245 matches
-
militari ai sultanului Ibrahim Devri (1640-1648). Din cauza unor deprinderi vicioase, bunicul său nu s-a bucurat de aprecierea savanților musulmani sau a poporului, ba chiar i s-au adus anumite porecle de ocară, ajungând să fie cunoscut drept Mülakkap Mustafa Efendi, "Mustafa Efendi cel poreclit". Mama poetului, Saliha Hatun provenea din renumitul neam al "Karaçelebizâdeler"-ilor, prezent încă din vremea căderii Constantinopolului (1451- 1471). Această familie de prestigiu avea să fie zdruncinată de uciderea prin linșare a bunicului viitorului poet și
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
sultanului Ibrahim Devri (1640-1648). Din cauza unor deprinderi vicioase, bunicul său nu s-a bucurat de aprecierea savanților musulmani sau a poporului, ba chiar i s-au adus anumite porecle de ocară, ajungând să fie cunoscut drept Mülakkap Mustafa Efendi, "Mustafa Efendi cel poreclit". Mama poetului, Saliha Hatun provenea din renumitul neam al "Karaçelebizâdeler"-ilor, prezent încă din vremea căderii Constantinopolului (1451- 1471). Această familie de prestigiu avea să fie zdruncinată de uciderea prin linșare a bunicului viitorului poet și cuprinsă de
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
avut parte de o instruire aleasă. A studiat științele clasice ale vremii, însușindu-și limba arabă și limba persană la un nivel extrem de ridicat. După ce și-a terminat studiile de "medrese", a intrat la examenul organizat de Șeyhülislam Ebezâde Abdullah Efendi, în urma căruia a devenit profesor ("müderris") de școală teologică, cel mai probabil între anii 1707-1713, când Ebezâde Abdullah Efendi a ocupat această funcție. </ref> S-a bucurat de admirația și susținerea materială și morală a sadrazamului Ali Pașa și în
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
la un nivel extrem de ridicat. După ce și-a terminat studiile de "medrese", a intrat la examenul organizat de Șeyhülislam Ebezâde Abdullah Efendi, în urma căruia a devenit profesor ("müderris") de școală teologică, cel mai probabil între anii 1707-1713, când Ebezâde Abdullah Efendi a ocupat această funcție. </ref> S-a bucurat de admirația și susținerea materială și morală a sadrazamului Ali Pașa și în special a marelui-vizir Nevșehirli Damat Ibrahim Pașa, devenit chiar prieten apropiat al acestuia după ce a desemnat "conservator al cărților
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
ambasador al Imperiului Otoman la [[Paris]], cu scopul de a analiza civilizația franceză, stilul vestimentar și de viață, precum și mijoacele educaționale, și mai apoi, de a prezenta un raport referitor la inovațiile ce pot fi aplicate în stat. Sait Mehmet Efendi, fiul lui Mehmet Çelebi, care este considerat a fi primul vorbitor otoman de limbă franceză, a fost uimit de ușurința cu care erau multiplicate cărțile în Paris, cu ajutorul tipografiilor, astfel și-a propus să deschidă o tiparniță la întoarcerea la
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
a bucurat de susținerea acestuia, dar pentru a se pune bazele tipografiei la Istanbul era nevoie de o pregătire socială, mai ales din cauza faptului că numeroșii caligrafi își câștigau pâinea din această muncă. Müteferrika îl întreabă pe [[Șeyhülislam]] Yenișehirli Abdullah Efendi dacă cineva care ar spune că știe foarte bine arta de a tipări, că folosind câte o matriță pentru cărți de logică, astronomie, fizică și altele poate obține copii ale acestor cărți, ar primi permisiunea de a tipări cărți în
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
