775 matches
-
săpat o groapă adâncă în stratul de lut, în colțul din dreapta intrării, și acolo am depus rămășițele lui Romilde. Înainte de asta, am avut grijă să despic sacul smolit și lințoliul, deschizându-i pieptul. Mirosul n-a fost mai tare decât duhoarea de mucegai ce se simte în celulele unei temnițe. Căutând printre coastele deschise ale toracelui, am găsit Shin-ul de fier. L-am scos afară, căci, așa cum făcusem legământ față cu mine însumi, trebuia să-l duc Gailei și lui Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nici cea mai mică Adina Dabija 62 Îndoială că mi se petrecea un lucru identic cu ceea ce trăiau toți navetiștii din acel tren puturos ce vindea iluzii, În care mă aflam. respiram același aer de mâncare la pachet Înmiresmat cu duhoarea de budă de tren accelerat la clasa a doua și Împărtășeam cu toții aceleași vise de furnici. Crezusem că, odată ce voi scăpa de plictiseala de provincie și de bombănelile lui Janet, lucrurile vor merge ca pe roate. Numai că Poezia Îmi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
reușiră să scape, agitându-și, În urmă săbiile, pe când fugeau de vârfurile lăncilor ce nu-i slăbeau o clipă. LOVITURA DE MAESTRU Câmpia de la Nagakute era acoperită cu un voal subțire de fum de la praful de pușcă și plină de duhoarea hoiturilor și a sângelui. În soarele de dimineață, ardea mocnit, În toate culorile curcubeului. Pacea revenise deja pe acele locuri, dar soldații care aduseseră cu ei carnagiul se Îndreptau, acum, spre Yazako, precum norii unei ploi de seară. Fuga unora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Veșnicul Profet, Durează-i un sălaș în mijlocul sălbaticelor mele valuri; Să faci întîi un loc de-odihnă pentru Los și Enitharmon, apoi Odihnă vei găsi. Dacă refuzi, zvîrlit departe pe toate Valurile mele, ți se vor risipi în putrezire și duhoare mădularele, și 75 Pradă vei cădea tuturor demonilor mei ai deznădejdii și speranței". Văzînd pe Enitharmon, al lui Urthona Spectru chipul sau de nor Și-l răsuci, temîndu-se de gelozie, si mormăind tunete aspre Și bezne-n jur zvîrlind, acestfel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stâncă sau o iluzie optică. Mă mișc pentru a vedea dacă percepția mi se schimbă. Mă apropii. Îl Întreb pe tovarășul meu dacă vede același lucru. Impresia mi se confirmă dacă se aude și un mormăit, iar dacă Îi simt duhoarea și gheara Înfiptă În spate, nu mai Încape Îndoială: este un urs. Persistența percepției și confirmarea venită pe diferite căi senzoriale sunt demne de crezare; reprezintă un mecanism eficient pentru a ne adapta la realitate. Totuși, odată cu apariția limbajului, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
femeia că singurul ei amant, cel pe care l-a dorit permanent și care nu poate fi concurat de nici un bărbat în carne și oase, este cel reprezentat de puritatea înghețată: "afară o aștepta Frigul tare, limpede, curat de orice duhoare, de orice josnicie. Ea se codi puțin la ușa antreiașului, dar numai o clipă". Scena pulsează de erotism, ca un epitalam al raptului glaciar: Deschise apoi larg și păși, iar Frigul o cuprinse în brațe și o sărută pe buze
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu spade cu două tăișuri, scurgându-le sângele negru-n zăpadă, se ridicau în zbor și sugrumau cu mâinile late demonii aripați. [...] Ca niște câini grași și colțați, câte trai-patru tăbărau clănțănind pe câte-un sol ceresc, îngrețoșând-l cu duhoarea mațelor lor". La apropierea dimineții, balanța înclină spre îngeri; apocatastatic, morților le este restituit trupul fără de păcat; pe drumul spre cimitir, ultimul dintre aceștia reface, grație unui nou act, de data aceasta de magie albă, echilibrul universului, conturând un cerc
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
temnițele comuniste, făcând parte din ,,lotul mistico-legionar", ,,lotul Noica-Pillat". E adevărat, acolo (în temniță) are loc punctul culminant al procesului de convertire, într-un cadru fizic de-o urâțenie inimaginabilă ,,Sunt într-o bombă de proporții uriașe, mă izbește o duhoare de necrezut" în care însă Steinhardt va descoperi fericirea deplină: ,,Asupra mea se zoresc tot mai dese asalturi ale fericirii". Dar acest proces este unul de lungă durată, proces al cărui început poate fi situat cu certitudine mult înainte de momentul
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mijloace întru sărăcirea mesajului artistic! Câtă pregătire și câtă aparență pentru debandadă și lipsă de substanță! Uneori îmi vine să-mi acopăr timpanele. Să tacă muzica! Numai că sfârșirea muzicii, moartea ei, se produce, o știe orice meloman, fără impactul duhorii și fără perspectiva hoitului. Nici măcar nu simțim uscarea, ofilirea, deshidratarea ori dezagregarea melodiei și a ritmului. Nimic pestilențial, cadaveric sau putrid. Aceasta pentru că nu suntem în stare de a contacta un opus sonor decât prin intermediul auzului. Nicidecum prin miros, văz
