288 matches
-
Enescu a vrut, vrea, să fie în pământul Moldovei, "la Tescani" - împreună cu "soția mea". Aceasta este actualitatea permanentă. Și dacă nu o scriem, răspicat, brusc, "din senin", ca să pară "o bombă", poate că nu mai are efect, în noianul de efemere, unele jalnice, "actualități românești". "Ultime dorințe. Subsemnatul George Enescu din București strada General Manu 16 îmi exprim dorința ca să fiu înmormântat la Tescani, Județul Bacău alături de soția mea. George Enescu. Tescani 14 iulie 1946" (Casa T.): așa a scris genialul
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
și Revista contimporană, apărut în aceeași publicație bucureșteană, continuă de fapt atacul din 1873. La această mistificare a contribuit B. P. Hasdeu, cunoscut antijunimist și adversar al Convorbirilor literare, care consimte, la 15 februarie 1876, să fie pus în fruntea efemerei Revista literară și sciințifică, în calitate de director pentru partea literară, semnînd în loc de program al revistei Al doilea rămășag, acrostihul intitulat La noi e putred mărul, adică la Convorbiri literare. Aliata Revistei contimporane, care fuzionează cu publicația condusă de Hasdeu sub un
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
mult decît de obicei. A părăsi domeniul obișnuit al teatrului e o probă de vocație teatrală! Doar ea îi asigură succesul. Nimic nu e imposibil, dar riscurile sunt multiplicate atunci cînd îți părăsești domeniul. Ariane Mnouchkine revine la Avignon cu Efemerele, spectacol unic în cariera sa. Aici ea nu mai adoptă nici poziția obișnuită a artistului implicat, artist acuzator care identifică facil vinovații, nici pe aceea a artistului formalist îndrăgostit de perfecția semnelor teatrale. Nu, de astă dată Mnouchkine urmărește destine
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
perpetuu în prezența Sinelui. Dar o asemenea înstăpînire presupune totodată o invadare a Celuilalt care îi mortifica și obiectualizează identitatea; fortîndu-l la prezența permanentă, Sinele îl șomează de fapt să nu se schimbe, să amorțească în acea ipostază unică, altminteri efemera, în care Celălalt este iubit. Privirea stăruitoare sub care Chantal își pironește partenerul nu-i poate certifică prezența lui, ci reprezintă reflexul disperat al dezamăgitei care se agață de prezent, pentru că nu mai are încredere în trecut. Dar privirea nu
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
de trecere. Cruciații, în frunte cu regele Franței, s-au aruncat în apă, au trecut înot râul și, cu un curaj neînchipuit, dat de situația disperată în care se aflau, ei au susținut lupta, reușind să împrăștie inamicul. Victorie însă efemeră.Turcii, potrivit tacticii lor, se retrăseseră pentru ca, ascunși să-i poată urmări pas cu pas pe cruciați. Câteva zile aceștia s-au odihnit netulburați în valea răcoroasă a Meandrului, după care întreaga armată s-a angajat în trecerea munților spre
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
curentelor estetice), trunchiurilor (a caracterului sacru) ori rădăcinilor (a surselor și arhetipurilor) au dus, inevitabil, la carbonizarea întregii păduri de muzică savantă, care se transformă astfel în fosile ale unei arte încrustată în durată, rămase și ațipite ca niște eterne efemere, ca o mărturisire ce se poate concretiza într-un instrument al expierii ori, poate, într-o tentație a vinovatului incurabil.
