12,960 matches
-
ofsaid” asemănător, când Haralampy i-a arătat cartonașul roșu eliminând-o din casă și obligând-o la un cantonament la o prietenă timp de două nopți... În orice caz, dreptatea era de partea lui, fiindcă, după cum se vedea pe micul ecran, istoria își evidenția din nou personificarea valorii, parcă și mai doritoare de putere decât... Acum, la emisiunea „Nașul” a lui Radu Moraru, se vedea clar că Domnul Emil nu mai avea pe față grimasa scârbei de politică, de români și
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
zilele trecute programe t.v. editate de cotidiane, Cronicarul a descoperit (fără surprindere) că redactorii din presa scrisă nu sînt neapărat mai citiți decît cei din mass-media. Cînd indică, de pildă, actorii și (doar uneori) pe regizorul filmelor de pe micul ecran, uită (de fapt ignoră faptul) că la baza unor filme stau romane celebre cum ar fi Adio, arme sau Marele Gatsby. Alteori nu spun (de fapt nu știu) cine e autorul acestor romane, fie el namila de Tolstoi. * În aceeași
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
trebuie. Mai mult, cred c-ar rezolva și problema carierei amantei tale. - Pare soluția ideală, zise Pépin. - Și lucrurile nu se opresc aici, băiete. Gîndește-te la chestiunea simplă a discursului televizat. Prevăd c-o să fii obligat să apari pe micul ecran în calitate de rege al Franței. - Și ce-or să facă? - Să zicem că președintele trebuie să țină o cuvîntare. Nimic nu e lăsat la voia întîmplării. Face o repetiție cu un expert în discursuri publice, în pronunție și în controlul emoțiilor
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
problema miracolului și deghizările prin care devine de nerecunoscut este centrală” (în literatura lui Eliade) - și, de altfel, la toți exegeții scriitorului. Credeți că un regizor ar putea prinde tocmai nuanțele partiturii eliadești și să le transpună cu fidelitate pe ecran sau pe scenă, astfel încît textul să nu fie știrbit în sensurile lui, iar spectatorul să savureze spectacolul (imagine și text) în adevăratele lui dimensiuni, să-l înțeleagă? (Ne referim la spectatorii „de dincolo”, de altă limbă și cultură). - Ceea ce
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
mai absconse unghiuri. Între deschiderile sporadice și repetitive de uși ale fiului împopoțonat mereu cu un alt animal sau pasăre exotice și paginile scrise ale operei este lumea personajului-autor și a personajelor născute de el. Toată povestea asta de pe micul ecran degajă un aer de normalitate. Din toate punctele de vedere. Lucru pe care l-am simțit din nou la Teatrul Act. De data asta, la debutul regizoral al tînărului Peter Kerek cu un text pulsînd de viață adevărată, viața de
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
Alexandra Olivotto Nu știu ce se întâmplă, dar parcă filmelor multi-premiate care ajung pe marile ecrane românești în ultima vreme le lipsește ceva. Nu-mi pot asuma extazul critic cu care sunt adesea primite. Pot să văd însă un trend care se formează: producții cinematografice bine temperate emoțional, lipsite de apogeu, domină scena și culeg laurii
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
mult ca eșec decât aș aprecia In vino veritas ca reușită. Chiar când cinematografia și mizanscena trag în direcții diferite, măcar vezi o ambiție în acest lungmetraj, ambiție care e complet absentă în filmul discutat anterior. Dintre producțiile aflate pe ecrane, Nu te mișca e cu siguranță cel mai complex. Nu doar pentru că e cel mai intertextual: regizorul îți face cu ochiul non-stop în direcția neorealismului italian, inclusiv gros-planul tipic cu gambele delicate ale unei femei în pantofi cu tocuri pășind
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
e-am obișnuit să privim televizorul ca pe o sursă de informații, de spectacol sportiv și de interminabil divertisment. Printr-un simplu gest, care dacă nu s-ar fi banalizat ar avea încărcătura unui semnal magic, geometria feerică a micului ecran ne poartă prin țară, prin lumea întreagă și chiar dincolo de fruntariile ei. De la viața consumată prin canalele Gării de Nord și pînă la pasul de cangur al primului om ajuns pe Lună, televizorul ne spune totul, ne alimentează insațiabila poftă de evenimente
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
