648 matches
-
făcut în felul lor un Aragon, un Nizan, un d'Astier. Experiența tiparului și administrația financiară a unei întreprinderi de presă intrau pînă nu demult în sarcina intelectualului, care nu-i delega pe alții să o îndeplinească, fiind el însuși editorialist, redactor-șef, machetist, corector și administrator. Coordonarea unui ziar și organizarea unui partid se întrepătrund sau se suprapun în mod direct, așa încît un conducător de partid muncitoresc analfabet sau incult (ca Marchais, produs al televiziunii) era de neconceput. Intelighenția
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în care Corpul de control al primului-ministru era mai degrabă un corp de balet, iar prim-balerinul Autorității Naționale de Control era dl Ionel Blănculescu - cum ar veni, platfusul potrivit la maneaua potrivită. După pierderea alegerilor, dl Năstase a devenit editorialist al Jurnalului Național. Faptul, trebuie să recunosc, m-a cam emoționat. Dar și mai mare mi-a fost mirarea citind unul dintre editorialele fostului premier în care autorul mărturisea că a avut un moment de răgaz în care a recitit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
disperante, mă întreb: n-ar fi fost mai natural ca eu să recitesc Scrisorile persane, iar dl Năstase să recitească Spiritul legilor, pe care, orișicâtuși de puțin, ar fi trebuit să-l știe pe dinafară când era premier? Poate că editorialistul Adrian Năstase are dreptate scriind despre președintele Traian Băsescu: „Atunci când popularitatea este criteriul exclusiv pentru candidaturi sau numiri în funcție, riscăm să lăsăm deoparte competența, adecvarea efectivă la funcția cu pricina. Și foarte repede oamenii se simt trădați”. Totuși îmi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
PUR a (re)intrat în alianță electorală cu PSD, partidul condus de viitorul editorialist a scăpat din nou de eticheta de partid-stat?”. Cum voi reacționa, oare, când dl Traian Băsescu nu va mai fi președinte, se va adăuga echipei de editorialiști ai Jurnalului Național și va mărturisi cum, într-un moment de răgaz, a recitit Principiorum Primorum Cognitionis Metaphysicae Nova Dilucidatio și Kritik der reinen Vernunft ale Privatdozentului Immanuel Kant și a realizat că proaspătul președinte Cozmin Gușă-Căpușă și premierul Victor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Privatdozentului Immanuel Kant și a realizat că proaspătul președinte Cozmin Gușă-Căpușă și premierul Victor Ponta-Titulescu nu sunt tocmai ceea ce-i trebuie României? Și, fiindcă tot am ajuns aici, de fapt, ce-i trebuie României mai mult decât o echipă de editorialiști alcătuită pe principiile delegațiilor ecumenice? Ce lucru nemaipomenit! Cum poate cineva să nu fie editorialist? Într-un moment de răgaz, îl reascult pe optimistul Louis Armstrong - „What a wonderfuuul world!”. Într-adevăr, Louis. (Jurnalul Național, 25 februarie 2005) Excesul Dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
nu sunt tocmai ceea ce-i trebuie României? Și, fiindcă tot am ajuns aici, de fapt, ce-i trebuie României mai mult decât o echipă de editorialiști alcătuită pe principiile delegațiilor ecumenice? Ce lucru nemaipomenit! Cum poate cineva să nu fie editorialist? Într-un moment de răgaz, îl reascult pe optimistul Louis Armstrong - „What a wonderfuuul world!”. Într-adevăr, Louis. (Jurnalul Național, 25 februarie 2005) Excesul Dacă rezultatul final al acestor prezidențiale americane va consfinți oficial victoria lui George W. Bush, unul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
laudatio intitulată chiar Omul potrivit, în statul nepotrivit. Ni se spune că: „Dacă persoanele ar putea ține loc de sisteme, România ar fi o țară cu probleme puține”. Interesant. Din păcate, nu zăresc o soluție rapidă - și mulțumitoare pentru sclipitorul editorialist - căci e improbabil să vedem poporul luându-și statul, așa cum e acesta din urmă - rareori de drept, mai mereu oligarhic - și cărăbănindu-se spre a lăsa loc Republicii Instalatoare Române. Dacă s-ar produce totuși un asemenea miracol și țara
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
seamă, în primul rând, de marca autorului. Un editorial poartă, mai înainte de orice, răspunderea pentru credibilitatea publicației. Evident, nici măcar în cazul publicațiilor de direcție nu există un anturaj perfect. Dar, mai devreme ori mai târziu, înțelegi că orice vecinătate implică. Editorialistul se află sub o presiune mult mai mare decât colegii lui de ziar. Cum poate să vorbească netulburat despre și în numele adevărului, când la două degete de caseta editorialului un impostor minte sistematic de îngheață apele? Credibilitatea unui editorialist este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
