484 matches
-
șocului în confruntarea cu lumea urbană și experiența acesteia este pusă de Benjamin, în alte texte, în legătură cu forme concrete ale compor ta mentului cotidian: cum se constituie imaginea unui loc, lucru sau eveniment, astfel încât povestea lor să coexiste cu semnele efemerității și ale anonimatului? Altfel spus, cum este posibilă recuperarea autenticității fenomenului urban, în chiar mo mentul pierderii sale? Pentru a încerca un răspuns, îmi propun și de această dată schițarea unui traseu: de la problema alegoriei baroce către cea a imaginii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
găsirea unui sens, este perturbat de negativitatea pură a războiului. În capitolul patru al textului, Benjamin indică însă o posibilă „sarcină a experienței“ ulte rioară momentului ei auratic. Dominată de forțe seculare (säkularer geschichtlicher Produktivkräfte), lumea devine un spațiu al efemerității, al trecerii dezvrăjite. Aici însă, un nou mod al experienței îi poate „reface“ frumusețea: „eine neue Schönheit in dem Entschwindenden fühlbar macht.“ Metropola, cum voi încerca să arăt, își descrie contururile în această lume fluidă. În experiența urbană se configurează
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
impactul acestora asupra universului literar, schimbările pe care le propun, fără să implice o ideologie literară comună și fără a fi susceptibilă de uniformizarea acestora și, pe de altă parte, sugerează caracterul trecător al acelei forme de manifestare. Desigur că efemeritatea noului val nu înseamnă că acesta nu poate lansa scriitori de valoare, dar ridică un semn de întrebare asupra esteticii propuse. Totodată, termenul pleiadă pare să fie chiar mai restrictiv decât generație, în sensul că sugerează o mai mare omogenitate
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dincolo de zidul cetății, prezența șoaptelor ca expresie a zvonurilor care transgresează barierelor celor două tărâmuri, gustul amar, tristețea (adjectivul "amăruie") par să susțină cea de-a doua interpretare. Gesturile acestea lente, cu tentă erotică sunt chemări de dispariție. Frunza accentuează efemeritatea existenței umane, capacitatea ei de a trece dincolo, de "a urca" indică o speranță care-și mai găsește încă locul în acest moment al crepusculului. Întâlnirea cu feminitatea ca și călătoria nu înseamnă ieșire din cercul existenței comune, sufocante, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
midii sparte/în corturile tulburi ale crabilor -/ cum să fii joc pașilor artei?", Eumene). Discursul se compune din frânturi de afirmații, de interogații aparent fără vreo legătură logică între ele. Nisipul al cărui caracter instabil, mișcător se asociază transformărilor, fragilității, efemerității semnifică trecerea timpului care corodează tot, care osândește opera artistului să fie la dispoziția oricui, fără să găsească întotdeauna răsunet în inima cititorului. Interogația poate fi explicată în acest context, căci neputința de a fi "joc pașilor artei" este neputința
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o noapte (1971) include delicate poeme în proză în care R. sondează eul. Cititorul este pus față în față cu un univers melancolic, de o grațioasă feminitate, lipsit de frământări și de prefaceri spectaculoase, unde își găsește loc mai degrabă efemeritatea gândului, a trăirii decât analiza interioară mai profundă. Poezia închide un monolog pe tema iubirii, a jocului permanent dintre renunțare și speranță, cu fiecare modificare ce poate transfigura teritorii atât de instabile. În cartea următoare, Ca un clopot sună lutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289385_a_290714]
-
pământ nu sunt decât o umbră" - Iov, 8, 9), autorul epistolei reafirmă nimicnicia vieții omenești: Noi suntem de ieri și umbră pe pământ e viața noastră" (p. 148). 2.6. Toate aceste texteme, care semnifică, din diferite unghiuri, pedeapsa divină, efemeritatea trupului și mântuirea spiritului, sunt "repetate" în contextul detronării Isaurianului și al reinstaurării "Binelui" (sau, cel puțin, a unui Rău-mai-mic). Totodată, evenimentele cu pricina conduc la soluționarea intrigii politice a romanului (intriga erotică fiind deja "rezolvată" în capitolul precedent). În
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
absolute. Știința omenească, la nivelul minții noastre, e cea mai mare înșelăciune a spiritului. După descoperirea altei legi din natură, toate relațiile stabilite mai înainte, în mod științific, se schimbă, intră în altă formă. Nu-i aceasta o dovadă de efemeritate a cunoașterii lumii materiale? Cunoașterea prin credință, venită de la Dumnezeu, nu este efemeră, nu schimbă nici o relație între datele primite prin credință. Sfântul Apostol Pavel spune: „Cunoștințele se vor sfârși căci cunoaștem în parte...”, iar cuprinsul minții nu poate cuprinde
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-a, programul prescriind 7 studii de caz obligatorii: Latinitate și dacism Formarea conștiinței istorice Rolul literaturii în perioada pașoptistă Criticismul junimist, etc. Ex. Simbolismul european Direcții de investigație * Tehnici poetice simboliste (simbolul, sinestezia, vagul și sugestia) * Stări și atitudini (sentimentul efemerității, spleenul, apăsarea monotoniei existențiale, trăirile obsesionale, artificializarea și estetizarea vieții) * Forme poetice (muzicalitatea repetitivă, poezii cu formă fixă, experimente metrice și prozodice, versul liber, poemul în proză) * Teme și motive (disoluția, boala, recluziunea, camera, parcul, orașul, călătoria imaginară, parfumuri, culori
