266 matches
-
propria vilă. Vile și iar vile! Vile lângă vile, și vile peste vile. Nu conta că este același model. Să fie, numai; să fie vile! Banii să nu rămână neconsumați, și, locul acela, să nu rămână gol. Deci, vile, cu duiumul! Oare ce-i cu ăștia, se Întreba, câte un trecător? Ce-i cu această seminție de buhușani, care nu lasă loc, nici măcar unei cât de mici raze de soare, să atingă pământul, de potopul acesta de vile? Ce să fie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
umbra prea multă și prea răcoroasă, când de soarele prea puternic, și, de eventualele ploi. Și vaca turistică și-a Început vilegiatura. Moș Costică, alături, nelipsit, pentru a face prezentările de rigoare, pentru a da explicații, care se cereau, cu duiumul. Până la urmă, săturându-se de stat În picioare, a găsit o metodă, care-i permitea să se mai așeze, din când În când, pe marginea remorcii, privind și admirând câmpurile pe lângă care trecea, ori casele de prin localitățile pe care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fie ale Lazărului. Barbă se complăcea în postura de proteguitor al sporturilor, și-n scurtă vreme liceul începu să geamă de sportivi: elevi de pe la toate liceele din București, și-n special de la Sfântul Sava, știindu-se buni sportivi, veneau cu duiumul la Lazăr, căruia îi mersese faima că este mai indulgent cu cei care nu sânt elevi extraordinari, dar pot contribui la cucerirea unei cupe. Așa s-a făcut că prin 1926, în special în clasa a VIII-a modernă, aveam
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
hîrrși... Plâns prelung, cum scoate fiara, Plâns dogit, Când un șarpe-i mușcă ghiara, Muget aspru și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie O viforniță târzie De Păresimi. Vântura, stârnind gâlceavă, Albă pleavă; Și cădeau și mărunței Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei.) În bordei, Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la Phyllis, Piram și Tisbe, la toate Julietele, Ofeliile, Margaretele și Kareninele cu tot neamul lor cel adormit pe scene sau prin cărți, în fine, întreaga cohortă a exemplarelor nefericite, ucise sau sinucise din dragoste. „Mai sunt și alții, cu duiumul, dar le-am uitat numele“, spunea. „Bătrânul susține că în nici unul din cazurile amintite nu e vorba de dragoste. E drept, mai recunoaște și câteva excepții, le numeri pe degete, câte o pereche, ici-colo, la câteva milioane de oameni, le
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și-o provocare, chiar și peste timp, a specialiștilor, atâți cât vor fi ei. Trecător la pas prin marea literatură a lumii, asemenea mult mai celebrului său confrate și poate că și maestru José Lezama Lima, poet rămas totuși necunoscut duiumului de "poeți" fertilizați in vitro-ul postdecembrist, ― asupra cărora năpădesc tot felul de condeie, unele contrafăcute, altele cifotice și vândute, grăbindu-se să-i genializeze ―, Marian Constandache, «aruncând, Între timp, În foc, Întreg stilul clasic», ignoră tot ceea ce Înseamnă curente
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
era demnă de invidiat, mulți chiar o pizmuiau, era sănătoasă, talentată, cânta la vioară ca nimeni alta, dar viața ei se stricase în mare măsură din această pricină. Cât zdrăngănise cuminte la vioară, interpretând fidel din clasici, avea prieteni cu duiumul, o și copleșeau cu laudele lor, nu era zi să nu audă cât este "de bellă, de florelinte", dar cum a început să se lase în voia arcușului ascultând acea voce interioară care se zbuciuma în ea ca pruncul în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
omorî este ca o sentință. Iar criminalul trece la executarea acestei sentințe. Oare nu avea victima anumite circumstanțe atenuante de care acuzata, în rolul de instanță pe care și l-a luat, trebuia să țină seama? Asemenea circumstanțe erau cu duiumul. Cum bănuiesc că apărarea va căuta să înduioșeze curtea invocând circumstanțe atenuante pentru criminal, eu voi căuta să invoc circumstanțele atenuante de care trebuia să beneficieze victima și care i-au fost refuzate. De ce ar avea dreptul la circumstanțe numai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am mai aflat nimic despre ea. — Cine-o fi cucerind-o sau cine-o fi și cucerit-o la ora asta...? - și îndepărtându-și privirea de la