1,171 matches
-
era pentru Justinian mult mai gravă decât aceea a nestorienilor. În această direcție evoluează complexa și, din multe puncte de vedere, dureroasa problemă a celor Trei Capitole. La sfârșitul lui 543 sau la începutul lui 544, Justinian a promulgat un edict - din care, din nefericire, n-au rămas decât câteva fragmente - ce conținea preceptele adevăratei credințe și care arunca anatema împotriva persoanei și a operelor lui Teodor din Mopsuestia, ca și împotriva anumitor scrieri ale lui Teodoret din Cyr (scrierile în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tergiversări și refuzuri, Vigilius a condamnat cele Trei Capitole într-o scrisoare adresată patriarhului Mena (11 aprilie 548), însă a ridicat repede anatema din cauza reacției episcopilor occidentali și a cerut convocarea unui conciliu. În 551, Justinian a promulgat un alt edict intitulat Declarație de dreaptă credință împotriva celor Trei Capitole în care, după enunțurile privitoare la doctrina trinitară opusă lui Arie și Sabellius, urma un paragraf amplu consacrat problemei cristologice; era expusă aici doctrina neocalcedoniană referitoare la Cristos „alcătuit dintr-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în documentele căruia nu figurează dezbaterea unei asemenea teme), ci în cadrul unui sinod special care s-a desfășurat anterior, o synodos endemousa (cf. aici, p. ???). Evagrie spune (Istoria Bisericii IV, 39-41) că, spre sfârșitul vieții, Justinian ar fi promulgat un edict în favoarea aftartodocetiștilor; textul s-a pierdut. Pe baza unei vechi tradiții, împăratul este considerat și autorul imnului Fiul unul-născut și Cuvânt al lui Dumnezeu care este inclus în liturghia lui Ioan Hrisostomul. Bibliografie. Scrierile teologice ale lui Justinian sunt editate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
grup de bărbați (decani) și de femei (canonice) cu această sarcină și își asumă plata cheltuielilor de înmormântare; este etichetată drept „lăcomie iudaică” și sacrilegiu față de trupul Domnului orice tranzacție legată de înmormântări. Dispoziția lui Hipațiu este determinată probabil de edictul privitor la înmormântări promulgat de Justinian în 537 și valabil în Constantinopol. O importanță literară mai însemnată aveau Chestiunile diverse (Symmikta zêtêmata) prin care Hipațiu răspundea întrebărilor puse de Iulian din Atramiția, episcop al unei dioceze subordonate Efesului. S-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
perioadă petrecută la Noua Laură și o vizită la Ierusalim la începutul anului 540, Leontie s-a întors la Constantinopol pentru a apăra orientarea origenistă care, așa cum am văzut, avea să fie condamnată la scurtă vreme după aceea printr-un edict al lui Justinian. Trebuie să fi murit la Constantinopol în a doua jumătate a anului 543. Titlul Trei cărți contra nestorienilor și a eutihienilor a fost dat de H. Canisio unui număr de trei tratate reunite sub un prolog unic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Vestul a devenit o supapă de siguranță, un mod de a asigura egalitatea șanselor fără a se preocupa Însă de egalitatea condițiilor. Pe frontieră, fiecare persoană era egală cu celelalte În sensul că depindea numai de ea Însăși, neîmpovărată de edicte guvernamentale sau, În mare masură, de mâna lungă a intereselor comerciale din Est. Acum Însă, observa Turner, „epoca competiției libere Între indivizi pentru resursele Încă neapropriate ale națiunii se aproprie de sfârșit”63. Turner era Îngrijorat de soarta oamenilor a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
actorii angajați În relații În interiorul universității - administratori, profesori, personalul auxiliar, chiar cei care Întrețineau terenurile din jurul universității și alți lucrători care serveau respectiva comunitate, precum și membrii comunităților lărgite din care universitățile făceau parte. Guvernarea, spuneau studenții reformatori, nu constă În edicte și reguli transmise de sus În jos, ci este un proces deliberativ deschis la care participă jucători egali Între ei, fiecare cu interese și aspirații proprii, dar toți interdependenți și, În cele din urmă, responsabili pentru bunăstarea reciprocă. O revoltă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Încercat să-și pună În fiecare moment amprenta asupra guvernării În Uniunea Europeană - continuând să o facă și În prezent -, noile realități tehnologice, comerciale și sociale dezagregate ale erei globale au forțat Uniunea Europeană să conducă mai mult cu ajutorul procesului decât prin edicte și statute. „Guvernarea la nivele multiple” este sinteza neașteptată care a rezultat din competiția Între federaliști și antifederaliști pentru a defini viitorul comunității. Compromisurile continue Între cei care favorizau un mod mai centralizat și cei care preferau un model interguvernamental
