2,465 matches
-
a dreptul inextricabil. Insolitările, combinatoriile, anamorfozele ce ni le oferă, ca și nesecate, au nevoia unei raportări la simplitatea ce constituie startul mișcării cu performantă miză. Scrisul e readus la nivelul zero al uneltelor sale celebrate într-un fel de duioasă gratitudine ce ni-l evocă pe Arghezi. Bunăoară o apologie a creionului purtat prin conexiunile ce le-ar avea cu regnurile animate: "Creionul e, și el, ireversibil, fie și cînd e ascuțit la ambele-i capete, ca o andrea. Doar
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
sân mult mai mare decât celălalt, ori - atunci când fusese pozată - i se eliberase unul din sutien pe sub rochia de mireasă. Fața ei era ca o lună și rima perfect cu luna din carpeta de pe peretele alăturat, unde un cerb privea duios cum ciuta lui bea apă. Desigur, animalele erau în rut, iar nările cerbului fremătau de miresmele pline de feromoni eliberate de sexul cald și umed al tovarășei lui. Peste puțin timp avea să părăsească postura maiestuoasă, cu luna profilată între
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
nu e, de fapt, nici o diferență. Un lanț al slăbiciunilor: "Și ține mult d. Vernescu la Buzău; mai mult ca la Teleorman, unde generalul Manu îi discută preponderența; mai mult chiar decît la Mehedinți, unde Ilariu pretinde proconsulatul. Buzăul deșteaptă duioase amintiri d-lui Vernescu. Aci și-a făcut primele încercări de avocat, aci debuturile de june galant...". O schiță. Din mine însumi eu nu pot ieși e o mărturisire care a revizuit literatura. Recuperarea lui Caragiale, non-literarul, vorba vine, dovedește
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
stare sufletească ce frizează patologicul, întâlnită la scriitorii îndrăgostiți de propriile opere, pe care le supraestimează și le recitesc mereu, extaziindu-se. COPILĂRIE TINEREȚE BĂTRÂNEȚE AMINTIRI Tinerețe Cine își păstrează sufletul de copil nu îmbătrânește niciodată. Evocare Amintirile, cele mai duioase rânduri subliniate din cartea vieții (V. Conta), sunt evocate și transformate după dorințele și preferințele posesorilor lor. Istorie Amintirile alcătuiesc istoria vieții fiecăruia dintre noi, trecutul nostru, de care nu ne putem despărți. Evocare Evocarea unor amintiri nu ne produce
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Șostakovici, o Balanță mereu echilibrată, a înțeles că valoarea marilor "dezechilibre" din artă, atât de prizate în epoca sa, stă în simbolurile pe care le dezvăluie. De aceea, crudele și sardonicele izbucniri se află într-un perpetuu balans față de momentele duioase, chiar sentimentale. E, până la urmă, o punere la încercare, un labirint al probelor prin care uriașul talent al compozitorului ne conduce pe firul strâns al simbolurilor. Am fost impresionată de vocea gravă și marele rol pe care l-a creat
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
tranziția la măcelăria de piață ("fudulii de bișnițar,/ organe de bivolar, / chiftele de marinar,/ tocăniță de maghiar,/ costițe de preșcolar...") și nici poeme ca Veta cu racheta sau mult prea lunga Baladă a Caporalului M. Ilie. în schimb, câteva "rime duioase", precum Pisicuța, Haiku felin, Cu satârul ridicat, pot fi citate ca adevărate capodopere ale genului: "Cu satârul ridicat/ mama m-a întâmpinat/ și duios m-a întrebat/ că de ce-am întârziat./ Eu i-am spus adevărat,/ însă dânsa m-
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
Veta cu racheta sau mult prea lunga Baladă a Caporalului M. Ilie. în schimb, câteva "rime duioase", precum Pisicuța, Haiku felin, Cu satârul ridicat, pot fi citate ca adevărate capodopere ale genului: "Cu satârul ridicat/ mama m-a întâmpinat/ și duios m-a întrebat/ că de ce-am întârziat./ Eu i-am spus adevărat,/ însă dânsa m-a tranșat./ Acu-s tare supărat -/ stau la colțuri separat./ Mama m-a avertizat/ că de-ntârziu înc-odat'/ dă bucată cu bucat'/ prin mașina de
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
a relatat un episod legat de Lenin. Hazul relatării stă, odată în plus, în lipsa comentariilor. Ironia este subînțeleasă, momentul este decupat tel-quel, dar tocmai naturalețea povestirii, lipsa oricărei analize sau tentații didacticiste oferă fragmentului caracterul nostalgic și încărcătura existențială. Autoironia duioasă este evidentă: "L-a întrebat careva dacă a fost să-l vadă pe Lenin. Păscălie Ion ne-a privit cam încurcat și ne-a spus că nu au putut să meargă la Mausoleu deoarece li s-a spus că Lenin
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
lui Pirgu din Craii de Curtea-Veche al lui Mateiu, - alt specialist în ticăloși -, au părțile lor, iar multe dintre ele mă relaxează, mai ales dacă cîntă Nelu Ploieșteanu cu Orchestra de la Șarpele Roșu și nu cine știe ce ferment manelist cu nevralgie duioasă pe coarde. Vă recomand acest film, pe actorii lui reali îi cunoașteți deja. PS: Toate cacofoniile din această cronică au fost deliberate și mi-au plăcut.
