109,106 matches
-
pun lucrurile într-o ecuație etică radicală și sugestivă „- Bravo, nene Anghelache!... - Da! mai bine moartea decât dezonoarea!” după ce, mai înainte, unul „înfierase cu toată asprimea fapta” dezertorului în America. După părerea mea, Anghelache este un delapidator potențial, măcinat în egală măsură de chemarea irepresibilă spre comiterea fraudei și de dorința chinuitoare de a nu-și pierde, făptuind-o, reputația de funcționar „corect” și „cinstit” - echivalentul terestru al simbolicei onoare de castă. În atari condiții, invocarea ca certitudini de către camarazii inocenți
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
căruia Ion Vartic recurge la interpretarea criptonimică îl constituie “euforionicul” Luki Caragiale. Aici “ereditatea își spune cuvîntul: spiritul mimetic patern se transferă din teatrul jucat și scris în poezia fiului” - o poezie de “mim desăvîrșit” (Barbu Cioculescu), care etalează, cu egală detașare și adaptabilitate histrionică, maniere lirice diferite. Pentru comparatistul prin excelență Ion Vartic, nu numai operele scriitorilor, ci chiar viețile lor par construite în așa fel încît să pună în evidență adevărate rezonanțe destinale. Apropierea insolită pe care criticul o
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
și profund neconvingător: „cei care sunt împotriva experimentelor pe animale, din tot felul de considerente, nu știu ce, încât ajung să fie o piedică-n calea științei” (CORV 74). Ca în cazul oricăror clișee, există tendințe individuale: nu toți le folosim în egală măsură, nu toți avem aceleași automatisme. Oricum, cred că nu știu ce trece mai ușor neobservat tocmai prin perfecta lui absență de „sens propriu”: supărătoare și comice sînt mai ales clișeele care par să spună ceva (introducerea unei consecințe, a unei explicații
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
la o toamnă incendiară. Pe acest fond, încercarea șefului peremist de a întoarce pe dos rubașca murdară, de a înlocui aura de martir naționalist cu yarmulke-le evreiesc, e de-a dreptul comică. După cum se vede, efectul internațional al „convertirii” e egal cu zero, iar creșterea în stima alegătorilor - insignifiantă. În aceste condiții, a te da filosemit după ce o viață întreagă (mă refer și la perioada comunistă, aflată sub semnul articolului „Idealuri” și al versului „Rose-n echimoze”, de care observ că
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
de bună calitate, ci și emoționante rememorări. De-a lungul audiției mi s-au derulat mental nenumărate ocazii când am avut privilegiul să-i admir pe acești muzicieni și să le mulțumesc (adeseori, tot numai mental) pentru senzația de libertate (egală, pe atunci, cu fericirea) dăruită celor ce știau să-i asculte. Poate că, dincolo de substanța muzicii în sine, asemenea conexiuni între artă și umanitate fac din jazz un ingredient esențial al supraviețuirii noastre. Epilogul acestei săptămâni de neuitat a purtat
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
Rău; se complăcea în contradicții și paradoxuri; disprețuia ca un sihastru onorurile... Amândoi sunt ca doi poli între care se mișcă și propria mea reflecție despre om, despre destinul lui. Oare a reieșit din toate acestea că amândoi îmi sunt egal de apropiați? Nu știu dacă aș putea să răspund afirmativ la o asemenea întrebare. Este poate o chestiune de vârstă, dar mai convingătoare îmi pare viziunea cioraniană - lucidă și pesimistă, dar insuflându-ți, totodată, o forță plină de vioiciune (paradox
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
micuțul Plătică răspunde în cel mai pur stil propagandistic al extremismului național-comunist: “Noi românii ne tragem chiar din primele zile, chiar din primele clipe de cînd s-a înființat globul pămîntesc și celelalte planete.” (p. 120) Formulată într-un agramatism egal doar cu imbecilitatea dascălilor-metodiști care l-au dictat elevilor, ideea cosmogoniei naționaliste (în care românii se nasc odată cu sorii și planeții), ca și cea a genezei politice a globului pămîntesc (la fel de ușor “înființat” ca o organizație de Partid), par scoase
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
de sarcina pioneratului, dar și eliberat de sub tirania nenumăratelor prejudecăți. Astfel, cel puțin trei tendințe estetice, care sunt, în același timp, tot atîtea modalități de a gîndi forma plastică, îi stau la îndemînă fără a lăsa vreo clipă senzația că egala lor forță de seducție ar putea fi interpretată ca o indecizie în ceea ce privește exprimarea unei atitudini perfect individualizate. Estetica Art nouveau, cu traseele ei muzicale și fluide, ascetismul giacomettian, acela în care materia se surpă asemenea cărnii intrate în putrefacție, și
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
