741 matches
-
am revenit, era, încă, sub duș. Am aprins o țigară. Trăgeam cu sete, până în străfundurile plămânilor. Ce ți-e și cu viața asta!? Fumam în bucătărie, cu geamul deschis. Știam ca nu-i face bine fumul de țigară. - Tii, ce duhoare! Cum te poți otrăvi în halul acesta? De când te-ai apucat de fumat? Și cât sunt de scumpe nenorocitele astea de țigări, acum! Apăruse cu un halat de casă prin care se vedeau, doar atât cât să-i ghicești, doi
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
Publicat în: Ediția nr. 606 din 28 august 2012 Toate Articolele Autorului Am în nări un puternic miros de hoit. Orișiunde aș întoarce capul, ca într-un ritual abominabil bazat numai pe carnagiu, acesta își împrăștie cu putere peste tot duhoarea greu de suportat. După cum lesne se poate observa, Ființa umană este obligată să respire într-un ev care se zbate epileptic în chinuri fizico-spirituale majore, unde ajungi să te întrebi, cum e și normal, de altfel, care vor fi următoarele
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
o găleată în mână călcând rar, arcuindu-și șoldurile cu o nepăsare rară. Fără să ne dăm seama, soarele căzuse peste deal ca un zeu înjunghiat la beregăți, împroșcând tot cerul la apus cu un sânge de purpură. Ziua cu duhorile ei trecuse pe nesimțite, căldurile se ostoiseră și se lăsase cu aripile ei nevăzute pânza albastră a înserării cu mângâieri de vânt răcoros prin salcâmii proaspăt înfloriți, cu parfum de zambile și busuioc crud. Se ivise spre Cornul Caprei printre
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
din ramă perfidului colos Că umbră ce-nflorește abia spre dimineațặ . Īn timp chiar și gîndirea e verde sau amarặ, Ca pasặrea din visul cu îngeri care zboarặ Cu aripi de zặpadặ și scrîșnet de vioarặ Īn care-și pierd duhoarea sfielnicặ de fiarặ Iar muză, coloratặ, fardatặ chiar strident, L-a violat pe zeul oceanelor și-ndatặ Acesta și-a ras barbă și i-a zids decadent: Tu esti ceva în jurul unui bujor de fatặ. POEME HOMERICE POEM HOMERIC 1 CIORB
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
din ramă perfidului colos Ca umbră ce-nflorește abia spre dimineațặ . Īn timp chiar și gîndirea e verde sau amarặ, Ca pasặrea din visul cu îngeri care zboarặ Cu aripi de zặpadặ și scrîșnet de vioarặ Īn care-și pierd duhoarea sfielnicặ de fiarặ Iar muză, coloratặ, fardatặ chiar strident, L-a violat pe zeul oceanelor și-ndatặ Acesta și-a ras barbă și i-a zids decadent: Tu esti ceva în jurul unui bujor de fatặ. E VREMEA CIREȘELOR COAPTE E vremea
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
de stele. Din dosul salcâmilor luna încerca să-i facă din mână, trimițându-i un salut nocturn. Încă o noapte în care gândurile nu-l vor lăsa să doarmă. Dinspre micuța lui seră florile îi trimiteau un parfum care compensa duhoarea de tutun. Imaginația, bătrână și ea, îi juca feste. O vede pe Măriuca într-o cămașă albă și lungă, brodată cu degetele ei fine și pricepute, cu brațul plin de flori. Vru să facă un pas înspre ea, dar auzi
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
atunci, toată lumea i-a zis așa. Mai erau vreo doi-trei oameni în oraș care știau cum îl cheamă, dar cu toate că-l cunoșteau mai bine decât ceilalți, tot așa îi spuneau. Când ajunse la vreo doi pași de el, căpitanul simți duhoarea de alcool și strâmbă din nas. De câte ori se întâlnea cu cineva, ,,nu știa’’ niciodată ce băuse. Dacă era binedispus și îl întreba cineva ce-a băut, răspundea în felul acesta: - Pă’ am băut puțină răchie de colea, puțină bere de
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
lese de mărăcini. Noi nu i-am văzut. Când ne-am început jocul banilor și am aprins cădelnițele, ei ne vedeau foarte bine unde suntem și ne-am pomenit în cap cu niște pungi aruncate de către aceștia. Doamne ce mai duhoare! Ne-am trezit în câteva secunde spoiți din cap până la picioare cu căcat. Pentru noi a fost un dezastru total. Am rămas descumpăniți, nu știam ce ni se întâmplă. Ne-am dezmeticit puțin mai târziu când i-am auzit fugind
DE SFÂNTUL GHEORGHE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369372_a_370701]
-
pârlit. Primarul rămase puțin pe gânduri, dar se scutură, parcă ar fi înghițit un hap amar. --Nu se poate, coane! Teoretic aveți dreptate, dar practic este imposibil. Aici nu-i vorba de dreptul unui singur amărăștean. Dacă scormonește cineva gunoiul, duhoarea se împrăștie peste mulți. Ar fi un adevărat război, dezastru total. Mai bine îi dau ăstuia undeva, departe de dumneavoastră și toată lumea va fi liniștită. --Nu-i dai amărășteanului nici un petic de pământ pe izlaz. Vreau să nu-i dai nicăieri
