604 matches
-
a fost donată în 1996 Muzeului Satului București; anual delegații din localitate participă la hramul acestei troițe ce se organizeaza la Muzeul Satului. Prima școală apare menționată la 1836 în Pietrari de Jos, fiind atestată documentar într-un document al Eforiei Școalelor care este de fapt un tabel cu școlile din județ la anul 1836, descoperit de Ion Soare, fostul director al filialei Vâlcea a Arhivelor Statului, tabel în care este menționată și școală din Pietrari; în 1842 Dumitru Maharia, în
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
când primește actuala denumire. Momentul exact al înființării localității nu este cunoscut cu exactitate, dar cel mai probabil este vorba de anul 1858. Atestarea oficială a satului este legată de apariția în zona teritoriului comunei a unei noi moșii a Eforiei Spitalelor Civile, care era situată în prelungirea moșiei Filiu. Primul arendaș al noii moșii este Ioan Avram (variante Ioana Avram, Ióna Avram), care întemeiază satul clăcașilor noii moșii la vre-o 10 kilometri nord-est de Filiu, pe drumul mare al
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
sat Vintilești, în partea de est a satului Bordei Verde. Satul a fost creat pentru stabilirea locuitorilor din zona montană a județelor Prahova și județul Buzău, care au fost împroprietăriți cu loturi de teren, în urma exproprierii moșiei Bordei Verde, aparținând Eforiei Spitalelor Civile Satul Vintilești a început să se populeze efectiv abia după 1930, când locuitorii împroprietăriți încep să renunțe treptat la naveta sezonieră către localitățile lor de origine și să se stabilească definitiv aici. Primul locuitor care a decis să
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
reprezintă incendiul din 1808 care distruge aproape complet biserica și chiliile, o perioadă de timp viața monahală fiind întreruptă. Abia în 1835 noul stareț Irimah pune să se refacă clădirile și pictura murală. În perioada 1864-1949 biserica este administrată de către Eforia Spitalelor Civile din București care în 1885 finanțează construirea iconostasului din lemn de stejar; un an mai târziu fiind pictate în ulei și icoanele de lemn. Tot instituția ce patronează schitul în cooperare cu Direcția Monumentelor refac între anii 1923-1925
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
pe strada Lascăr Catargiu nr. 38/43, a fost construit în perioada 1898-1900, suferind ulterior o serie de modificări și reparații. Casa a rămas în posesia urmașilor lui Eugeniu Stătescu până în anul 1918 când a fost donată Cecilia Petrescu Stătescu Eforiei Spitalelor Civile pentru nou înființatul „Azilul Stătescu-Petrescu”. În prezent clădirea adăpostește secția de pneumologie a Spitalului T.B.C. din localitate. Vila Stătescu a fost declarată monument istoric, fiind inclusă pe Lista monumentelor istorice din anii 2004 și 2010, ca monument arhitectonic
Eugeniu Stătescu () [Corola-website/Science/306198_a_307527]
-
cursul de "Statistică generală a Europei". Între 1858 și 1860 Papiu este institutor al copiilor moșierului Panaiot Balș, pe care îi însoțește la studii în Berlin. După o scurtă perioadă când a fost jurisconsult al Moldovei, Papiu devine membru al Eforiei Școlilor din București. În 1862 el va fi numit procuror de secție la Curtea de Casație din București. Papiu-Ilarian a fost primul român transilvănean care a intrat într-un guvern de la București: între octombrie 1863 și ianuarie 1864 a fost
Alexandru Papiu-Ilarian () [Corola-website/Science/303096_a_304425]
-
fiu, familia Bălăceanu mai avea încă cinci fiice: Maria, Zoe, Frosa și Sultană. Părintele său legitim, Constantin Bălăceanu, a fost mare hatman și membru al Divanului judecătoresc (1836), mare vornic ajuns Ministrul Cultelor și Instrucțiunii (Publice) în 1838, președinte al Eforiei Spitalelor Civile în 1840 și Ministru al Justiției în 1856, fiind apreciat în epoca că o adevarată nulitate, ceea ce nu la împiedicat însă să aspire chiar la domnie în anii care au premers Unirii. Instrucția începută în țară, sub îndrumarea
Ion Bălăceanu () [Corola-website/Science/306197_a_307526]
-
în 1913, mocanii -în special cei mărgineni- au colonizat unele teritorii ale acestei provincii disputate deja cu multe decenii în prealabil. Mocanii din Tilișca sibiana au înființat localiatea Aidemir , aflată doar la 7 km. de Silistra deja prin 1860-1870. Aici, Eforia Școalelor românești a finanțat școli pentru copiii românilor mocani locali, în condițiile în care acest teritoriu era administrat de Bulgaria, ea însăși sub suzeranitatea otomană. Aceste școli se aflau sub aceeași tutelă ca acele destinate aromânilor din Grecia si Macedonia
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
