980 matches
-
maghiară, a stăpînit limba portugheză, s-a interesat de aspectele limbii provensale. Și-a susținut doctoratul în filologie cu o lucrare despre Ugo Foscolo, în 1975. A colaborat cu articole despre literatura universală și cu traduceri în revistele Tribuna, Steaua, Echinox și Transilvania. Este adeptul unei traduceri literare, poetice, de o mare fidelitate față de structura și nuanțele originalului, de largă deschidere spre aproape toate limbile și literaturile europene, din cele mai diverse perioade istorice. În anii '60 compune diverse piese pentru
Teodor Boșca () [Corola-website/Science/313848_a_315177]
-
din Stirling, Scoția (Marea Britanie). Prof. de lb. și literatura română la Miercurea Ciuc (1961-1965); asistent (1965-1976) și lector (din 1976) la Catedra de literatură română și teoria literaturii a Facultății de Filologie din Cluj (pensionat medical, 1993). Colab. la Tribuna, Steaua, Echinox, Helion, Biblioteca Nova, Anticipația - CPSF (Colecția “Povestiri științifico-fantastice”), Almanahul Anticipația, Foundation (Londra), Solaris (Québec, Canada) etc. Debutează în Steaua (1971). Debut editorial cu antologia, în colab., Romanul românesc contemporan. 1944-1974 (1974). A colaborat la volumele colective Scriitori români (1978), The
Cornel Robu () [Corola-website/Science/319315_a_320644]
-
și în cea internațională. În ianuarie 2011 a fost distins cu Premiul Național de Poezie ”Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia. Este licențiat al Facultății de Filologie a Universiății „Babeș-Bolyai” din Cluj (1970). Membru întemeietor al cenaclului iar apoi al revistei Echinox. A lucrat în diverse redacții de ziare și reviste din București, între care Amfiteatru și Secolul 20. În anul 1971 a fost transferat disciplinar de la Centrala cărții pentru că a refuzat să participe la acțiunea de epurare ideologică a cărților ; În
Dinu Flămând () [Corola-website/Science/308905_a_310234]
-
Bulevardele de centură", 1975; "Strada dughenelor întunecoase", 1981, "Călătorie de nuntă. Fotograful", 1996) și Minerva ("Scutit de pedeapsă," 1994). "Duminici de august" ("Dimanches d’aôut", 1986) e tradus în românește de Lucia Papahagi, în noua Colectie „Literaturile lumii“ a Editurii Echinox. Un pedigree, editura Gallimard, 2005 Prin intermediul acestui titlu, Patrick Modiano aduce un omagiu romanului autobiografic "Pedigree", al lui Georges Simenon (1948, 1952). Reluând într-o manieră completă și mai sistematică arta narativă din "Livret de famille" (1977), Modiano oferă
Patrick Modiano () [Corola-website/Science/333001_a_334330]
-
unul din cele patru anotimpuri ale zonei temperate, marcând tranziția de la iarnă spre vară. Din punct de vedere astronomic, marcarea începutului primăverii este, de cele mai multe ori, legată de echivalența dintre durata temporală zilei și a nopții, timp al anului numit echinox în astronomie. Astfel, în emisfera nordică, echinoxul de primăvară este datat astronomic în jur de 21 martie al fiecărui an, în timp ce în emisfera sudică, același echinox este în jurul datei de 23 septembrie. Simultan cu existența unui echinox într-una din
Primăvară () [Corola-website/Science/306109_a_307438]
-
temperate, marcând tranziția de la iarnă spre vară. Din punct de vedere astronomic, marcarea începutului primăverii este, de cele mai multe ori, legată de echivalența dintre durata temporală zilei și a nopții, timp al anului numit echinox în astronomie. Astfel, în emisfera nordică, echinoxul de primăvară este datat astronomic în jur de 21 martie al fiecărui an, în timp ce în emisfera sudică, același echinox este în jurul datei de 23 septembrie. Simultan cu existența unui echinox într-una din cele două emisfere ale Terrei, echinoxul "opus
Primăvară () [Corola-website/Science/306109_a_307438]
-