pe o transparență în ultimă instanță. în aceste condiții, cineva trebuia să spună: destul. Și acest cineva este, de bună seamă, artistul plastic. El a descoperit un lucru elementar și la fel de banal ca oul lui Columb. Anume acela că televizorul, ecranul lui mai exact, nu este decît un suport, o suprafață, în ultimă instanță asemănătoare pînzei tabloului, care ar putea să primească imagini pure, independente de orice semnificație exterioară lor. Folosind camera video ca penel, ca element activ cu alte cuvinte
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
mai exact, nu este decît un suport, o suprafață, în ultimă instanță asemănătoare pînzei tabloului, care ar putea să primească imagini pure, independente de orice semnificație exterioară lor. Folosind camera video ca penel, ca element activ cu alte cuvinte, și ecranul ca suport, ca element pasiv, el a creat o expresie alternativă și anume arta video. Deși nu există nici o diferență tehnică între procedeele televiziunii și cele folosite în arta video, consecințele diferă în mod radical. Dacă ar fi să asociem
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
radical. Dacă ar fi să asociem în continuare televizorul cu o fereastră deschisă, în cazul artei video am putea spune că artistul închide fereastra și trage obloanele. Pe el nu-l mai interesează ceea ce se petrece dincolo, în lumea din afara ecranului, ci doar ceea ce se întîmplă pe suprafața sa. Ecranul devine opac și își pierde orice funcție denotativă, iar interesul artistului se deplasează de pe istorisire și informație pe expresivitatea și pe dinamica limbajului. Modificarea legăturilor dintre elementele imaginii atrage după sine
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
cu o fereastră deschisă, în cazul artei video am putea spune că artistul închide fereastra și trage obloanele. Pe el nu-l mai interesează ceea ce se petrece dincolo, în lumea din afara ecranului, ci doar ceea ce se întîmplă pe suprafața sa. Ecranul devine opac și își pierde orice funcție denotativă, iar interesul artistului se deplasează de pe istorisire și informație pe expresivitatea și pe dinamica limbajului. Modificarea legăturilor dintre elementele imaginii atrage după sine și o modificare a formei. Povestea este înlocuită prin
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
Alexandra Olivotto Spre marea mea bucurie, anul cinematografic a debutat în forță. Vizitele mele la magazinul de unde închiriez filme au început să merite efortul motor investit. Și mersul la cinema se dovedește ceva mai productiv, pe marile ecrane începând să aterizeze lungmetrajele distinse cu Globuri de Aur. Dar, despre acestea în episodul următor. Destule "bunătăți" pentru a nu mai sta pe jar întrebându-mă dacă am despre ce scrie. La noutăți video, primul care mi-a sărit în
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
convingă cum că stadioanele unde se urlă și se înjură ar fi unicele locuri unde se pot manifesta aptitudinile cultural-artistice ale românilor, când sălile de spectacole sunt goale, prin biblioteci fluieră vântul, iar scriitorii nu prea au ce căuta pe ecranele iubitoare de mingi și bocanci, reeditarea cărții lui Mihai Berechet ar fi un act de cultură necesar.
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
artistico-umoristice nu mai sunt sugrumate în mod barbar sistematic. Dezlănțuirea neputințelor a fost superbă, ba nu, de-a dreptul de comă... Ceea ce s-a și întâmplat cu soacra lui Haralampy la ora zero și-un minut după ce a sărutat micul ecran fix în dreptul răcnetelor domnului președinte Băsescu în Piața Universității. Moment care a emoționat-o atât de profund, încât a mai sorbit de două ori din paharul cu vin în care se afla pălincă"de 70", oferit cu parșivenie de Haralampy
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
și de o intimitate suferindă pe care nu o mai putea îndura, avea obiceiul deconcertant de a intra într-un cinematograf, de a se așeza în primul rînd de bănci și de a privi, aidoma unui spectru hipnotizat, imaginile de pe ecran. Nu avea nici cea mai mică importanță ce film rula în acele clipe și dacă imaginile ce i se depănau prin fața ochilor aveau sau nu o semnificație a lor, cum nu avea nici importanță dacă imaginile erau însoțite în josul lor
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
așezat-ardelenește, PSD-ul și pe Adrian Năstase, ceea ce constituie încă o dovadă a păstrării unor datini de la sfârșitul veacului trecut... l În sfârșit! La Etno Tv, Ileana Rus - o interpretă de muzică populară mai puțin cunoscută, sau văzută pe micul ecran - într-o vestimentație adecvată și specifică, dotată cu o voce în perfectă simbioză cu melodiile prezentate, a interpretat câteva cântece țigănești care l-au impresionat până și pe Haralampy al cărui cumnat este fabricant de ceaune din tuci. Interesante și