a stabilit în sat, dedicându-se până la sfârșitul vieții în 1879, luptei pentru apărarea drepturilor foștilor grăniceri, contribuind direct la înființarea cunoscutelor "Școli grănicerești" susținute din fondurile fostului regiment orlățean. Ani de-a rândul a îndeplinit funcția de președinte al Eforiei școlare precum și cea de curator-primar al bisericii. Dionisie Drăgoiu a fost căsătorit cu Maria Paul, fiică de ofițer al regimentului, fără a avea urmași direcți. A înfiat însă o nepoată din partea soției, pe nume Tereza, care a devenit soția învățătorului
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Lazăr din Sibiu și a îndeplinit diferite funcții administrative la Sibiu, ca notar în Porcești și mai apoi cea de "oficial regesc de poștă" la Cluj. În perioada anilor 1879 - 1896, cu mici întreruperi a îndeplinit funcția de președinte al Eforiei școlare locale, militând pentru progresul școlii dar și pentru ridicarea actualei biserici. La moartea sa, a lăsat o parte din averea sa pe seama înființării unei biblioteci poporale în Racovița iar o alta, pe seama acordării de burse elevilor racoviceni dornici a
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
sfârșitul lunii aprilie, în urma rezultatelor obținute de elevi la examenul de sfârșit de an școlar, învățătorul Preda Barbu , de la școala Băești, a primit, pe lângă mulțumirile sătenilor, un inel de argint și o rublă , în dar, din partea lui Barbu Pârâianu, proprietar. Eforia școlilor - cu aprobarea Secretariatului statului - publică o notă în Buletinul Oficial și îi cere institutorului superior să mulțumească aceluiași învățător, din partea sa, ” pentru împlinirea datoriei”. (Nicolae Andrei, Gheorghe Pârnuță - Istoria învățământului din Oltenia, vol. II,Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
sunt din neam preoțesc - veniți din Vălenii de Munte. Tatăl lui era negustor de pește, iar mama lui era o femeie înțeleaptă - de la ea vocația de preot - A mai avut un frate-Constantin - negustor (devine în cele din urmă președinte al Eforiei școlare și fondator al gimnaziului). Pe lângă Constantin mai avea și doua surori - Elena și Maria. Maria Popazu a fost mama lui Titu Maiorescu. Primele mențiuni despre Ioan Popazu îl plasează pe Ioan Popazu la școlița cu 3 clase de la Sfântul
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
pe care le-a avut în Viena. Pentru serviciile aduse cauzei românești, pentru înfințarea gimnaziului și pentru funcția sa de deputat primește gratis să locuiască casa Bisericii - CasaZugravului - încetând astfel să fie plătit de Biserică. În mai 1858 Șaguna scrie Eforiei Școlare și cere doi profesori care să inventarieze cărțile din biblioteca Primei Școli Românești, dar și un bibliotecar care să împrumute și să vândă cărți pentru prețul potrivit. Cel care reorganizează biblioteca este Ioan Barac care își termină treaba în
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
Reforma cea mai importantă a fost realizată de Alexandru Mavrocordat care, prin hrisovul de la 1 august 1785, modifică statutul Casei Sfântul Spiridon, statul care va rămâne în vigoare până în 1864. În acest an autoritatea asupra bugetului Epitropiei, dar și al Eforiei Spitalelor Civile, a fost transferată la Camera Deputaților, Epitropia trebuind să aplice aceleași reguli de administrare ca și instituțiile publice și fiind supusă controlului Curții de Conturi. În 1893 "Legea pentru modificarea legii sanitare aduce precizări", în "Capitolul XII, Despre
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
Camera Deputaților, Epitropia trebuind să aplice aceleași reguli de administrare ca și instituțiile publice și fiind supusă controlului Curții de Conturi. În 1893 "Legea pentru modificarea legii sanitare aduce precizări", în "Capitolul XII, Despre administrațiunile centrale de spitale. A. Așezămintele eforiei spitalelor civile din București și ale casei spitalelor S‑tu Spiridon din Iași", aduce precizări privind organizarea Eforiei, a modului de administrare a proprietăților, a modalităților de administrare a spitalelor și de recrutare a medicilor, farmaciștilor, moașelor și infirmierelor. Epitropia
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
Curții de Conturi. În 1893 "Legea pentru modificarea legii sanitare aduce precizări", în "Capitolul XII, Despre administrațiunile centrale de spitale. A. Așezămintele eforiei spitalelor civile din București și ale casei spitalelor S‑tu Spiridon din Iași", aduce precizări privind organizarea Eforiei, a modului de administrare a proprietăților, a modalităților de administrare a spitalelor și de recrutare a medicilor, farmaciștilor, moașelor și infirmierelor. Epitropia Casei Sfântul Spiridon a funcționat până în anul 1948, când, în urma reformei sistemului sanitar realizată de guvernul comunist, spitalele
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
1973-1977 - scenograf la Teatrul de păpuși Albă Iulia Din 1999 - Lector la Facultatea de Arte Vizuale Oradea. Doctorand al Universității de Vest Timișoara, Facultatea de Arte Vizuale Membru al filialelor UAP din România, Arad și Oradea Expoziții personale: 1990 - Galeria EFORIE București 1992 - Complexul expozițional al UAP Cluj-Napoca (sală BUZUNAR) 1993 - 1994 - Artă monumentala, Albă Iulia SALĂ UNIRII (28 de portrete împreună cu pictorul H. Cucerzan) 1995 - 1999 - Iconostas (52 de icoane Biserică din Veză, Blaj) 1996 - Galeria națională Delta Arad 1997