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
1% din viața comunității momentului. Iar cutare inițiativă, care poate schimba - poate În bine - soarta nu a restului de 99% ci a Întregii comunități, trece neobservată, Într’un corp de literă minuscul, pe ultima pagină. Dacă e găzduită și acolo... Efemeritatea condiției sale, pe care se străduie s’o contrazică, Îi conferă presei și o servitute: Din fuga condeiului când tipografia așteaptă, materialul, știrea, renunță nu numai la maturare, dar devine lesne o deformare a adevărului. Și cum, ca oameni, suntem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
străjuită de o parte și de alta de arbori înalți și groși, având coroane uriașe care făceau deasupra ei o boltă atotcuprinzătoare. Bănci frumoase, multicolor vopsite, se aliniau de-a lungul aleii, îmbiindu-te la meditații nu tocmai optimiste asupra efemerității existenței umane pe Planeta Albastră. Grupuri de oameni de toate vârstele ocupau băncile parcului, bucurându-se de frumusețea peisajului și de liniștea binefăcătoare. Populația înaripată a zburătoarelor dădea un farmec în plus locului prin sonoritatea armonioasă a trilurilor dialogate. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
extincției veșnice... Transformată într-o cochilie carbonizată, Planeta noastră hălăduia printre galaxiile infinite ale Universului, căutându-și propria identitate pierdută într-un mod atroce și definitiv... Era sfârșitul! Într-un limbaj simplu și lapidar, ne face să înțelegem fragilitatea, nimicnicia, efemeritatea ființei umane și a tot ce există pe Pământ. Toată strădania lui Ioan Teologul de a ne înfricoșa prin întâmplările narate în Apocalipsă, cu privire la sfârșitul iminent al omenirii, este, din punct de vedere literar, infantilă și rizibilă, comparată cu versul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fără nici o foaie de hârtie în față. Împreună cu dascălul nostru izbuteam uimitoare călătorii în împărăția sunetelor, înțelegând etimologii ciudate, descoperind legături și filiații sonore între spații geografice extreme, urmărind traseul sinuos al evoluției cuvântului și, mai ales, intuind raportul dintre efemeritatea alcătuirilor politice și temeinicia statornică a limbii. Nu citiți niciodată cărți bune" ne-a speriat și, tot odată, îndemnat profesorul "dacă ați avea trei existențe, tot n-ați avea timp să le citiți pe toate cele foarte bune". Capacul argintat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mod permanent de vizare a cunoașterii, ce-l obligă pe subiect să fie pe fază, să fie activ și reactiv. Dacă așa stau lucrurile, atunci școala trebuie să pregătească subiecții, Încă de pe băncile ei, să fie În stare să gestioneze efemeritatea, să posede structuri psihocognitive capabile să anticipeze, să relativizeze, să deconstruiască, să creeze formațiuni explicative alternative. Finalitatea educației din orice epocă revendică temporalitatea ca un gaj, un garant al autenticității. Cu cât un lucru este cunoscut mai demult, cu atât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
element material" care să-i dăruiască "propria substanță, propria regulă, poetica specifică"4. În înțelesul eminescian el devine o unitate de măsură, un punctum salinas pe roata timpului, un punct de referință a umanului. El redă trama individului sub astre, efemeritatea duratei, dar și consecința faptelor sale ruinarea cetăților (historiam rerum gestarum). Căci la Eminescu motivul nu se circumscrie temei ruinelor: el n-a scris nici despre cetatea Neamțului, nici despre Târgoviște, nici despre "slava" altora 5. Privindu-le ca "semne
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
român "complexul Ghilgameș"6. Pentru a urmări cu minuțiozitate acest "complex" va trebui să insistăm asupra umbrelor epopeii babiloniene care planează și se răsfrâng, conștient sau nu, peste gândirea poetului. Ele trebuie legate de ceea ce am putea numi momentul perceperii efemerității omului, a morții. Această conștiință apare, în toate profunzimile ei, la cel "dintâi erou tragic al tuturor timpurilor"7 doar în momentul pierderii prietenului de vânătoare Enkidu. Tendințele și problemele care străbat acest poem sînt comune oamenilor din toate țările
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-a lui Achile, Nu este Nestor blândul-cuvântător. Aprigul Ajax Țărână-i azi, și nimic mai mult" (În van căta-veți...) Simbol al strălucirii "unei clipe", regii 21 ("păstorii de nații") măresc și mai acut discrepanța dintre zeu și om, drama efemerității faptei (zidul) în planul "microscopicelor popoare". Cetățile lor, gândite ca "piedici în calea vremii", ca mesaj al unui timp civilizator, sunt un câmp de ruine. Imaginile panoramelor sunt redate din unghiuri razante, suprapuse, ca în fotografiile de pe sateliți ("privirea păsării
