962 matches
-
AȘTEPTAT ZORILE Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 2004 din 26 iunie 2016 Toate Articolele Autorului AM AȘTEPTAT ZORILE Am așteptat zorile; iată, un idiot stă neclintit pe troiță cine știe de când... își ia fluierul și cântă, apoi îngână elegiac, aiurind despre veacul ce-l așteaptă, lăsând oile în turme, fără câini de pază. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: AM AȘTEPTAT ZORILE / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2004, Anul VI, 26 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
AM AŞTEPTAT ZORILE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368530_a_369859]
-
ființei iubite: „Te păstrez în inima mea/ și-n fiecare zi/ tumultul tău pulsează în mine ...// Te păstrez în inima mea/ ca pe-o sfântă icoană”... („Te păstrez”..., p. 179). Ne mai întâmpină, de asemenea, o poezie reflexivă și ușor elegiacă, în care eul liric meditează cu înfiorare pe tema timpului în inexorabilă curgere: „Se zbate ora .../ Se zbate ora între cadrane/ Și ticăie minutul .../ Și ticăie minutul nemilos .../ Sacadat/ Și cercul se închide sub cortină” („Continuitate”, p. 183). În aceeași
DELICATEŢE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367986_a_369315]
-
pamfletară, contestatară, al valoroasei noastre poezii avangardiste. Se constituie toate acestea, credem noi, în semne certe, ale unei sensibile maturizări artistice, confirmată, între altele, și de factura reflexivă, cerebrală, a unor poeme în care eroul liric meditează în cheie ușor elegiacă, pe tema timpului în inexorabilă trecere. Că tânărul poet Adrian Trifan a evoluat cu aplomb și decizie către arealul estetic al poeziei postmoderniste o probează însuși titlul noului său volum, cel de al patrulea, cu titlul surprinzător, șocant, „Zgubilitica rostire
VIRTUŢILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367988_a_369317]
-
lui Theodor George Calcan sunt scurtmetraje autoterapeutice, sunt vindecătoare, sunt tratamente de spirit înțeles și autocunoaștere. Mă voi opri la două poeme pe care le găsesc reprezentative deși toate titlurile volumului îmbie la lecturare. “Ceasornicarul din Strasbourg”, are un început elegiac, tandru, ca o resemnare metodică de anotimp tomnatic, neprevestind sub nicio formă furtuna pe care o provoacă, de fapt, acest lin și lent meditativ. “Nici cuvinte, nici lucruri de contemplat Ci doar vocabule reci folosite ca semne Nu știi încă
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
Clepsidra [e] plină de fiori...” alături cu elementarul purității: crin, lacrimă, rouă, frig, foc și prospețimile dimineții din vremurile bune sau acum plăsmuite. Versul este de o emisiune lirică intensă, dar cu un bob epic în ea, și cu textură elegiacă bătută în rimă preferențial masculină. O poezie de după-amiază, rostită până sub streașina serii, rechemând „les neiges d'antan”. Tonul este predominant melancolic, dar, ca în cuplul yin-yang, tristețea conține întotdeauna un punct de optimism și optimismul un dram de
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
devenite, de aceea, șterse, incolore, de expresivitate modestă. Urmarea este o lirică adresată, cu prioritate, intelectului. Poetul, profund meditativ, nu este cufundat în sine, ci își calculează bine, cu luciditate, expresia - de unde rezultă o poezie (a cărei calitate cu totul elegiacă este discutabilă) limpede și iradiantă, eufonică, splendidă și, mai ales, filozofică - mizând mult pe intuiția lectorului, dar încurajând și fantezia acestuia. FONOLOGIA. MORFOLOGIA Simpla deplasare a punctului de intensitate a unui cuvânt (acțiune de reașezare în ordinul ponderabilității) întărește centrul
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
repede, al vieții ce se stinge într-o clipă și care nu lasă timp de răgaz. Avem de-a face cu o revizuire a gândurilor în fața unei posibile treceri „dincolo”, în fața necruțătorului sfârșit de existență terestră, expresia căpătând un ton elegiac, o cadență rară, dincolo de care se simte apropierea graniței dintre viață și moarte, înaintea confluenței simbolice dintre Isar și Dunăre. „Așa sună întrebările de pe Isar/ știu că nu știu nimic/ pare că-i adevăratul răspuns/ în jocul nostru de-a
SEMNUL ISAR DE THEODOR DAMIAN de OCTAVIAN CURPAŞ, PHOENIX, ARIZONA în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367228_a_368557]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Portret > STELA ENACHE. VOCEA, CA O LIRĂ Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Orice cuvânt care nu poartă în el o cât de subtilă rază elegiacă, dacă e adresat cântăreților nerepetabili de muzică ușoară românească, ai generației din care face parte Stela Enache, se încadrează în zona prohibită a lexicului românesc și configurază o încercare de expresie lipsită de sens. A vorbi despre Stela Enache înseamnă
