1,310 matches
-
foarte bine pe cine reprezentăm aici, sub semnătură. În numele cui veniți dumneavoastră, domnule prim-ministru, cu ideologii dumneavoastră, cu șmecherii dumneavoastră de toate culorile? În numele cui veniți atât de vesel aici? În numele angajartorilor, al mediului de afaceri, al angajaților, al efigiei spânzurate a lui Avram Iancu, în legătură cu care nu vreți să știți nimic și nu dați doi bani ca să nu supărați noul stăpân, care nu mai e Traian Băsescu, ci e Viktor Orban?“, a spus Antonescu. Președintele PNL i-a transmis
Antonescu: Băsescu şi Boc râd întruna ca proştii () [Corola-journal/Journalistic/48922_a_50247]
-
spune că umoarea actualității e pendinte de memoria clipelor de ieri. Fără trecut, prezentul e eliptic de perspectivă. De aceea, cînd intri într-o buclă a timpului ca cea din În căutarea istoriilor uitate, după savoarea gustată în lanțul de efigii nobiliare, revii la suprafață cu o mină senină, încrezătoare într-o perspectivă.
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
Sorin Lavric Dora Petrilă, Orașul bufniței, București, Editura Viața Medicală Românească, 2011, 344 pag. Înainte de a fi un tehnician care tratează boli, medicul e un suferind care resimte căderi, morga impasibilă cu care își întîmpină pacienții fiind doar o efigie dictată de convențiile breslei. Pe dinlăuntru însă, sincopele la care e predispus pot fi mai crîncene decît ale bolnavilor, mai ales atunci cînd decepțiile pe care le gustă îi sunt provocate de eșecuri terapeutice. Iar cînd lucrezi într-o secție
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
Bălcescu - imaginea care i-a însoțit vizionar, obsesiv, anii cei mai vrednici dintr-o exigentă carieră de sculptor -, se instalase un raport interșanjabil, o legitimă potrivire, operînd în rostul adînc al tiparelor ce hotărăsc identitatea. Fără poze romantice, făurarul de efigii fulgurante, demn să ne asalteze pentru totdeauna memoria, părea să nu recuze, în propria lui figură, fraterne metamorfoze, sporindu-i tainic aderența la geniul pe care îl servea și îl asuma cu fervoare. I s-ar fi putut întîmpla și
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
se împiedică, limitativ, în trimiteri la vreun profetic Zarathustra. O solitudine peste livresc, peste detalii ipotetic exotizante - pe creștet o excrescență ca un rest de pschent egipțiac, de coroană figurînd simbolic cele două Regate, exclamația concretă răsărind acolo, în vîrful efigiei, ar veghea, fără non sens, imensitatea nudă a deșertului... * Istoria, ca energie morală, se lipsește de auxiliul convențiilor celebrative, monumentele spre care ne îndreaptă ea, să nu rămînă epigonic confortabile, prea lesnicios legate de lucrurile omenești! Un asemenea legămînt din partea
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
unui simțămînt de inferioritate, care încearcă a se sprijini pe textele, fie și luate în derîdere, ale altora, ale unor „garanți”. Există o grăitoare asociere între negația aruncată asupra lumii și golirea eului de conținut sensibil-moral, precum o sinucidere în efigie (de altminteri, prozatorul a avut la propriu o tentativă de a-și lua viața). Am putea vorbi de o revoltă demonică, „rezultat, după cum însuși M. H. Simionescu mărturisește, al unei gîndiri rău conduse”, coroborate de o postură plebeiană, de țîșnirea
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
epicureice, nu din aerul sever al umanioarelor clasice. Atît cît se poate prevedea, viitorul va aparține unui kitsch generalizat în care a Europa va fi populată cu o masă de dobitoci veseli, hohotind de plăcerea de a putea scuipa pe efigiile strămoșilor. În acel viitor, a vorbi de cultură înaltă și a invoca simțul critic vor fi acte de o deriziune iremediabilă. Dar cum simptomele acestea au apărut deja (e aproape stînjenitor să mai invoci cultura înaltă de tip elitist), nuanța
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
au soldat cu opt răniți, însă niciunul cu gloanțe. De asemenea, pe mai multe străzi din Caracas, portrete ale președintelui Maduro și ale unora dintre funcționarii săi au fost arse, cu trimitere la obiceiul pascal venezuelean constând în arderea de efigii cu Iuda. Anterior, tot în cursul zilei de duminică, sute de opozanți au manifestat în capitală pentru cere, în Duminica Paștelui, 'învierea democrației' și pentru a protesta împotriva președintelui Nicolas Maduro. Cu drapele venezuelene, protestatarii au defilat până la sediul ONU
Ciocniri între forţele de ordine şi manifestanţi la Caracas by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/54400_a_55725]
-
