aripa stîngă a îngerului trimis să vestească ziua Judecății de Apoi; e încă un argument în favoarea existenței iadului. Pe la miezul nopții, cazanele lucrau din plin, ne descotorosisem de carcasă; navigam cu toate pînzele sus, căci vîntul se întețise; peste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-o toamna, va trebui să așteptați până vine primăvara. Cum știți dacă compostul este gata? Este suficient să constatați că prezintă foarte mulți bulgări mici și să simțiți că degajă un miros de pământ. Contrar prejudecăților, un compost reușit nu duhnește! Trebuie să miroasă ca vegetația măruntă din păduri și să semene cu mranița. Odată gata, puteți să-l mărunțiți. În aceste condiții, o grămadă mică de compost poate fi foarte bine utilizată în grădină după câteva săptămâni. Dacă nu, trebuie
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
Să-ți deie și-un țol, că-i piere vita copchilului istuia. Băiatul lui Dumitru Ciursă se supuse. între timp bătrânul își dezlegă cureaua. Făcând căluș, băgă un capăt gros de băț în botul vitei care se împotrivea : din bot duhni o putoare acră. Baba făcuse un șumuiog de paie începând a împinge către coadă boftul vacii. - Treac-o tare, îndemnă Hortolomei. Vita se clătina pe picioare gârâind gaze pe botul cu care mesteca călușul, cu bale înspumate. De după ea se auzi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cruce în tăcere. După trei zile satul se adună în grupuri care se îndreptau către biserică. Vecinul Petrache, cu pălăria neagră pe cap și ceafa tunsă la piele, își luase cămașă albă, necălcată, și scurta cu guler de miel care duhnea a dubală. Pe dedesubt purta, țărănește, o bundă roasă și-o flanea de lână. Prea scurți, pantalonii de doc albastru lăsau să i se vadă gleznele subțiri cu ouăle ieșite în afară. Călca pe ștaiful unor pantofi plini de noroi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-i poată vedea pe străinii care veneau în vale. Casele cu acoperișuri de paie se înșirau înghesuite unele în altele, iar de tavan atârnau rasteluri de bambus pe care se uscau lemnele de foc și iarba sângelui. Erau întunecoase și duhneau ca niște grajduri de vite. Samuraiul știa totul despre cele trei sate. Generația tatălui său primise ca domeniu satele și pământurile de la Stăpân. Fiind primul născut, era cap de familie și trebuia să adune țărani dacă venea poruncă pentru oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în colțul gurii, înalții oficiali îl petrecură din ochi pe misionar, în timp ce acesta părăsea sala însoțit de slujitorul care așteptase pe coridor. Când zgomotul pașilor săi se stinse, seniorul Shiraishi își îndreptă zeflemitor privirea către grămătic și zise: Ce mai duhnesc străinii ăștia, nu-i așa? — Cred că o fi de la ce mănâncă. Nu, ăsta e miros de bărbat care-și înfrânge poftele trupești. De câți ani trăiește în Japonia? — Înțeleg că de zece ani, răspunse grămăticul supus. — De zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
după aceea, coborându-și dintr-o dată glasul, m-a rugat să-l am în vedere ca să i se dea doar lui drept de negoț în Nueva España. L-am ascultat ferindu-mi fața de cuvintele lui de parcă i-ar fi duhnit gura, dar cu toate acestea el mi-a bolborosit zâmbind: La timpul potrivit o să vă mulțumesc cu vârf și îndesat. O să avem amândoi de câștigat. Eu i-am aruncat o privire fățiș disprețuitoare și i-am spus limpede că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
necontenit de curiozitate a lui Nishi. Nishi. Vorbise Matsuki. Așezat în fața samuraiului, tocmai punea capacul peste cutia din care terminase de mâncat. Ai fost vreodată în cabina din fund în care stau străinii? Da. Ce părere ai despre felul cum duhnesc străinii? Despre cum duhnesc? — De când ne-am urcat pe corabie, duhoarea lor înțepătoare îmi face o silă de neîndurat. De pildă, de câte ori vine Velasco în cabina noastră aduce cu el mirosul acela de străin. De când discutase cu el pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui Nishi. Nishi. Vorbise Matsuki. Așezat în fața samuraiului, tocmai punea capacul peste cutia din care terminase de mâncat. Ai fost vreodată în cabina din fund în care stau străinii? Da. Ce părere ai despre felul cum duhnesc străinii? Despre cum duhnesc? — De când ne-am urcat pe corabie, duhoarea lor înțepătoare îmi face o silă de neîndurat. De pildă, de câte ori vine Velasco în cabina noastră aduce cu el mirosul acela de străin. De când discutase cu el pe punte, samuraiul se simțea deranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și întru mântuirea ei adevărată.” Frica de moarte. Ziua, în timp ce îl îngrijesc pe părintele Vasquez, sunt gata să-mi primesc soarta pe deplin, dar de fapt, când se lasă noaptea și temnicerii nu ne aduc nici o lumânare, iar prin întunericul duhnind greu a scârnă se aud gemetele părintelui Vasquez, frica de moarte îmi împunge pieptul cu gheare ascuțite. Sunt scăldat în broboane de sudoare. Sudoare ca niște broboane de sânge. „Părinte, de voiești”, zic eu gemând, „depărtează de la Mine acest pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Îi