374 matches
-
stare de confuzie, de tatonare, de ezitări, o aranjare la linia de start, pe care mulți nici nu o mai părăsesc. În cazul artei plastice, revista Ileana surprinde tocmai acest efort de coagulare a unor direcții, care face loc unui eclectism bine temperat, benefic emulației artistice. 505 Ibidem, p. 75. 506 Ibidem, p. 76. 507 Ion Duican, "Pictori streini", în Ileana, An I, nr. 1, iunie 1900, p. 5. 508 Vasnețov realizase un iconostas Art Nouveau la Biserica Rusă din București
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
între "casă părintească" "casă bătrânească". Referința panuiană vizează ideea de moștenire, căci, fără îndoială, după două decenii de folosire, casa nu putea crea impresia de bătrânesc. Din punct de vedere arhitectonic, Vasile Pogor (tatăl) a dovedit o înclinație pentru un eclectism foarte la modă între ceea ce criticul de artă Valentin Ciucă numește "joncțiunea tiparelor clasiciste cu cele medievale sau postmedievale", joncțiune având ca rezultat "o sinteză cu elementele unui nou mod constructiv cu specific local particularizant, unde tiparele impuse de autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
în mintea mea niște tipuri preferate, niște idealtypuri, gusturile îmi sunt destul de eclectice, totuși... Vorbeam mai înainte de cracovience și poloneze în general, dar crezi că berberele sunt urâte? Sau metisele, de orice fel? Dorin Popa: Nu, Doamne ferește, nu cred, trăiască eclectismul practicant gen Antonesei! Metisele chiar, vorba ta, de orice fel, sunt mirobolante, de foarte multe ori. Din adolescență îl am aproape pe Ortega Y Gasset și doar nu o să-l trădez acum! Însă mă îndoiesc, amical, că-ți vor plăcea
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Însă, în acest sens, tradiționalismul a fost mult mai puternic. b) Stiluri și capodopere în arhitectura religioasă De-a lungul ultimei jumătăți a secolului al XIX-lea, construcțiile religioase au cunoscut o reluare și o îmbinare a stilurilor mai vechi (eclectism ). La începutul secolului al XX-lea se răspândește Arta Nouă (Art Nouveau, Modern Style). Cea mai importantă realizare a acestui stil este Catedrala Sagrada Familia din Barcelona construită de Antonio Guadi între anii 1884-1926. După cel de-al Doilea Război
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
din Ronchamps. Alte capodopere ale stilului internațional sunt: a) Catedrala din Brazilia realizată de Oscar Niemeyer; b) Biserica protestantă din New York; c) Stilul românesc al bisericilor ortodoxe Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au impus eclectismul cu cele două direcții de orientare: îmbinarea stilurilor din zone istorice diferite rezultând stilul național (îmbinarea stilurilor bizantin, moldovenesc, muntenesc); adăugarea la elementele specific naționale a unor elemente neortodoxe; 3. Pelerinajul Pelerinajul este călătoria pe care credincioșii o fac într-
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
ceva ce din principiu nu ar avea nevoie de înfrumusețare, constatăm instalarea acelui "katharsis facil"516, despre care amintește criticul și teoreticianul literar român Matei Călinescu, și care constituie apanajul absolut al kitsch-ului. În deruta generată de un asemenea eclectism vizual, de slabă calitate, privitorul sau credinciosul de rând se află în fața unei dileme majore, legate de acordarea primatului de importanță între ornamentele ce împodobesc obiectele și spațiile de cult, și însemnătatea sacră a acestora. Multitudinea de stiluri îl dezorientează
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Monica Spiridon numește, analizând publicistica eminesciană, "caracterul hibrid" (eterogen, la Cornel Munteanu) al textelor care încorporează, alături de o solidă argumentare rațională (bazată pe date istorice și statistice, concrete), "materiale heteroclite, ținând fie de sfera narativă, fie de regimul poetic"; un eclectism structural ce corespunde, în planul pragmatic al comunicării, unei retorici a persuasiunii. De altfel, pledoaria autoarei se focalizează pe ideea literarității demersului publicistic al unui Eminescu, nemutilat ideologic, care, înainte de orice, trebuie "lăsat să redevină scriitor"42. La fel, gazetăria
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din Benin în interiorul Muzeului-Pământ. Sublimul și eșecul André Malraux a celebrat, în vremea lui, aceeași speranță, însă cu altă atitudine decât a unui club de afaceriști care aleargă după sufletul unei lumi fără suflet, cu carnetele de cecuri în mâini. Eclectismul său înscria în inventarul unei spiritualități laice ansamblul patrimoniului figurativ al umanității, pentru a exalta mai bine "actul prin care omul smulge ceva morții". "Moștenire a nobleței lumii", arta era pentru el instrumentul unei răscumpărări colective, fiindcă prin ea omul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ca și omul viu, este locală. Minusculă. Macroeconomie, dar microcultură. Numai moartea este imensă. Și masa inertă. Și Calea Lactee, cu tăcerile ei infinite. Colț, cot, interstițiu, vale, estuar, răscruce: doar locul strâns, retras ține cald, produce căldură, diferență. Energie. Viață. Eclectismul colecțiilor de muzeu, unde fetișul din Insula Tonga stă față în față cu ultimul Buren, cu un Stella la mijloc, nu provoacă decât indiferență. Răceală și politețe. Dincolo de un anumit grad, deschiderea compasului golește de sens marile noastre retrospective artistice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
