1,466 matches
-
te mai cârâi atâta, țipă în urmă, la bărbatul ei, spune și tu ceva că doar om ești. Lasă, cuscră, nu te mai amărî, nu sunteți nici primii nici ultimii care pățesc așa cu fetele. O apucă de braț dar duioșia ei stârni și mai mult pofta de plâns a mamei. În cele din urmă, iritat de toată scena, tatăl o prinse de celălalt braț și o trase spre el aproape brutal. Hai, hai că n-a murit nimeni, te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gândurile lor, preferau să nu se gândească la acel timp și abia acum se descopereau unul pe altul, uimiți și sfâșiați, tot mai obosiți după fiecare întâlnire, incitați, traversau o multitudine de stări dintre cele mai diverse, cu încântare, cu duioșie, cu spaimă, în acele revederi clandestine, reușeau să-și descopere toate valențele, dincolo de greaua încărcătură a zilelor, dincolo de fleacurile ce știau să le umple timpul și să le macine răbdarea. Porniseră de la bun început pe picior greșit. Ei doi parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alăturată ieșea o bătrână, Avea un chip suferind, pășea încet, tremura. O conducea un bărbat cu o înfățișare oarecare, o ținea de braț și pășea încetișor pe lângă ea, se îndreptau către o mașină cu portiera deschisă, parcată lângă trotuar. Era duioșie în gesturile bărbatului, atâta delicată grijă. Într-o parte tivul rochiei era întors în sus, se vedea dantela furoului. El observă și se aplecă să-i așeze rochia. Câtă afecțiune! În mașină era o femeie, privea cu atenție, o atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a ajutat-o răbdător să se așeze în mașină, a închis portiera, probabil o duceau la spital, nu știu de ce am avut impresia că e ultimul drum al bătrânei și dintr-odată am dorit să am și eu o asemenea duioșie, egală cu a bărbatului, să pot ajuta pe cineva din tot sufletul, să fiu posesoarea unui asemenea sentiment sublim. Imposibil, își spuse în gând Carmina, doar dacă îți planifici dinainte, găsești persoana, stabilești ziua și-ți spui: azi voi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să pot ajuta pe cineva din tot sufletul, să fiu posesoarea unui asemenea sentiment sublim. Imposibil, își spuse în gând Carmina, doar dacă îți planifici dinainte, găsești persoana, stabilești ziua și-ți spui: azi voi avea un sentiment sublim de duioșie. Dar dincolo de sarcasmele ei, observă că Fana era un noian de impresii, un receptacul mereu treaz spre care se îndreptau fel de fel de nuanțe, erau alese, scuturate de praf și catalogate după importanța lor. Avea un spirit de observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poate era în sinea lui mândru de asta, poate îi plăcea să-și ascundă mica lui taină, s-o învăluie, s-o îmbrace în pâslă. La câte o curbă o privea complice și-i zâmbea, iar ea se umplea de duioșie și fluturi. La un moment dat îi strânse mâna cu putere, până la durere. În oraș se lăsa înserarea. Ce se petrecuse cu el femeia nu avea cum să priceapă. Ovidiu avusese o intenție și renunțase pe drum la înfăptuirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
primelor lecții de zbor, viziunea orașelor, a râurilor și a mării peste care vor zbura ,,zile și nopți”, îngrijorarea născută din primejdiile zilnice și chinuitoarea dramă a despărțirii de puiul sortit morții înregistrează în tonul fundamental al povestirii oscilații corespunzătoare, duioșia fiind nota dominantă. Începutul vesel și finalul trist subliniază un sincer sentiment de compasiune. Pe lângă epitete: ,,sta zgribulit”, ,,suflare dușmănoasă”, ,,călătorie lungă”, ,,trăiau liniștiți și fericiți”, ,,erau frumoși, cuminți și ascultători”, repetiții: ,,și ploua, ploua”, comparații plastice: ,,îi bătea inima
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
însușiri fizice: mic cât un fir de linte; mic cât un bob de piper; ochișorii mărunți ca niște fire de colb; păr argintiu; păr acoperit cu pulberi de argint; păr nins; păr acoperit cu colb de aur; ochi calzi de duioșie; ochi ca iarba crudă; păr încurcat ca un caier; ochi ca liliacul; ghiocei pe la tâmple; ochi foarte blajini; privire blândă; față smeadă. Despre lumină: șuvoaie de lumină; potop de raze; boare caldă; lumină aurie; pânză albă; zorea albastră; imn de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