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Universității „Dimitrie Cantemir” din Iași. A funcționat ca salariat la Întreprinderea Mecanică Nicolina din Iași (1975-1978) și ca tehnician la Combinatul de Utilaj Greu Fortus (1978-1990). Membru fondator al Casei Editoriale Moldova în 1990, înființează, în 1999, editurile Tipomoldova și Edict Production. Activ în cenaclul literar „Lupta cu inerția” de la fabricile Nicolina și Fortus (1976-1989), Ș. a debutat cu versuri în 1977, la „Cronica”, iar editorial cu placheta Poeme, apărută în 1980. Se numără printre fondatorii revistelor „Moldova” și „Timpul”. A
STEFANACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
omenești și a lumii în genere - totul dezvoltându-se în lucrări ce realizează o remarcabilă sinteză de teologie dogmatică a Bisericii Ortodoxe. Preocupat de mersul prin timp al ortodoxiei românești - și, în particular, al credinței strămoșești în Transilvania (Din urmările Edictului de toleranță în ținutul Hațegului, O luptă pentru ortodoxie în Țara Hațegului, Din urmările Edictului de toleranță în ținutul Făgărașului, Lupta și drama lui Inocențiu Micu Clain, Uniatismul din Transilvania, opera unei întreite silnicii și alte studii din „Biserica Ortodoxă
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
sinteză de teologie dogmatică a Bisericii Ortodoxe. Preocupat de mersul prin timp al ortodoxiei românești - și, în particular, al credinței strămoșești în Transilvania (Din urmările Edictului de toleranță în ținutul Hațegului, O luptă pentru ortodoxie în Țara Hațegului, Din urmările Edictului de toleranță în ținutul Făgărașului, Lupta și drama lui Inocențiu Micu Clain, Uniatismul din Transilvania, opera unei întreite silnicii și alte studii din „Biserica Ortodoxă Română”, „Revista teologică”, „Telegraful român”, „Gândirea” etc.) -, S. a avut contribuții decisive la consolidarea spiritualității
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
lui Chiril al Alexandriei și a Crezului de la Efes, și asupra epistolei trimise de episcopul Iba din Edesa persanului Mari în care îl combătea tot pe Chiril și respingea Crezul de la Efes. Cum de obicei paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz prin sintagma „Trei Capitole” sînt desemnate persoanele și scrierile lovite de anatemă. Și o scrisoare imperială din 5 mai 553, trimisă celui de-al cincilea conciliu ecumenic de la Constantinopol care își începea lucrările în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
biserici; el are cu siguranță o responsabilitate, cel puțin indirectă - pentru climatul pe care l-a creat -, în privința inițiativei mulțimii fanatice care a linșat-o pe celebra gînditoare platonică Hypatia în 415. O consecință a acestor abuzuri au fost probabil edictele imperiale din anii 416-418, menite să limiteze activitatea grupurilor de parabalani, un fel de infirmieri care, în realitate, erau gărzile înarmate ale episcopului. Probabil pentru a menține bunele raporturi ci Biserica din Roma, Chiril a acceptat totuși, începînd cu anul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Egiptul. După o primă fază caracterizată de efortul de a impune formula de la Calcedon în special prin represiune militară, nu e de mirare că împărații s-au străduit să aplaneze neînțelegerile dintre calcedonieni și monofiziți. Foarte important a fost edictul de uniune - Henotikon - promulgat în 482 de împăratul Zenon Isaurianul sub influența lui Acaciu, patriarhul de Constantinopol. El îi condamna pe Eutihie și Nestorie, aproba cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril, evita să ia poziție în privința problemei celor două naturi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
excomunicat pe împărat și pe Acaciu (care, fără să-l consulte, formase o comuniune de credință cu monofiziții), provocînd o schismă care avea să dureze pînă în 518, cînd împăratul Iustin I avea să treacă la o politică filocalcedoniană deschisă. Edictul a fost acceptat însă de Petru Mongo, care a trebuit să facă față opoziției călugărilor egipteni care nu i-au mai recunoscut autoritatea, dînd astfel naștere așa-numitei grupări a acefalilor (pentru că nu se considera dependentă de nici un patriarhat), ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai prestigios purtător de cuvînt în Sever de Antiohia. în timpul domniei lui Anastasius (491-518) a continuat efortul de a impune Henotikon-ul, astfel încît doi patriarhi de Constantinopol (Eufemiu, 490-496; Macedoniu al II-lea, 496-511) au fost destituiți pentru că, deși acceptaseră edictul de uniune, erau prea filocalcedonieni. în Siria, unde în fruntea monofiziților se afla Filoxen din Mabbug (care și-a scris opera în siriacă), patriarhul Flavian de Antiohia a sfîrșit prin a fi depus în 512 și înlocuit cu monofizitul moderat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Indignat că Nestorie a fost condamnat de conciliul condus de Chiril, le-a comunicat orientalilor sentința la sosirea acestora și, în iulie, a fost trimis de ei la Constantinopol pentru a susține cauza lui Nestorie. După condamnarea