Au „deconstruit” de câteva decenii încoace tot ce putea fi deconstruit, astfel încât nu le-a rămas - într-un suprem masochism - decât să se „deconstruiască” pe sine. E suficient să constați cine sunt vedetele domeniului - eterna bandă de bărboși fascinați de efigia lui Castro - de la Terry Eagleton la Slavoj ŽiŽek - pentru a trage concluziile de rigoare. A urma o facultate umanistă a devenit, în acest moment, o metaforă a gratuității. O gratuitate costisitoare, de vreme ce taxele cresc vertiginos de la an la an, iar
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
românul are mereu datorii către viitor. Când nu are - caz rar! - se plânge de boala izolării. Apoi, nefiind fanfaron, tace mâlc. Misterios. Înalt. Cu cheie. Atunci când are timp din belșug și nu e ocupat cu farafastâcuri metafizice, românul adoră orice efigie, pe care icoană-ntr-un altar s-o pui. Cu precauție, însă. Din păcate (morale!), românul îi cere acesteia simbrie. Dacă face nazuri, nu-i nicio problemă, găsește pe loc altă efigie. Mai disciplinată. Mai umană. Mai înțelegătoare. Mai concesivă
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
e ocupat cu farafastâcuri metafizice, românul adoră orice efigie, pe care icoană-ntr-un altar s-o pui. Cu precauție, însă. Din păcate (morale!), românul îi cere acesteia simbrie. Dacă face nazuri, nu-i nicio problemă, găsește pe loc altă efigie. Mai disciplinată. Mai umană. Mai înțelegătoare. Mai concesivă. Mai devotată. Mai aproape de ceea ce și-a clădit el, în secret și culant, în mintea cea de pe urmă. În general, românul nu cunoaște. Și nu din ignoranță, Doamne ferește! Ci fiindcă, în mod
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
ani de la trecerea în neființă, în urma unui cumplit accident rutier, a criticului și istoricului literar Radu G. Țeposu (n. 19 aprilie 1954 - m. 5 noiembrie 1999). Primăria din satul său natal (Șirnea, jud. Brașov) a dezvelit recent o plăcuță cu efigia în bronz a lui Radu G. Țeposu. Căminul cultural din Șirnea va purta, de asemenea, numele celui dispărut. O evocare a lui Radu G. Țeposu într-un text semnat de Radu Călin Cristea: Trec anii ca nori lungi pe dealurile
La marginea imperiului pierdut by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5111_a_6436]
-
Bușulenga devine cordială cu măsură și distinsă cu premeditare. Unul din cazurile de însuflețire portretistică îi este inspirat de ființa lui Călinescu, unul din cele mai reușite din carte: "Vizual, primeai întîi imaginea: un cap leonin cu un profil de efigie domina un trup de o înălțime mijlocie, ținut foarte drept, stăpînit de o putere difuză. Ochii lui se mișcau cu repeziciune uluitoare, semn al unei neîntîlnite rapidități de percepție. Nimic nu scăpa privirii lui vulturești, nici o mișcare exterioară, nici o mișcare
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
de scandarea latină. Ciudatul flux al vocii lui Călinescu exprima precipitatele mișcări ale vieții sale interioare, afective și intelectuale, neîntrerupta dinamică a unui suflet puternic, bogat și generos ." (p. 155) Dar în genere, autoarea nu vede fizionomii și caractere, ci efigii, esențe și concepte. N-o preocupă unicitatea personajului, adică excesele, accidentele, ticurile sau infirmitățile lui, ci trăsăturile exemplare care îi alcătuiesc profilul, de unde și senzația că toate portretele seamănă între ele, într-atît de emblematice sunt prin excelența lor. Zoe Dumitrescu-Bușulenga
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
simbolică a politicienilor pentru ridicolul monumental pe care prezența lor îl aduce în lume. În privința aceasta, cartea de față are o îndreptățire pe care cea dintîi n-o avea, și anume dă posibilitatea publicului să se răzbune pe conducători crăpîndu-le efigia sub rafale de rîsete. E chiar efectul pe care îl are volumul de față. Și totuși, mai există un efect secundar mult mai perfid: rîzînd pe seama unui om ajungi să-l accepți, împăcîndu-te cu defectele lui și resemnîndu-te cu viciile
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
pustie (ferice vis!) și n-aș avea voie să iau cu mine nici un film, aș lua Vîrstele peliculei scrise de Tudor Caranfil...” (Ioan-Pavel Azap) „Secvențele Vîrstelor lui Tudor Caranfil tind să fixeze, în liniile nemișcătoare, dar pline de semnificație ale efigiei, conturul unei lumi.” (Ioana Malin)
Istoria cinematografiei în capodopere. Vîrstele peliculei. Vol. V () [Corola-journal/Journalistic/67246_a_68571]
-
al muzicii înseși, cea care șterge barierele dintre oameni, îi adună pe tineri în jurul marilor idei ale umanității. în aceste zile în care lumea internațională sărbătorește împlinirea a două decenii de la căderea Zidului Berlinului, personalitatea lui Menuhin devine o veritabilă efigie, un semn cardinal pe drumul apropierii, al înțelegerii dintre oameni. Astfel, cu ani în urmă, la îndemnul lui Menuhin însuși, a luat naștere Orchestra de Tineret a C.E.I., Uniunea Central Europeană. Inițiativa îi aparține dirijorului sloven Igor Coretti-Kuret, un muzician
