264 matches
-
la un pas de moarte. Nu spune asta, zise el încleștat. Nici în glumă să nu spui asta. —Bine, bine. Se ridică din poala lui. — Dar un ceai ar fi bine-venit. Îi făcu ceai și puse în el zahăr cu duiumul ca să îi treacă starea de șoc. Încă era alb la față când îi întinse cana. —Sunt așa un idiot, mărturisi el. Și un adevărat fătălău. Tu în schimb erai atât de puternică și de hotărâtă, și nu aveai pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întâlnească cu Calvin Carter și cu directorul britanic de marketing, Barry Hollingsworth? Lisa a trântit receptorul. —Bineînțeles că pot, țipă ea către telefon. Colegii ei abia dacă au ridicat privirile. Oameni care trântesc receptoare și apoi urlă se găsesc cu duiumul în lumea revistelor. În plus, ei erau prinși în Iadul Termenului Limită - dacă nu terminau numărul din luna respectivă până la căderea serii, își pierdeau locul în tipografie și ar fi fost din nou depășiți de rivalii de la Marie-Claire. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am mai aflat nimic despre ea. — Cine-o fi cucerind-o sau cine-o fi și cucerit-o la ora asta...? - și îndepărtându-și privirea de la Augusto și-o fixă în vid, dincolo de ceea ce privea. Prin mintea logodnicului trecură, cu duiumul, presimțiri stranii. „Femeia asta pare că știe ceva“, își zise el, iar apoi cu glas tare: — Știi tu ceva? — Eu? - răspunse ea simulând indiferența, și-l privi iarăși. Între cei doi plutea o umbră de mister. — Presupun că oi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Mircea Mihăieș din pricina unui articol apărut În România literară, unde era atacată armata. În introducere, colonelul scrie că ziariștii sînt ca niște păsărici (leit-motivul săptămînii) dar că, În locul „trilului adecvat” folosesc „toroipanul”. Ce-i drept, păsăricile cu toroipan sînt cu duiumul, mai ales În pomii adecvați. Urmează o metaforă militară instantanee: lui Vasile „i s-a spulberat iluzia că la România literară sînt păsărari pricepuți”. Metamorfoza păsărilor În păsărari se petrece lin, În regulament oniric. Finalul luminează confuzia. „Cuvintele lui M.M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îndrumătorul cultural”. Înzestrat cu capacitatea de a surprinde pitorescul comportamental și lingvistic al țăranilor din zona Olteniei, V. a debutat ca dramaturg având în spate ani de gazetărie, în care, după propria-i afirmație, „întâmplările și faptele se adunaseră cu duiumul”. Atracția pentru teatru este dublată de ideea că reportajul, schița sau povestirea nu pot cuprinde mulțimea faptelor de viață. Majoritatea pieselor sale, scrise alert, pe scheletul unor intrigi facile, care dezvoltă îndeosebi comicul de situație, pornesc de la situații reale, așezate
VLAD-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
să stea o săptămână la niște rude, în curtea Teatrului Național. După ce a plecat, am făcut hepatită de atâta amărăciune și depărtare. Îi scriam lungi misive în versuri, cred că atunci mi-am dat seama ca pot scrie poezii cu duiumul! Dânsa răspundea în proză și la un moment dat nu am mai primit nimic, nimic. Mai târziu am aflat că și-a rupt mâna dreaptă, însă nu o mai iubeam! Mă dezolase atâta lipsă de duioșie: putea să scrie cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
sau sălbatice ce trăiesc împreună" și, prin extensie metaforică, se poate combina cu substantive [+Uman] (în contexte depreciative: o turmă de protestatari), substantivul echipă se combină cu substantive [+Uman], substantivul morman selectează substantive [-Animat] etc. C. Substantive colective non-referențiale: droaie, duium, multitudine, mulțime, potop, puzderie, seamă, serie, sumă, sumedenie. Substantivele non-referențiale au o valoare semantică foarte scăzută, fiind aproape complet lipsite de alt sens pe lângă cel colectiv. Ele nu au restricții selecționale lexicale în ceea ce privește substantivul adjunct, aflat pe a doua poziție
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
primite danii sau cumpărate. Cred că nu vindeau doar sfântul mir și obiecte de cult... - Aveau multe de vânzare; de la miere de albine la halva sau alte delicatețuri...De unde le aveau? Nu-i greu de ghicit. Întâi aveau prisăci cu duiumul. Să-ți aminteasc doar că la 15 oct.1690 (7199) Constantin Cantemir voievod întărește mănăstirii Aron Vodă stăpânirea a două locuri de prisacă mai sus de Hlincea. Si pe urmă aveau legături cu toți negustorii din târg și de aiurea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