legată de echivalența dintre durata temporală zilei și a nopții, timp al anului numit echinox în astronomie. Astfel, în emisfera nordică, echinoxul de primăvară este datat astronomic în jur de 21 martie al fiecărui an, în timp ce în emisfera sudică, același echinox este în jurul datei de 23 septembrie. Simultan cu existența unui echinox într-una din cele două emisfere ale Terrei, echinoxul "opus" marchează cealaltă emisferă. Similar, terminarea primăverii și începutul verii astronomice este considerată a fi în jurul datei când ziua devine
Primăvară () [Corola-website/Science/306109_a_307438]
-
al anului numit echinox în astronomie. Astfel, în emisfera nordică, echinoxul de primăvară este datat astronomic în jur de 21 martie al fiecărui an, în timp ce în emisfera sudică, același echinox este în jurul datei de 23 septembrie. Simultan cu existența unui echinox într-una din cele două emisfere ale Terrei, echinoxul "opus" marchează cealaltă emisferă. Similar, terminarea primăverii și începutul verii astronomice este considerată a fi în jurul datei când ziua devine maximă, iar noaptea minimă, timp al anului numit solstițiu de vară
Primăvară () [Corola-website/Science/306109_a_307438]
-
nordică, echinoxul de primăvară este datat astronomic în jur de 21 martie al fiecărui an, în timp ce în emisfera sudică, același echinox este în jurul datei de 23 septembrie. Simultan cu existența unui echinox într-una din cele două emisfere ale Terrei, echinoxul "opus" marchează cealaltă emisferă. Similar, terminarea primăverii și începutul verii astronomice este considerată a fi în jurul datei când ziua devine maximă, iar noaptea minimă, timp al anului numit solstițiu de vară. Astfel, în emisfera nordică, solstițiul de vară este datat
Primăvară () [Corola-website/Science/306109_a_307438]
-
noaptea minimă, timp al anului numit solstițiu de vară. Astfel, în emisfera nordică, solstițiul de vară este datat în jurul datei de 21 iunie, respectiv în emisfera sudică, același solstițiu este plasat temporal în jurul datei de 21 decembrie. Similar cu "antinomia" echinoxurilor de la începutul primăverii, simultan cu existența unui solstițiu într-una din cele două emisfere ale Terrei, solstițiul "opus" marchează cealaltă emisferă. În realitate, datorită condițiilor specifice geografice și climatice ale diferitelor locuri care aparțin zonelor temperate, există foarte multe criterii
Primăvară () [Corola-website/Science/306109_a_307438]
-
Franța și Italia. Colaborează cu versuri, studii, cronici literare, eseuri, recenzii și traduceri la revistele: "Amfiteatru", "Antiteze", "Asachi", "Ateneu", "Bucovina literară","Cafeneaua literară","Caietele Tristan Tzara", "Conta", "Contact internațional", "Convorbiri literare", "Cronică", "Dacia literară", "David"(Austria), "Dialog (Alma Mater)", "Dichtungsring" (Germania), "Echinox", "Gazeta literară" (debut în 1966), "Luceafărul", "Moment poetic" (R. Moldova), "Mozaicul", "Poesie & Art" (Israel), "Poesis", "Porto Franco", "Revista muzeelor și monumentelor","România literară", "SLAST", "Steaua", "Sinteze", "Viața Românească", "Viața studențeasca", "Vitraliu" etc. și la TVR, Radio București și Iași. Lectură
Emil Nicolae () [Corola-website/Science/311929_a_313258]
-
aurite reprezentând cele două tropice și ecuatorul: cercul interior, ce delimitează Pământul, reprezintă Tropicul Capricornului, cercul median este Ecuatorul, iar cercul exterior reprezintă Tropicul Cancerului. În momentul solstițiului de iarnă, Soarele la zenit se află deasupra Tropicului Capricornului, la cele două echinoxuri se găsește deasupra Ecuatorului, iar în momentul solstițiului de vară se află deasupra Tropicului Cancerului. Regăsim ilustrată astfel definiția tropicelor. În mijlocul cadranului principal al orologiului putem observa un cerc mai mic ce se rotește în interiorul celui mare. Pe acest cerc
Ceasul astronomic din Praga () [Corola-website/Science/327297_a_328626]
-
În mijlocul cadranului principal al orologiului putem observa un cerc mai mic ce se rotește în interiorul celui mare. Pe acest cerc sunt reprezentate semnele zodiacale ce indică poziția Soarelui în interiorul eclipticii. Trebuie să notăm faptul că datorită fenomenului de precesie a echinoxurilor, semnele indică în prezent doar în ce semn astrologic al zodiacului ne găsim în luna curentă. Deplasarea cercului zodiacal se datorează proiecției stereografice a planului eclipticii pornind de la Polul Nord. Această proiecție este comuna tuturor ceasurilor astronomice din perioada respectivă. Cercul