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Dumnezeu și sfânta meditație a cuvintelor Duhului. Textele patristice lansează și o exortație la introspecție, la meditația profundă Și constantă, sprijinită pe conținutul Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții Și pe paradigmele oferite de acestea asupra fragilității, coruptibilității, nestatorniciei Și efemerității lumii acesteia. Acesta este pentru om începutul căii de a-Și îndrepta din ce în ce mai mult atenția către suflet Și către ceea ce ar trebui să primeze în viața lui, căci adesea, în goana după lucrurile urgente omul uită de fapt de cele
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
opere. Apropriindu-și un anumit imaginar, alegoria operează prin interpretarea semnificațiilor culturale, creând astfel un gen de supliment al textului / imaginii. Atrasă de fragmentaritate, imperfecțiune și incompletitudine, alegoria comentează procesele disoluției și decăderii, legitimând gustul unor opere de artă contemporană pentru efemeritate. Fragmentaritatea afirmă arbitraritatea și contingența, operând atât după modelul palimpsestului, cât și după cel al progresiei matematice. Aceste modele recomandă preocuparea alegoriei pentru proiectarea structurii ca secvență, întruchipând astfel contra-narativitatea prin substituirea unui principiu al disjuncției sintagmatice în favoarea unei combinații
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
fenomene vizuale, în timp ce imaginile vizuale pot apărea ca scenarii oferite descifrării, alegoria poate lua înfățișarea unei scrieri compusă din imagini concrete, revelându-și astfel natura sa pictogramaticală. Acest caracter sintetic al alegoriei, care subsumează în practica artistică aproprierea, specificitatea sitului, efemeritatea, acumularea, discursivitatea, hibridizarea și eclectismul, trece dincolo de categoriile stilistice și mediile estetice. Atât critica obiectului, cât și critica originalității au permis dezvoltarea tendinței critice a diferenței artistice care avea ca rezultat legitimarea autonomiei artei. Prezentând arta conceptuală de la sfârșitul anilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
postmoderne, cu versiuni foarte radicale la Hayden White, de exemplu (vezi lucrarea sa, Metahistory. The Historical Imagination in Nineteenth-Century Europe, The John Hopkins University Press, Baltimore & Londra, 1975). 295 Părintele "duratei lungi", Fernand Braudel, a fost foarte categoric în denunțarea efemerității evenimentelor; ne sufocă, provoacă zgomot, dar nu își pot dovedi importanța decât prin consecințele lor în timp: "nu ne povestesc o întreagă istorie, o anunță, o sugerează", sunt "imagini instantanee, imperfecte, prea rapid schițate, prost asamblate unele cu altele". Totuși
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
activități secundare. Dar, mesajul este repede uitat pentru că nu i se acordă o atenție sporită că în cazul lecturării unui ziar sau urmăririi unui buletin de știri la televizor, însoțit de imagini elocvențe, aceasta deficiență a stilului audio numindu-se efemeritate. Există un remediu care constă în repetarea informațiilor în cadrul mai multor buletine de știri din ziua respectivă, aceasta reliefând o altă caracteristică : redundanta. Alte caracteristici ale presei radiofonice sunt : accesibilitatea, gradul ridicat de control din partea autorității publice, modelul de distribuire
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
activități secundare. Dar, mesajul este repede uitat pentru că nu i se acordă o atenție sporită că în cazul lecturării unui ziar sau urmăririi unui buletin de știri la televizor, însoțit de imagini elocvențe, aceasta deficiență a stilului audio numindu-se efemeritate. Există un remediu care constă în repetarea informațiilor în cadrul mai multor buletine de știri din ziua respectivă, aceasta reliefând o altă caracteristică : redundanta. Alte caracteristici ale presei radiofonice sunt : accesibilitatea, gradul ridicat de control din 1. COMUNICAREA - FUNCȚIE VITALĂ A
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
o reconsiderare: "Conceput special pentru această bibliografie, jurnalismul literar poate fi definit ca o formă de scriere, ce se află la granița dintre literatură și jurnalism. Dacă literatura se distinge prin calitatea sa de durabilitate, și jurnalismul prin aceea de efemeritate, au existat multe scrieri, care, cu siguranță, nu s-au înscris în nici o categorie în totalitate; scrieri care, pe de o parte, pot fi interpretate ca scrieri de literatură, și care, pe de altă parte, ridică interesul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
îndeaproape de copleșitoarea survenire a celor dintâi iluminări ale revelației. Privirii conștiinței i se deschid, la începutul clar-vederilor sale, profunzimea și fundamentele metafizice ale mundaneității și complexului social ce poartă majoritatea existențelor umane. Esența acestor temelii se dovedește a fi efemeritatea dictată de fluxul ireversibil al temporalității. Într-un mod paradoxal, relativitatea se arată drept unica constantă, factorul primar și statornic ce rămâne ca temelie și resort pentru paradigma terestră a existenței umane. Trecerea, tranzitarea dinspre ce a fost spre ce
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]