din sat. în regiunea Stalin se declanșase încă din 1949, procesul de colectivizare forțată a agriculturii. Reușiseră comuniștii să impună înființarea la repezeală a unei colective la Toderița, dar apoi lucrurile au stagnat, procesul mergea foarte greu. Activiștii veniți cu duiumul de la Făgăraș și Orașul Stalin insistau într-una pentru înființarea de asemenea forme de colectivizare și în alte sate. Rezistența din munți anunțată de oamnii din sat nu ședea cu brațele încrucișate, făceau totul să saboteze inițiativele activiștilor veniți de la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
După cum s-a văzut nici un om deal satului n-a luptat împotriva securității cu mâna armată, dar oameni care au ținut legătura, i-au ajutat sau le-a furnizat informații întâmplător sau în mod organizat și sistematic au existat cu duiumul. Cei mai mulți au făcut-o având marea grijă ca nimic din acțiunile lor să nu transpire, știau ce i-ar aștepta într-o asemenea situație. Despre Ion Groapă, ca să terminăm cu el, știe toată lumea că Pronia Cerească nu a avut răbdare
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
puțin despre teatru, pur și simplu ca să o situez pe Clement în context, ca să-i pregătesc intrarea în scenă. Nu era așa cum o judecau ceilalți; nici admiratorii și nici inamicii ei - și avea și de unii și de alții cu duiumul - nu au apreciat-o cu obiectivitate. Se lupta ca o leoaică pentru cei la care ținea, și până la urmă a devenit de-a dreptul imorală; mințea și înșela de dragul lor, călca peste cadavre. Pe mine m-a iubit și sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se auzea argintiu, fragmentat de frig în clinchete ascuțite, subțiri, voioase... Însoțit de o asistentă medicală, cred că Aristița, luam parte la efectuarea vaccinărilor obligatorii pentru copii... Intram din casă în casă, mai toate femeile aveau copii mici, turnați cu duiumul... presupun că era singura lor distracție... omul venea cam cherchelit de la crâșmă și mai „făcea“ un copil, indiferent de mizeria în care trăia... De unde și expresia: „Dăm din craci ca cei săraci!“... Nu scriu un roman, e adevărat, doar schițez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
să ia ca exemplu un stat european autentic, nu un model abstract, inexistent în realitate.Prin urmare, am ales ca model Italia, gândindu-mă că e țara cea mai apropiată de noi: origine comună, atitudini general umane asemănătoare, afinități cu duiumul. Din păcate, n-am reușit să găsesc prea multe lucruri utile pentru europenizarea rapidă a României. Nici spiritul de justiție al italienilor, nici serviciile publice, nici comportamentul la volan nu diferă de cel al românilor decât, eventual, pe partea negativă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
nu am încercat... Adevăru-i că nu am încercat un jurnal decât sporadic, nesemnificativ la măduva osului de scriitor. Să mă gândesc acum de ce... Probabil fiindcă scriam ca nebunul, copleșit de lumina și peisajul dumnezeiesc din Dolhasca, da, împușcam scrisori cu duiumul, în lanț de păpădii, odată declanșat mecanismul suav, nemaiputându-se opri nici cu forța, la zeci de oameni, pe unii necunoscându-i nici în ziua de azi... alții devenindu-mi prieteni trainici, pe viață și... pe moarte... ba chiar, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
artă naivă iugoslave sau de prin Haiti, știu sigur că voi găsi alte tablouri pe aceeași temă, dacă nu cumva și personaje în aceleași poziții. De altfel, oricine studiază cât de cât istoria artei, se pot găsi exemple similare cu duiumul. Am revăzut recent filmul „Pisica albă, pisica neagră”, în regia lui Emir Kusturica și muzica inconfundabilă a lui Goran Bregovic. In film sunt o serie de scene tipice sau „clasice” pentru pictura naivă și mă întreb dacă nu cumva regizorul
Cu șevaletul prin lume. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1039]
-
clipești ca să nu pară că ești nebun... C.S.: Hai acum zi-o și pe aia cu omida. E.Z.: Da, hai că acum mi-am adus aminte. Mie nu-mi plac omizile și era o vreme când în Capitală erau cu duiumul. Și mă duc la frumosul jurnal, eram singură în ziua aia pentru că era Cosmin liber și, ca un făcut, pe masa mea, în studio, o omidă chiar lângă foile mele. Din fericire nu intrasem încă în live, am dat-o
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
Cineva se tot întreabă după o ceartă cu una dintre asistente: ,,Noi toți suntem nebuni? Numai câțiva suntem sănătoși?’’ Nu a primit nici un răspuns. Aici, se pare că e începutul și sfârșitul lumii. Este...? Un singur medic tratează bolnavi cu duiumul și nu numai pentru bolile de plămâni! Mor oamenii ori revin după ceva timp, suferind de aceeași boală ucigătoare. Această boală încă mai este prezentă masiv în zona de sud a țării și este tratată în același fel, ca în