implică. Editorialistul se află sub o presiune mult mai mare decât colegii lui de ziar. Cum poate să vorbească netulburat despre și în numele adevărului, când la două degete de caseta editorialului un impostor minte sistematic de îngheață apele? Credibilitatea unui editorialist este dată nu doar de inclemența privirii țintind „de partea cealalată a gardului”, dar și de responsabilitatea retinei care scrutează „curtea de idei” de la care se revendică editorialistul. Dl Dumitru Țepeneag are dreptate: nu e potrivit ca oameni care semnează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de caseta editorialului un impostor minte sistematic de îngheață apele? Credibilitatea unui editorialist este dată nu doar de inclemența privirii țintind „de partea cealalată a gardului”, dar și de responsabilitatea retinei care scrutează „curtea de idei” de la care se revendică editorialistul. Dl Dumitru Țepeneag are dreptate: nu e potrivit ca oameni care semnează în același ziar să se atace reciproc chiar în paginile care-i găzduiesc cu egală generozitate. Greșește, însă, când arată cu degetul spre editorialul de joi. Dacă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de sinteze și analize (urmând a fi doar îngurgitate) procură pricepătorilor delicii nevestejite [...] a ne reîntoarce la text înseamnă a evita mortificarea [...] a consulta proza publicistică înseamnă a satisface o primă și vitală condiție [...] să chestionăm epoca, judecată de neobositul editorialist. Dar mai întâi s-ar cuveni, credem, să cercetăm, fie și fugitiv, dar cu aceeași inclemență, epoca noastră". Ceea ce și face, cu luciditate și acuitate, Adrian Dinu Rachieru, atrăgând atenția asupra faptului că "chemarea sirenelor europenismului, nu înseamnă a ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a spus deseori că regimurile comuniste nu se vor mai bucura de susținere populară și, de aceea, vor pierde alegerile libere. Dar acest lucru este la fel de dificil de demonstrat ca și opusul său: de exemplu, la începutul anilor '80 un editorialist liberal cu autoritate în Finlanda remarca că János Kádár va câștiga chiar și alegerile libere, dacă acestea ar fi fost organizate în Ungaria. În ceea ce privește anul 1989, nu cred că prăbușirea a fost inevitabilă, această idee câștigând autoritate doar mai tîrziu
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
dar și grotesc, de cameleonism, umflau și perverteau unele trăsături ale realității din țară, pentru a fi pe placul celor care Îi ascultau În capitala Franței. (Un coleg care lucrase la o revistă literară importantă, fiind, mi se pare, și editorialist politic, cerând azil politic la Paris, spunea cui vrei și cui nu vrei că „risca să fie Împușcat dacă s-ar Întoarce!”Ă Alții, scriitori sau nu, spuneau gogomănii și mai mari; or, regimul și administrația ceaușistă nu aveau decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Horizon; este scenarist, regizor și producător pentru filme de scurtmetraj (Advertising, Veneția, Mecanica poetică), precum și lungmetraje (Fix Alert, Eminescu versus Eminem, Killing Time). Din 2006 începe să colaboreze ca traducător din limba engleză pentru revista FHM, iar mai apoi ca editorialist pentru revistele Eva, 24-FUN, HBO, The One, Max, Unica. Continuă să lucreze ca actor de film (Călătoria lui Gruber, Charlie Countryman, Quod Erat Demonstrandum), dar și ca actor de teatru (Zaruri și cărți, Opposites Attract, Tom și Jerry, Vestul singuratic
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
inclusiv asta a contribuit la actuala stare de apatie din societatea românească; apatie pe care toți o deplângem, dar nimeni nu face nimic împotriva ei. Cu referire la anul 2004, noi am asistat la o campanie electorală negativă, despre care editorialistul Toma Roman afirma: „Campania electorală din România are accente grotești. În loc să discute programe, să fixeze obiective, să analizeze modalități de atingere a acestora, politicienii români preferă să se împroaște reciproc cu noroi, să facă deliciul mahalalei (alt circ!) prin formulări
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Până în 1975 este redactor la Radio România Cultural, iar până în 1998 lucrează la Televiziunea Română, unde realizează emisiuni culturale, mai ales filme pe teme etnografice și biografii ale unor personalități. Din 2001 este redactor asociat la revista „Luceafărul”, iar în 2003 editorialist cultural la „Curierul Atenei”. Debutează la „Viața românească”, în 1980, cu un fragment din Zilele cele scurte, roman publicat integral în 1988, reprezentând debutul său editorial. Mai colaborează cu proză și articole la „Amfiteatru”, „România literară”, „Steaua” ș.a. Povestea romanescă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
cu trei degete de aur și povestirea Logodna lui Zenobie), alți autori de schițe și scurte povestiri fiind Alice Sturdza și Constantin Ștefănescu (sub pseudonimul Costin Fulga). Lui Mihai Tican-Rumano îi apar, în foileton, însemnările intitulate Pe drumuri africane. Printre editorialiști se numără și Tudor Arghezi, alături de el figurând, în aceeași pagină întâi, Constantin Bacalbașa sau Romulus Dianu. Articolul-program al celei de-a doua serii, Reapărem, semnat cu numele revistei, subliniază unitatea de preocupări a inițiatorilor publicației, care iese din nou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289477_a_290806]
