4,125 matches
-
însă, situată la altitudinea de peste 106 km, compoziția procentuală a aerului se modifică: bioxidul de carbon și vaporii de apă dispar, azotul și oxigenul disociază, rezultând gazele atomice respective, N și O; de asemenea, apar ionii O + și O2+, precum și electronii liberi. În consecință, masa molară a aerului se micșorează cu înălțimea. Pe baza aceluiași criteriu, atmosfera este împărțită în ozonosferă (20-55 km) și ionosferă; acesta din urmă include câteva straturi, cu concentrații crescute de ioni: stratul D 10 Fig. 2
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
forma unei emisii radiative-luminozitatea nocturnă. Aceste recombinări dau naștere liniilor spectrale localizate la 0.630-0.636 m (culoare roșie) și 0.5577 m (verde), pentru altitudini de 300 și respectiv 90 km față de nivelul mării. De asemenea, în urma ciocnirilor cu electronii de proveniență solară, atomii de O pot fi excitați, producând prin dezexcitare emisii radiative vizibile în spectrul aurorelor polare la altitudini de peste 100 km, sau chiar ionizați de aceștia, dând naștere stratului superior F2 al ionosferei. Concentrația atomilor excitați
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
structură și structurare) unuia sau mai multor EVENIMENTE reale sau fictive, comunicate de unul sau mai mulți NARATORI (mai mult sau mai puțin expuși) unuia sau mai multor NARATARI (mai mult sau mai puțin expuși). Texte (poate că interesante) ca "Electronii sînt constituenții atomilor", "Maria este înaltă, iar Petru este scund", "Toți oamenii sînt muritori"; "Socrate este om"; "Socrate este muritor", și "Trandafiri-s roșii/Violetele-s albastre/Zahăru-i dulce/ La fel ca tine" nu constituie narațiuni întrucît nu reprezintă vreun
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
individuație în lu-mea evanescentă a particulelor. O particulă este definită în general ca un ansamblu de proprietăți intrinseci, numite numere cuantice, și îi este asociată o anumită energie-impuls. Particulele pot fi clasate în fermioni particule de spin semi-întreg (de exemplu, electronul sau protonul) și bozoni particule de spin întreg (de exemplu, fotonul sau pionul). Principiul lui Pauli postulează că doi fermioni, chiar dacă au aceleași numere cuantice (deci sunt identici), se exclud reciproc. Altfel spus, nu poate exista mai mult de un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
postulează că doi fermioni, chiar dacă au aceleași numere cuantice (deci sunt identici), se exclud reciproc. Altfel spus, nu poate exista mai mult de un fermion într-o stare cuantică determinată. În acest mod (prin aplicarea principiului lui Pauli la cazul electronilor) este creată bogăția elementelor chimice observate în natură. Principiul lui Pauli introduce, așadar, o diferență între identitatea presupusă a particulelor, o tendință spre eterogenizare într-o lume care pare, la suprafață, destinată omogenizării. În sfîrșit, ultimul pas decisiv este făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nu au nimic "material", în sensul multimilenar și instinctiv al noțiunii de materie, și că ele nu sunt... decît manifestările și sistematizările mai mult sau mai puțin rezistente ale energiei...". Această convingere nu este, de altfel, doar teoretică. Nucleul și electronii unui atom ocupă un loc infim în raport cu talia atomului, și totuși ei sunt cei care determină masa atomului. Suntem alcătuiți, în acest sens, din vid, dar dintr-un vid plin, un vid cuantic, energetic: "Rezistența relativă a sistemelor de evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
El a pus doar în evidență isomorfismul dintre aceste două lumi, datorat faptului că nimic nu este de o actualitate (realitate) absolută și nimic nu este de o potențialitate absolută. Lupasco nu a spus niciodată că sufletul se află în electron, sau în proton, sau în muon, sau în pion, afirmație care ar fi, de altfel, absurdă, căci sutele de particule cunoscute sunt la fel de fundamentale unele ca și celelalte. Lumea microscopică și lumea psihică sunt două manifestări diferite ale unui același
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
descoperite, pozitronul (sau antielectronul) este exemplar în acest sens. Să urmărim în cele ce urmează mărturia lui Dirac 36, care a prevăzut teoretic existența pozitronului, mult timp înainte ca acesta să fie observat experimental. Studiind ecuația de undă relativistă a electronului, Dirac ajunge la concluzia că trebuie să fie prezent un nou tip de particulă. El înțelege rapid că această nouă particulă, care are o sarcină opusă celei a electronului, trebuie să aibă aceeași masă ca electronul. Dar Dirac nu ezită
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
