438 matches
-
nord, nu-i nimeni la sud e-aceeași agonia, pe miimi de secundă, într-un hău de splendoare la orice război pierdut de mine în lumea largă, altcineva îmi ocupă grădina cu steagul unei țări străine înfipt în pământul moale... Eșafod afară-i Evul Mediu și într-o farmacie calculez infinitul acestor metale masa lor atomică în diencefal în cea mai blândă alegorie, de la esențe am învățat să dorm și-mi pun capul numai pe umbră la ușă,-i Evul Mediu
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
să-mi fie milă de mine ci doar de fisura din zid cum e să trăiești fără mare zac în patul străin și aflu că oasele mele adoră o piatră suavă prin care pulsează lumina la fel ca o inimă Eșafod Sub cearcăne încă o pereche de ochi încă o pereche de lacrimi Când cumpăna zilei o trec umbra-mi se întoarce înlăuntru Acolo iluzia limitei șterge ca pe un suflu dinadins regăsit Măștile trec prin orașul haotic un clovn și
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
să numărăm să ignore piciorul tîrît iar ea începe să geamă cîntînd unu, doi, trei, patruzecișiopt piciorul învelit în teaca de plastic bate cadența pe cimentul culoarului ca dansatoarea în întuneric a lui von trier pașii de la celulă pînă la eșafod
Vîntureasa de plastic by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/10718_a_12043]
-
să aprinzi focul cu un manuscris care îți tocește zilele și duce o parte din tine ce n-ai s-o mai întâlnești vreodată în plăsmuirea lungului exod dar focul lunecă din vatră rămânând în loc o suire cu nașteri și eșafod Semințe prin vorbe și spleen lume ca un imens vas de lut gata să plesnească în care se vântură semințe la un loc cu ispite sfâșieri și răsfățuri întinse pe lujere palide pe cojile aruncate sunt chipuri se aud și
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
testimonii ca parte activă a misiunii sale poetice: „vorbesc/ după noaptea de foc/pe care Prutul/a înfruntat-o// despre sălcii pletoase/ despre cărți însângerate/ care au amuțit cântecul privighetorilor/ despre steaua galbenă/ pentru care murim secundă de secundă/ pe eșafod// despre trandafiri/ nu vorbesc// pierdute/ pe o funie de aer/ europa america europa// eu nu locuiesc/ eu trăiesc”(scurtă biografie). Istoria este neîndurătoare, fără nici un fel de învățătură: „Au venit/ cu steaguri ascuțite și mitraliere/ au furat stelele și luna
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
se pună bine cu ea... Oamenii te lasă complet pe mâna ei... Îi recomandă să te înșface bine, să nu-ți mai dea drumul... să țină seama că ei sunt șacali... Pentru ca moartea să-i vadă cu ochi buni! iar eșafodul să fie pentru tine! Doar pentru tine! Iar ei să vină să aplaude în jur, entuziaști... Fiindcă sunt adepți ai supliciului tău!... Ah dar o oră în plus din viață! pentru ei!... Iată pactul Instinctelor! Tâmpit ăla care nu spală
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
-lea; eroul era întemnițat la Bastilia, unde își împarte celula cu un tânăr hoț; conversația se leagă și își fac mărturisiri unul altuia; se îmbărbătează cum pot; într-o dimineață vin să-l ia pe tânăr să-l ducă la eșafod; ajuns la ușă, se întoarce spre tovarășul lui de mizerie și îi spune: Domnule, mi-ar fi plăcut să-mi fiți tată". M-am gândit la tine, tată. N-a existat niciodată nimeni în afară de tine, nu există nimeni și nu
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
celor rămași/ Iată cîmpia indiferentă/ netezindu-și grumazul” (Înainte de plecare). În cele din urmă poetul ajunge a cultiva o elegie pigmentată de o subțire deriziune, protocolară în dramatismul său ușor emfatic. Cuvintele apar ostentativ absorbite de gol, autorul urcă pe eșafod arborînd o ținută elegantă, existența e contrasă în imaginea teatrală a unei morți predispusă la un dialog monden. Acuta sensibilitate e înlocuită de-o desensibilizare („indiferență”) vădit jucată: „se face gol între cuvinte/ și mașina de scris/ gîndește o execuție
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
contrasă în imaginea teatrală a unei morți predispusă la un dialog monden. Acuta sensibilitate e înlocuită de-o desensibilizare („indiferență”) vădit jucată: „se face gol între cuvinte/ și mașina de scris/ gîndește o execuție elegantă/ Ca să fiu sincer/ urc scările eșafodului/ nelipsit de garoafa mea roșie/ garoafa de care niciodată nu mă despart/ și care poate ține loc/ și de scuze/ și zic:/ Bună seara, Doamnă Moarte/ îmi permit să vă prezint/ acest obiect de inventar/ - o corabie, o simplă corabie
