437 matches
-
unde - verde și lucid - a analizat trei dintre „riscurile mondiale”: ecologic, atomic și politic. În fruntea listei a plasat riscul ecologic care afectează viața tuturor locuitorilor planetei, degradată ireversibil din cauza inconștienței oamenilor. Dirigenții și populația țărilor dezvoltate au identificat deja ecartul dintre nevoile de protecție și măsurile luate și au Început să ia măsuri. Se Întreprinde o presiune asupra opiniei publice pentru a se reduce circulația abuzivă a autovehiculelor personale În marile orașe, Îndeosebi a celor care consumă mult și degradează
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
organizației, regulile de comportament, normele și valorile. Aceste atribute ar putea induce ideea că etica afacerii și cultura organizațională sunt unul și același lucru. În realitate, nu numai că se deosebesc ca sferă de atribute, dar între ele există un ecart ca de la abstract la concret. În sensul că etica afacerii reprezintă un corp de principii morale care pot fi operaționalizate doar prin intermediul culturii organizaționale. Ea aduce atitudinile și valorile societății înlăuntrul câmpului de experiență al organizației și le include ca
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
inexistente ale unei mici fâșii de pământ pe apă, ci rodul unor grădini și livezi, plasate între poieni pline de culoare. „Imaginea, spune Daniel-Henri Pageaux în tratatul său de Literatură Generală și Comparată, este expresia , literară sau nu, a unui ecart semnificativ între două realități culturale.”<footnote Vezi, Daniel-Henri Pageaux, „Literatura generală și comparată”, tr. de L. Bodea, Ed. Polirom, Iași, 2000, p.82. footnote> La un prim contact cu toposul românesc, ecartul implicat de text, între realitatea ucraineană deja cunoscută
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Comparată, este expresia , literară sau nu, a unui ecart semnificativ între două realități culturale.”<footnote Vezi, Daniel-Henri Pageaux, „Literatura generală și comparată”, tr. de L. Bodea, Ed. Polirom, Iași, 2000, p.82. footnote> La un prim contact cu toposul românesc, ecartul implicat de text, între realitatea ucraineană deja cunoscută personajului, și cea românească pe cale de a fi descoperită, este uriaș. Nesiguranței și zbuciumului continuu din peisajul ucrainean, îi corespund aici, pacea și siguranța unei vieți trăite la adăpost. Ostrovul așadar este
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fac, de altfel, numeroși ruși abia ajunși aici), chiar dacă asta ar însemna să cotizăm anual la Fondul Național Evreiesc, conștiința o impune? Poate că așa-zisa "criză a israelitului" e chiar aici, în nehotărârea între port și templu, în marele ecart dintre preaplinul de sănătate de pe coastă și prea marea nevroză de pe înălțimi. Între yuppies și reprezentanții specificului local, între cascheta de baseball și toca din coadă de vulpe. Nu de mult, un "păstrător al tradiției" mi se confesa la Ierusalim
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ales opera îi servesc drept interpretant. În acest caz, nu este vorba doar de un efect specular sau de un dispozitiv mimetic, ci de unul hermeneutic. Cu o intuiție pe care o vom discuta puțin mai încolo, Ioana Pârvulescu sesizează ecartul care desparte deopotrivă opera și autorul de timpul său. Cu alte cuvinte, dacă gradul zero al con- temporaneității unui autor ar fi dat de chiar epoca în care trăiește și pe care o mărturisește prin scrisul său, Caragiale nu ar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
temps.” „Cel care, într-adevăr, aparține timpului său, adevăratul contemporan, este acela care nu coincide cu el insusi, nici nu aderă la pretențiile sale și se definește, în acest sens, ca inactual ; dar tocmai din acest motiv, tocmai prin acest ecart, prin acest ana- cronism, el este mai capabil decât ceilalți să perceapă și să înțeleagă timpul său.”(trad. mea, A.M.) Într-un fel sau altul, contemporaneitatea este o formă paradoxală de pre- zentificare, o formă a ieșirii din timp pentru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
reçoit en plein visage le faisceau de ténèbres qui provient de son temps”. „Contemporan este cel care primește în plină figură fasciculul de întuneric al epocii sale.” (trad. mea, A.M.) În primul caz, opera lui Caragiale oferă mereu acest subtil ecart, ea pare în ciuda costumației belle époque mereu actuală, te scoate în afara timpului nu numai al lumii lui Caragiale, dar și al propriului tău timp. Însă ceea ce îl face pe Caragiale „contemporanul nostru” este mai ales a doua trăsătură, capacitatea de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vreme de război.... O analiză atentă relevă faptul că naturalismul lui Caragiale este mai degrabă unul second hand, ca și balzacianismul lucid și butaforic al lui G. Căli- nescu. Autorul utilizează o rețetă bine asimilată, față de care își marchează prin ecart ironic și estetic distanța critică. Însă, ca și Călinescu, Caragiale aplică rețeta impe- cabil încât avem în aceste proze toate mărcile sensibilității naturaliste. Din nou, Caragiale nu construiește aici ceva de proporții, nici măcar o nuvelă, nicidecum un roman, ca să nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Noutatea viziunii lui Caragiale derivă din faptul că naratorul nu mai este exclusiv purtătorul de cuvânt și legatarul moral al superiorității Centrului (Parisulă față cu o Periferie ăun oraș de provincie din România finiseculară) care cade automat sub semnul derizoriului. Ecartul tem- poral se suprapune peste cel spațial, însă nici aici distanța în timp nu este relevantă, ea a devenit substanțială prin proiectarea ei într-un loc geometric de expresie retorică. Vârsta adultă față cu copilăria, ambele sunt în măsură să