acesta să fie observat experimental. Studiind ecuația de undă relativistă a electronului, Dirac ajunge la concluzia că trebuie să fie prezent un nou tip de particulă. El înțelege rapid că această nouă particulă, care are o sarcină opusă celei a electronului, trebuie să aibă aceeași masă ca electronul. Dar Dirac nu ezită să-și prezinte descoperirea: Nu am îndrăznit să postulez o nouă particulă în acel moment, căci la vremea aceea curentul de opinie era ostil noilor particule ". Într-adevăr, se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de undă relativistă a electronului, Dirac ajunge la concluzia că trebuie să fie prezent un nou tip de particulă. El înțelege rapid că această nouă particulă, care are o sarcină opusă celei a electronului, trebuie să aibă aceeași masă ca electronul. Dar Dirac nu ezită să-și prezinte descoperirea: Nu am îndrăznit să postulez o nouă particulă în acel moment, căci la vremea aceea curentul de opinie era ostil noilor particule ". Într-adevăr, se cunoșteau electronul, purtător de electricitate negativă, și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să aibă aceeași masă ca electronul. Dar Dirac nu ezită să-și prezinte descoperirea: Nu am îndrăznit să postulez o nouă particulă în acel moment, căci la vremea aceea curentul de opinie era ostil noilor particule ". Într-adevăr, se cunoșteau electronul, purtător de electricitate negativă, și protonul, purtător de electricitate pozitivă, și se considera că e suficient pentru a explica cele două tipuri de electricitate. De aceea, Dirac și-a modificat teoria, prezentînd-o ca pe o teorie a electronilor și protonilor
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
se cunoșteau electronul, purtător de electricitate negativă, și protonul, purtător de electricitate pozitivă, și se considera că e suficient pentru a explica cele două tipuri de electricitate. De aceea, Dirac și-a modificat teoria, prezentînd-o ca pe o teorie a electronilor și protonilor, în ciuda faptului că protonul are o masă mult mai mare decît a electronului. Dar un matematician, Weyl, a demonstrat că particula suplimentară trebuie neapărat să aibă aceeași masă cu a electronului și că, prin urmare, trebuie să corespundă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
considera că e suficient pentru a explica cele două tipuri de electricitate. De aceea, Dirac și-a modificat teoria, prezentînd-o ca pe o teorie a electronilor și protonilor, în ciuda faptului că protonul are o masă mult mai mare decît a electronului. Dar un matematician, Weyl, a demonstrat că particula suplimentară trebuie neapărat să aibă aceeași masă cu a electronului și că, prin urmare, trebuie să corespundă unei noi particule. Cîțiva ani mai tîrziu, această nouă particulă, pozitronul, a fost descoperită experimental
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
teoria, prezentînd-o ca pe o teorie a electronilor și protonilor, în ciuda faptului că protonul are o masă mult mai mare decît a electronului. Dar un matematician, Weyl, a demonstrat că particula suplimentară trebuie neapărat să aibă aceeași masă cu a electronului și că, prin urmare, trebuie să corespundă unei noi particule. Cîțiva ani mai tîrziu, această nouă particulă, pozitronul, a fost descoperită experimental. După descoperirea pozitronului, a trebuit să așteptăm peste 20 de ani pentru a întrevedea o altă antiparticulă, antiprotonul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Aur este un element matematic fundamental ce apare la marginea dintre ordine și haos124. Acest "dans" neîncetat al legii și libertății din interiorul tărîmurilor profunde ale formelor vii există însă deopotrivă în interiorul profund al materiei înseși: cum arata Lee Smolin, electronii, de exemplu, "dansează veșnic în jurul nucleului". Mai mult, "poate că însăși geometria spațiului dansează și fluctuează"125. Din această perspectivă cuantică, Bowlahoola lui Blake s-ar putea să se refere și la structura în sine a spațiului personificat de Enitharmon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în materie; spectrul este o lume în negativ, a negarii, la fel cum în atomul de antimaterie nucleul (populat cu antiprotoni și antineutroni) este încărcat cu sarcina electrică negativă, iar învelișurile nucleului sînt de sarcină electrică pozitivă, populate nu de electroni, ci de pozitroni). Ecuația lui Blake: (Ființă♂-Ființă emanata♀)-[Ființă androginică]-Spectru este astfel echivalentă cu ecuația materie-[Energie]-antimaterie și lege-[libertate]-antilege. Este astfel de remarcat că Blake a avut o intuiție cel putin genială; după cunoștințele noastre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cert că Anti-pămîntul era considerată a fi al zecelea Corp de la Sfera stelelor fixe mărginita de Focul involucru-periferic spre Pămînt, care era al nouălea Corp). Abia în secolul al XX-lea Paul Dirac avea să prezică existența antimateriei (pozitronul, i.e. electronul pozitiv), iar descoperirea concretă a primei antiparticule aparține lui Carl David Anderson (1932) (Anderson a împărțit în 1936 premiul Nobel cu Victor Hess, pentru descoperirea pozitronului sau a electronului pozitiv). Abia în 1995 o echipă de fizicieni de la European Laboratory