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
C. Rogozanu Moartea este îngerul preferat al lui Cassian Maria Spiridon și în volumul " Întotdeauna ploaia spală eșafodul". Prima parte este intitulată ironic "Viața de familie" când, pe rând, sunt cantate decesele verilor, ale fraților, ale părinților. Poetul e obsedat de arborele genealogic pe care-l urmărește cu atenție, ca un doctor Pascal, notând scrupulos vârstele: "când mă
Poeme despre moarte by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17642_a_18967]
-
ține de mineral în piatră tombala: "atunci afli / în totul dată ție / pe piept culcata piatră", "piatră fiind din toate / singură alături" etc. Ultima parte este o continuare firească (sau o repetiție firească) intitulată "Darul lacrimilor". Elementele preferate sunt, firește, eșafodul și ploaia/plânsul. Așadar un mecanism extrem de ușor de depistat (l-am putea califica drept facil): pe fondul unui monoton marș funerar apar mici variații, aproape imperceptibile. De altfel, Emil Iordache amintește acest lucru (discret) în postfața: "se aud ușoare
Poeme despre moarte by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17642_a_18967]
-
-l poate accepta ușor pe Cassian Maria Spiridon din motive de "program". Mică problemă apare chiar în titlul colecției: "La steaua" și optzeciștii? Legătură ar fi, probabil, "că-i o cale atât de lungă"... Cassian Maria Spiridon, Întotdeauna ploaia spală eșafodul, Ed. Axa, Botoșani 1997, 134 pag., f. preț
Poeme despre moarte by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17642_a_18967]
-
A fost arestat chiar în noaptea respectivă de oamenii generalului Solari. A fost dus la Eperjes "(azi Prešov, Slovacia)", și apoi, conform ordinului împăratului, la Wiener Neustadt "(maghiară: Bécsújhely)", fiind întemnițat în același loc din care a fost dus la eșafod cu 30 de ani în urmă bunicul său din parte mamei, Péter Zrínyi. A fost interogat pentru prima oară abia după șase săptămâni de la întemnițare. Curtea, fără să țină seama de protestul lui Rákóczi, a format tribunalul special numai din
Răscoala lui Rákóczi () [Corola-website/Science/312953_a_314282]
-
a unei taine înfricoșătoare, viziunea escatologică a lui Horia Cantacuzino amalgamează episoade din cotidianul cel mai prozaic cu scene din trecut și secvențe de coșmar, după o rețetă ce ține de logica ilogică a înlănțuirii onirice: "Am văzut apoi un eșafod uriaș pe care era tras pe roată însuși Horea, dar lângă el mai erau și alții care nu păreau oameni în carne și oase, ci fantome scheletice, strigoi fără consistență, implorându-i pe călăi, pe împărați și arhierei să-i
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
nu păreau oameni în carne și oase, ci fantome scheletice, strigoi fără consistență, implorându-i pe călăi, pe împărați și arhierei să-i lase să bea sângele jertfitului. Nimeni nu-i lua însă în seamă. Râdeau, târând în hău tot eșafodul împreună cu roata torturii care părea un soare al mai multor galaxii..." Trebuie să spunem că viziunea nu este suficient de convingătoare, fantasmele nu capătă consistență, iar pagini care ar fi putut deveni antologice (ca acelea din Cimitirul Buna Vestire a
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
gardu^?" Ea l-a aprobat din cap râzând și așa a rămas, da^ care-i baiu^? Vorba ardeleanului. Fratele meu, îți spun: râsetele Andreei sunt altceva, mă, un fel de bijuterii muzicale, în primă audiție, prelucrări corale după Marșul spre eșafod (v. H. Berlioz, Simfonia fantastică), Dansul săbiilor de Haciaturian, totul glazurat cu Dansul focului de De Falla. O minunăție Nu e nici un rictus, nici un falset, fratre torna Poate apa din capul tău sună a mâțăieli 2)... Eu n-am băgat
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
acesta, lirica lui Ilie Constantin se vădește mai apropiată totuși de creația unor Alexandru Philippide sau Ștefan Aug. Doinaș. Stilată și supravegheată în dezolarea sa, pe cît de ireversibilă pe atît de expresiv filtrată, această producție transformă execuția materiei pe eșafodul vizionar într-un act elegant. Ilie Constantin e unul din poeții români reprezentativi de azi, undeva la mijloc (un mijloc privilegiat), pentru a-l contextualiza și prin „generația” d-sale, între șaizeciștii patetismului învolburat, nu o dată pletorici, și cei mai
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