acestuia, printr-un edict imperial, Irineu a fost exilat la Petra, în Arabia. îl întîlnim circa 10 ani mai tîrziu, prin 445, ca episcop de Tyr. Atacat cu duritate pentru nestorianism de către eunucul Chrysaphios, de Eutihie și Dioscor din Alexandria (care intervin pe lîngă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Eutihie și Dioscor din Alexandria (care intervin pe lîngă Theodosius al II-lea și invocă, între altele, faptul că Irineu fusese căsătorit de două ori, ceea ce constituia un impediment canonic pentru ocuparea funcției de episcop), este expulzat printr-un edict imperial din 17 februarie 448, fixîndu-i-se domiciliu forțat în orașul său natal, pe care nu-l cunoaștem; „tîlhăria” de la Efes, din august 449, îl anatemizează. Pare să fi murit la puțin timp după aceea, pentru că nu apare printre victimele „tîlhăriei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
grație noului climat, Sever s-a putut întoarce la Constantinopol. însă episcopul Romei, Agapetus, s-a dus la Constantinopol și a provocat o reacție care a culminat cu un sinod unde au fost anatemizați Antim și Sever și cu un edict al lui Iustinian (6 august 536) prin care Sever era expulzat, iar operele sale condamnate la distrugere. Sever s-a întors în Egipt și a murit la Xois la 8 februarie 538. Operele lui Sever au început să fie traduse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
era pentru Iustinian mult mai gravă decît aceea a nestorienilor. în această direcție evoluează complexa și, din multe puncte de vedere, dureroasa problemă a celor Trei Capitole. La sfîrșitul lui 543 sau la începutul lui 544, Iustinian a promulgat un edict - din care, din nefericire, n-au rămas decît cîteva fragmente - unde se expunea adevărata credință și se arunca anatema împotriva persoanei și a operelor lui Teodor de Mopsuestia, precum și împotriva anumitor scrieri ale lui Teodoret al Cyrului (cele în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Vigilius a condamnat cele Trei Capitole într-o scrisoare adresată patriarhului Mena (11 aprilie 548), condamnare pe care a retras-o însă repede, din cauza reacției episcopilor occidentali, și a cerut convocarea unui conciliu. în 551, Iustinian a promulgat un alt edict, intitulat Declarație de dreaptă credință împotriva celor Trei Capitole, în care, după expunerea doctrinei trinitare opuse lui Arie și Sabellius, urma un paragraf mult mai amplu, consacrat problemei cristologice; era expusă aici doctrina neocalcedoniană referitoare la Cristos „alcătuit dintr-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în documentele căruia nu figurează dezbaterea unei asemenea teme), ci în cadrul unui sinod special care s-a desfășurat anterior, o synodos endêmousa (cf. p. 000). Evagrie spune (Istoria Bisericii IV, 39-41) că, spre sfîrșitul vieții, Iustinian ar fi promulgat un edict în favoarea aftartodocetiștilor, care s-a pierdut. Pe baza unei vechi tradiții, împăratul este considerat și autorul imnului Fiul Unul-născut și Logos al lui Dumnezeu, inclus în liturghia lui Ioan Hrisostomul. Bibliografie. Scrierile teologice ale lui Iustinian sînt editate în PG
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acest scop un grup de bărbați (decani) și de femei (canonice) și își asumă plata cheltuielilor de înmormîntare; este etichetată drept „lăcomie iudaică” și sacrilegiu față de trupul Domnului orice tranzacție legată de înmormîntări. Dispoziția lui Ipatie este determinată, probabil, de edictul privitor la înmormîntări promulgat de Iustinian în 537 și valabil la Constantinopol. O importanță literară mai însemnată aveau Chestiunile diverse (Symmikta zêtêmata), în care Ipatie răspundea întrebărilor puse de Iulian din Atramiția, episcop al unei dioceze subordonate Efesului. Din ele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
perioadă petrecută la Noua Lavră și o vizită la Ierusalim la începutul anului 540, Leonțiu s-a întors la Constantinopol pentru a apăra orientarea origenistă care, așa cum am văzut, avea să fie condamnată la scurtă vreme după aceea printr-un edict al lui Iustinian. A murit probabil la Constantinopol, în a doua jumătate a anului 543. Titlul Trei cărți contra nestorienilor și a eutihienilor a fost dat de H. Canisio unui număr de trei tratate reunite sub un prolog unic pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu fim pedepsiți ca răufăcători. Iată de ce, adaugă el: călăul e slujitorul lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc răul [...]. Așadar, Apostolul ne recomandă să ducem o viață sfântă și credincioasă în această lume și să avem înaintea ochilor primejdia sabiei”. Edictele puterii se cuvin respectate în măsura în care conținutul lor nu aduce nici un prejudiciu libertății conștiinței subiecților. Nu ar putea fi respectată niciodată o lege care lezează integritatea credinței creștine. Obligat să aleagă între calitatea sa de cetățean roman și cea de membru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]