munților; patria munților; ținuturile doinelor și legendelor; piscuri semețe; munte cu creștet de aramă; coama munților topită în aburi albaștri; păduri singuratice; munții cochetează cu veșnicia; munții fumegă. Despre mamă: mamă iubitoare; ființa cea mai dragă; chip duios; întrupare a duioșiei; cea mai gingașă ființă; prisos de bunătate; ochii ei sunt două lacrimi; zâmbetul ei un trandafir înflorind pe buzelei dulci; chipul ei se luminează într-un zâmbet frumos; suflet gingaș și duios, plin de puritate și dragoste; trăiește în gândul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mea; zâna bună ce veghează leagănul dulce al copilăriei; consolarea la tristețe, speranță la deznădejde, forță la neputință; izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării; pieptul pe cate-ți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care te veghează cu multă duioșie; ghiocei pe la tâmple; bunătate fără margini; privire blândă. Despre natură: un peisaj simbolic; decor straniu; vis albastru al naturii; taina liniștii înalte; priveliște ce primenește sufletele; zările îți sorb privirea; liniște neclintită de rai; ușoara întunecime viorie; limpezimea cerului; cer
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clasa a V-a A 7. COMPOZIȚII DESPRE MAMĂ Chipul mamei Cine nu-și amintește cu drag de ființa care ne-a crescut, mama ... Și acum o văd în curtea casei, trebăluind. Înaltă, mă privea cu niște ochi căprui, cu duioșie. Un zâmbet îi apărea în colțul gurii când privea animalele din curte. Părul castaniu era scurt, pentru a nu jena în mișcări. Era dârză, iar când își punea ceva în gând, nu se lăsa până nu ajungea la țelul dorit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în fiecare floare de la fereastră, în gândul și inima mea. Bunătatea și dragostea ei mă impresionează. Chipul i se luminează într-un surâs plin de candoare, sugerând acea sinceritate și demnitate care împodobesc frumosu-i caracter. Ea întruchipează dragos-tea, hotărârea, inteligența, duioșia, ambiția, bunătatea. Mereu cu sufletul alături de mine, dându-mi sfaturi sau mângâindu-mă drăgăstos, mama trăiește împreună cu mine tristețea deznădejdii sau extazul fericirii. Dragostea ei pentru mine, acel simț neistovit și veșnic, puternic al maternității, grija și atenția cu care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îl înspăimântă, dar totodată îi inspiră și armonie, puritate și siguranță. Ca toți românii, el îmbracă natura în ce crede de cuviință, iar moartea este caldă si armonioasă. În locul frigului și întunericului, se află căldură și lumină, pace și liniște, duioșie și protecție, exact antonimele caracteristice morții. El speră în găsirea liniștii și păcii sufletești pe care le va afla tot în mijlocul naturii. Toți marii autori speră că moartea înseamnă natură, voioșie, lumină, căldură, dragoste sufletească, pace. Toți se resemnează în fața
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu oarecare nostalgie În glas și În priviri, ceea ce conferea o notă de relativism afirmației sale, dacă nu cumva de scepticism. Așa cel puțin crezu Petru În primul moment. Se reculese Însă și hotărî că era de fapt vorba de duioșia care se zice că ar cuprinde toate sufletele când pășesc În rai după ce, evident, au trecut cu bine de purgatoriu. Corect, domnule Brândușă, aș putea zice, dacă Îmi este Îngăduit, chiar perfect. (Glasul Îi tremura, ce dracu, se foi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să-i reprezinte. Au tăiat la banzic suluri de mătase, kilometri de voal, hectare de poale, metri de satin pentru jupă, kilograme de burete și dantele pentru lenjeria intimă, le-au cusut cu vorbe de toate culorile și formele, de duioșie și tandrețe, de patimă și de abnegație, pentru tot ceea ce presupuneau ele: dăruire, desfătare totală, renunțare și virtuozitate, îmbuteliate pentru a fi oferite, dozat, fără a se întrece măsura, fără a depăși cuantumul de cerințe, dorințe, voințe, lăsându-se puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
el pentru a înfăptui aceste mari schimbări încă din ’32 la mișcarea muncitorească revoluționară, cum în ’33 a devenit membru plin, iar în ’34 activist cu acte în regulă al Uniunii Tineretului Comunist, organizație pentru care avea și acum o duioșie ieșită din comun, chiar dacă la numai doi ani după ce fusese introdus în structurile ei, urma să facă pasul către Partidul Comunist în care a devenit membru, eveniment pe care la scurt timp după aceea avea să-l blesteme amarnic în timp ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai bine: Cum vă numiți, Sfinția-Voastră? Întrebă jandarmul cu respectul cuvenit unei fețe bisericești, neuitând că este nepot de dascăl și că a fost școlit În copilărie de cuviosul părinte Buzdugan, cel care deseori, mângăindu-l pe cap, Îl Întreba cu duioșie: „Ce mai face