Aurel Dumitru () [Corola-website/Science/315696_a_317025]
-
prin eforturile lui Gheorghe Asachi, a fost prima instituție de învățământ superior modernă din Moldova. La 16 septembrie 1834 Sfatul administrativ al Moldovei aproba propunerea Epitropiei Școalelor de a cumpăra casele răposatului spătar Petrache Cazimir, case situate lângă Biserica Talpalari. Eforia Școalelor din Iași i-a încredințat lui Johann Freywald, arhitect austriac instalat în Moldova, amenajarea caselor Cazimir. Spațiul devenind repede insuficient, Academia a achiziționat în 1837 casele serdarului Anastasie Voinescu de peste drum, ocupate de Hotelul Petersburg, în care a instalat
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
cler, fie din [[boier]]i sau [[negustor]]i sau din orice altă clasă (Ibidem, 21). Nu știm cum și nici cât a funcționat această școală, dar se știe că în [[1838]], când se pun bazele învățământului public în [[Țara Românească]] ("Eforia Școalelor" prin adresa nr. 109/[[4 februarie]] [[1838]] mulțumea "Vorniciei din Lăuntru'(0 Ministerului de Interne), pentru măsurile luate în vederea deschiderii școlilor sătești - , era învățător Ilie Negoiță (funcționa și în [[1845]]), pentru Urlați și Valea Nucetului, Șerban Stan, pentru Valea
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
în ziarele austriece articole despre români și redactează memorii în legătură cu problema românească. Revenit în țară după Unire, a îndeplinit funcțiile de președinte al "Obșteștii Epitropii", de director al "Comisiei Centrale a Principatelor Unite", profesor la Colegiul „Sfântul Sava”, director al "Eforiei Instrucțiunii Publice" și profesor la "Școala Superioară de Litere" din București. Între 1846 și 1848 Titu Maiorescu este elev al școlii primare din Craiova. În zilele revoluției, Ioan Maiorescu plecând în misiune la Frankfurt am Main, Maria Maiorescu cu copiii
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
unei confiscări ilegale de terenuri ale familiei Rațiu, petrecută pe timpul lui Gheorghe Rákóczi al II-lea la Noșlac, județul Alba, în secolul al XVII-lea. Cu despăgubirea obținută pentru confiscarea pământurilor de la Noșlac, în anul 1866, Basiliu Rațiu a întemeiat Eforia Fondului Cultural, pe care a înzestrat-o cu proprietăți imobiliare în centrul orașului Turda, care există și azi. A fondat prima Școala confesională românească greco-catolică din Turda Veche, edificată în 1874. Eforia, a permis consiliului parohial al Bisericii Rățeștilor să
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
Noșlac, în anul 1866, Basiliu Rațiu a întemeiat Eforia Fondului Cultural, pe care a înzestrat-o cu proprietăți imobiliare în centrul orașului Turda, care există și azi. A fondat prima Școala confesională românească greco-catolică din Turda Veche, edificată în 1874. Eforia, a permis consiliului parohial al Bisericii Rățeștilor să realizeze lucrări importante la biserică, precum și înființarea unui fond pentru acordarea de burse și stipendii tinerilor români pentru a studia în diferite școli din Transilvania și din Imperiu, care după întoarcerea acasă
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
biserică, precum și înființarea unui fond pentru acordarea de burse și stipendii tinerilor români pentru a studia în diferite școli din Transilvania și din Imperiu, care după întoarcerea acasă au contribuit la luminarea poporului român. Autorul statutelor și primul președinte al Eforiei a fost memorandistul Dr. Ioan Rațiu, nepot de frate al lui Basiliu. Basiliu Rațiu, după modelul demn de urmat al vlădicilor ardeleni de pie memorie, care după unirea cu Roma au ajuns la o poziție socială și o situație materială
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
pie memorie, care după unirea cu Roma au ajuns la o poziție socială și o situație materială mai bună, a decis să redea poporului din care s-a ridicat toată agoniseala lungii sale vieți, pe care a lăsat-o bisericii, Eforiei și școlii din Turda. La 12 decembrie 2010 au avut loc la Blaj evenimente comemorative prilejuite de împlinirea a 140 de ani de la decesul marelui prelat. După celebrarea Sfintei Liturghii în Catedrala Mitropolitană a fost oficiat un parastas de pomenire
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
construită de Gheorghe Boldescu la 1812 și una în Seciu, construită de localnici în 1801. Locuitorii comunei se ocupau cu agricultura și creșterea vitelor, fiind în mare parte moșneni sau țărani împroprietăriți la 1864 pe moșiile Boldești, Lipănești și a Eforiei Spitalelor Civile. Se cultiva grâu și porumb, iar în zonele mai înalte de pe dealul Seciu se aflau, ca și astăzi, livezi de pruni și podgorii de viță de vie. Școala la care învățau copiii din comună se afla în cătunul
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]