Momentele muzicale ale lunii noiembrie by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6741_a_8066]
-
a introduce interlocutorul într-un univers dens și foarte bine cartografiat, în vreme ce, pe de altă parte, este speriat de propria lui tentație de a fabula. Din această pricină, el duce imaginea către un fel de purism plastic, aproape de semn, de efigie, iar din conflictul celor două personaje se naște un al treilea, care este simultan o sursă de plasticitate pură și un izvor epic inepuizabil. Însă această fabulație se consumă, de fapt, în jurul lucrărilor, și nu în interiorul lor. Contur și Determinare
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
ceea ce alcătuiește "o largă frescă rurală"24). În câteva pagini, Iorga fixează locul lui Creangă în "biruința" Junimii, deși nu poate trece cu vederea amenințarea de a "se pierde între povestași". Reținem ambiția exegetului de a stabili, din câteva trăsături, efigia unei personalități (și-a exersat această predilecție în Oameni cari au fost, adevărată colecție de medalioane), imaginea unei vieți, a unei cariere, a unei împliniri creatoare, cum numim astăzi efortul de "scanare" a liniilor definitorii - ceea ce ar însemna cu totul
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
trecerea timpului le-a netezit gradul de noutate și neconformism, acoperindu-le cu patina obișnuinței. Citite cu un ochi contemporan, paginile de față par o recapitulare a unui episod cultural care a devenit atît de cunoscut încît, semănînd cu o efigie muzeală, a dobîndit ceva subînțeles. În fond, episodul Rohiei este un bun de patrimoniu cultural, care, în ciuda, trecerii timpului, nu dă naștere acelei sațietăți cu care întîmpinăm, de obicei, notorietățile cotropitoare. E una din cele mai stranii impresii pe care
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
supraviețuitori și de la victimele recente, din decembrie '89, la răniți și la urmași, ca să nu mai punem la socoteală și scadențele timpurilor istorice, s-au întrecut cu toții, direct sau prin legatari mai mult sau mai puțin îndreptățiți, să-și fixeze efigia într-un monument public. Mai puternic decît grija pentru ziua de mîine sau decît îngrijorarea pentru cea de azi s-a manifestat, prin nu se știe ce complicată alchimie sufletească, morală ori, poate, numai propagandistică și narcisiacă, preocuparea fierbinte pentru
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
în prezent de poet. Chiar metaforă preferată de Dan Sociu că titlu pentru selecția românească - „țară mlaștină” - ascunde o dezamăgire dureroasă a scriitorului care nu-și mai recunoaște propria cultură. „}ara” (Irlanda) sucomba gradual. Spiritul ei genuin se descompune precum efigiile roase de timp, de pe vechile monede. Caracterul (tradițional) irlandez a ajuns o poveste, daca nu, pur și simplu, o utopie. Bătrînele cronici ale presupuselor vitejii medievale s-au erodat, de-a lungul derulării unei istorii nespectaculoase, ajungînd indistincte. Poetul nu
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
în 1979, fotografiile făcute în pereche sînt izbitoare sub unghi fizionomic: Mihail, fosta vedetă a tineretului liberal, arată stins și dezabuzat, covîrșit de tristețea și de amărăciunea neputinței de a fi schimbat ceva în țară. Chipul îi aduce cu o efigie deprimată, încremenită sub crusta unei îngîndurări opace și întunecate. În aceeași fotografie Nicolae arată tonic și vulturesc, cu o ascuțime a mimicii și cu o fermitate a privirii care contrastează dureros cu moliciunea vlăguită, aproape senilă, a fratelui. Unul doborît
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
leagă amintirea unei proscrieri și dorința unei apostazii. Iar apostazia sună astfel: memoria ostracizaților din categoria lui Paulescu - a căror imagine trebuie ștearsă de cei care întrețin actualul panoptic ideologic, adică de cei care ne monitorizează presa, premiile, statuile și efigiile de pe monezi -memoria acestor ostracizați trebuie întreținută din spirit de frondă, din voință de recunoaștere a valorii și din nevoia de a ne opune măsluirii sistematice a istoriei. În fața opticii răzbunătoare a celor care plătesc polițe și împart indulgențe pe
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
măreția spiritului și lasă deoparte efectul constrîngător al puterii. Și cum democrația e un joc la aparențelor în spatele cărora se ascund niște spirite viclene, cu timpul aparențele se risipesc și iese la iveală viclenia, moment în care ostracizații își recapătă efigia cuvenită. Cu alte cuvinte, în memoria unei comunități nu supraviețuiesc decît acei nebuni frumoși care, spunînd adevărul, îndură o popreală sau un boicot din partea puterii. Boicotul va trece, dar memoria nebunilor nu. Întorcîndu-ne la Paulescu, sînt două însușiri care frapează
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]