momentelor opus-ului simfonic coregrafic care este Ritualul primăverii de Igor Stravinski, la ultimele două părți ale Simfoniei fantastice de Hector Berlioz, o realizare - am mai notat-o - deloc fantastică... dar corectă în portretizarea imaginilor quasi cinematografice în "Drumul spre eșafod", în "Visul unei nopți de Sabat"; a lipsit misterul seducției în scena valsului, a balului, o scenă realizată de o manieră pozitivă, cu nesigure intervenții ale suflătorilor. De o manieră convențională, circumstanțială, cu evidente decalaje în ansamblu, a fost realizată
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
asta cărți. |sta e curentul viitorului, care va deveni ceva mortal după care ni se va interzice să scriem într-o altă manieră! Acest fel de a scrie are toate semnele inflației, limba devine un impostor care se consumă pe eșafodul cotidianului. Există o modă, o cultură populară la începuturile mișcărilor muncitorești care era în acel timp socialismul care avea ideologia emancipării culturale. Vroiau ca oamenii să-l citească pe Tolstoi etc. Mulți scriitori au fost autodidacți dar la ora actuală
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
înaintea și înapoia parantezei, ambii termeni - pasibil de balcanism. Cele două volume de Opere (respectând, de bine-de rău, în premieră pentru colecție, succesiunea edițiilor) confirmă în amănunțime dubletul de atribute, de la primul, care cuprinde Însemnări din Sodoma, Drumul, Republica pe eșafod, Ziua mâniei și Manualul întâmplărilor până la cel de-al doilea, alcătuit, scurt, din Sara, Tobit și Fric. Limita maximă la care tinde, cronologic, Agopian nu înaintează dincolo de 1916. Granița, situată în plin belle époque provincial, e mateină. Iar teritoriul, aproximativ
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
pînă și pe membrii familiei proprii. Avem a face cu un soi de eclesia militans ca pe vremea lui Torquemada și Ignatio de Loyola, lipsită de scrupule, călcînd pe cadavre: Nu și-a trimis Ana pe Marcel Pauker - soțul - la eșafod? După pilda ei, Constanța Crăciun și-a lăsat fratele condamnat la 25 de ani muncă silnică, pentru simple neglijențe ale subalternilor și lucrătorilor săi - deținuți politici - în marile lucrări de la Canal. A luat drumul Aiudului, pentru exemplaritate și pentru a
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
pe toți), ici-colo câte-un contuleț, dar mult sub limita prevăzută de lege, ici-colo câte-un caniș, câte-un apartament prin cartiere rău famate... Ce mai, pauperitate jale Ne râd și cu... Râde toată lumea de sărăcia asta lucie. Da, merit eșafodul, fiindcă i-am crezut pe demnitarii noștri bogați, iar ei sunt vai de mama lor. Drept care, am lăsat Tv-urile și, în disperare de cauză, am cerut ajutor de la prietenul meu, psihologul Haralampy. Și iată hotărârea lui: Măi, fii atent la
Vreau la eșafod by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13725_a_15050]
-
incomozi). Autorii lor se aseamănă ca prezență activă în schimbările contemporane. Cinghiz Aitmatov este binecunoscut cititorului român prin două romane zguduitoare, apărute până în 1989, și reeditate ulterior: O zi mai lungă decât veacul (traducere Ion Covaci și Denisa Fejes) și Eșafodul (traducere Nicolae Iliescu). Romanele sale spărgeau coaja realismului socialist, iar scriitorul a fost o personalitate angajată în ieșirea la lumină a marelui colos sovietic: consilier al lui Mihail Gorbaciov, ambasador al URSS la ONU, al Rusiei la Bruxelles, pe lângă UE
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
în octombrie 1789, fuseseră la Versailles să ceară pâine și primiseră răspunsul devenit celebru („N-avem pâine? Dați-le cozonaci!”) și tendențios interpretat ulterior („N-au pâine? Dați-le cozonaci!). Mitocănia populară n-a prins la Marie-Antoinette. Urcându-se pe eșafod, îl calcă din greșeală pe picior pe Sanson, călăul. „Je vous demande pardon, Monsieur”, se scuză ea politicos. Acestea sunt și ultimele ei cuvinte.
Note disparate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4909_a_6234]
-
plecat în Uniune fără să știu ceva concret, numai din auzite, că ar fi un rai pământesc". Iar Rolland îi răspunde: ,,Să nu-mi vorbești mie despre revoluție". în timpul celei franceze, în departamentul de unde era originar, a fost adusă la eșafod o familie de burghezi: bărbat, nevastă și un copil de șase ani. Au fost mai întâi decapitați tatăl și mama, pe urmă s-a citit actul de acuzare al copilului, condamnat la moarte fiindcă supsese din laptele reacțiunii. Când s-
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]