-
Un poet), Ion Maxim semnează un dialog cu Mihai Codreanu, interviuri cu Ionel Teodoreanu, Radu D. Rosetti, iar Al. A. Philippide recenzează volumul Dincolo de pădure de Emil Giurgiuca ori semnează medalioane despre Vasile Alecsandri și Panait Cerna. Ca și alți editorialiști (Emanoil Bucuța, Ioachim Botez), Tudor Arghezi atacă, în intervențiile sale, nu numai chestiuni politice, ci și literare (O poezie nouă), între comentatorii fenomenului poetic autohton mai numărându-se Al. A. Philippide, Ionel Teodoreanu, Pompiliu Constantinescu, Gala Galaction. Cât privește proza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289477_a_290806]
-
lua o decizie mai bună referitor la recuperarea unui timp pierdut la TV cu discuții tembele și știri ridicole, în favoarea unor activități cu adevărat importante pentru mine. CTP și SOV Cristian Tudor Popescu intră în conflict cu HotNews.ro, cu editorialiști de la Gândul, colegii săi, cu toți cei care n-au remarcat încă talentul literar al lui Sorin Ovidiu Vântu. „Văd că HotNews a făcut o listă neagră cu avocații politici și mediatici ai lui S.O. Vântu care au sărit
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
doua parșivă. Complicii penalilor au umplut ecranul, pentru că e un spațiu controlat. Jurnaliștii liberi s-au mutat pe net, pentru că spațiul virtual a scăpat, temporar, de orice control. Texte care adoptă o poziție similară cu HotNews.ro și Gândul (alți editorialiști decât CTP) pot fi citite în România liberă, Ziare.com sau Evenimentul zilei. CTP n-a apărut în „armata avocaților lui Vântu“, fiind menționat doar în textul Vântule, dormi liniștit. Aproape toată presa lucrează pentru tine, alături de Mircea Dinescu, ambii
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
până în 1997. În aceeași perioadă mai conduce „Expres Magazin”, „Dosarele istoriei” (publicație lunară înființată de el și al cărei director este din 1996), „Supermagazin” și „Paranormal”. În februarie 1997 se retrage spectaculos din presă, demisionând din toate funcțiile. Revine ca editorialist la cotidianul „Național” (iunie 1997) și apoi ca director al „Cotidianului” (1998-1999). A mai fost director la „Azi” (2000) și editorialist la „Curentul” (2001). Din momentul în care a hotărât că nu poate învinge decât eliberându-se de complexe, C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
din 1996), „Supermagazin” și „Paranormal”. În februarie 1997 se retrage spectaculos din presă, demisionând din toate funcțiile. Revine ca editorialist la cotidianul „Național” (iunie 1997) și apoi ca director al „Cotidianului” (1998-1999). A mai fost director la „Azi” (2000) și editorialist la „Curentul” (2001). Din momentul în care a hotărât că nu poate învinge decât eliberându-se de complexe, C. și-a folosit inteligența pentru a scrie limpede, șocant, de pe poziția celui care nu se mai miră de nimic și se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
ambele serii ale revistei de Tania Radu, fie săptămânal, fie bilunar („Chenzina literară”). Au deținut sporadic rubrici Victor Scoradeț (teatru), Mioara Apolzan și Mioara Caragea (cronica TV), Vivia Săndulescu (coregrafie) ș.a., o mențiune specială impunându-se în cazul celor patru editorialiști din 2003, Horia Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu, Tania Radu și Dan C. Mihăilescu. În redacție au mai lucrat Anca Vaidesegan și Elena Popescu (în anii ’90), Claudia Tița și Matei Martin în a doua serie, concepția grafică de la primul la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287833_a_289162]
-
putem fi siguri că există un curent de opinie predominant sau majoritar. În fine, o eroare frecventă - și cultivată uneori deliberat în scopuri propagandistice și comerciale - este aceea în care se conferă unor persoane statutul de reprezentanți ai opiniei publice. Editorialiști, jurnaliști, oameni politici sau alte personalități se erijează, nu de puține ori, în purtători de cuvânt ai maselor, ai poporului sau ai unor largi pături sociale și vorbesc în numele opiniei publice, fără să dispună de o radiografie concretă a ei
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
în anii ’50 în SUA. În prezent, influența directă a mass-mediei asupra publicului este mult mai pronunțată ca pondere decât cea prin intermediul liderilor de opinie. Pe de altă parte, au apărut lideri de opinie ai mass-mediei (comentatori TV și radio, editorialiști) care se substituie tot mai mult persoanelor influente dintr-o anumită comunitate. Mizarea pe efectul charismatic al unor personalități cu asemenea roluri e atât de mare, încât, spre exemplu, un important post de televiziune american, CBS, i-a oferit lui
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]