ieșeau indiscrețiile prin toți porii. Cât despre americani, sunt un amestec din toate mirosurile, și bune, și rele. Și ei, la rândul lor, sunt extrem de atașați de diverse deodorante, loțiuni după bărbierit, parfumuri și odorizante de cameră. Tot ce duhnește e acoperit. Și chiar dacă nu duhnește, ei tot acoperă mirosul și-l fac nenatural. Dar nu cred că e atât o chestie culturală, cât rezultatul unui marketing eficient. Dar asta e doar părerea mea. Curând văzură țărmul și un doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Cât despre americani, sunt un amestec din toate mirosurile, și bune, și rele. Și ei, la rândul lor, sunt extrem de atașați de diverse deodorante, loțiuni după bărbierit, parfumuri și odorizante de cameră. Tot ce duhnește e acoperit. Și chiar dacă nu duhnește, ei tot acoperă mirosul și-l fac nenatural. Dar nu cred că e atât o chestie culturală, cât rezultatul unui marketing eficient. Dar asta e doar părerea mea. Curând văzură țărmul și un doc. Bărcile opriră motoarele și plutiră până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mă las de „iarba dracului”, adică de fumat ceea ce s-a executat imediat și fără comentarii chiar din acea zi, de la acea oră ce era să-mi fie fatidică, de pot spune azi cu nedisimulată mândrie personală care nu mai duhnește a tutun, că am 3 (trei) ani de când nu am pus țigara în gură și nici nu am de gând să mai înnod vreodată acest obicei atât de urât și atât de păgubos pentru sănătatea și pentru punga omului. De
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
câteva ori În așternut, făcând considerabil efort de-a deschide ochii. Reuși s’o privească rugător: „Fă-mi te rog un ceai, În mod sigur... am răcit!”. Carla surâse ironic. La trei ore după miezul nopții, plouat până la piele și duhnind a băutură...Stau și mă 5 Legea Junglei Dumitru Crăc Întreb totuși, când ești În asemenea ipostaze, de ce nu te duci la tine acasă?” „De multe ori asta m-am Întrebat și eu...”, Îi trecu lui fulgerător prin minte, păstrând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o trimet Îndată. Însă Șefule, mâncava-și curul, dămi și mie câțiva gologani să beau ceva jos, la restaurant...” „Dute dracului de țigan jegos - se rățoi Șeful Șantierului la el - Întâi fata...” Nu termină bine vorba și „Frumoasa” Își făcu apariția duhnind a fum de țigară, nespălată În mod sigur de câteva luni de zile, agățându-su cu sălbaticie prefăcută de gâtul Șefului de Șantier sarutându-l pe obraji, apoi introducând limba ei infectată direct În gura Întredeschisă a imposibilul Șef de Șantier
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
depozitarea cartonului la locul de producție, ceva bani de buzunar, reuși să calmeze spiritele. Alergă la Contabilul Șef pe care-l găsi În ședință. Însfârșit, după o așteptare ce i se păru secole, Tony Pavone intră În biroul acestuia ce duhnea a fum de țigară de proastă calitate, stăpânindu-și cu greu tusea. Făcând o plecăciune, Îi arătă hârtia cu toate aprobările rugându-l și pe el să pună o viză, precizând. „Directorul, m’a trimes...” Minune. Contabilul Șef, deșurupă capacul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
inutil. Nu mai avem nici o autoritate asupra ei. Richard a încercat să ajungă la un compromis - a inventat regula că nu are voie să fumeze chestii decât afară în grădină. Dar ea nu ține cont nici de asta. Camera ei duhnește a droguri, Barbara. Sunt high numai intrând acolo. Are un bong în mijlocul camerei, pe covor, pentru numele lui Dumnezeu. Sunt sigură că vom lua cu toții foc într-o noapte. S-a oprit și s-a uitat din nou la carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ei aduceau cu ale ei. Cu toate Îndoielile pe care le avea, i-a dat În ziua aceea o bancnotă de o mie de yeni. A luat-o și-a plecat, dar după trei zile Își făcu din nou apariția, duhnind a alcool. A zis că a venit doar s-o vadă... și ea i-a mai dat o mie. Și-a făcut un obicei din a veni o dată la trei zile, apoi din două-n două zile și În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fi gîndit și simțit? Am Încercat din răsputeri să mă pun În locul LUI, dar n-am fost În stare. Nu știu de ce, dar Îmi stăruia În fața ochilor imaginea taximetristului de care tocmai mă despărțisem - mîrlanul acela viclean și malițios, care duhnea a animal, care respira nemulțumire În loc de aer și În venele căruia curgea venin În loc de sînge... Un asemenea om n-ar fi capabil să stea aici... el n-ar avea timp să-și compare pe ascuns propria soartă cu fereastra lămîiatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
e esențială fiindcă, inclusiv în acea lume eu eram nimeni și ca femeie, nu doar ca persoană. O dublă „nimeni”. Zidul Berlinului? Tu ești psiholog. Știi bine ce înseamnă ruinele interioare. Nici o UE nu le poate șterge la comandă. Ele duhnesc în noi, ca în milioane de Dresde omenești. Da. Am fost la Dresda, de două ori. Mi-am lipit obrazul de un zid negru, pe care creștea un copăcel piticuț, hrănit din organicitatea ruinei. Știi, Mircea, a ce mirosea acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]