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
de existență. an fine, curentele literare trec, poezia rămâne. Importantă cu adevărat pentru destinul postum al operei stănesciene este, ca și an cazul lui Eminescu, nu atât judecată de situare an istoria formelor și formulelor literare (care face acum substanță efemera a unei noi și deloc inocențe certe ăntre moderni și postmoderni), cât relevanță adevărului că Nichita Stănescu se arătă a fi prin poezia să, dincolo de prejudecăți și an afară mitologiei vremii, subiectul unei aventuri lirice majore și obiectul unei experiențe
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
impune ordinea luxurianta, spre a-l acorda la un lăuntric melos luxos, pentru a suplini astfel "muțenia dulce a cărnii", pentru a-și transforma fierea în "negre parfumuri", pentru a învinge "sarea de pe bolgii", pentru a reține doar "caligrafia de efemere", care operează "în caldă transparență". Versul sau are adesea o formidabilă putere de propulsie, asemenea unei săgeți care se pierde împlîntîndu-se în imensitate. Și acum cîteva observații asupra "metafizicii" poetului. Aidoma damnaților, Miron Kiropol excelează în supralicitarea carnalității, biciuite de
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
de la nașterea lui Alexandru Philippide (1 aprilie 1900 - 8 februarie 1979). Poet extrem de discret și auster, un om care, prin izolare și amabilitate superioară, își capătă reputația de "indiferent" este, în fond, unul dintre cei mai frămîntați vînători de "eterne efemere". Admirator al valorilor clasice, moștenește de la tatăl său, Alexandru I. Philippide, filolog cu renume și academician, acribia abordărilor culturale. Deși criticii și istoricii literari reclamă o frustrantă lipsă de biografie, din puținele date cunoscute despre poet se pot reconstitui schelele
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
de a construi o lume coerentă denotativ, așa cum a făcut-o, de pildă, Corneliu Baba. In inventarul său de forme nu există nici un principiu coagulator și nici o aspirație spre idealitatea care motivează episodicul și îi dă credibilitate dincolo de zbaterile lui efemere. Dacă tuturor acestor elemente le mai adăugăm și unele motive exterioare, cum ar fi, de pildă, boicotul din perioada comunistă, care avea în vedere faptul că pictorul a fost literalmente unul de curte, adică apropiat, măcar ca portretist, Curții regale
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
sensuri principale, detectabile din context. Sensul analogic e mai interesant pentru analiză limbajului politic modern, pentru că este cel legat de contingent, de actualitatea imediată sau de o imagine clișeizata (de obicei negativă) asupra unei națiuni. Semnificațiile acestor vebe etnico-politice sînt efemere, durînd adesea doar atîta vreme cît situația la care fac aluzie rămîne în atenția publică. Dicționarele generale le înregistrează de aceea, în mod firesc, cu mare prudență; după o vreme însă, în lipsa explicațiilor, identificarea analogiilor devine tot mai anevoioasa. În
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
monografiile pioase, documentate aproape științific, de tip André Maurois, elaborarea acestui tip de roman este un complex proces de reanimare a unor eroi sau eroine atestate istoric, în tablouri vivante credibile, totul servit întru readucerea în actualitatea noastră devoratoare de efemere știri mediatice a senzației de realitate tangibilă, consistentă, referențială, de plonjare într-un timp și spațiu fără fruntarii. Acestui tip de scriitură, și deci și autorului, îi este îngăduit un imaginar prodigios fără să fie asediat de silnicia probelor documentare
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
anunțat, iubirea apelează la Dumnezeu. Propriu îndrăgostiților romantici pe care ii preferă literatura le este acel coup-de-foudre, explicat cum vreți, ca licoare vrăjita, predestinare etc. Dar tocmai pentru că se naște instantaneu, sub imperiul clipei, care nu poate fi altfel decît efemera, iubirea e, la rîndu-i, din naștere supusă destrămării. Odată consumat acel coup-de-foudre, care de fapt nici nu poate presupune consumare dată fiind plasarea lui în imediat, îndrăgostiții nu fac decît să se îndrepte spre final, spre dizolvarea cuplului. Don Juan-ul
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
reper opera. Cartea merită însă a fi citită deoarece, dincolo de stilul cursiv și aerisit al scriiturii (al cărei autor este, în definitiv, de formație jurnalist, știind deci să pună punctul pe i), există câteva bucurii aparte în această lectură, unele efemere, altele de mai lungă durată. Mai întâi, volumul lui Unger ne încântă prin numeroasele și viile referințe la istoria și arta Renașterii florentine. Pe străzile cetății, Michelangelo îl ironizează pe gonfalonierul Soderini în timp ce îl sculptează pe David. Leonardo da Vinci
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
treniile iernii se-aud la mine, în sanctuar; te ascund în aerul tare și în miezul de noapte deschid și rup adânc din marea respirație o leg cu migală de tot sistemul tău; îți dau apoi pământul ca de înnoptare: efemeră aici, absolută în moarte tu opus pentru violoncel și orchestra de cameră mă întreb uneori dacă Antonin Dvoéák n-a scris pentru tine acel op din atmosfera albă de puțină cronologie e nevoie acum când, în asceza serii, exersezi cadenza