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
umane. Dacă pornim de la titlul prozei, putem decela o optică particulară care-și găsește ulterior un dispozitiv în măsură să o genereze dincolo de contrastele proprii comicului, cum ar fi cel dintre esență și aparență. Titlul scoate în evidență și un ecart pe care distanța inițială centru-margine o evocă, prin care orice gest de la margine încearcă să recu- pereze grandoarea gestului princeps pe care centrul îl oferă cu caracter exemplar. Însă nu este vorba numai de o imitație vană, ci de o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
realității. Optica fotografiei cu care este asociat acest realism este una înșelătoare. Zola insistă asupra faptului că naturalismul este o metodă și nu o retorică, o stilistică sau o tematică, Zola dorește să facă sociologie. Caragiale împrumută nu fără un ecart ironic naturalismului efectele, este un mod de a scrie după rețetă, așa cum G. Călinescu scrie romane balzaciene după rețetă. Ictusul ironic devoalează jocul dublu de scriitură în oglinda unui model prestigios, dar și a unei mefiențe față de epistema pozitivistă a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un rudiment de om : e, cum am zice, fiara, care de-abia de curând a reușit să stea numai pe labele dinapoi și să-și ridice capul în sus, spre cer, cătră lumină !” Comentariul ironic al nara- torului stabilește un ecart semnificativ față de vehicularea vulgatei lombrosiene și putem identifica aici o atitudine ambiguă a naratorului față de verdictul științei moderne. Însă ceea ce subliniază prozatorul este capacitatea ima- ginii de a se difuza mai bine decât orice discurs. Ilustrația teoriei este mai puternică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
niște lieux de mémoire în termenii vehiculați de Pierre Nora. Din nou, naratorul creează un efect de contrast care scoate în evidență mecanismul manipulativ al speculării unor eveni- mente din categoria secundarului. Contraponderea se rea- lizează prin înregistrarea unui dublu ecart, unul înscris pe axa paradigmatică a noțiunii de eroism în raport cu genul literar adecvat și altul pe cea sintagmatică referitor la contextul evenimențial. Ambele situații pun în scenă o inadecvare care generează un dezechilibru. Grandiosul vocației eroice solicită o bună încadrare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu odată la parodie și pastișă, clișeul vizând unități întregi de discurs, iar în nuvelele naturaliste mergând până la o asimilare a unui model literar în tiparul căruia prozatorul toarnă propria sa substanță epică sau poetică nu fără a păstra un ecart ironic vizibil la nivelul metatextului. În acest sens ne situăm într-o accepție mai largă pe care Laurent Jenny o conferă clișeului extins către structurile tematice și narative ale textului. În genere ironia este un bun revelator al prezenței clișeului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
subtip, predomină solurile tipice, urmate de cele gleizate, salinizate și gleizat salinizate. Ierarhizarea cernoziomurilor cambice la nivel de varietate s-a realizat în funcție de adâncimea de apariție a carbonaților, regradarea orizontului Bv, intensitatea proceselor de eroziune în suprafață, gleizare și salinizare. Ecartul altitudinal în care ele sunt întâlnite este cuprins între 50-100 m și cca. 200 m. Aceste soluri sunt în diferite stadii de evoluție și ocupă îndeosebi culmile largi interfluviale, versanții slab înclinați, terasele și glacisurile bine drenate. Pe versanții erodați
Impactul antropic şi riscurile induse asupra reliefului în Podişul Moldovei by Margareta Negrea Vacarita () [Corola-publishinghouse/Science/91570_a_93219]
-
un punct de sprijin pentru propriile mele păreri și demersuri sau, cu atît mai puțin, un instrument de combatere a altora. Acum, cuvîntările sale mă obosesc și mă irită. Constat că oratorul a devenit rigid, monoton, incapabil să se înnoiască. Ecart-ul dintre teze și realități măsoară cît o prăpastie. Criza ideilor și lipsa soluțiilor se văd cu ochiul liber. Dar pentru că lucrurile nu merg, a crescut suspiciunea, pînă într-atît încît au fost trimiși să vegheze în fabrici procurori și milițieni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
monografic, CRC, 1990, 23; Micu, Scurtă ist., III, 138-139; Cosma, Romanul, II, 180-182; Dicț. scriit. rom., II, 81-82; Popa, Ist. lit., II, 169, 684; Gh. Bulgăr, Stil și artă literară în proza lui Mihail Diaconescu, 2001; Elvira Ivașcu, Laudă cărturarilor, „Ecart”, 2002, 202. A.Ml.