aceeași exuberanță lexicală și îmbinarea perfectă între inteligență și fantezia debordantă, puțin mai strunită datorită formei fixe restrictive a genului, deși, tehnic vorbind, sonetele nu sunt deloc ortodoxe. Retorica este, cum o știm, sincopată, dar muzicală; cumulativă, aluvionară și, în egală măsură, cursiv-prozaică. Frapează încă instrumentarul eterogen, simultaneitatea registrelor și tentativa de a turna în forma sonetului poemele unui lexic eteroclit plin de elementele civilizației tehniciste, industriale, de consum, precum și tonul ironico-parodic, sarcastic uneori. Semn că rezistența noastră în fața reprezentării unui
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
dar și pe cântăreții Cristina Sandu (Eleva), Ion Dimieru (Profesorul), Georgiana Mototolea (Servitoarea, rol vorbit) la o montare plină de imaginație și de umor al gesturilor, al mimicii, până în cele mai mici detalii. Un atu și un factor intimidant în egală măsură, teatrul lui Ionescu a fost modelat muzical de Șerban Marcu printr-o maximă eficiență a selectării unor fragmente din piesă, valorificate mai mult în recitativ și comentariu instrumental expresiv și bine realizat. Aspecte polistilistice (citarea cu semnificație bine argumentată
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
cu toată lumea”, chiar în rubrica pe care mult timp a deținut-o la România literară. Era astfel de așteptat ca același spirit revoltat să domine și convorbirile ei cu criticul Daniel Cristea-Enache, al căror titlu, Recursul la memorie, trimite în egală măsură, spune scriitoarea, la cartezianul Discurs despre metodă și la romanul lui Carpentier, Recurs la metodă (și el, trimitere la Discurs). Într-un alt volum de convorbiri, editat cu 30 de ani în urmă, între poetul Florin Mugur și prozatorul
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
și adeziunii pentru a pătrunde dincolo de platoșa unei simțiri atît de reticente cu lumea precum cea a acestei poete. Indiscutabil totuși, cei doi parteneri de dialog împărtășesc aceleași poziții și aproape mereu văd lumea din același punct: îi resping cu egală virulență pe „detractorii” lui Eminescu (din celebrul număr al Dilemei) și climatul „(sub)cultural” actual, lipsit de adevăratele valori, cred în autonomia esteticului și-n kantiana lege morală din fiecare. Credința în principiul moral e ceea ce o animă de altminteri
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
Pavel s-au structurat în așa fel încît discursul lor literar dobîndește o ordine aproape geometrică. Observînd un fenomen artistic de o extremă versatilitate, a cărui funcție s-a schimbat radical în raport cu evoluțiile istorice și cu interesele ideologice, mișcîndu-se cu egală dezinvoltură pe axa Răsărit-Apus și Nord-Sud, Amelia Pavel a reușit, în pofida circumstanțelor ostile și a presiunilor de tot felul, să-și păstreze întreagă o anumită curiozitate ingenuă și o poftă a privirii și a discursului mereu proaspătă. Fie că scria
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
mai palidă prejudecată. Privind lucrurile ca un profesionist cu un îndelungat exercițiu și cu o solidă formație intelectuală, ea nu a căzut niciodată, așa cum ni se întîmplă multora, de nenumărate ori, în ierarhizări dogmatice și în exclusivisme grăbite. Deschisă în egală măsură către arta de tip tradițional și către experiment, către gîndirea de tip academic și către aventura limbajelor și a mijloacelor, ea a știut permanent să-și dozeze observațiile în așa fel încît fiecare artist și fiecare tendință să-și
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
un ultim, grav motiv de îngrijorare, posibilitatea anulării totale a autorității lor și căderea în sclavia femeilor, care cer noi și noi drepturi: „Credeți că până la urmă nu vor reuși să vi le smulgă pe toate și chiar să fie egale cu bărbații? Îndată ce vor începe să fie egale cu noi, vor fi și mai presus decât noi”. Prima parte a profeției s-a împlinit, restul va fi privilegiul viitorului. Vorba lui Topîrceanu: „Așteptăm, cu inima strânsă, evenimentele”. Mai abil, Valerius
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
totale a autorității lor și căderea în sclavia femeilor, care cer noi și noi drepturi: „Credeți că până la urmă nu vor reuși să vi le smulgă pe toate și chiar să fie egale cu bărbații? Îndată ce vor începe să fie egale cu noi, vor fi și mai presus decât noi”. Prima parte a profeției s-a împlinit, restul va fi privilegiul viitorului. Vorba lui Topîrceanu: „Așteptăm, cu inima strânsă, evenimentele”. Mai abil, Valerius Potitus, tribunul plebei, în opoziție cu antevorbitorul, alege
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