STELA ENACHE. VOCEA, CA O LIRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363678_a_365007]
-
zbor/peste guri de metrou/un lătrat/se sparge peste noaptea sticloasă/ochii mei/pâlpâie în țurțuri/la geamul salonului/unde fără milă/mă mai naști odată.” Adriana Butoi preferă expresiile eliptice, versurile având o tăietură fermă, un miez ușor elegiac. Fiecare poem are identitate clară, pare a se duce sau a veni în/din mașinăria exactă a haiku-ului:“îmi odihnesc plânsul/pe o aripă/împrumutată/târziu/dinăuntrul meu/noaptea asta/arată/o altă pictogramă”. Andrei Măjeri își desfășoară, uneori
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
etc. Referindu-se la poemele sale, aceiași autori afirmă că poezia lui Coman Șova este senină, echilibrată, plină de bijuterii și de aforisme, de metafore și construcții surprinzătoare, o poezie care aspiră spre clasicitate și reconciliere cu lumea, esențialmente una elegiacă și a smaimelor de cenușiu, o rugă și o nostalgie către un spațiu imaculat, o armonizare superioară la nivelul versului, o poezie de notabilă consistență, care pune în lumină o formulă inconfundabilă, o poezie meditativă, spontană și elegiacă, un îndreptar
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
esențialmente una elegiacă și a smaimelor de cenușiu, o rugă și o nostalgie către un spațiu imaculat, o armonizare superioară la nivelul versului, o poezie de notabilă consistență, care pune în lumină o formulă inconfundabilă, o poezie meditativă, spontană și elegiacă, un îndreptar pentru a înflori planeta încă o mie de ani. Un spațiu considerabil al liricii șoviene este rezervat poeziei de dragoste, care ne dezvăluie o sensibilitate autentică, aptă să prelucreze și să potențeze acest sentiment ce reprezintă singura modalitate
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
poetul își rostește discursul limpede, fără stridențe, preferând să-și exprime ideile prin sintagme care să declanșeze șiruri de interogații și răspunsuri din partea cititorului. Nu putem să nu remarcăm și muzicalitatea care se naște din ritmul rostirii, din tonul ușor elegiac, din armonia intrinsecă a asocierii cuvintelor. O listă lungă putem alcătui doar din temele sale consacrate: dragostea, curgerea ireversibilă a timpului, faptul divers, jubilația, reveria, nostalgia copilăriei, legătura dintre generații, familia și singurătatea, raportul cu divinitatea, criza mondială, problemele ecologice
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
indicibilă; Opera: A scris toate cărțile pe care ar fi vrut să le citească; Pasiuni: Cultivarea unui sistem de valori, a tot ce-i nobil și ce-i lumină, curățenia morală și a atitudinii; Eugen Simion: Nicolae Dabija este un elegiac împătimit, un melancolic luminos, deloc resemnat, cu o mare disponibilitate retorică. Declară că scrie poemele cu o pană de înger și că în poeme-care nu sunt decât peisaje ale sufletului - lucrurile sunt văzute cu al treilea ochi, acela care vede
LA MULŢI ANI, MAESTRE NICOLAE DABIJA de LILI BOBU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349015_a_350344]
-
prilej de a decanta noi sensuri ale vieții, care fac posibilă apropierea de spațiul misterelor, al sacralității: “S-au uscat trandafirii inocenței S-au topit petalele iluziei S-au dezrădăcinat amintirile(...) (...)A rămas misterul lor”(Trecere) Muzicalitatea versului cu inflexiuni elegiace capătă, uneori, tonaliatatea cântecului popular ori a romanței, prin care poeta mlădiază gânduri, trăiri, sentimente: “Acest vers legănând Între cer și pământ E cuprins de dor și de speranță Într-un veac ce-a trecut Și un gând ce-a
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > UN ELEGIAC DEMN Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 1285 din 08 iulie 2014 Toate Articolele Autorului UN ELEGIAC DEMN Despre Vasile Burlui nu știu prea multe. De a lungul anilor, mi au trecut prin preajma auzului mediatic câteva vești generate de
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > UN ELEGIAC DEMN Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 1285 din 08 iulie 2014 Toate Articolele Autorului UN ELEGIAC DEMN Despre Vasile Burlui nu știu prea multe. De a lungul anilor, mi au trecut prin preajma auzului mediatic câteva vești generate de varii întâmplări din lumea universitară ieșeană. Dacă mi amintesc corect, veștile erau într un timp de rău, în
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
vine. Nu are perfecțiunea versului mace-don-skian, dar aduce în contemporaneitate sunetul curat al acestuia, nu atinge performanța ruperilor de ritm argheziene, dar frânge metrica versului, cu efect, acolo unde curgerea lui o cere de la sine. În literatura de azi, acest elegiac demn aduce naturalețea versului și a simțirii din care se făcea cândva poezie autentică. Andrei Grigor Referință Bibliografică: UN ELEGIAC DEMN / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1285, Anul IV, 08 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