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
XX-lea Paul Dirac avea să prezică existența antimateriei (pozitronul, i.e. electronul pozitiv), iar descoperirea concretă a primei antiparticule aparține lui Carl David Anderson (1932) (Anderson a împărțit în 1936 premiul Nobel cu Victor Hess, pentru descoperirea pozitronului sau a electronului pozitiv). Abia în 1995 o echipă de fizicieni de la European Laboratory for Particle Physics (CERN) a creat primul antiatom (de antihidrogen). 9 (I, 77) vas limfatic: Vase care conduc chilul (lichid lăptos circulînd prin vasele limfatice intestinale) de la intestinul subțire
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Cele trei clase majore de superaliaje sunt: fier-nichel, cobalt și aliaje pe bază Cr. Studierea microstructurii probelor extrase din paletele supuse experimentului s-a efectuat cu ajutorul unui microscop electronic cu baleiaj 4 tip QUANTA INSPECT F, prevăzut cu tun de electroni cu emisie în câmpFEG (field emission gun) cu rezoluție de 1,2 nm și spectrometru de raze X dispersiv în energie (EDX) cu rezoluția la MnK de 130 eV. Capitolul 1 NOȚIUNI PRIVIND MARCAREA MATERIALELOR PRIN DEFORMARE PLASTICĂ ȘI PRIN
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
concluziona că lumina conține vectori electrici și magnetici, care oscilează în planuri perpendiculare - o undă electromagnetică [7, 8] (demonstrată experimental de Heinrich Hertz în 1886). În 1887, Philipp von Lenard (coleg cu Hertz) a demonstrat că apare o emisie de electroni cu energie fixă atunci când lumina interacționează cu o suprafață, indiferent de intensitatea luminii incidente - efectul fotoelectric [7, 8]. Acest rezultat a sugerat că lumina poate fi considerată ca fiind formată din particule energetice, ceea ce a condus la ideea că atomii
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
numite atomi; atomii unui anumit element chimic sunt identici; compușii chimici sunt creați prin combinarea atomilor diferiți; reacțiile chimice implică reorganizarea atomilor. În 1897, Joseph John (J.J.) Thomson a efectuat experimente asupra razelor catodice, concluzionând că sunt corpusculi încărcați negativ (electroni) [7, 8]. Cercetările din domeniul fizicii, chimiei și matematicii au condus la ideea că atomii, ionii și moleculele (speciile) există în stări caracterizate de niveluri discrete de energie și că pot interacționa cu radiația electromagnetică. Astfel, în 1901, Max Plank
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
speciile) există în stări caracterizate de niveluri discrete de energie și că pot interacționa cu radiația electromagnetică. Astfel, în 1901, Max Plank arăta că energia poate fi emisă numai în cuante discrete. Trei ani mai târziu, Thomson a sugerat ca electronii ocupă orbitali geometrici. În 1905, Albert Einstein a concluzionat că lumina este compusă din grupuri de unde energetice, denumite fotoni. Pornind de aici, Ernest Rutherford a propus un model de atom care conține un nucleu pozitiv și electroni (1911) [7, 8
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
a sugerat ca electronii ocupă orbitali geometrici. În 1905, Albert Einstein a concluzionat că lumina este compusă din grupuri de unde energetice, denumite fotoni. Pornind de aici, Ernest Rutherford a propus un model de atom care conține un nucleu pozitiv și electroni (1911) [7, 8], asupra căruia Niels Bohr a aplicat teoria cuantică (1913). S-a determinat ulterior că fotonii și speciile de atomi pot interacționa fie prin absorbția unui foton, cu o majorare energetică aferentă, fie prin emisia spontana a unui
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
14 lungimi de undă între 390 și 780nm) este denumită, odată cu majorarea lungimii de undă, violet (390-430nm), indigo (430-455nm), albastră (455492nm), verde (492 577nm), galbenă (577-597nm), portocalie (597622nm) și roșie (622-780nm) și este produsă prin intermediul tranzițiilor între stările energetice ale electronilor de valență ai atomilor. Radiația luminoasă ultravioletă este emisă de tranzițiile electronice corespunzătoare de înaltă energie. Razele X reprezintă rezultatul tranzițiilor electronice în straturi profunde. Razele gamma de înaltă frecvență și energie, cu lungime de undă redusă, sunt produse prin
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
simplu, stări. Cele mai simple forme de nivele energetice sunt cele disponibile pentru un atom izolat, precum cel de hidrogen. Legile mecanicii cuantice declară că toate particulele dispun de stări energetice discrete, relaționate cu mișcările periodice diferite ale nucleului și electronilor constituenți [14]. Nivelul cel mai redus de energie reprezintă starea de bază, în timp ce restul stărilor sunt caracterizate drept stări de excitare. Când se iau în considerare moleculele din gaze, lichide și solide, nivelurile energetice nu mai sunt cele ale atomilor
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]