700 matches
-
de la pământ. Dar simțind liniște peste tot, cuteză să-și ridice capul și să scruteze împrejurimile la lumina lunii. Era singur. Se ridică în coate și se târî până lângă un trunchi scorburos de salcie. Căută din nou să se dumirească unde se află. Bucuria i-a fost imensă, căci locul în care ajunsese i se păru cunoscut! Chiar pe lângă el trecea o cărare pe care o știa. Iar zidurile cetății din acea parte îi erau cunoscute. Reușise cu adevărat! Dintr-
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
suprafață fu să iasă, îl izbiseră talazuri îndrăcite de furtună și stânci colțoase îl plezniseră furioase. Îl năuciseră bine sărăcindu-i urechile de bureții îmbibați cu ulei și smulgându-i cleștii din carapace de țestoasă pentru nări. Până să se dumirească bine ce grozăvie i se-ntâmplă, înghițise în neștire apă. Purtat de valuri, fu aruncat pe mal. Crezuse că murise... Trezit iarăși la viață de prielnicii tovarăși, întâi jură că-n gură pic de apă nu va pune prea curând
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
furnici? „Sunt sigură!” - Și ce ți-ar place să servești la cină? - Ai putea să mă duci la Mec! - Îmi pare rău dar nu știu ce e Mec. - Of, cum nu? Ți se dă și o jucărie la „hepi mil”. Aha! Mă dumiresc că e vorba de faimosul fast - food și găsesc că, în preajma oamenilor, aș putea să fiu oarecum în siguranță! Așa să fie! Răcnetele lui de fericire nu se potoliră nici în mașină. Se cocoță cu genunchii pe bancheta din spate
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
a deșertului ce începuse să se întindă dintr-o dată la poalele abrupte a Munților Sierra Nevada, în extremitatea lor sud-estică și a culmei Spring Montain, ce se întinde paralel cu primii dar pe partea opusă, în ținutul Nevada. Nu ne dumirisem îndeajuns că au și apărut urmele unei așezări aparent obișnuite cum fusese Fresno ceva mai înainte, Visalia mai jos și undeva în depărtare abia configurându-se Bakersfield - o fi localitatea cu vestitul său dog din filmele vechi ale Hollywood-ului de
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
un superfluu dialog al surzilor. Mi-a propus, cu acest prilej, colaborarea sub flamurile unei entități închipuite de el „pe redute”. Avea în vedere închegarea unei pposibile „dezidențe”, fățișă și nu subversivă, un mijloc veritabil, spunea el, de a ne dumiri că încă suflăm...Și că existăm ca indivizi responsabili și conștienți de dezastru. Eu aveam însă copii, el nu. Speram, în nevinovăția (!) mea că lucrurile puteau fi îndreătate din interior. Din interiorul instituției în care lucrai, al cetății în care
FRONDA ŞI CĂTE CEVA DESPRE LAŞITĂŢI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367096_a_368425]
-
orele 5 și 55 de minute păreau să umezească și să preia cu boarea lor ultimele străfulgerări ale stelelor nopții, împânzind în haine matinale uscăciunea mototolita a orașului, locuitorii în majoritate nu-și lepădaseră “dulcile lentori” ale somnolentei, nu se dumiriseră asupra iureșului unei munci încă patriarhale cătrănita zilnic de soarele arzător și nici nu se dedară în cea mai mare parte activităților curente ... Un vaier prelung, o “mugitura” demențiala și fără asemănare din adâncuri țintuiește timpul și devastează spațiul, timpanele
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
cele mai vechi dansuri populare românești, cu rădăcini adânci în vremurile de demult, fiind legat de cultul Soarelui. În „Suferințele urmașilor”, Ion Lăncrănjan analizează microscopic acest joc magic, încărcat de energii oculte, care-l intrigă și exaltă în același timp. Dumirit de semnificația Călușului, el spune: „jocul acesta nu e numai joc, e rugă și blestem, e un semn pe care îl dăm Soarelui că suntem aicea, pe pământurile noastre.” Călușul, simbol al identității noastre. Noi, românii, putem fi mândri că
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
e țidula, popii chiar îi prinde bine că acolo el le trece pe femeile "creștine", se duce Ionel acasă mâna maicăsi sărută că din toate de pe listă ea e cel mai des văzută. -tată, zice pruncu totuși vrând ca să se dumirească văd că tot des merge popa la muieri să le sfințească. -dragu tatii, dom` părinte merge să le creștineze ca să aibă apoi tot anul pe cine ca să boteze. se gândeste-atunci băiatul ce-un frătiuț și-ar fi dorit văd ca
BUNELE CREŞTINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364745_a_366074]
-