" Români de români" și la TVR1 - cu felicitări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12224_a_13549]
-
Alexandra Olivotto BiFESTul poate fi catalogat drept unul dintre cele mai complexe festivaluri care au loc în București; filme noi și bune, intrate în competiții gen Locarno, cu puține șanse de a ajunge pe marile ecrane autohtone în viitorul apropiat, publicitate, medalioane și retrospective ale unor regizori est-europeni, ca să menționez doar câteva dintre atracții. Unul dintre acele momente în care regreți că ființa umană nu are calitatea ubicuității, căci altfel ai putea să ajungi la toate
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
regreți că ființa umană nu are calitatea ubicuității, căci altfel ai putea să ajungi la toate locațiile, filmele, workshopurile, conferințele de presă... Dar obstacolele acestui debut au fost pe măsura ambițiilor: programe anapoda, subtitrări de proastă calitate, decalate, nepotrivire de ecrane, plus că o anume proiecție de la Cinematograful "Patria" ar fi putut fi luată drept o experiență de criogenare făcută pe spectatori. Nu-i nimic, plăcerile cinefile au compensat inconvenientele, așa că urăm viață lungă BiFESTului! Iată că și regizorii "de artă
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
și domnul Chow (Tony Leung), care descoperă că soții lor au o aventură. Petrecând mult timp împreună, protagoniștii sunt atrași unul de celălalt, dar își reprimă sentimentele ca să nu ajungă în situația penibilă a soților lor adulteri... Cel puțin pe ecran, iubirea lor nu se consumă; mai târziu, îți vine greu să crezi că cei doi au întreținut relații sexuale al căror rezultat e un băiețel. Această incredulitate a spectatorului e motivată de modul voyeuristic de filmare. Camera pare să-și
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
hipnotismul și încetineala lor. O singură dată camera se mișcă rapid: în scena în care protagoniștii iau cina într-un restaurant și joacă roluri, fiecare comandând pentru celălalt mâncarea preferată a soțului sau soției. Figurile consorților nici nu apar pe ecran, auzi doar o voce sau le vezi doar părul sau ceafa. Lui Wong Kar Wai îi place și, de dragul misterului, să-și ascundă personajele, filmându-le în așa fel încât anumite obstacole te împiedică să le vezi în întregime; există
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
secvențe înfățișează convorbiri în care doar unul dintre interlocutori e vizibil, pentru a sugera izolarea psihică a personajelor, iar, pentru același scop, oglinzile care apar frecvent sunt folosite pentru a micșora spațiul. Tot cu ajutorul lor, "părți" din personaje dispar de pe ecran; de pildă, un cadru în care cineva vorbește la telefon, dar e filmat într-o oglindă în care se reflectă doar corpul, nu fața - ceea ce e perfect adecvat jocului minimalist al actorilor. De altfel, există numeroase cadre în care de-
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
din prefabricate, pe zugrăveala camerelor din cămine și blocuri și, mai nou, ironic, derizoriu și realist, feriți de "ochii albaștri" ai Securității, pe varul veceurilor acelorași închise încăperi. A fost modul lor, ignorând sau negând opacitatea zidurilor, transformându-le în ecrane ale propriilor proiecții interioare, de a-și învinge prin visul poetic boala schizofreniei generale la care îi împingea paranoia dictaturii. Și au crezut cu asupra de măsură în el, ca și în rostul, ba chiar în menirea lor în societatea
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
cu egală dezinvoltură și cu un indicibil șarm, cu un calm aproape inimaginabil în isterica lume românească, despre subiecte de interes public sau privat, Marie-Rose Mociornița poate constitui modelul de normalitate de care avem nevoie. Ultimii ani au impus pe ecrane două tipuri feminine: fie vampa cu creier de bibilică, dar cu "craci" devastatori și silicoane magnetice, fie muierocul cu glas tunător și maniere de plutonier ce l-a surprins pe răcan dormind în post. Sună jenant s-o contrapun pe
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
Cristina Corciovescu Filmul Tais-toi de Francis Veber rulează pe ecrane sub titlul Ciocu' mic. Probabil că societatea distribuitoare " Globcom " a optat pentru acest jargon de cartier în speranța că "băieții de băieți" își vor învinge aversiunea pentru tot ceea ce înseamnă producție nonamericană și vor intra la această comedie extrem de hazlie
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]