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
că micul și delicatul ei capoțel fusese „uitat” În celălalt pat, ca și celelalte. Au stat așa un timp nefiresc de lung, apoi o anumită chemare a făcut ca Tuți să Întindă mâna peste băiat și cu acea cunoscută prefăcătorie duioasă i-a șoptit: Benone, ce dor mi-a fost de tine! Trucul nu a ținut, Rică Olaru i-a șoptit tandru cine este și că el este un băiat cuminte. Fata și-a despletit cele două codițe și i-a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mai pună! Unde merge suta, merge și mia - a căzut de acord și moș Dumitru. Fața lui Pâcu s-a luminat de parcă o mână i-ar fi îndepărtat o ceață de pe chip. A tras apăsat din lulea, și-a mângâiat duios mustața, părând gata să vorbească...Nu a scos însă nici o vorbă până aburii vinului din ulcica plină nu i-au gâdilat nările. A sorbit cu zgomot din vinul fierbinte, și-a dres glasul și a deschis vorba: Apoi mie îmi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Punga cade pe pernă, fără să facă vreun zgomot sau mizerie pe jos. Duce punga la ușă, se întoarce, ia paharul cu aspirina dizolvată și-l varsă la rădăcina lămâiului. Tot ce face, face în ritmul muzicii de la radio. Mângâie duios singura lămâie, scofâlcită, rămasă în pomișor, care se ambiționează să nu moară. Acum Lionel e în baie. A terminat cu bărbieritul. E într-un maiou gri și poartă niște boxeri gri, mulați. Verifică în oglindă calitatea rasului. Din oglindă îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se oprește la fix un milimetru de pungă. Ia punga și o duce în debara, după care se întoarce, ia paharul cu aspirina dizolvată și-l varsă la rădăcina lămâiului. Tot ce face, face în ritmul muzicii de la radio. Mângâie duios singura lămâie scofâlcită, care se ambiționează să nu moară. Acum Lionel e în baie. A terminat cu bărbieritul. E în alt maiou gri și poartă aceiași boxeri gri, mulați. Verifică în oglindă calitatea rasului. Din oglindă îl privește de data
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
confortabil. Proprietarul punecapacul, fixează cele patru șuruburi și apasă pe un buton. Sicriul începe să coboare. Proprietarul vede pe un monitor cum intră în cuptor. Flăcările încep să-l ardă. În acel moment, îi sună mobilul. Răspunde cu cel mai duios glas posibil: Da, iubito, vin acum! Cum o să uit? Își pune pălăria pe cap și iese valvârtej din showroom. În timpul ăsta, Lionel începe să transpire abundent. Abia mai poate respira din cauza fumului. Din disperare, începe să dea lovituri de karate
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
masa numărul 8 pentru doamna și domnul. Jean se prezintă instantaneu și-i conduce spre masa 8, amplasată foarte lateral. Lionel, ținând-o de braț pe Liliane, se îndreaptă spre masa centrală, așezată sub un candelabru fastuos. În drum, mângâie duios ananasul. Îi strigă lui Jean: — Jeane, te-ai înșelat: astăzi, asta e masa numărul 8. Jean are un schimb de priviri cu Robert, după care se apropie de masa centrală: — Vă rog să mă scuzați, domnule: aveți dreptate, m-am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mușatisme și a trăit comod din tantieme, căci nu există nici un teatru românesc care să nu-i fi jucat comediile...Plus că Titanicul a fost și ecranizat (ca și Visul unei nopți de iarnă)! E sclipitor, spiritual, malițios, dar și duios. Are simțul scenei. Și, cum observa același M.Ghițulescu,”cultul surprizei”. Sosesc deseară (1932) s-a observat că e o actualizare a comediei Iorgu de la Sadagura. Iar finalul, cred, aduce cu cel din Ultima oră.. Titanic Vals (1932) rămîne cea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sa ar putea să-și țină promisiunea și-l va părăsi, punându-l în postura unui om cu adevărat nefericit. Doina avea principii bine statornicite de la care nu abdicase niciodată. Era o soție ideală, o gospodină desăvârșită și o mamă duioasă. În situația dată, găsea că nu mai poate să-și continue viața alături de Teo care călcase cele mai sfinte și bune conveniențe ale unei căsnicii. Nesăbunița sa era cu atât mai de condamnat cu cât se răsfrângea prin amploare asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