unde ajunge fundul vasului în care au rămas fierbând? » Locul pe care se aflau Vulcanii noroioși, și pe care momentan mă aflam și eu, mi se părea misterios și totuși foarte cunoscut. O adevărată revelație am avut, când m-am dumirit cu ce se asemăna culoarea vieții Vulcanilor noroioși: parcă era cenușa din vatra focului, așa cum am pomenit-o eu la mine acasă, când eram copil. Aveam sentimentul că mă aflu pe o vatră vie, locuită, pomostită proaspăt, așa cum gătea mama
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
soldatul care era de serviciu la popotă, se îndreptă spre locul unde se construia silozul. Mergând pe străzile Cazărmii și General Magheru, a putut observa o mulțime de case destul de frumoase, despre care gândi că aparțin unei clase mijlocii. Se dumiri mai bine, când observă că lângă căsuța poștală care se afla aproape la fiecare poartă, era scris numele familiei ce locuia în acea curte. Mai toate aveau în dreptul numelui, un grad de ofițer. Își zise că probabil erau casele ofițerilor
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
întărite de vreme, părelnici străjeri în fața malului, deschis ca o gură de jivină uriașă. Da, se găsea pe-un mal! Și nici o trecere deasupra prăpăstioasei cave! Încurcat, își trecu mâinile peste față. Răstimpul câștigat îl afundă mai mult în loc să-l dumirească. Își simți chipul cotropit de o barbă deasă lăsată peste rasa devenită surie de lucrătura ploilor, a soarelui și de atâta purtat! Prin ferezitele încălțări din sfoară, simțea în tălpile bătătorite friptoarea tinei, dinspre care tocmai se ridicase ducând către
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
înseamnă că are bani, îi șopti Michel lui John. - Și unde stă? - întrebă John. Vrem să evităm o eventuală întâlnire cu ea când ieșim în sat ca să culegem informațiile necesare pentru lucrarea noastră de doctorat. - Aaa, veți fi medici! - se dumirii Mitru Fieraru spre stupefacția celor patru tineri care abia se abținură să nu izbucnească în hohote de râs de ignoranța potcovarului. După plecarea acestuia cele două perechi trecură la planuri. - Să aflăm exact unde-i castelul, zise John Artistul. - Îi
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
nu se mai săturau să se revadă, în fiecare zi, pe la amiază. Unchiul fetei încă nu bănuia nimic, deși o vedea pe Mona îmbujorată la chip și pierdută adânc în reverie. Bănuia ceva, dar încă nu avusese prilejul să se dumirească despre ce era vorba. După câteva luni de astfel de suferințe dulci de dragoste, Mona se hotărî să iasă din casă cu orice preț, să se ducă singură, pe jos, fără caleașcă, până în mijlocul satului ca să-l caute pe Nerun
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
întindea să atârne niște rufe tocmai spălate pe o sfoară. Era atât de grațioasă în gestul ei de a înșfăca sfoara prinsă cam sus, încât, fără să vrea, Ariel se oprise locului. Cine să fie, cine să fie? Curând se dumirise însă. Păi, era tocmai Mirinda, fetișcana cu care, numai cu un an în urmă încă, juca fotbal, împreună cu alții de vârsta lor, pe un tăpșan aflat dincolo de pârâu, la poalele dealului. Și se certase cu ea fiindcă fata dăduse cu
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
ti cheamă, cî mii îmi zâși Verginica... Istrate de la Registratură răspunde prompt „Istrate“, iar Verginica, fată bine crescută, râse ușor ca de o glumă și puse o întrebare ajutătoare: - Nu, cum îți spuni mama matali când ti cheamă! Istrate se dumiri și răspunse Mircea, fără să fie sigur că mama lui îl strigase vreodată așa. - Vai, și frumos, se entuziasmă sincer Vergi și își pocni mâinile grăsuțe, Mirșea cî pânî acu doar di Gheorghi, Vasâli șî Paraschiv am avut parti! Da
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
trupurile noastre, pentru că eram deja mult prea beți pentru a mai știi ceea ce facem, se auzi sunând ceva. În momentele acelea nici nu-mi mai dădeam seama ce poate să sune, soneria de la ușă sau zbârnâitul telefonului. Când m-am dumirit nu se mai auzea nimic. Telefonul tăcea pe măsuța lui iar soneria se poate să fi încetat dacă nimeni nu s-a dus să deschidă. Îmi amintesc scenele de urgie, o sodomizare a fiindului cum numai în filmele răului se
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
Al doilea așteaptă răbdător. Cal arătos, de toată isprava. Face o groază de bani. La un moment dat se oprește și întreabă: - Dar, îmi dai și șaua? - Acum nu-ți mai dau nimic. Nici calul, nici șaua, pentru că m-am dumirit cum stau lucrurile. Încerc să citesc și să nu mă mai gândesc la nimic. Venise rândul unei cărți de eseuri a unuia dintre intelectualii noștri de marcă dar și cu importante demnități la activ. Încerc să înțeleg cum Petru și