argheziene, dar frânge metrica versului, cu efect, acolo unde curgerea lui o cere de la sine. În literatura de azi, acest elegiac demn aduce naturalețea versului și a simțirii din care se făcea cândva poezie autentică. Andrei Grigor Referință Bibliografică: UN ELEGIAC DEMN / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1285, Anul IV, 08 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
viața. Născut la 20 martie 43 î.e.n. la Sulamona, într-o familie bogată, a îndrăgit încă de mic Poezia, deși tatăl său îl întrebase : „De ce încerci o meserie nelucrativă ? Homer însuși n-a lăsat nicio avere !” Idolii lui erau poeții elegiaci. Ovidiu a declarat că acea care l-a inspirat întâia dată a fost o femeie „totam cantata per urbem”- cântată în toată Roma, ascunsă sub numele de Corina. August, pentru a da satisfacție aristocrației tradiționale, care cerea reînvierea vechilor virtuți
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
reprezintă un bilet trimis odată cu un inel. Poetul ar dori să fie inelul însuși ca să fie dus la buze atunci când puella își sigilează tabletele, să alunece în sânul ei, sau să intre cu ea în baie. „Amores” cântă în versuri elegiace dragostea ca sentiment ideal. Este adresată Corinei, femeie iubită pe care o exaltă în versuri înălțătoare. Aceste elegii i-au făcut pe contemporani să-l numească „tenerorum lusor amorum”, adică cântăreț al iubirilor gingașe. „Heroides” este o colecție de scrisori
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
Publicat în: Ediția nr. 1297 din 20 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Scrisori de iubire În anii din urmă, unii dintre poeții tineri se întorc - datorită bunelor lecturi- la forme de exprimare clasice: baladă, sonet, fabulă, nu o dată în ton elegiac. Am aflat aceste noutăți vechi din cărțile ce mi se trimit, pe care le consider adevărate daruri, fiind, eu, un împătimit al formulelor tradiționale. Oprindu-mă la elegie, care se potrivește stărilor de bucurie tristă ale creatorului liric, retrăind minuni
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
neașteptată. Poeta trăiește astfel: dorința, nerăbdarea, tristețea, nehotărârea, bucuria întâlnirii, chinul și întrebările îndoielii, puterea încrederii și amețeala neîncrederii, dar, peste toate, mai ales, dorul întru împlinire dominând mistuitor, da, și toate acestea într-o permanentă incertitudine, de unde tonul profund elegiac al majorității poemelor, plutind ca o ceață de sunete aurii pe o vale de mirezme. Fără-ndoială, Vasilica Ilie e o poetă autentică, o vitalistă luptând pentru împlinirea într-o iubire totală, spre refacerea androginului antic despre care cuvânta Platon
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
în întregul său puternic și definitoriu. Și totuși androginul (perechea perfectă!) nu se realizează deplin, cauza fiind lipsa participării efective a lui Yng alături de Yang din dualismul asiatic. De aici starea de neîmplinire, care devine nesiguranță, iar poemele se zidesc elegiac. Deci masculinul este cețos, inactiv, puțin prezent, greul poemelor împlinindu-l femeninul , care din când în când obosește, de atâta iubire. În totul tot, noul volum al poetei Vasilica Ilie se constituie ca o izbândă a drumului său liric și
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
ludicei iubiri, În lipsa ta mă bântuie suspine, Dar, când mi-e dor, mă-ntorc în amintiri, Caut lumina ta să mă aline. (Caut) Ruperile de ritm existente în această „Poveste de dragoste” așezată cu mare grijă în versuri, alăturate stilului elegiac, adeseori aproape confesiv și direct, dar plăcut învăluit în pelerina străvezie a umorului, impun o lectură emoționantă cititorului, o lectură care construiește, dintr-un univers plin de surprize plăcute ori mai puțin plăcute, uneori tragic, din nefericire, această frumoasă poveste
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
fost și el invitat să spună câteva cuvinte, alegând să-l citeze pe criticul literar Marin Mincu: „Vom putea constata un eminescianism litanic la Antim Ivireanul, un eminescianism filosofic la Dimitrie Cantemir, [ ... ] un eminescianism adolescent la Nicolae Labiș, un eminescianism elegiac la Nichita Stănescu, un eminescianism viitor la un poet viitor care, deși nu s-a născut, este un poet eminescian“. Aceste cuvinte au venit să susțină faptul că orice poet care există și va exista va sta sub steaua luminoasă
OMAGIU LUCEAFARULUI POEZIEI RAMANESTI de DAN PETRESCU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362064_a_363393]