a unor funcționari de a semăna confuzie, de a crea tensiuni, de a mânji persoane și de a surpa reputații cu unicul scop de-a mai palma o finanțare. Pentru ei, un Vadim e vital precum aerul. Mi-e perfect egal dacă d-nii Katz-Florian au să mă răstignească în post-it-urile din birourile lor (à propos, unde-or fi acele birouri: în nici unul din documentele pe care le-am parcurs nu e menționată vreo adresă: doar numere de fax și email — nici măcar
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
N. Iorga, S. Mehedinți, Grigore Moisil. Ca atâția mari universitari (Blaga și chiar Călinescu) a fost dat afară din învățământ de regimul comunist, foarte alergic la ceea ce reprezenta valoare. Ar fi fost de amintit că Nicolae Ciorănescu a avut, în egală măsură, deschidere spre poezie și viață literară, fiind prieten cu Ion Barbu și Alexandru Rosetti. „Cei trei stâlpi de la «Nestor»”, li se spunea. În continuare, ne sunt prezentați Ioan I. Ciorănescu (Neluș), poet, mort foarte tânăr, care a lăsat remarcabile
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
pe o singură idee, o singură preocupare, un singur țel major, rupte de toate conexiunile existente și, nu mai puțin, de toate considerentele care guvernează o morală umanistă. Prea multă vreme ne-am legănat cu iluzia că fundamentul religios este egal exclusiv cu cel islamic. Toți fanaticii sînt prin definiție niște exaltați malefici, niște exagerați monstruoși care nu cunosc sau, mai bine zis, nu acceptă decît un unic adevăr hipertrofiat - al lor înșile. În Israel, asasini ca Baruch Goldstein și Igal
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
cu ochii pe noi, în anii agitați ai tinereții poetului nostru, “noi” eram cei cu ochii deschiși mari către acea Europă și chiar simțeam, până la cote patetice, nevoia de a fi priviți și luați în seamă de ea, ca parteneri egali. Or, întreaga mișcare de avangardă e mobilizată de aceste solicitări, obligată la recuperări rapide și la realizarea - în absența unei evoluții “organice” - a unei “sinteze moderne”, a unui “integralism” care să aducă la zi, în fațetele ei multiple și cu
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
anonim care nu interesează riguros pe nimeni e un bruiaj sonor inutil. Îmi place să cred totuși că o lansare e ca sticla de șampanie spartă de vas înainte de primul drum pe apă. Cărțile trebuie să aibă șanse de pornire egale și merită, toate, măcar o cupă de șampanie sonoră. Un alt punct spinos și frecvent pus în discuție este prețul cărților. Există părerea bizară că o carte trebuie să fie dată aproape gratuit. Gheorghe Crăciun pomenea într-un articol că
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
1966 erau înregistrate ca forme standard atît sie, cît și sieși (șie și șieși fiind considerate învechite). Între gramatici apar deci diferențe notabile în aprecierea și recomandarea formelor; nu altfel stau lucrurile în dicționare. În DEX sînt incluse, ca forme egal îndreptățite, șie și sieși (nu însă sie). E drept că puțini se gîndesc să caute într-un dicționar explicativ asemenea forme; un instrument de verificare gramaticală, ca DOOM, cuprinde în schimb pe sie și pe sieși (nu și pe șie
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
petele creionului chimic/ au stricat înțelesul/ scurgerii vremii.// Îngerul de gips, adus de la tîrg,/ păzește deasupra/ acestui mormînt” (Într-un sertar). Strategic situat pe confiniile dintre natură și cultură, poetul extrage din amîndouă esența „melancoliilor” sale „inocente”. Structurale și în egală măsură sîrguincios exersate pe claviatura liricii: „Melancolia se învață în fiecare zi/ dacă nu te-ai născut cu fluturele acesta pe degete/ ascultă zornăitul alunelor/ și recită oda transhumanței/ sau exersează vesel în vis aria vînzătorului de păsări/ dar nu
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
cartilagiile fine ale gurii unui biet pește mi s-a părut întotdeauna un spectacol al violenței absolute, o cruzime născută din impulsuri de torționar. Probabil că unii domni pătrunși de filozofia adâncă a datului cu undița ar vorbi de "lupta" egală dintre omul cu mulinetă și animalul acvatic ce are de partea lui imensitatea oceanului. Să fim serioși. Dacă urmărești pregătirea locului de dat cu undița, demnă de răceala unui asasin în serie, dacă vezi câtă premeditare și cât efort de
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
mulinetă și animalul acvatic ce are de partea lui imensitatea oceanului. Să fim serioși. Dacă urmărești pregătirea locului de dat cu undița, demnă de răceala unui asasin în serie, dacă vezi câtă premeditare și cât efort de a anula "șansele egale" ale peștelui, o să-ți treacă pofta să mai vorbești de "democrația naturii". Chiar practicat cu undițe "Shakespeare", pescuitul îmi pare tot o formă de maximă cruzime a ființei umane. Poate din toate aceste motive nu sunt nici pe departe un
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]