Ceasul astronomic din Praga () [Corola-website/Science/327297_a_328626]
-
familia magazionerului Gheorghe Milea și al soției sale, vânzătoarea Valeria (n. Ilea). A urmat studii elementare (1965-1973) și liceul (1973-1978) la Turda, apoi cursurile Facultății de Filologie din cadrul Universității din Cluj, secția română-italiană (1979-1983). În perioada studenției a redactat revista "Echinox" din Cluj-Napoca. După absolvirea facultății a lucrat ca profesor de limbă și literatura română la Liceul nr. 2 din Oradea (1983-1989), redactor la revistele literare "Tribuna" (februarie - mai 1990) și "Apostrof" (mai 1990 - noiembrie 1991), apoi cercetător științific la Institutul
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
în anul 2009 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler, categoria A „Literatura”, „în semn de apreciere deosebită pentru întreaga activitate de cercetare științifică, încununată cu apariția Dicționarului general al literaturii române”. Ioan Milea s-a format la cenaclul Echinox în anii '80 și a debutat cu versuri în revistă "Tribuna" (1980), el publicând ulterior în revistele "Echinox", "Steaua", "Familia", "Vatra", "Apostrof", "Poesis", "Calende", "Contrapunct" etc. Debutul editorial a avut loc cu volumul de critică "Lecturi bacoviene și alte eseuri
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
deosebită pentru întreaga activitate de cercetare științifică, încununată cu apariția Dicționarului general al literaturii române”. Ioan Milea s-a format la cenaclul Echinox în anii '80 și a debutat cu versuri în revistă "Tribuna" (1980), el publicând ulterior în revistele "Echinox", "Steaua", "Familia", "Vatra", "Apostrof", "Poesis", "Calende", "Contrapunct" etc. Debutul editorial a avut loc cu volumul de critică "Lecturi bacoviene și alte eseuri" (1995), urmat de placheta de versuri "Seară cu Dante și alte poeme" (1996). În afară de poezie, a mai realizat
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
Geo Vasile, "Acatist în contra literaturii leneșe", în „Luceafărul“, 1998, nr. 8; Ioan Țepelea, "O conștiință poetică modernă", în „Unu”, 1998, nr. 10-11, Ruxandra Cesereanu, "Antologiile de autor in aeternum?", în „Steaua”, 2001, nr. 5-6; Iuliu Rațiu, "„Întoarce-te, Esthera”", în „Echinox”, 2001, nr. 5-6; Mircea Iorgulescu, "Fantasmele romanului", în „22”, 2003, nr. 689; Nicolae Oprea, "Romanul unei femei fragile", în „Ziua literară”, 2003, nr. 65; Sanda Cordoș, "Deshumări și emancipare", în „Apostrof”, 2003, nr. 7-8; Ovidiu Mircean, "O oglindă în care
Dora Pavel () [Corola-website/Science/308880_a_310209]
-
browniană în care-n veci materia cutează sfidând formula euclidiană fiind atipic cel care dictează. pilulele de timp n-au gust de zahăr. de-un timp sorbim vagi droguri fără apă și nu contează de ești sclav sau mahăr; prin echinox ne-ncingem la agapă. te plimbi cu gravitația-n copite și zbori pe vereticală doar un metru. poetul zilei nu se compromite nici dacă soarbe ceaiuri de salpetru. umblă-n algebră diferențiale. prin ecuații icșii-s fitiliștii ce-n bâlciurile noastre
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
Cuca, județul Argeș ‒ d. 17 octombrie 2010, București) este un critic și istoric literar, cronicar dramatic, eseist și prozator român. În anul 1969 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. A făcut parte din gruparea revistei studențești „Echinox”. Și-a susținut doctoratul în estetică teatrului cu teza "Direcții estetice în comedia contemporană" la Universitatea Națională de Teatru și Cinematografie din București (1995). A fost profesor de limbă și literatura română la Liceul din Întorsura Buzăului, jud. Covasna (1969-1970
Mircea Ghițulescu () [Corola-website/Science/322335_a_323664]