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
a vedea lume e nesecată. E de neînchipuit câtă ardoare arată Ștolț de a vedea orașul în toate unghiurile lui împreună cu mine, ar intra în toate prăvăliile și în toate casele. Câinilor nu le dă nici o atenție, sau numai una efemeră. A lua parte la o reuniune în care mă aflu, a privi toate fețele alături de mine e pentru el un deliciu. Ștolț este monden. Pentru celelalte animale, afară de câini, are felurite nuanțe de ostilitate. Muștele îl supără, broasca, asupra căreia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încît Xtyn nu participase niciodată la o luptă cu asemenea animale, care învățaseră demult să ocolească satul lor. Cu florile cântătoare era ceva mai greu, fiindcă, de ce cele mai multe ori, erau nevoiți să le strivească sub picioare. Existența dragonului era una efemeră. El nu exista în realitate și un privitor care nu participa la viziune ar fi putut vedea doar efectele închipuite de luptătorii din rand asupra atacatorilor. Folosindu-și capacitățile psi și structura semisferică a randului, care părea să amplifice puterea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
datorită unui scop anume, dat de dificultățile urzelii sau de torsul lânii, dar care se aflau în număr mare și fără putință de tăgadă pe acel dâmb de pământ. Și privirea se ascuți, deveni și mai sensibilă la forma imprevizibilă, efemeră - la gămălia unui ac de bronz -, care îți sărea pentru o secundă în ochi, ca să dispară iar, vrând parcă, nerăbdătoare, să fie descoperită din nou, născând îndoiala dacă nu cumva dorința fusese cea care a vrut să vadă obiectul cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și înțelepciune... și totuși această dorință, de a reține pe răbojul vremii, trecutele clipe memorabile din anii de școală, a fost o idee care ma mistuia în timp... În acest an, căci nu se știe câți vor mai urma, dorința efemera a devenit faptă și am început o muncă fără coordonate precise, care părea ușoară inițial, dar inerția tuturor a fost peste așteptări și au fost necesare insistențe repetate până au apărut și primele ciorne, au urmat discuții, cereri, rugamniti, până
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
de aceea „fug“ și se lasă înlocuite de alte gânduri. Pe când, în spate, la „fund“, dincolo de scena lor „din față“, gândurile ocupă altfel acel „loc“. Ele locuiesc acolo fără să se înlocuiască și să fugă. Acolo ele nu mai sunt efemere, nu mai scapă „din mâna“ minții, ci așteaptă să rodească în întuneric lumea „aceea“, în care ele pot sta împreună fără să se fugărească. Acolo, ele povestesc altceva... Newton era un idol pentru Kant. În ochii lui Hegel, Newton era
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
aparțin nimănui, că nimeni nu este - dacă privim din afară - stăpân pe viața lui, ci totul se joacă în vastul conglomerat de întâmplări pe care hazardul le adună laolaltă sub formă „de pachete“, de ghemuri, de adițiuni și de agregate efemere, care se vor dispersa tot atât de repede, pe cât de repede s-au adunat împreună. Memoria nu reține împrăștierea. Să ne gândim acum la un alt fenomen, care nu pare întâmplător. Cetățile de la începutul istoriei, primele așezări omenești care au devenit centre
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mai corect, să intrăm în „inima“ sentimentelor și să vedem, cu pătrundere și prevedere, ce pot ascunde ele, ce sentimente mai adânci stau în spatele sentimentelor de suprafață; e nevoie să vedem de fapt cum se clădește lumea afectivă, atât de efemeră, dar și atât de profundă și tot atât de covârșitoare, ca o lume care ne conduce fără să știm exact ce fel de resurse, ce fel de arcuri și tensiuni sunt puse acolo, undeva în străfundul acestor zone fluide, al căror fum
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Collatinus, să știi că Lucreției i-a plăcut (VII, p. 96). Cu energia sa debordantă și irezistibilă, Sextus caută să experimenteze toate formele răului fără a ezita să-și pună viața în joc pentru a dobândi o plăcere oricât de efemeră. Poate nu întâmplător, dramaturgul care a semnat în 1981 adaptarea Karamazovii, pusă în scenă de Dan Micu, și-a ales un personaj negativ fascinant și respingător de factură dostoievskiană. Mizând pe reconstituirea exactă a faptelor istorisite de Titus Livius, evidențiată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
omul are un dar neprețuit, mintea, refuzul său în a crede că "morți sunt cei muriți", îl determină să născocească o mulțime de șmecherii care săi sculpteze în piatră trecerea pe acest pământ. Unii se congelează, alții dăltuiesc mărturii ale efemerei lor treceri prin această lume, alții, cei mai mulți, sunt luați prin surprindere de doamna cu coasa. Puțini oameni privesc sfârșitul existenței lor ca pe ceva firesc, natural. Mulți dintre semenii noștri nu se tem de sfârșit, datorită credinței că "după" urmează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
ce dacă semnez niște cărți anonime? Nu eu sunt acela ce pierde. Când se ivesc zorii de ziuă, E cum ne-am mai naște o dată. Aș adormi pe-o brazdă-abia cosită, Căci iarba mă îndeamnă să visez. Coroanele sunt toate efemere, Doar fără cap devin nemuritoare. Am fost cândva și staroste de hoți - Furam măcar cate-un sărut pe noapte. Din toate câte am furat în timp, Am dat cu-asupra de măsură înapoi. Mie mi s-a furat numai sufletul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]