20,245 matches
-
drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator." (Doru Timofte) * ,Erai frumoasă ca regina și încântai orice privire;/ O zi întreagă n-am putut să-mi iau ochii de la tine./ În dreapta trimiteai un zâmbet, în stânga o dulce bezea,/ Privirea când ți-am întâlnit-o spunea că vrei să fii a mea.// Văzusem lacrima din suflet și masca ce-o purtai pe față,/ A tinereții tale suferință ce-ți măcina plăpânda viață./ Cu multă grație ai acceptat, la
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
îndulcește grozăviile trăite, ci le proiectează ca atare, într-o lumină crudă, cu un maximalism și un sadism al adevărului ce constituie formula lui }epeș. Amintirile din prima copilărie și cele din adolescența petrecută în captivitate la Egrigöz au ,mirosul dulce și fetid al ororii". Zoofilie și scatologie, pulsiuni incestuoase (și încă în două direcții tabuizate: mamă, frate), supunerea la violuri, suferința dezvirginării și plăcerea intensă a abstinenței, corp la corpul ispitei: iată frânturi biografice explicând, întrucâtva, conformația moral-psihologică a unui
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
va avea loc la Capela din cartierul Beaujan... Din partea Doamnei Eva (Hanska, n.n.) de Balzac, văduva sa, născută Contesă de Rzewaska, precum și a întregii familii. * Eternitatea, dacă trebuie să aibă și ea o geografie a ei, cred că seamănă cu dulcea Turenă, unde timpul, dacă există, parcă nici nu trece... Mă gândesc la Arlette și mă întreb, tot cu Baudelaire: Ne te verrai - je plus que dans l'éternité ?...
O completare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11499_a_12824]
-
veșmînt." Așa că o iarbă cu gust de rădăcină amăruie dă într-o parte alonje vegetale și, foarte aproape, începe deja să aibă rigor de cărbune. Viața lor și moartea noastră otrăvesc, deopotrivă, același suc înțepător, stors din smicele de măr dulce și lungit cu ape de leac. Încă trei volume, apoi, Oglinda femeii (1986), Lumină din lumină (1993) și Cuvinte nou născute (2002), sînt despre cheful de-a migra și de-a ,trece" al elementelor. Despre dansul de funigei suflați în
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
G. XLIV, col. 992D-993B. 2 Ibidem, XI, P. G. XLIV, col. 996AD; PSB 29, p. 256; cf. Tomáš Špídlik, Spiritualitatea Răsăritului Creștin ..., p. 395. chip paradoxal, într-o fericitoare durere. În acest sens, Sfântul Grigorie de Nyssa vorbește despre o „dulce rănire”3 și despre „o bucurie de nuntă”4, care dau prilej miresei „să se laude cu rana când primește în adâncul inimii acul dorului imaterial”5. Extazul, sub greutatea acestei prezențe, face ca sufletul să iasă din sine însuși
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
vulgar tocmai pentru că intimității erotice (singura absolută) îi este permis orice: ,}i-s bucile frumoase ca două fenomene/ Cerești ce se întîmplă o dată-ntr-un mileniu,/ Pe hărțile stelare și le-a-nsemnat alene/ Cu mîna lui buimacă de pofte dulci de geniu./ Și sînii ți-s cu piscul în nori cînd stai pe spate/ Întinsă în grădina din dosul casei vechi./ Picioare lungi, în carne de trandafir lucrate,/ Crăcești, semeață nimfă, pînă la șapte leghi!/ și-n pizda ta se-
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
ce speranțe, în vidul așteptării, care devine asurzitor în asemenea împrejurări? O singurătate în care paralizezi de sfială, din care nu te mai poți retrage luând-o la goană pe scări, mântuindu-te astfel de propriul destin atât de frenetic dulce când scrii primele versuri, și devenind deodată cumplit când te trezești că trebuie să le arăți, să le dai la citit. Ca și când, citindu-ți-le cineva, ți le-ar șterge cu privirea, ar pulveriza minunea și te-ai întoarce acasă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
cetății, nu este cu adevărat personalizată, Eul fiind echivalent - în acest caz - franțuzescului on). Dar, fără să spună vreodată Eu, în ,Umbra Evei", Blaga vorbește, de data asta, despre pasiunea sa, despre deziluziile sale, despre aspirația sa spre mit! Din dulcele chin, din amara plăcere ce între moarte ne poartă și înviere, din voluptățile nopții, din calda împărăție, o umbră-ți rămâne sub ochi, ușor albăstrie. Cu ce să aseamăn adaosul, când vraja pereche nu are? Cu o priveliște, cu vreo
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