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (26) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365818_a_367147]
-
întorceau spre casă, mereu surprinzătorul Melu, mai spuse: - Uăiii, nici dacă-l pii’ndeam pă Moby Dick nu eram mai baștani! Ceilalți remarcară în tăcere înțelepciunea devotatului lor prieten, urmând ca în zile următoare, dacă se va putea, să se dumirească de unde-i venea. Referință Bibliografică: HOBBY / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1656, Anul V, 14 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Batog Bujeniță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
în zorii zilei, cât mai devreme, pentru a avea suficient timp la dispoziție. Să pleci seara la armată, acolo unde este întronată ordinea și disciplina i se părea complet lipsit de logică dându-i impresia unei furișări. Avea să se dumirească abia după ce au fost conduși la gară și urcați într-un tren cu plecare la o oră din noapte și sosire la destinație a doua zi dimineața. A înțeles că mulțimea de recruți era mult mai ușor de stăpânit pe
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
scuzându-se : - Te-am scos doar ca să nu-și mai bată joc de tine descreieratul ăla ! Era cel căruia îi aparținea valiza „ scăpată ” de soldatul Bert. - Hai să ne uităm la curve ! Abia se mijise de ziuă. Nu se putea dumiri la ce curve se puteau uita la acea oră, dincolo de vălul de ceață. „Curvele” erau doar niște țigănci amărâte ce așteptau ora de vizită la penitenciarul învecinat. * Detenția lui s-a sfârșit pe neașteptate. Din ceața lăptoasă a acelei dimineți
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
tabăra de muncă, le coordonează activitatea. Au băgat cu toții de seamă că, atunci când li se adresează, nu-i privește câtuși de puțin. Privește în sus, spre cer, acolo unde, el și numai el, vede idealurile comuniste. Încă nu s-au dumirit asupra semnificației numelui lui. Se numește Patron. Poate fi interpretat, divagaționist, ca patron de fabrică, de magazin... un capitalist până la urmă, sau poate fi interpretat revoluționar, muncitorește, ca fiind suportul de ceramică al siguranței din tabloul electric. Pe cât este de
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
cu salutul lui plin de bun simț. Intru în casă și îi spun soțului meu ce încântată sunt de salutul lui Ghiță, care are și el un nepot de seama lui Teo. Mă uit însă și în oglindă și mă dumiresc, aflând chiar de la mine că, iubind copiii, n-am nicio șansă ca să fiu bătrână în sensul clar al cuvântului, și că o să mă copilărec în continuare, fiind poate și „maica” altor semeni de-ai mei ... „Să trăiești, maica mea...!” Gabriela-Gențiana
HAIBUN (4) SĂ TRĂIEŞTI, MAICA MEA! de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365139_a_366468]
-
aceste griji fiind luate în sarcină de către partid. Efectul nu a întârzâiat să apară. Oamenii, în marea lor majoritate, au început să se îndoiască de propriile lor convingeri abandonând educația copii lor, educație preluată în grija partidului. Când s-au dumirit asupra greșelii făcute, era mult prea târziu ; moralmente, copiii nu le mai aparțineau. Mare parte din ei și-au găsit liniștea văzând de câtă considerație se bucură în lume conducătorii lor, perechea prezidențială care, până atunci, în propria lor țară
I. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365175_a_366504]
-
o țintuiră cu privirile, stopând-o, săraca! Ca s-o mai scalde, Cantemirista, ridicându-se, își întoarse ochii spre fereastra cu vitraliu a încăperii și le tăie reacția cu o altă întrebare: -Ia ziceți-mi și mie, că nu mă dumiresc în ce fel se obține într-o încăpere lumină cu ajutorul apei? Hai, repede! Agripina dădu să-ndruge oarece despre lacuri de acumulare, despre hidro.... Fu întreruptă ghiduș de naiva Karmel: -Spălând geamurile, nu?! Amicele izbucniră în hohote de râs aprobatoare
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
nu am ochi unde-mi sunt urmele visele mă petrec după o curvă pricep fântâna de la marginea drumului și să-ți mai spun că un înger plânge în lumină pentru că păcatul tău fără sfârșit îl repeți în rugăciune nu se dumirise mătasea femeii coama calului alb aprinde cercuri trăznetul vine ușor din pădure Autor Dorina Șișu Dublin - Ireland Referință Bibliografică: Interzisă / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 201, Anul I, 20 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dorina
INTERZISĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366661_a_367990]