egoul. Egoiști buni la inimă. Sunt aceiași. "Nominalismul este calea regală a materialismului. La drept vorbind, este o cale care nu duce decât la sine" (Althusser). Inaptitudinea pentru punerea în ordine: ființe "conștiente de ambiguitatea realului", preferând spiritului de sistem eclectismul, acționând cu suplețe în situații neclare, eliberate de cuvintele goale care ne-au făcut atâta rău (Revoluție, Națiune, Proletariat, Republică etc.), "dispuse să construiască imagini nu adevărate, ci viabile ale lumii" (Pierre Lévy). Spirite destructurate, lipsite de spirit critic, credule
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spațiu, deși rapid transmisibilă în timp grație existenței mediului tehnic al comunicării de masă care nu face altceva decât să ofere niște soluții tehnice la problemele tehnice generate de procesul globalizării. Ca atare, caracteristicile unei astfel de "culturi" ar fi "eclectismul", "universalismul", "atemporalitatea" și "tehnicismul"540. Spre deosebire de proiectul culturii globale, care influențează, așa cum indică Giddens, securitatea ontologică a culturilor particulare (ce presupun, la rându-le, o identitate colectivă, însă relativ delimitată și stabilă în spațiu și timp), acestea din urmă se
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de religie sau de cultură, fiecare dintre acestea răspunzând unui înțeles complex și uneori ambiguu, ce depinde de anumite circumstanțe socio-istorice542. Se remarcă așadar că și o identitate colectivă de tip particular, așa cum este, bunăoară, cea națională, e marcată de eclectism, dar acesta operează în cadrul unor constrângeri culturale stricte 543, care țin tocmai de condițiile determinate socio-istoric în care s-a format. Desigur că o cultură globală, aflată în interconexiuni strânse cu dimensiunile economică și politică ale procesului globalizării, poate fi
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
convingerea că slavii, maghiarii și turcicii au venit ulterior pe terenul civilizației antice românești, de care au profitat și sub aspect lexical. Iată de ce Scraba se străduiește să reducă numărul cuvintelor considerate de tradiție împrumuturi din limbile acestor populații. Dincolo de eclectismul viziunii sale asupra istoriei limbii române, Scraba este unul dintre puținii cercetători care au încercat să perceapă această limbă nu ca pe o continuitate a latinei, ci ca pe o limbă aparte, cu rădăcinile sale înfipte în spațiul lingvistic indoeuropean
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
traducem prin „înăbușeli“? Să nu părăsim atât de repede acest exemplu... Stufatul este tipic atât pentru incredibila circulație europeană a unei rețete de geniu (mai precis a unei tehnologii, căci ingredientele sunt diverse, numai „înăbușirea“ e comună), cât și pentru eclectismul gastronomiei românești. La români, este o mâncare (mult scăzută, de aici probabil asocierea cu „înăbușeala“ francezilor) din carne de miel și din primele verdețuri ale primăverii, dintre care nu lipsesc usturoiul și ceapa. Radu Anton Roman, în celebrul său volum
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nu este de mirare că localurile noastre se află în această dezastruoasă stare. Este suficient, pentru a înțelege una dintre cauze, să amintim disprețul manifestat față de practicanții artei culinare, recrutați, în familiile boierești, din rândul robilor țigani. Mai trebuie pomenit eclectismul culinar practicat încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea; iată, spre exemplu, reclama pe care și-o făcea restaurantul unui anume Rusescu, într-un număr din anul 1892 al ziarului Adeverul 36: „Eu într’o zi am
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
io maninco / In timpo verei, timpo ernei, / Sinto amic cu Kir Rusescu, / La tesaris, in strada Plevnei. Rumânu zise: fleici mai bune / Ca la birtu-ăsta n’am găsit / Și ce potroace minunate! Și ce mâncări! S’a isprăvit.“ Zodia acestui eclectism îmbelșugat a intrat într-o conjunctură „astrală“ total nefavorabilă în deceniile comuniste, când peste toate restaurantele românești domnea spectrul îngrozitor al R.A.U. ului, Rețetarul Alimentar Unic (prima ediție a apărut în 1957). Această monstruozitate a reprezentat moartea adevăratei bucătării
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în Italia, lângă Pontedera, începând cu 1986. Din dorința de a sanctifica teatrul, Grotowski clădește "un teatru sărac", care refuză orice estetism și se situează la opusul concepției wagneriene despre amestecul artelor. "În primul rând, scrie el, încercăm să evităm eclectismul, străduindu-ne să rezistăm ideii că teatrul este un compus din mai multe discipline. Încercăm să definim ceea ce deosebește teatrul, ceea ce separă activitățile sale de celelalte categorii de spectacole." Textul literar nu este un element indispensabil creării acestui "teatru sărac