e umbra pe care / viitorul nostru mormânt / peste noi o aruncă în spațiul mut . Dar cum trebuie citite aceste dense șiruri de cuvinte? Să înțelegem că umbra viitorului mormânt este benefică? În poemul ,Umbra Evei", asemănarea dintre cearcănele iubitei după dulcele chin și amara plăcere / ce între naștere ne poartă / și înviere era asemuită cu întâia umbră aruncată de mama umanității pe sol, imediat după izgonirea din Eden. Cum ar putea fi imaginată umbra în plina lumină edenică? Cuplul primordial o
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
-l făcuseră de a se înghesui în vehicul, rămaseră în stație, în așteptarea următorului tramvai, ce avea să vină în cel mai bun caz peste un sfert de oră, probabil la fel de plin ca și acesta"; repere precise, o deschidere în dulcele stil clasic, un spațiu epic atent structurat (al prozatorului), ,minat", însă, de gerunziul atemporalității (poetului), un avertizor al balansului halucinant între lumea ,de aici" și aceea ,de apoi", prin care se construiește romanul lui Nichita Danilov. Umanitatea e una marginală
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
iubirii poartă în Odysseia numele nimfei Kalypso. Aruncat de furtuni în ostrovul Ogygia după ce corabia i-a fost lovită de însuși trăznetul lui Zeus, iar ultimii săi însoțitori au pierit în mare, Odysseus este ținut de fermecătoarea nimfă într-o dulce captivitate șapte ani încheiați. Insistența cu care Kalypso caută să prefacă extazul instantaneu într-o eternitate monotonă nu-i poate provoca însă preaomenescului Odysseus decît lehamite: ,Nopțile, da, le trecea lîngă ea-n grota ei poleită,/ Nu bucuros, ci ea
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
numai cu flori de lotus, ce le induc o stare de fericire deplină și permanentă. Prețul cu care ei plătesc această fericire este ștergerea memoriei și viețuirea într-un prezent continuu: ,Iară oricine din el va gusta, flori din lotusul dulce,/ Nu va mai ști nici de veste să deie, ba nici să se-ntoarcă/ Astfel, voiră pe loc să rămînă cu ei, Lotofagii,/ Hrana să-și ieie din lotus și-acolo să steie de-a pururi" (9, 94-7). O dată cu memoria
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
fusese o minciună. Marin Preda nu mai este un costoboc, ci un xenofil, o unealtă oarbă, de două decenii, în mîinile dibace ale următoarelor condeie din confreria șablonardă: "N. Tertulian (un elegant sibarit sfertodoct, cu pseudo-idei, și un Petronius pe dulcea noastră Dâmbovița), Georgeta Horodincă (eleva istoricului josnic Barbu Câmpina și a lui Mihail Roller). Horodnicioaia făcuse praf pe bietul Titus Maiorescu și pe Jean-Paul Sartre (ce titluri a avut sau are această savantă cocoțată?); Mihai Beniuc și privighetoarea tălmăcitoare fără
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
acestei cozi, să fie secretul în chestiune unul autentic, de 24 de carate? Din categoria celor ce modifică esențial viețile aleșilor prin el inițiați? Să fie, în altă dezordine de idei, vorba de un secret care ucide? Așa suna o dulce povestioară din copilăria noastră. Bântuia, cică, un secret; cum i se dezvăluia cuiva, posesorul murea. înainte însă de a închide ochii mai găsea puterea de a-l șopti la urechea altui curios, care dădea numaidecât ortul popii, mai găsind și
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
cel Tânăr, Mira, Andrei Mureșanu, Cel din urmă Mușatin, Gruie Sânger, Bogdan-Dragoș, Decebal, Alexandru Lăpușneanu, traducerile Histrion de Guillom Jerwitz și Timon din Atena de Shakespeare, poemele (fragmente, bruioane sau poezii întregi) Ondina, Mortua est, Daina, fata cea nebună, Iubito, dulce înger, Călin Nebunul, Scrisoarea II, Povestea teiului, Strigoii, Despărțire, Atât de fragedă, Călin (file din poveste), alături de publicistică, cronică dramatică, frânturi dintr-un dicționar de rime, plus... câteva zeci de file albe, în conformitate cu manuscrisul. Imaginea acestui laborator de creație este
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
Dicț.de expresii și locuțiuni în curs de editare la Editura "Cotroceni", sub înalta coordonare a Domnului Președinte Traian Băsescu). 2) Figuri acre la Cotroceni, pe post de consilieri: Adriana Săftoiu, Steluța Anghelache, Renate Weber și Andrei Pleșu. 3) Figuri dulci: Elena Udrea, cea care a schimbat Regatul constituțional al Norvegiei în Republică... (v.emisiunea "%" a lui R.Turcescu).