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
iar orașul, în întregime, e „mic, inutil /...doar un atom de mizerie”. Sensibilitatea poetului e șocată de urât, acesta e perceput ca o alcătuire de elemente sordide, agresive, care ne însoțesc pretutindeni. Ființa normală e silită să vadă zilnic „umanele duhori”, „cadavrele” ambulante, „desfătarea crudă și mizeră”, „cânii și infraoamenii”. Alte tablouri grotești: „Activități diverse, greve, ceartă, / Politică, cerșit, mizerii...” completează imaginea unui spațiu în care existența e sufocantă. Prozele din volumul Scrisori la un prieten (Anul 2000, Trei întâmplări, Râul
LIVIUS PETRU BERCEA, ÎNSEMNĂRI DESPRE POEZIA LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354303_a_355632]
-
însămnat! acele pări nu se ridică mai mult decât de o palmă și au toate însușirile parei acestui punci, care arde acum dinaintea noastră, colorul și chiar parfumul ei; astfel, încât de ar sta cineva împotriva vântului și ar răsufla duhoarea acelui foc, în curând s-ar îmbăta.” Localnicii îl consideră o răsuflătură a iadului. Un călugăr care nu a crezut acest fapt, a venit să sape în stâncă în speranța că va găsi aur, dar a luat foc. Signor Antonio
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
dumneavoastră de înger? Aproape nu mai aud, da, sunt bătrân, mi-au plecat corăbiile cu nepoți, fiii mei m-au mutat din amintiri, în registre. Sunt o cifră sau doar un gând? Sunt ceaiul acesta amar, tremurul de mână blestemată, duhoarea pe care o las în urmă? Vă rog să-mi răspundeți, o să mă tulbur curând, o să urlu din nou sub voaluri de vrăbii, sub ape cu lintiță deasă și cu broaște verzui, Tatăl meu mă va plesni peste față cu
MĂ VEȚI IERTA, DOAMNĂ ASISTENTĂ? (ÎNSEMNĂRI DIN AZIL) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353933_a_355262]
-
ochi cu brațe desprinse, turnați în cenușă vocile lor hașurate traversează versetul topirii întru ființă. 3-Primele Ore În sângele învolburat frica bântuie în perfuzii. Văzduhul înghite suflarea. se așterne tăcerea în copaci. Ninge peste apa interzisă Umbra vieții miroase a duhoare, fuga continuă din timpul suferind spre colindul de iarnă. Vânătorul sună din goarnă, căprioare traversează orașul, într-un decor pustiit rujul iubirii își tulbură culoarea. Se aud primele sirene, iarba va răsări prin ciment. 4-Aripipile noastre Sânul tău gust al
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
timp orașul derutată, fugărită dintr-un loc într-altul de haitele neprimitoare de cartier, care, în unele cazuri, au la conducere potăi similare care-și simt amenințate pozițiile de lideri, iar în altele, în rândul membrilor lor predomină alergia la duhoarea arivismului pe care potaia o împrăștie din belșug în jurul său. În cele din urmă, așa cum este și firesc, găsește haita tolerantă, credulă și naivă care, deși la început este ușor deranjată de duhoarea mai sus amintită, sfârșește prin a-l
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]
-
în rândul membrilor lor predomină alergia la duhoarea arivismului pe care potaia o împrăștie din belșug în jurul său. În cele din urmă, așa cum este și firesc, găsește haita tolerantă, credulă și naivă care, deși la început este ușor deranjată de duhoarea mai sus amintită, sfârșește prin a-l adopta cu bună credință, ca membru cu drepturi depline în mica comunitate canină. Odată instalată printre noii săi tovarăși, începe să le câștige încrederea printr-un comportament impecabil. Impecabil la vedere, pentru că dacă
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]
-
pădurii adormite Sub liniștea cernită din ceruri nepăzite O rugă de credință ce-adânc întrepătrunde Nedumerirea Evei, cu cine și de unde Să-aprindă-n întuneric credință și virtute, Când umbre-nfricoșate spun vrute și nevrute? Și ard cuvinte-n focul Gheenelor străine Adulmecând satanic duhorile și cine Se simte fără vină să îngenunche-n taine, Rupând sechestrul crucii pe vechile icoane, Adulmecând duhoarea din valea lui Tofet În care Solomon s-a proclamat profet? Mai stăruie-adevărul Iisusului cel drept Purificând pe omul pâgân în înțelept
RUGĂ-N RĂDĂCINI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358804_a_360133]
-
cine și de unde Să-aprindă-n întuneric credință și virtute, Când umbre-nfricoșate spun vrute și nevrute? Și ard cuvinte-n focul Gheenelor străine Adulmecând satanic duhorile și cine Se simte fără vină să îngenunche-n taine, Rupând sechestrul crucii pe vechile icoane, Adulmecând duhoarea din valea lui Tofet În care Solomon s-a proclamat profet? Mai stăruie-adevărul Iisusului cel drept Purificând pe omul pâgân în înțelept Și îndemnând lichele rugându-se la zei Să ardă-n iazul morții...micimi și farisei... Perdele de zăpadă