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
și flexibile care să nu îngreuneze verificarea și respectarea procedurilor. b) Relativitatea controlului intern Oricât de bine ne-am organiza, nu putem pretinde că vom fi la adăpost de toate neregulile sau disfuncționalitățile/abaterile care pot să apară de la un ecart stabilit. Dacă totuși controlul nu există, și se știe bine acest lucru, atunci este posibil să apară situații care nu pot fi stăpânite. Scopul organizării controlului intern este acela de a oferi o asigurare rezonabilă împotriva riscurilor, și nu o
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
lucrează ca redactor la Radiodifuziunea Română. Debutează în 1960, în „Scânteia tineretului”, cu poezii. Debutul în volum are loc în 1969, cu Iliada, din nou. Colaborează la „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Terra” (rubrică permanentă: „Arhipelagul București”), „Ecart”. A fost distinsă cu Premiul pentru reportaj al revistei „Viața studențească” (1961) și al „Scânteii tineretului” (1963). Primele ei versuri aduceau în peisajul liric al momentului o personalitate formată, fără șovăielile și stridențele începutului de drum, care își descoperise tema
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
Hasdeu, RL, 1988, 38; Mircea Popa, Un destin literar - Iulia Hasdeu, ST, 1989, 2; Saviana Stănescu, Muguri de noiembrie, ALA, 1993, 189; Mircea Coloșenco, „Iubirile Iuliei Hasdeu” - o monografie de ținută științifică, LCF, 1996, 12; Maria Ofrim, Jurnalul Iuliei Hasdeu, „Ecart”, 2001, 142; Ioana Pârvulescu, O fată aproape obișnuită, RL, 2001, 27. I.D.
DECUSARA-BOCSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286712_a_288041]
-
1); - reducerea prețului este insuficientă pentru a rămâne atractivă reducerea valorii (zona 2); - reducerea valorii percepută de piață este Însoțită de creșterea prețului (zona 3). b) Zona progresului, În care valoarea și prețul ofertei sunt pozitive, fără a antrena un ecart semnificativ față de oferta de referință. Este zona evoluției normale a oricărei activități provocate de ameliorări tehnice progresive și de sporuri de productivitate. Aproape insensibilă, ea nu provoacă bulversări ale pozițiilor concurenților și nu este niciodată rezultatul unei strategii elaborate de
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
manifestări În rândul firmelor și angajaților, cum ar fi: un nivel ridicat al anxietății populației; tensiune nervoasă sporită În cadrul muncii; schimbarea creează emoții; salariații au tendința să rămână la același patron; populația preferă să lucreze În Întreprinderi mari; există un ecart mare Între generații; managerii trebuie selecționați mai ales după vechime; structurile ierarhice trebuie să fie clare și respectate; se preferă instrucțiuni clare și precise; trebuie evitate conflictele; concurența Între salariați este dezaprobată În plan emoțional; se recurge la consens ideologic
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
acestea sunt integrate În procesul decizional cu mai multe variabile: sinergiile potențiale, costurile de transfer, economiile de scară, de câmp, de anvergură, de rețea sau de scop (gamă), riscurile „canibalismului”, costurile partajate și costurile specifice. În măsura posibilităților, trebuie determinat ecartul Între ceea ce riscă să ajungă firma și ceea ce ar dori ea să realizeze - altfel spus, Între un viitor impus și unul voit (fig. 70). Firma se poate situa În domeniul prognozat sau poate interveni rapid pentru modificarea viitorului său. Acum
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
în corespondență, I-V, București, 1997-2001 (în colaborare cu D. Vatamaniuc); Th. Capidan, Aromânii. Dialectul aromân, Craiova, 2001. Repere bibliografice: Andrei Grigor, Sensul recuperator al monografiei, L, 2000, 9-12; Florentin Popescu, La „judecata de apoi” a unui poet: Mihu Dragomir, „Ecart”, 2001, 110; Teodor Vârgolici, Metamorfozele creației lui Mihu Dragomir, ALA, 2002, 590; Teodor Vârgolici, Eminescu în corespondență, ALA, 2002, 636. I.D.
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]