Memalik-i Iran) - [[1729]], una a [[Egipt]]ului și una a [[Asia Mică|Asiei Mici]]. Moartea lui İbrahim Müteferrika, survenită la doar trei ani de la tipărirea cărții "Ferheng-i Șuuri", va conduce la stagnarea activității tipografice. În anul [[1755]], ginerele său, Ibrahim Efendi reușește doar să retipăreacă dicționarul "Van Kulu". Apoi, după aproximativ 30 de ani de inactivitate a fost cumpărată de către Beylikçi Rașid și Vak’a-nüvis Vasıf Efendi, tipărindu-se cărțile intitulate "Sâmi", "Suphi ve Șakir tarihleri" și "Izzî Tarihi", apoi și-
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
Ferheng-i Șuuri", va conduce la stagnarea activității tipografice. În anul [[1755]], ginerele său, Ibrahim Efendi reușește doar să retipăreacă dicționarul "Van Kulu". Apoi, după aproximativ 30 de ani de inactivitate a fost cumpărată de către Beylikçi Rașid și Vak’a-nüvis Vasıf Efendi, tipărindu-se cărțile intitulate "Sâmi", "Suphi ve Șakir tarihleri" și "Izzî Tarihi", apoi și-a continuat activitatea, în ciuda unor mici întreruperi. [[Categorie:Diplomați maghiari]] [[Categorie:Otomani]] [[Categorie:Tipografi]] [[Categorie:Traducători maghiari]]
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
de azi, în 1822. Tatăl său, Ismail Ağa era membru în Consiliul Local iar mama sa Ayșe Sümbül era din familia Topuzoğlu l din Loveci. Numele său adevărat este Ahmet, supranumele de Cevdet îi este dat de poetul Süleyman Fehmi Efendi în 1843 pe când se afla la studii la Istanbul. După școala primară din Loveci, Ahmet cu ajutorul bunicului său, Hacı Ali Efendi în 1839 este înscris la Madrasa-ul Fatih. Pe lângă educația clasică de madrasa a mai fost interesat de matematică, astronomie
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
Topuzoğlu l din Loveci. Numele său adevărat este Ahmet, supranumele de Cevdet îi este dat de poetul Süleyman Fehmi Efendi în 1843 pe când se afla la studii la Istanbul. După școala primară din Loveci, Ahmet cu ajutorul bunicului său, Hacı Ali Efendi în 1839 este înscris la Madrasa-ul Fatih. Pe lângă educația clasică de madrasa a mai fost interesat de matematică, astronomie, istorie și geografie. În vacanțe a urmat lecții de limbă persană luate la tekke -ul lui Molla Murad și a reușit
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
la gimnaziu, la Gimnaziul Fatih, și în același timp a luat lecții de limba persană la Moscheea Fatih. În timpul școlii, Akif a fost primul la capitolul limbi. A fost influențat în școală de profesorul de limba turcă, Hersekli Hoca Kadri Efendi, care era caracterizat ca un iubitor al libertății. După gimnaziu mama dorea să aibă o educație clasică și dorea ca Akif să urmeze madrasaul, dar tatăl său dorea ca acesta să meargă la o școală la modă în timpul acela, Liceul
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
sufletului său. În pofida strânsei legături dintre cei doi, nu există vreo dovadă că cel din urmă ar fi fost "murid" șeicului Tagi. În biografia lui Nursi mai sunt menționați alți doi maeștrii Naqshbandi, șeic Fethullah Verkanisi și Seyyid Nur Muhammed Efendi, dar nu există foarte multe informații despre relațiile sale cu aceștia. Nursi afirma despre șeicul Muhammed Kufrevi că i-a oferit lecția finală în cadrul educației sale formale. Un alt șeic Naqshbandia demn de menționat este Fehim Arvasi, succesorul lui Seyyid
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
care crește în preajma sanctuarului. Aceste din urma practici nu sunt in general bine vazute de musulmanii bigoti și de aceea erau aplicate mai mult în taină. Sărbătoarea începea cu procesiunea spre Ierusalim. Oamenii simpli mărșăluiau pe jos, iar cei înstăriți - efendi sau ayan - pe cai, în timp ce soțiile și familiile lor erau de obicei transportate la destinație mai devreme. Petrecerile începeau deja în această etapă, în diversele popasuri, mai ales lângă mormintele unor personaje venerate, cu cântece, dansuri de derviși, adepți ai
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