-
redactor la revista „Steaua” (1985-1989), director al Direcției teatrelor din Ministerul Culturii (1990-1992), director artistic al Teatrului Național din Cluj (1992-1993), consilier al Directorului general al Televiziunii Române (1993-1994), secretar al Uniunii Scriitorilor din România (2000-2005). A debutat publicistic în revistă „Echinox”, în 1969, cu piesa de teatru într-un act "Stradă teilor" și editorial cu volumul de povestiri "Orașul fără somn", în 1978, la Editură Dacia. A organizat numeroase festivaluri de teatru și a inițiat „Clubul dramaturgilor”. A fost director fondator
Mircea Ghițulescu () [Corola-website/Science/322335_a_323664]
-
despre proza fantastică românească). Debutează în revista „Tribuna”, în 1964, cu studiul Istoricul literar G. Bogdan-Duică, iar editorial, cu lucrarea Proza fantastică românească (1975; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române). A colaborat cu articole, eseuri și studii la „Gazeta literară”, „Steaua”, „Echinox”, „Viața românească”, „Manuscriptum”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Revue roumaine”, „Argeș”, „Vatra”, „Cotidianul”, „România liberă”, „Tribuna Ardealului” ș.a. A realizat ediții ale unor opere de Dem. Theodorescu, Ion Minulescu și Pavel Dan, iar în colaborare cu A.-B. Goorden a alcătuit volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
Mihai Răzvan Ungureanu. În Cuvântul-program al redacției din primul număr, se specifică: „Revista va fi o imagine fidelă a ceea ce înseamnă azi tineretul universitar, cu multitudinea preocupărilor sale [...], va cultiva spiritul critic și schimbul elevat de idei”. Într-adevăr, alături de „Echinox”, publicația va fi atât o tribună de dezbatere (uneori, din păcate, formală) a problemelor specific studențești - sesiunea, cercurile științifice etc. (rubrica „Agenda vieții universitare”), cât și o modalitate de exprimare literar-culturală a câtorva generații de tineri - marcată, desigur, de fluxul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285259_a_286588]
-
Anthology, Blackwell Publishers, London, New York, 1999, pp. 293-307. 46. Cistelecan, Alexandru, Mircea Ivănescu (monografie), Editura Aula, Brașov, 2003. 47. Combe, Dominique, Les genres littéraire, Hachette Supérieur, Paris, 1992. 48. Compagnon, Antoine, Cinci paradoxuri ale modernității, trad. de Rodica Baconsky, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1998. 49. Compagnon, Antoine, Il demone della teoria. Letteratura e senso comune, trad. it. Monica Guerra, Einaudi, Torino, 2000. 50. Connor, Steven, Cultura postmodernă. O introducere în teoriile contemporane, trad. de Mihaela Oniga, Editura Meridiane, București, 1999. 51. Conte
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
trad. de Irina Mavrodin, Editura Univers, București, 1984. 196. Ricoeur, Paul, Temps et récit, vol.I-III, Éditions du Seuil, Paris, 1983-1985. 197. Ricoeur, Paul, De la text la acțiune. Eseuri de hermeneutică II, trad. și postfață de Ion Pop, Editura Echinox, Cluj Napoca, 1999. 198. Ricoeur, Paul, Memoria, istoria, uitarea, trad. de Ilie Gyurcsik și Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timișoara, 2001. 199. Riffaterre, Michael, La production du texte, Éditions du Seuil, Paris, 1979. 200. Riffaterre, Michael, L’illusion référentielle în vol. Litterature
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și istoric literar, eseist. Este fiul Floarei și al lui Ilie Oprea, țărani. După școala generală urmată în localitatea natală (1957-1965), frecventează, la Cluj, Liceul „Gh. Barițiu” (1965-1969) și Facultatea de Filologie, secția română-italiană (1969-1973). Redactor și cronicar literar la „Echinox” (1972-1974), debutează aici în 1972. Lucrează ca profesor în județul Mehedinți, muzeograf la Golești, metodist la Casa de Cultură din Pitești, asistent universitar la Institutul Pedagogic din Pitești și ca redactor la revista „Argeș”. Colaborează cu critică literară la „Echinox
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]