Augusto și-o fixă în vid, dincolo de ceea ce privea. Prin mintea logodnicului trecură, cu duiumul, presimțiri stranii. „Femeia asta pare că știe ceva“, își zise el, iar apoi cu glas tare: — Știi tu ceva? — Eu? - răspunse ea simulând indiferența, și-l privi iarăși. Între cei doi plutea o umbră de mister. — Presupun că oi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am întrebat eu. Inexplicabil, mă simțeam atrasă de ea. — Fiindcă sunt nebună. Sunt schizofrenică, maniacă, îmi imaginez tot felul de chestii, sunt traumatizată - alege varianta care-ți place. Ia uitați-vă, ne-a ordonat ea suflecându-și mânecile, răni cu duiumul! Toate sunt opera mea! Brațele lui Francie erau pline de tăieturi și de cicatrici. Uite și o urmă de arsură cu țigara, ne-a arătat ea ca și cum ar fi făcut conversație de salon. Și-ncă una! Ce-ai mai pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
agent? Abia ieri a dispărut șoferul. Noi nu avem decât o singură zi de când ne ocupăm de caz. N-am epuizat toate pistele. Ei, lăsați! Nu-i numai cazul lui Costi. Asta se petrecu recent, dar sunt dispariții semnalate cu duiumul. N-avem nimic de scris la noi. Am eu, spuse Vasilică mândru nevoie mare, în timp ce scotea din buzunarul de la piept un carnețel obosit și un creion cu pastă, astea două nu-i voie să lipsească niciodată din dotarea unui polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că, de acum înainte, nimeni nu va mai putea intra acolo. Activitatea lor de minerit, cel puțin pe Muntele Rău, se încheiase pentru totdeauna. În ciuda temerilor sale, patronul nu se arătase prea nervos. Îl ascultase atent și pusese întrebări cu duiumul. La multe dintre ele, Boris nu putuse răspunde. Mihailovici părea să accepte fără șovăială tot ce îi povestea. Desigur că voia să știe orice detaliu, numai că Godunov nu era în stare să i le dea. Deci ăsta era blestemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din ele și-și puse capul pe genunchii mei. Exclamă, închizînd ochii: ― Ce fericită sînt! De mult n-am fost atât de receptivă ca acum. Spune-mi, mai există vapoare de-astea pe lume? ― Ce vorbă! Sigur că există... cu duiumul! ― De ce minți? Nu coristă... N-am văzut nici unul. E pentru prima dată când mă urc pe un vapor. Și chiar dacă ar exista nu se pot asemui cu "Principesa" noastră. ― Asta da. E cea mai mândră navă de pe mări și oceane
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trageri, vopsite în verde închis, militar, cu contururi pictate de siluete umane, ciuruite de gloanțe. Muniție de război! spunea el c-un soi de oroare înflăcărată. La toamnă ăștia atâta așteaptă! Pici la admitere, te-au și încălțat! Trageri, cu duiumul! Noaptea, cu masca de gaze pe față! Și nu la poligon. Pe cine știe ce câmp nenorocit, plin de smârcuri împuțite. Treceau pe lângă movile vechi de zgură, maronii, aproape conice, brăzdate dinspre vârf către bază de albii miniaturale săpate mărunt, șerpuit prin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai negru lucru pe care l-am văzut în viața mea a fost un autobuz nebun la ora trei dimineața, care venea pe Westway fără lumini și fără șofer. Am citit despre el în Morning Line Un accidentat. Pagube cu duiumul. Știi cum e când visezi că te urmărește cineva și încerci din răsputeri să te miști sau să țipi. Eu am vise din astea în fiecare noapte. Și pot să alerg cât de repede vreau și să urlu cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
drept, dar încă valabil, încă cinstit, încă bun. Un portar nefiresc de amabil m-a informat că ghișeul Airtrak era în clădirea imediat următoare. M-am furișat drept acolo, la adăpostul unei mașini a poliției. Zece treizeci și cinci, și erau locuri duium pentru zborul de la ora unsprezece. Tipa mea cu gură mare a dat buzna prin pânza roșie și a spus: — Da. Biletul e bun. Oh, scumpa, te cred. Să știi că la câți bani am, asta e cea mai bună linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fine, am echilibrat situația cu un contraatac surpriză. Și, în fine, e greu de descris cum, de cealaltă parte a tablei s-a dovedit a nu mai prezenta nici o problemă pentru mine. Eram convins că am timp la dispoziție cu duiumul - era ca și cum aș fi jucat cu Selina, făcând cu albele scheme frumușele pe pătratele îndepărtate. Nu mai întâmpinam nici o rezistență. Martin a continuat să mă preseze calm cu pionii din partea reginei, aparent neimpresionat de arsenalul exploziv pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