Lipsa de guru naște poeți? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11663_a_12988]
-
o superbă declarație de amor, Chef de section, - Comandant de pluton, de Apollinaire, ... Guillaume. Cu atât mai lesne de tălmăcit, cu cât este o poezie fără rimă, - o proză flamboaiantă: Gura mea va arde ca Gheena Gura mea, infern de dulci ispite îngerii gurii mele vor trona în inima ta Soldații gurii mele te vor asalta Preoții gurii mele te vor sufoca în fum de tămâie Sufletul tău se va cutremura ca de un cutremur de pământ Ochii tăi se vor
Chiorâș la cultură... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11676_a_13001]
-
poate, a altor câtorva. Punându-l să șadă pe marginea patului, îi trase cizmele, ceea ce-i revenea prin tradiție, în prima zi, unei tinere căsătorite. în poziția pe care o luase pentru a-l descălța, el zări prin răscroiala corsajului, dulcea despărțitură a sânilor ei. în timp ce o bruscă exaltare punea stăpânire pe el, ea șoptea, ca pentru a-și justifica propria nerăbdare: - Au ațâțat prea tare focul!... E înăbușitor... Să-ți păstrezi pe tine hainele pe o asemenea căldură, nu mai
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
Chiar dacă mai toate exemplarele din Răscoala lui Liviu Rebreanu apărute înainte de 1989 se deschideau singure la o anumită pagină, din cauza frecventării cu asupra de măsură a pasajelor înscrise acolo, iar detaliile anatomice ale Emiliei din Patul lui Procust au produs dulci amețeli multor generații de liceeni, literatura română a stat, pînă în anii din urmă, mai degrabă sub semnul pudibonderiei mai mult sau mai puțin ipocrite. Criticii nu s-au aplecat niciodată cu seriozitate asupra cărților cu tematică erotică - deși toată lumea
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
Ioana Bradea (cu halte obligatorii la Gib Mihăescu, Anton Holban, H. Bonciu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Mihail Villara, ori, de ce nu, Ion Minulescu sau Mihail Drumeș), ar mai fi multe, foarte multe de spus în acest domeniu al celor mai dulci visări. Important este că primul pas a fost făcut și că, din acest moment, drumul de urmat se vede cu ochiul liber. În comentariile critice de la noi se face încă multă confuzie între erotism, obscenitate și pornografie. De aceea explicațiile
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
fals titanism care, de la Surd încoace, alterează arta cea mai pură. încordarea voinței a înlocuit suavitățile; contradicția sentimentelor, avîntul naiv; frenezia, suspinul disciplinat: dispărînd cerul (s.a.) din muzică, în locul lui s-a instalat omul. înainte vreme, păcatul se răspîndea în dulci tînguiri; a venit clipa cînd s-a instaurat: declamația a înfrînt rugăciunea, romantismul Căderii a triumfat asupra visului armonios al decăderii". Iar căderea și decăderea pot înălța trupul, îngropînd însă sufletul. O cădere și o decădere nu ca niște accidente
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
poezie impresionând prin candoare. Copilăria lui Alin este, fără îndoială, un roman, dar el o spune ca pe o anecdotă, basm sau poezie, o serie de întâmplări curioase, contradictorii, cu sau fără înțeles imediat, pline de nuanțe învelite în aerul dulce al nostalgiei: "Doar adulții văd în alb și negru. Noi, copiii, niciodată." Salinger, Saroyan sau Brussig, pe care probabil C.D. Florescu l-a citit, pot fi menționați. Deloc naiv în ceea ce privește propria existență, căci părinții îl tratează aproape ca pe un
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
sunt aidoma fructelor, gata coapte, putîndu-se consuma ca atare. Pluralitate de rodii într-o unică rodie. Multiplicitate de cărți într-o singură carte. 2) E ca și cum ai mesteca o gutuie: miezul e tare, astringent; nu știi exact, e acru, e dulce? Important este să te bucuri de dinți sănătoși. Cum sănătoase, tranșante, apodictice sunt verdictele lui Dediu: "se pot observa trei straturi ale imaginarului muzical: unul sonor pur, unul sonor ilustrativ și unul virtual"(pag. 17); sau: "întunericul era văzut ca
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
fire de răzbătător. Mi-l imaginez îmbrăcat în mătăsuri albe, călare pe un dromader înalt de patru metri și foarte agil, străbătînd saharele de la un țărm al mărilor și oceanelor la altul, în căutarea acerbă de arteziene înconjurate de vegetații dulci și răcoroase ori de armate de pigmei cu cefele tocmai bune de retezat". Sau cel al lui Ion Es. Pop, datorat lui Daniel Bănulescu: "Ioan este hăituit. Toată înțelegerea pe care a desprins-o din lume este că el s-
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
sus, de/ umeri, de ceafă, de piept.// și dorm acum pentru că mîine urmează/ și mîine să dorm și în molusca pernei/ nu mai contează dacă eu sînt eu sau eu// salteaua se umflă și mă scufundă încet în/ întunericul ei dulce, fără speranță, fără vedere,/ se-nchide deasupra și se lipește ca un plic la căldură,/ placenta cearșafului abia mai îngăduie răsuflarea// și mircea strigă trezește-te, dar eu nu-l mai aud/ trezește-te, zice, dar eu nu./ la ce
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]