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
nu se curmă cu cât încerc să ies de sub strânsură cu-atât se cască rana mai ușor și-n oase simt o crâncenă arsură iar zborul slobod e amăgitor îmi intră zgura nemilos în gură și-n juru-mi fluturi cu duiumul mor (Brașov/Galați, ianuarie 2014) Mihaela Albu M-ai întrebat și despre sintagma "mari necunoscuți ai culturii române". Am formulat-o ca titlu pentru un ciclu de conferințe pe care le-am deschis anul trecut la Biblioteca județeană "Alexandru și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sălbatec medieval, ale comunismului autohton, tocmai „cheia și unealta” mântuirii, o mântuire care În fiecare din cazurile de mai sus lua o altă, adâncă formă umană. Încât, după o jumătate de secol de stridente și false „victorii și eroi” cu duiumul, noi, Românii, să constatăm cu o stupoare ce se Învecinează cu uimirea tembel-infantilă că cei care au păstrat cu adevărat demnitatea umană și națională au fost aceste „figuri În zeghe”, aceși foști demnitari sau scriitori mărunți, inși aflați la vârste
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
marilor boli și catastrofe sociale ale secolului ce le va urma, XX. Da, eu am dorit să fac „carieră”, am făcut „carieră” literară cu atâta pasiune și consecvență încât nu e de mirare că unele spirite persiflante, cum cresc cu duiumul în spațiul nostru dunăreano-balcanic, m-au etichetat nu de puține ori ca un „carierist” - ei și, ce-i cu asta? M-au împiedicat asemenea lucruri, sarcasmele și variatele interpretări ale carierei mele, de a-mi urma drumul, acesta, extrem de linear
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aceleiași cărți de Lăncrănjan! La presiunea lui Ivașcu, el însuși presat de „foruri”! Deci, dacă în ce privește calitatea cronicilor nu aveam nimic de zis, sărea în ochi însă „necombativitatea” lor, lipsea combaterea clară nu numai a cărților proaste ce apăreau cu duiumul, dar și a spiritului dogmatic comunist; Raicu, bietul de el, era ori încă posedat de reminescențe ale acelei penibile „școli de literatură” sau, mai degrabă, posedat de acea „comoditate literară” - unii îi spun lașitate! - de a „nu se pune rău
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
700-800. Idiosincrazia față de Ceaușescu a luat proporții atât de catastrofale încât aproape nimeni - cu excepția câtorva care sunt taxați drept foști oportuniști! - nu mai are calmul analitic de a deosebi părțile pozitive ale conducerii fostului dictator - și ele au existat, cu duiumul, mai ales în prima perioadă a „domniei sale”! - de cele cu adevărat dăunătoare, paranoide! Dar... nu cumva e vorba, în rezistența unor foști lideri de opinie stalinistă, de o revoltă contra faptului că România comunistă încerca să se rupă de celebra
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spre ghinionul și spre norocul nostru triumfător, niște adolescenți întârziați în „boala lor de origine divină”, cum cânta Nini, fericiți ca niște nătângi ciudați de „infirmitatea” lor ce le crea mereu, cu o insistență drăcească, neplăceri sociale sau intime cu duiumul. Eram prieteni, atunci, și ne puteam măsura, măcar pentru un ceas, pentru un an, cu acei eroi de hârtie, En-Ghidu și Ghilgameș, dragi lui Nichita, cu Achile și Patrocle, cu fugăritul Oreste și ortacul său Pilade și, mai știi, poate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
timp, deși încă nu știam ce mă așteaptă. De fapt, noi, „cei patru”, Macovescu, Flitan, Dincă și eu, „neofitul politic”, urmam să fim propuși a doua zi, într-o ședință uriașă și perfect formală, cum se făceau pe atunci cu duiumul, candidați pentru „comitetul central”, în vederea congresului partidului care avea să aibă loc la începutul lui august, al X-lea. Dar nu am aflat acest lucru, în ceea ce mă privea, decât a doua zi dimineață, în timpul uriașei ședințe, cu câteva minute
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în artă face și ea parte din prejudecata multora care, ratând, fie viața, fie opera, au dat-o, nu neapărat din voia lor, ci din cauza contextelor sociale în care trăiau, pe calea nebuniei. Exemplele celebre de artiști nebuni sunt cu duiumul. Opera multora a rămas posterității nu ca un exemplu al nebuniei lor, ci ca o modalitate extraordinară de trăire artistică, de valoare, pe care n-o poate da lumii un nebun, fie că se uită în trecut, ori un prost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]