(n. 1 martie 1847 - d. 31 ianuarie 1914) este unul dintre marii oameni de cultură ai secolului al XIX-lea, fiind un renumit scriitor turc. Este fiul lui Mehmet Șakir Recai Efendi și al lui Rabia Adviye Hanım, ambii membrii ale unor familii de seama. În copilărie a învățat de la tatăl său limba arabă, mai precis dialectul sirian, și limba persană, iar procesul oficial de școlarizare a început la "Bayezit Rușdiye", iar
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
marele rabin al evreilor din oraș. A înființat la Edirne o școală evreiască și a depus eforturi pentru a ajuta obștea, care a suferit mult de pe urma Războaielor Balcanice. După ce în anul 1920 Hahambasi al evreilor din Turcia, rabinul Hâim Nahum Efendi a părăsit Turcia pentru a se stabili în Egipt, rabinul Bejerano s-a mutat la Istanbul, unde a fost ales ca locțiitor (caimacam) al Șef rabinului Turciei, funcție pe care a îndeplinit-o până la sfârșitul vieții. Alegerea să a avut
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
Bizantin. El este plasat după numele persoanei și este folosit, în general, ca formulă de adresare față de învățați și funcționari guvernamentali cu ranguri înalte, cum ar fi "bei" sau "pași". Acesta poate indica, de asemenea, o funcție precisă ca "hekim efendi", medic-șef al sultanului. Forma posesivă "efendim" (stăpâne) este utilizată de servitori, atunci când răspund la telefon, și poate fi un substitut pentru „mă scuzați” în unele situații (de exemplu, atunci când ceri cuiva să repete ceva). În perioada otomană, titlul folosit
Efendi () [Corola-website/Science/336751_a_338080]
-
la telefon, și poate fi un substitut pentru „mă scuzați” în unele situații (de exemplu, atunci când ceri cuiva să repete ceva). În perioada otomană, titlul folosit în mod obișnuit în adresarea către o anumită persoană după cel de "aga" era "efendi". Un astfel de titlu indica un „domn educat”, deci implicit un absolvent al unei școli laice de stat ("rüșdiye"), chiar dacă cel puțin unii, dacă nu chiar cei mai mulți dintre acești efendi, au fost cândva studenți la școlile religioase sau chiar profesori
Efendi () [Corola-website/Science/336751_a_338080]
-
adresarea către o anumită persoană după cel de "aga" era "efendi". Un astfel de titlu indica un „domn educat”, deci implicit un absolvent al unei școli laice de stat ("rüșdiye"), chiar dacă cel puțin unii, dacă nu chiar cei mai mulți dintre acești efendi, au fost cândva studenți la școlile religioase sau chiar profesori la acele școli. Cuvântul otoman افندي "efendi", în turca modernă "efendi", este un împrumut lingvistic al termenului grec medieval "afendēs", ce provine la rândul său din greaca veche "authentēs", ce
Efendi () [Corola-website/Science/336751_a_338080]
-
domn educat”, deci implicit un absolvent al unei școli laice de stat ("rüșdiye"), chiar dacă cel puțin unii, dacă nu chiar cei mai mulți dintre acești efendi, au fost cândva studenți la școlile religioase sau chiar profesori la acele școli. Cuvântul otoman افندي "efendi", în turca modernă "efendi", este un împrumut lingvistic al termenului grec medieval "afendēs", ce provine la rândul său din greaca veche "authentēs", ce înseamnă „maestru” sau „autoritate”. Acest cuvânt a fost utilizat pe scară largă ca un titlu de adresare
Efendi () [Corola-website/Science/336751_a_338080]
-
un absolvent al unei școli laice de stat ("rüșdiye"), chiar dacă cel puțin unii, dacă nu chiar cei mai mulți dintre acești efendi, au fost cândva studenți la școlile religioase sau chiar profesori la acele școli. Cuvântul otoman افندي "efendi", în turca modernă "efendi", este un împrumut lingvistic al termenului grec medieval "afendēs", ce provine la rândul său din greaca veche "authentēs", ce înseamnă „maestru” sau „autoritate”. Acest cuvânt a fost utilizat pe scară largă ca un titlu de adresare pentru nobilii bizantini până prin
Efendi () [Corola-website/Science/336751_a_338080]