255 matches
-
Histoire de la vie Byzantine (Bucure? ți, 1934) constituie una dintre cele mai reu? ițe sinteze istorice ale lui Iorga. Dup? p? rerea lui, Bizan? ul era o sintez? dubl? a Occidentului ? i Orientului, Occidentul reprezentat de Imperiul Român ? i de Elenism, iar Orientul de Ortodoxie ? i de Asia. Cealalt? lucrare a sa, Bizan? dup? Bizan? era versiunea rom�n? , �ntocmit? de doamna Liliana Pippidi? Iorga dup? originalul Byzance apr�s Byzance (Bucure? ți, 1933), constituie o extindere logic? a ? colii sale filosofice: prezen
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
pământean, domn fanariot, domn european −, durata domniei, imaginea domnului, puterea judecătorească, adoptarea de pravile; "Politica internă" − scopul cârmuirii, critica situației, exploatarea economică străină și critica stagnării; "Politica pentru cultură" − ideea de luminare și politică pentru cultură, frâne culturale externe (slavonismul, elenismul), instrumentele politicii culturale, limba națională; "Stat și Biserică − politica religioasă" − conștiința creștină, pan-ortodoxismul, relațiile (ierarhice) politice cu exteriorul; "Relațiile internaționale ale românilor" − dreptul istoric, statutul internațional și relațiile cu Poarta, imaginea Porții, teoria capitulațiilor, limitarea drepturilor otomane și respectarea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
că, deși etnonimele și toponimele au conotații precise Într-un spațiu geografic, nu poate fi vorba despre o ,,imuabilitate identitară” a acestora. Alegerea etnonimului ,,Hellenos”, și nu ,,Romaios” În Grecia modernă exprimă nu doar opțiunea pentru restabilirea unei filiații cu elenismul antic, ci și ruptura cu ,,raționalismul birocratic occidental” Într-o țară a ortodoxiei. În Grecia, ,,vlahii” (aromânii), descendenți ai populației romanizate din Balcani, nu sunt nici astăzi recunoscuți ca minoritate etnică. În timp ce Romei i se contestă În Italia rolul de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să se oprească. În Galia, instaurarea pax romana a permis dezvoltarea acestei țări, oferindu-ne exemplul unei întreprinderi coloniale reușite, unde atât cel colonizat, cât și colonizatorul 50 au avut beneficii dintre cele mai mari. Este adevărat că și acolo elenismul a pregătit calea romanizării, ceea ce explică de ce galii 51 au devenit repede cetățeni romani. Strămoșii francezilor purtau în latină același nume ca și gallus, cocoș (de aici provine și termenul de "galinaceu", precum și cel de "galicism"). Tot în derâdere, legionarii
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Sporici, pref. Michael Finkenthal, Iași, 2000; Strigăt întru eternitate, îngr. Geo Șerban, București, 1998; Benjamin Fondane et les „Cahiers du Sud”. Correspondance, îngr. Monique Jutrin, Gheorghe Has și Ion Pop, pref. Monique Jutrin, București, 1998; Versuri, Chișinău, 1999; Iudaism și elenism, îngr. și pref. Leon Volovici și Remus Zăstroiu, București, 1999; Ființa și cunoașterea: încercare asupra lui Lupașcu, pref. și trad. V. Sporici, Iași, 2000. Repere bibliografice: Aderca, Contribuții, I, 461-468, II, 200-211, 342-345, 419-421, 462-463; Constantinescu, Scrieri, III, 22-26; Călinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
soții, dar una singură e recomandată. în superiorizarea individului implicarea sa este mai de preț decât cea prin preoți. Legea islamică este prezentă în toate compartimentele vieții publice și private. ORIGINILE MEDICINII ARABE În sinteza arabă religie - cultură - viață socială, elenismul s-a situat pe fundal fiind preexistent acesteia. Gândirea medicală antică, fondată pe critică și experiență, fixată în parametrii fundamentali de gândirea hippocratică, dezvoltată de școala din Alexandria, cristalizată de Galen în cadrul unui sistem, urmează calea Orientului Apropiat spre Siria
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Aceasta cade însă în mâna sirienilor. Intrându-le în obișnuință dispersia, diferitele grupuri de evrei se extind în orașe pline de cultură și civilizație precum Pergam, Efes, și în alte orașe de unde trimiteau daruri Templului din Ierusalim. în acest timp elenismul se extinde, grecizarea se accentuează, evreii bogați își modifică numele, deznaționalizarea este o realitate și conflictele între fiii biblicului Tobia. Bogații se lasă asimilați cuceritorilor greci, sirieni, mai apoi romani. Ierusalimul plin de discordii este pus la dări și apoi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
templul lui Divus Romulusxe "Romulus", au fost găsite vase grecești, bucăți de teracotă protocorintice și material geometric din Eubeea. A devenit limpede că nu a existat niciodată o Romă „pur romană”, liberă de influențe grecești 1. În ceea ce privește literatura și arta elenismului, Eduard Norden și Eduard Fraenkel, de exemplu, puseseră În lumină faptul că toate fazele civilizației grecești, În desfășurarea lor, fuseseră primite la Roma, chiar dacă cu o anumită Întârziere și cu variante locale mai mult sau mai puțin accentuate 1. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zuntz, G. (1971), Persephone, Oxford. tc "" RELIGIILE LUMII ELENISTETC "RELIGIILE LUMII ELENISTE" Giulia Sfameni Gasparrotc "Giulia Sfameni Gasparro" 1. COORDONATELE PROBLEMEI: TRADIȚIE ȘI INOVAȚIITC "1. COORDONATELE PROBLEMEI \: TRADIȚIE ȘI INOVAȚII" 1. Cadrul istorictc "1. Cadrul istoric" După celebra Istorie a elenismului a lui J.G. Droysen (1833-1843; 1877-18782) s-a consolidat folosirea acestui termen pentru calificarea unei periodizări a istoriei antice care, identificând În expedițiile lui Alexandru cel Mare (356-323 Î.Hr.) o cotitură memorabilă prin toate evenimentele politice și culturale petrecute