Victoraș al nostru?” Varlaam, răspunse bunul călugăr, Încercând să afișeze o atitudine de pace și tihnă psihică În timp ce ochii vii și jucăuși trădau contrariul. Observând nedumerirea omului legii cât și faptul că nu a fost tratat cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îl purtau spre grădinița cu bujori din fața „casei mari”, o amintire ca o umbră, Îl oprea În loc și dintr-un timp din ce În ce mai Îndepărtat, Îi apărea frumusețea delicată și suavă a Vioriței, așezată cuminte, frumos gătită și care-i zâmbea cu duioșie. Atunci, copilul cu o voce ce se topea spre final, mixată cu o lacrimă pură și bezmetică, sărată și fierbinte, spunea trist și neconvingător: ”Mama doa’me!” Apoi, cei trei anișori ai săi Îi permiteau ca privirea, urmată la mică
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
s-au Înghesuit puțin și s-au așezat la masă pe scăunele cu trei picioare, spre surprinderea lui Va, obișnuit cu scaune Înalte („boerești” cum ar zice bunica Ileana). Copilul s-a retras În brațele Ochenoaiei, care privindu-l cu duioșie, Îl hrănea cu atenție instinctuală În timp ce gândurile sale cutreierau zone de mare tristețe despre care se discuta la masă cu subînțeles și cam cu jumătate de gură. Masa Îmbelșugată ca-n povești și vinul ghiurghiuliu, brumat, cu dâre de spumă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
miroase florile roșu-siclam ale oleandrului său, până când Aneta Îl chema: Hai, vino să facem „Puiușorul”! Mergeau pe patul din chiler, Îl legăna cu „naninani nestemat”, Îl acoperea cu ceva, ori Îl trăgea către trupul ei, Îl săruta cu o anumită duioșie și cu gândurile ce-i zburau spre Cociobana, copilul simțea diferența și noutatea față de cum era sărutat de Ochenoaia și de fetele sale, nu Înțelegea dar nici nu Îl deranja. Va nu putea adormi cu una cu două, vedea cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
oboseală aluneca spre mirifica lume a somnului, Într-un proces foarte firesc, un curent electric i-a cutremurat suflețelul și În timp ce amintirile Îl copleșeau și culminau cu acel dureros și negru „Va, mamica!” scoase un scâncet În care se Împleteau duioșia și pierderea Soarelui la care se Închina Va. Mai auzi cum Victor Îl Întreabă speriat: Ce s-a Întâmplat? Aha, ai visat urât, bine că ai adormit, te-am obosit, hai dormi și să Înveți bine puiule! Apoi rosti cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
au ca scop epatarea cititorilor, ci reprezintă un nevinovat mod de defulare, te întrebi de ce nu se defulează autorul la el acasă, nevăzut de nimeni. Mizantropie Nu e suficient să-i iubești pe oameni ca să scrii cărți bune. Toleranța, generozitatea, duioșia sunt valori morale, care nu garantează succesul în creația literară. Nici mizantropia însă nu îl garantează. Și într-un caz, și în altul mai e nevoie de ceva: de talent. Victor Cilincă, autorul volumului de proză scurtă Mașina de distrus
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
adorator (eventual un critic literar, împreună cu care ar citi poezie bună, scrisă de Eminescu sau Blaga). „Nici o clipă-n a mea viață - o asigură poetul pe iubita lui - n-am să încerc să mă opresc, / Să-ți spun cu multă duioșie: Iubito! ce mult te iubesc!“ ‹ Dacă femeia asediată astfel nu-l acuză pe poet de hărțuire sexuală, îl putem acuza noi, cititorii, de hărțuire literară. Amenințarea cuprinsă în propoziția „nici o clipă-n a mea viață n-am să-ncerc să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de somn. Nu și petrecăreții, care dormeau parcă în schimburi. Norocel lipea vioara de față și răcoarea lemnului nobil îl ținea treaz. Ce m-aș face fără tine? își întreba iubita sa vioară. Era parcă fermecată și îl susținea cu duioșia unei iubite. După 30 de ore a început bătaia. O bătaie pe care Norocel n-o bănuia. Înjunghieri, măciuci în cap, femei dezlănțuite în teatrul de operațiuni, copii țipînd sau participînd, chiar meseriaș, la măcel. Pe tribuna improvizată orchestra a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Îi torturau mintea. “Oare Dumnezeu mă poate ocroti măcar În ziua asta? În ceasul acesta de maximă tensiune, pe fondul fericirii de a fi tată? Ceasul când Maria Îmi va dărui acea minune a <Creațieiă? Acel bob de iubire și duioșie numită copil? Numai că acum nu pot avea liniștea necesară. Tocmai astăzi trebuie să am această Întrevedere cu securistul, care nu este altceva decât una dintre creațiile <bolșăviciloră - cum le spune tata Toader?” “Dumnezeu nu are nici o putere asupra acestor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]