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
cresc peri lungi muiați în supă. Chiuveta și cele două prosoape sînt de prisos. De ce se află aici? Femeia a spus: Pentru următorul. Uneori femeia deschide fereastra. Aerul proaspăt cald sau rece poate că-mi prelungește viața. Dar femeia spune: Duhoarea ta o să mă termine. Deunăzi am auzit prin fereastra deschisă voci de copii. Am spus: Ce copii sînt ăștia? Sînt copiii bărbatului de alături: a spus femeia. Am spus: Cînd vin copiii mei? Femeia a spus: Cînd ai să mori
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
pajiștile dinăuntrul sertarelor/ cum un abur/ aburul aspirat de ceruri/ închise și ele cu cheia/ unui sertar mai mare”), el simte fiziologia mai acut ca nimeni altul - și o transferă („Pagina aceasta asudată/ cum o cămașă” (Pagina), cu miresmele și duhorile ei. În care ambient, ironia este cu necesitate prezentă, iar când un poem se intitulează „Amuzant”, va fi ca un maxilar „care politicos cere voie să stea la locul său”, ca un creier pipernicit „care vrea să-și facă mușchi
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
poemele al căror sens e obscur", în favoarea unei poetici ce potențează concretul, anodinul: "gîtlejul meu e răgușit după atîta țipat în pustiu / asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate / poemele mele au duritatea pămîntului sărac / parfumul lor e duhoarea florilor căzute în șanț / au strălucirea lămpii afumate / gîfîie ca o roabă din secolul trecut / au gustul unturii de pește / au gustul fructelor pădurețe / au gustul vieții refuzate / poemele mele copii părăsiți în ploaie / poemele mele degete înghețate / poemele mele
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
că eu miros a parfum?" „Da', domnu' șef, să trăiți!" „Da' tu știi de unde am eu parfumul ăsta? Mi l-a dat statul, mă!". Și spuneau cu foarte multă mândrie că statul le dă parfum, pentru ca să poată ei să suporte duhorile închisorii, în care până la urmă și ei ședeau. Nu în celulă, în afara celulei, dar între aceiași pereți. Ei bine, acești oameni practic se prezuma că nu au niciun fel de conștiință morală. Ce conștiință morală să le pretinzi? De pildă
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
să se descotorosească de-un element incomod. În noul context, nici un om normal nu mai dă doi bani pe hârtiile țnute în mânecă până s-au jerpelit. Chiar de-ar fi sută la sută autentice, ele s-au îngreunat de duhoarea pestilențală a șantajului și a manevrei politice. Ieșirea la bătaie a d-lui Timofte nu poate fi străină de "revizitarea" de către Apador-CH a biografiilor primilor doi oameni ai statului, Năstase și Iliescu, exemplar serviț de către Timofte în nenumărate rânduri. În
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
două finaluri, nu doar ca reminiscență a fentării cenzurii ca odinioară, ci o soluție postmodernistă. Lașcu se transformă kafkian într-o lighioană, lângă soția oportunistă, fie - propune un al doilea scenariu - se denunță pe sine „prin gura întredeschisă, șuierul împrăștie duhori, precum o mlaștină în care au putrezit toate vietățile”. O povestire buzattiană este Scorpionul galben, cea mai bună a volumului. Raul trebuie să facă un reportaj publicitar despre litoralul tunisian. Ajuns în Egipt, după ce e fascinat de o femeie misterioasă
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
politicieni iresponsabili își fac de cap. E adevărat, Occidentul pare dispus acum să înghită și mâncăruri care în urmă cu o jumătate de an îi stăteau în gât. Dar același Occident va fi foarte atent să nu facă indigestie. Dacă duhoarea putreziciunii va deveni insuportabilă, cât îi vedem de cooperanți, nu vor ezita să ne scuipe alături de Voronim, Smirnov și alți democrați pur-sânge vorbitori ai aceleiași limbi totalitare ce modulează sprâncenele amenințător arcuite ale d-nei Afrăsinei. Trucul ieșirii feciorelnice a premierului
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
Vadim Tudor nu-și recunoaște nici propria semnătură pe-un act oficial, nu trebuie să ne mire. Prins cu mâța-n sac, el a reacționat de fiecare dată la fel: a parat injuriind porcos și a contra-atacat folosind arma sconcsului: duhoarea. în aceste condiții, oamenii de bun simț au considerat că e decent să se retragă, înainte ca slugoiul de-anțărț al lui Eugen Barbu să verse peste ei zoaiele din Groapa lui Ouatu. Nu același lucru se poate spune despre