goană spre coechipierii săi. Simona rămase cu mâinile întinse către copilul care alerga strigâdu-l cu glas sfârșit: Răducule, dragule, puiul mamei!... O soră de ocrotire care o urmărise și asistase frecvent la scene asemănătoare în perimetrul spitalului, trecu cu vederea duioasa ei întâlnire cu trecutul... Când Simona reveni în spital, îi povesti asistentei de salon că își văzuse copilul și era așa de bucuroasă! Dar i-au schimbat numele... E posibil așa ceva? Orice e posibil, încercă aceasta să intre cu înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pentru o ocazie mai potrivită! Noaptea se așternea peste toate aceste Întâmplări mărunte, adâncind pe fiecare Într-un somn lin și dulce sau Într-un “coșmar”. O! Dimineața era minunată când toți ai casei dormeau. Era cea mai blândă și duioasă Îmbrățișare! Dar, cocoșul dracului! A Început să cânte cât Îl ținea pliscul: “Cu-cu-rigu! Cu-cu-rigu! Și mirajul unei liniști rupte din rai ( un fals rai, desigur) a dispărut ca prin farmec! Mama, buimacă de somn, s-a lovit cu capul de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
timp plin de magie, Înviorată și plină de prospețime, Îmi făcea semne discrete: „ Vino!” parfumul care plutește În atmosferă a șters urmele celor ce-au mințit clipa fericirii - „Crede-mă!” Este cel mai bun balsam pentru sufletul tău adâncit În duioasă melancolie. Pașii mei, aparent În afara voinții mele, ca-ntr-o hipnoză, mă duceau nerăbdători spre inima parcului, care părea că fredonează un imn al bucuriei după ce ploaia s-a făcut nevăzută, cu mantia-i străvezie, din care mai picura, din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
poate bănuiau că este străină? La ieșirea din magazin, ochii i-au căzut pe un tablou În care se afla o tânără frumoasă, cu păr roșcat și ochi albaștri ca cerul de vară. Părea Învăluită Într-o tristețe adâncă și duioasă. Și, dintr-o dată, inima a Început să-i bată cu putere. Doamne, dar asemănarea este izbitoare! A plecat spre casă În grabă, gândindu-se că poate a avut halucinați, că totul este o glumă, o Întâmplare ce nu poate fi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ieșind din bucătărie, am privit spre cer. Nu dădea semne că ar vrea să-și ridice vălul cenușiu. Pe ici pe acolo, se zăreau câteva oaze mai luminoase. De altfel, nu mai bătea vântul, și atmosfera era Învăluită Într-o duioasă melancolie. Livada cu meri, parcă mă chema să-i ascult rodirea și Împlinirea. N-am rezistat să stau departe de ispita mărului În pârgă. Vreo două ore am comunicat cu dealurile, cu orizonturile Îndepărtate, cu toți pomii din livadă, cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
îmbrățișează, mușchii i se contractă dureros, el o mângâie pe păr, sare din pat și intră sub duș, îi vine să urle ca o fiară, dă drumul la apă la maximum, deschide gura, vrea să se înece, el o prinde duios de mijloc și o trage din baie, se tăvălesc pe podea, el o pătrunde furios și tandru în același timp, se lasă în voia lui, el o posedă cu sălbăticie, acolo pe podele, peste covoare, se rostogolesc prin toată încăperea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ochii... Se întâmpla ca uneori Vișinel, prins în unele jocuri cu Mihăiță, să zăbovească peste lăsarea serii. Când își arunca ochii spre afară, intra în panică. Ina, intuindu-i starea de surescitare, venea lângă el și, cu glasul unei mame duioase, îl implora: - Ce-ar fi să te culci la noi, Vișinel? Uite, ți-am pregătit patul în camera alăturată de a lui Mihăiță. - Aș vrea să merg la mama Rafira... răspundea el. - Rafira și Lisandru suntem siguri că bănuiesc unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în sufletul ei atâtea îngrijorări. Scena din fața casei ei, când Vișinel se întâlnise cu Rafira, îi mai stăruia încă în minte. Era convinsă că femeia aceasta îl iubește nespus de mult pe băiat. Era și ea mamă și încă una duioasă. Ea îl legănase, veghease la căpătâiul lui când poate fusese bolnav, îl crescuse aproape doisprezece ani, cum făcuse și ea, la rândul ei, cu dragul de Mihăiță. Și eu vreau acum să i-l răpesc. Al cui e mai mult
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]