renunța pentru nimic în lume. Pensia o luau, ambii, pe bază de card, de la CEC-ul din orașul reședință de județ. Din comuna lor și până acolo, nu era tare departe. Și apoi, aveau la îndemână mijloace de transport, cu duiumul. Și pentru dus și pentru întors. Se duceau, de obicei, să-și scoată pensiile,împreună. Fiecare - cu Pinul cardului său; fiecare - cu depozitarea și păstrarea banilor proprii, fără controlul, ori știrea, unuia, față de celălalt. Fiecare - cu sine; fiecare pentru sine
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o nălucă, n-am făcut semn în noianul de frunze, ninge-n sufletul gol, ninge-n Decembrie! Nicio urmă nu s-ar observa pe strada pustie, nicio amintire n-ar înflori pe zăpada sticloasă, m-am resemnat cu lacrima nopții, duium de crizanteme aleargă spre Octombrie. “Nu mă certa! Nu mă certa!, strigă străina din mine, până când ai s-aluneci pe marea de vise? Nămeții-s cât viața, o cale-i desparte, Steaua Polară colindă a noapte” O privesc cu ură, adevărul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
decît după ce ți l-ai asumat, e de părere Regizorașul, așa s-a întîmplat de cînd e lumea. Pentru ca un lucru să existe, el trebuie mai întîi inventat, zice. Din cîte am auzit, revoluții din astea au mai fost cu duiumul, și toate au ieșit prost, e de părere Santinelă, s-au ars destui înaintea noastră, de ce-ar fi altfel de data asta? S-o luăm pe etape, spune Regizorașul, și n-o să-ți mai pară atît de complicat. Elaborarea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zice Roja, ridicînd din nou tonul ca să acopere gălăgia. Cască bine ochii, el e toreadorul, în timp ce ea este capa. De aici pleacă totul. O ține mereu aproape de inima lui, nu-i dă drumul nici în ruptul capului. Rivalii roiesc cu duiumul în jurul său, dar el doar le arată atît cît să le facă poftă, să-i momească, după care prin mișcări scurte și bine pregătite le dă de înțeles că trebuie să-și pună cu toții pofta-n cui. Pentru cei mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
seara respectivă. Femeia își dădea însă seama că banii cheltuiți pe vinuri rafinate și flori splendide ar fi fost mult mai de folos dac-ar fi mers direct către cauza caritabilă în sine. Dar astfel de evenimente erau organizate cu duiumul în Londra, așa că trebuia să pui la dispoziție cele mai luxoase condiții ca să poți să atragi invitați bogați, care să arunce sute de mii de lire la licitație. În drum către masa lor, care era poziționată în mijlocul sălii celei vaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
amestecară niște chelneri și alți negustori, dar Sandu și Nicu-Piele au terminat repede cu ei. Până să vină sergenții, au plecat cu trăsurile în goană, veseli... Săptămâna brânzei Cine să-i țină minte? Băteau vânturile peste locul sălbatic, veneau zăpezile, duium de omăt, apoi primăverile. Zilele treceau, gârlă. Mai muriseră, se împuținau ăi vechi, veneau alții. Lumea, ca tîrgul! Dar erau frumoase locurile ălor de le îndrăgiseră. Vara da o iarbă înaltă, drumurile se lățeau. Cădeau ploile. Vremea se înăsprea. Timpul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să nu te vadă cât de sluțit ești! Aia din dreapta mi se potrivește mie ca o mănușă. Mă învoiesc de la căpitan și mă duc s-o cer de nevastă! Glume de acestea, precum și altele mult mai deochiate se făceau cu duiumul. Cert era că, toți cei zece militari din același cort cu Bidaru, după două nopți de când și-au instalat tabăra în locul respectiv, s-au hotărât să deschidă câte o cutie de conserve, fiecare din propria-i raniță. Când erau să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
s-a cuibărit ceva mai greu decât dincolo. N-a durat prea mult și a survenit încă o gafă. Din nou, drept pedeapsă, a fost mutat pe o treaptă inferioară, într-o altă structură polițienească, pentru că, din astea, existau, cu duiumul. și de acolo a fost aruncat afară ca o măsea cariată. A ajuns la o primărie. Pe funcția de jandarm. Ce-i aia, jandarm comunal? Întrebarea a pimit răspunsul așteptat. Un fleac! Un ceva ce nu merită nici măcar luat în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]