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rut o mișcare în cadrul filosofiei împotriva aristotelianismului și în favoarea unei reveniri a doctrinelor platoniciene. A doua tendinț] s-a datorat, în parte, redescoperirii autorilor din Antichitatea clasic] și accesibilit]ții crescute a operelor acestora prin intermediul traducerilor. Acest fapt a încurajat eclectismul oarecum necritic, existând un interes mai sc]zut pentru a determina consistentă intern] a compilațiilor de idei decât pentru a admira calit]țile estetice atât ale p]rților, cât și ale întregurilor. La începutul acestei dezvolt]ri, Nicolaus Cusanus (1401-1464
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
redactor. În Schiță de program, sub care figurează titlul săptămânalului, criticul fixează formula unei reviste nu „de curent” ori „de laborator”, ci „de concentrare”, în care „să-și dea întâlnire cei mai încercați dintre luptătorii culturii”, o publicație „de un eclectism superior, de o informație bogată și variată, de o egală atenție pentru toate manifestările intelectuale din cuprinsul țării”, care „să îmbrățișeze deopotrivă pe scriitorul consacrat, ca și pe tânărul ale cărui aripi au nevoie [...] de un neapărat concurs”, țelul ultim
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
activitatea psihologilor, sociologilor etc. este diferită de cea a educatorilor, ariile lor de preocupare șifocalizare în elaborarea teoriilor fiind diferite. Astfel, deși folosesc concepte similare, ei le atribuie înțelesuri diferite, deoarece au scopuri explicative diferite, abundența lor ducând la un eclectism în câmpul explicativ al educației adulților. De exemplu, psihologia oferă interpretări mai ales pentru explicarea învățării la vârsta adultă. De-a lungul timpului, psihologii dezvoltării au emis diferite poziții explicative cu privire la specificitatea și capacitatea învățării la vârsta adultă. Mult timp
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
activitatea psihologilor, sociologilor etc. este diferită de cea a educatorilor, ariile lor de preocupare șifocalizare în elaborarea teoriilor fiind diferite. Astfel, deși folosesc concepte similare, ei le atribuie înțelesuri diferite, deoarece au scopuri explicative diferite, abundența lor ducând la un eclectism în câmpul explicativ al educației adulților. De exemplu, psihologia oferă interpretări mai ales pentru explicarea învățării la vârsta adultă. De-a lungul timpului, psihologii dezvoltării au emis diferite poziții explicative cu privire la specificitatea și capacitatea învățării la vârsta adultă. Mult timp
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Volumul de față reunește o serie de articole publicate în intervalul 2011-2013 (anexa), precedate de un text cu rol multiplu. Atât specificul fiecărei acțiuni care a generat realizarea articolelor, cât și caracterul pragmatic al reunirii lor induc o doză de eclectism. Există însă o rădăcină comună și o viziune care le înglobează, așa cum încercăm să arătăm în rândurile de față. În țara noastră, lipsa preocupărilor pentru comunitate ca structură socială fundamentală face ca multe dintre mecanismele generatoare de disfuncții sociale să
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
București, Anii 1920-1940: între avangardă și modernism (București: Simetria, 1995), sau retrospectivele Horia Creangă și Marcel Janco (cu propriul său catalog, editat de Simetria). 26 Cum era numit în epocă - nu fără subțiri aluzii la etnia unora dintre comanditarii săi - eclectismul goticoid-romanizant, deopotrivă maur și florentin, care face astăzi deliciul unora dintre vilele somptuoase, dar indatabile stilistic, din Parcul Bonaparte, Cotroceni sau din Domenii. 27 A se vedea pentru detalii revista Arhitectura 1943-1944 (număr unic), pp.17-30. Interesează mai multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
identitatea instituțiilor internaționale precum ONU, NATO, UE, FMI, rolul rețelelor transnaționale militante în constituirea lumii internaționale contemporane ș.a. Se cuvine poate, aici, să aducem și o nuanțare legată de metodologie. Deși una dintre cele mai viguroase critici la adresa constructivismului este eclectismul lui metodologic care include metode cantiative, calitative, pozitiviste, postpozitiviste sau combinarea lor sui generis , în planul manierei de tratare a subiectelor, constructivismul accentuează rolul teoriilor constitutive ca fundamental distincte de teoriile cauzale și caracterul central al interpretării ca instrument de
Constructivismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
pentru că este diferită, în anumite aspecte, de convingerile și asumpțiile lor elementare. Din acest punct de vedere, într-un mod radical, constructivismul poate fi atacat ca neaparținând nici uneia dintre abordările clar conturate în Relațiile Internaționale și contestat ca atare din cauza eclectismului său. Pentru un adept al premiselor și viziunii constructiviste despre lumea internațională, constructivismul reușește să constituie, în mod coerent și promițător pentru viitorul disciplinei, al treilea pol teoretic în Relațiile Internaționale. O altă critică, amintită succint anterior, este diversitatea metodologică
Constructivismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]