RUGĂ-N RĂDĂCINI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358804_a_360133]
-
decibeli vocii sale baritonale, ca să se facă înțeles, prin vacarmul ce-l crea acompaniamentul și vocea manelistului, ce se producea sârguincios, pe scena improvizată la marginea luminișului, care devenise locul obișnuit de desfășurare a acestui gen de serbări câmpenești cu duhoare electorală. -Bă Petre, că tot veniși, ia spune, ție nu ti-e puțin rușine? îl luă la rost, în glumă, dar afișând un aer extrem de serios, Stemate. Hai, că pă oamenii ăștia-i înțeleg, că ei n-a fost ca
LA POMANA ELECTORALA de LIVIU GOGU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360678_a_362007]
-
din râma perfidului colos Ca umbră ce-nflorește abia spre dimineațặ. Īn timp chiar și gîndirea e verde sau amarặ, Ca pasặrea din visul cu îngeri care zboarặ Cu aripi de zặpadặ și scrîșnet de vioarặ Īn care-și pierd duhoarea sfielnicặ de fiarặ Iar muză, coloratặ, fardatặ chiar strident, L-a violat pe zeul oceanelor și-ndatặ Acesta și-a râs barbă și i-a zids decadent: Tu esti ceva în jurul unui bujor de fatặ. FIN Referință Bibliografica: POEME BAROCE / Ioan
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
Verdunel, în locul unde regii și prinții trăiau pe vremuri. Ce poate fi mai măreț!? - Hai, că-i mișto își spuse, în timp ce zvârlea cerculețe de fum către splendidele candelabre din cristal și-și făcea cu mâna în sutele de oglinzi, ignorând duhoarea de closet care-l învăluia. E drept că, fiind oltean, era cumva obișnuit cu așa ceva, dar și gândul că, uite, și la case mari se mai sparge țevăraia, îl înveselea teribil. Abia dacă băgă de seamă tropăitul unor cizme soldățești
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
Regele făcu un semn și Marele Șambelan, un individ cu o mutră de lingău atât de scârboasă încât ți se apleca numai când îl priveai, scoase cizmele din picioarele sacre ale regelui iar batistele parfumate începură să se zbată isteric. Duhoarea din uriașa încăpere își schimbă substanțial nota. Ceva între un cadavru de pisică intrat în putrefacție și un câine eviscerat de cornul unui taur. De picioare se apropie grupul de corbi cu priviri de hienă. Doctorii regali... - Ce credeți doctore
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
matale... Mde, mare ți-e puterea dar, uite că sceptrul e cam mic! Făcu apoi un semn pentru ca măritul să deschidă gura larg pentru a filma și acolo. Batistele parfumate se zbătură iar aerul din jurul monarhului își mai schimbă o dată duhoarea. Acum era una de cadavru cu termenul de valabilitate expirat de mai multă vreme. Verdunel, atent la filmare, nu se sufocă, bine, rămăsese totuși în afara razei letale, ci vorbi în continuare: - Olicăă, neică ce-i la tine-n gură nici
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
tramvaiul, taca-taca, l-am lăsat să treacă, câțiva călători în dosul geamurilor abureau cu răsuflarea lor negrul nopții. La colțul celălalt al lui Ștefan Luchian, prins între două mașini, un om își vărsa un alt fel de mizerie, descompunerile trupești, duhoarea se desprindea și urca pe stradă ca dintr-o cloacă. Ușurarea urgentă, satisfacerea nevoilor, natura scatologică a ființei umane. Mi l-am imaginat ținându-se de burtă în căutarea unui petec prielnic de asfalt, am mărit pasul, mi-am golit
Cum rezistați în acest București? () [Corola-blog/BlogPost/338824_a_340153]
-
a adus aminte cuvintele celor de-acasă: „Să nu te lași provocat !” Aproape că se temea să mai respire, iar inima... Se temea ca bătăile acesteia să nu o trezească pe cea de lângă el și care împrăștiase-n juru-i o duhoare, ce amesteca transpirația cu lavanda. Ce să facă!? În continuare s-a prefăcut adormit, deși somnul îi zburase demult. Ca să se distanțeze de acel trup care începuse a-i trezi fel și fel de neliniști, s-a întors cu fața
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
ultimă oră aruncate de distinsul: că președintele Iohannis a fost, la Washington, primul președinte al României care vorbește o engleză civilizată și nu miroase a comunisto-securist. Ceea ce subîntinde faptul că dl Băsescu vorbește englezește meltenește, în băsic ingliș, emană o duhoare de dihor securisto-comunist și s-a afirmat ca tată și protector al hoților, mai ales al hoațelor cu tupeu cât cuprinde. Asta va consemna istoria într-o notă de subsol, despre dl Băsescu, oricâte insulte va continua să-mi adreseze
Înjurați. Continuați. Și totuși, Simona e o învingătoare! () [Corola-blog/BlogPost/339697_a_341026]