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
îi celebrează conține toată senzualitatea narcotică - amestec savant dozat de inocență și perversitate asumată - specifică stilului inconfundabil Emil Brumaru: Într-un vast coș cu nuiele, plin de rufe murdare, am descoperit chiloții Profirei (...). Nu mă mai săturam să le respir duhoarea suavă. Pieptul mi se umplea de o plăcere dureroasă, mă înăbușea bucuria nemiloasă a parfumurilor oculte, scelerate, de mare iapă. Prăbușit pe un pat îngust, cu fața-ngropată în chiloții lucioși, alunecoși, trandafirii, petreceam ore întregi, într-un curcubeu zglobiu al
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
minciună. Pentru el, însă, e un adevăr. Și ce e adevărul? Nu e adevărul și la fel de nesigur, și la fel de necesar ca Dumnezeu? Vă dați seama ce ar însemna să fie luată "ca adevăr" ideea lui Nietzsche că "Dumnezeu a murit"? Duhoarea metafizică răspândită de cadavrul lui Dumnezeu ar face viața irespirabilă. Pentru mine, Matisse, care răspunde întrebării "credeți în Dumnezeu?" prin "da, când pictez", nu e foarte departe de Don Quijote. La fel, Gauguin când pleacă la Tropice întorcând spatele Parisului. Iar
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
a "spurcării" o cuprinde pe autoare, împletind imaginile iconoclaste cu senzualități provocatoare, menite a le împrospătă, a le acorda complicitatea unei carnalități vampirice: "L-am aflat pe evanghelistul pocit, aripa hidoasa nu i-am zărit-o, dar i-am simtiit duhoarea frumoasă. Fetite-le-vrăjitoare m-au purtat cu nădejde către el, voiau să ating fiara, botul negru al bestiei să-l sărut în gloria pierzaniei.(...) Eram doar un mercenar femeesc, dar știam îndeajuns, lacoma te vînam așa mort cum erai, vesmîntat în
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
prusac", vom analiza opera omului care ne-a adus în cutele mantiei lui de hulan prusian toate înjosirile și toate umilințele. Vom apăsa puțin cu degetul corpul ploșniței regale, și dacă va da dintr-însa mult sânge, multe afaceri și duhoare urâtă, nu va fi vina noastră, ci va fi meritul tribunalului care ne-a înlesnit ocazia neașteptată a acestui proces. Sperăm că în urma lui, miazmele răspândite de viața și opera Regelui Carol I vor fi atât de înăbușitoare, încât, dacă
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
putere să se spele singură. Asta e corvoada femeii mele. Ea, cea care invocă false motive puse pe seama dragostei, cea care îmbracă mantia lui Superman, cea care ridică pumnul și începe să zboare. Contrariul ar fi sa putrezim toți, în duhoare. Asta e altă opțiune. Dar ea nu se gandeste la această posibilitate. E prea delicată pentru gustul meu. De multe ori arunc pe podelele proaspăt spălate resturi din mancarea pe care mi-o pune dinainte: aproape întotdeauna orez cu tocana
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
joase ale unor condeie de la care nu era de așteptat nimic bun, care, prin forța lucrurilor, sunt menite a exersa conștiincios ortografia neantului. Ele reprezintă muștele bâzâitoare din jurul valorilor mortificate prin tabuizare ori prin viclean amalgam. Ele înzestrează putreziciunea și duhoarea ei cu o agitată aparență de vitalitate. Dau aripi pestilenței și o umbră de glas descompunerii. Cine e, bunăoară, Diacul tomnatic și alumn, ascuns, în "curajul" său, sub o mască impertinent croită dintr-o sintagmă eminesciană? De ce nu-și arată
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
intra pe un făgaș „normal”, face o boacănă, fură, se bate sau fuge), nu-i place curățenia corporală, căreia îi preferă jegul, zdrențele, excrementele, împuțiciunea. Crescut în medii pestilente, lipsite de o minimă intimitate, unde totul se trăiește la vedere, duhoarea și exhibiționismul devin parte a ființei lui, dovadă că Rey se simte foarte bine într-un container de la groapa de gunoi a Havanei, punctul său de refugiu și liniște - „calm, lux și voluptate”, vorba lui Baudelaire. Și totuși, această vale
Sex și moarte la groapa de gunoi a Havanei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4810_a_6135]
-
marginalizare, prin înfometare. Pentru că, oricât ar suna de ciudat, alianța N.A.T.O. este în primul rând o alianță civilizațională. O alianță menită să apere valorile democrației și ale prosperității. Dar să revin la integrarea demnă. Unde e demnitatea când, în ciuda duhorii pestilențiale, numeroase forțe din societate continuă să adore hoitul putrefact al Securității? Ce demnitate e asta - decât una a cinismului absolut - de a pune să trateze cu americanii un ins a cărui biografie nu neapărat proamericană e cunoscută și răscunoscută
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]