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Odată cu reducerea la provincie romană (30 Î.Hr.) a vechiului regat faraonic, pe care Îl moșteniseră Lagizii, noua putere, În curând titulară și ea a unui imperiu, Încheie cucerirea treptată a regatelor de veche sorginte macedoneană. Așadar, prin termenul de elenism intenționăm să plasăm sub o rubrică unică un arc de timp ce se Întinde pe trei secole, bogat În evenimente politice, militare, sociale, economice xe "An"și religioase, care interesează sub diferite aspecte toate popoarele din regiunile mediteraneene și, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alături de Macedonia, și cea dintâi care a căzut sub stăpânirea directă a noii puteri internaționale. Anul 146 Î.Hr. este hotărâtor, chiar dacă diferite polisuri grecești vor continua, În diferite forme, să ia parte la evenimentele politico-militare ale ultimului veac al elenismului: odată cu războiului Romei Împotriva Ligii aheene și cucerirea Corintului, pe de o parte, și cu Întemeierea provinciei romane a Macedoniei, de cealaltă parte, destinul grecilor continentali este pecetluit. Deși cetățile grecești Își mențin propriile structuri socioeconomice și propriile instituții juridice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Deși cetățile grecești Își mențin propriile structuri socioeconomice și propriile instituții juridice și religioase pe toată perioada stăpânirii romane, chiar și după ce aceasta va forma un imperiu, ele și-au pierdut orice capacitate de decizie autonomă pe plan politic. 2. Elenismul: caractere generale și linii de orientaretc "2. Elenismul \: caractere generale și linii de orientare" Spre deosebire de etimonul grec hellenismòs, care În valoarea lui precisă definește tot ceea ce este grec În opoziție cu „diferit”, reprezentat de termenul „barbari”, adică de toate popoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și propriile instituții juridice și religioase pe toată perioada stăpânirii romane, chiar și după ce aceasta va forma un imperiu, ele și-au pierdut orice capacitate de decizie autonomă pe plan politic. 2. Elenismul: caractere generale și linii de orientaretc "2. Elenismul \: caractere generale și linii de orientare" Spre deosebire de etimonul grec hellenismòs, care În valoarea lui precisă definește tot ceea ce este grec În opoziție cu „diferit”, reprezentat de termenul „barbari”, adică de toate popoarele care nu erau grecești, conform lui Droysen, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caractere generale și linii de orientare" Spre deosebire de etimonul grec hellenismòs, care În valoarea lui precisă definește tot ceea ce este grec În opoziție cu „diferit”, reprezentat de termenul „barbari”, adică de toate popoarele care nu erau grecești, conform lui Droysen, termenul „elenism”, În măsura În care este raportat la ultimele trei veacuri anterioare erei creștine, Înțelege să exprime complexa fizionomie culturală a acestei epoci. Ea rezultă din Întâlnirea și amestecul mai mult sau mai puțin profund Între elementul grecesc și diferitele tradiții ale popoarelor, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bazinului mediteranean oriental se mențin diferențe destul de Însemnate pe plan social și economic, În afară de cel instituțional, Întrucât structura monarhică a statelor eleniste conviețuiește cu autonomia internă recunoscută cetăților grecești și ligilor lor. Cu toate acestea, este posibil să vorbim despre elenism ca despre o entitate culturală suficient de omogenă, Întemeiată pe o limbă comună, greaca koinè, formată pe baza dialectului atic, și străbătută de aspirații spirituale și intelectuale comune. Pentru această cultură, componenta religioasă este esențială, și În cazul acestuia putem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zenon din Cition (336/335-264/262 Î.Hr.), și prin reprezentanții săi majori, cum sunt Cleante din Assos (mort În 233 sau 231 Î.Hr.) și Chrysippos din Soloi, În Cilicia, (281/277-208/204 Î.Hr.), exemplifică trăsăturile distinctive ale elenismului ca rod al prolificei Întâlniri dintre experiențe culturale și religioase orientale și grecești, primatul evident al acestora din urmă În elaborarea unor noi și originale viziuni ale lumii fiind, de altfel, recunoscut. În acest sens, este exemplară Întâmplarea fondatorului școlii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioase ale istoriei umane, deși Împrumutaseră abundent din patrimoniul cultural al „barbarilor”. 4. Religii etnico-naționale și cosmopolite: o tipologie istorico-religioasătc "4. Religii etnico‑naționale și cosmopolite \: o tipologie istorico‑religioasă" Dimensiunea specific religioasă a celor două linii conducătoare fundamentale ale elenismului, cosmopolitismul și individualismul, se exprimă În mișcarea de răspândire a numeroase culte În afara respectivelor lor ținuturi de origine și de adeziune la ele a unor indivizi ca urmare a unei alegeri personale și curând chiar și de adeziune a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spirituală nu numai a Occidentului, ci a Întregii omeniri prin parțiala, dar decisiva ei strămutare În noua experiență creștină. Într-adevăr, realizarea istorică a acesteia din urmă are loc prin acea comparare/confruntare cu cultura păgână contemporană care, fiind rodul elenismului matur, omogenizase varietățile naționale sub semnul grecității de tip koinè, astfel Încât matricea ei ebraico-biblică intră În compunere, În diferite măsuri, și interferează cu o diversitate de stimuli și de conținuturi Împrumutate din acea cultură. Un prim factor de o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ei În această perioadă. Cu alte cuvinte, figura zeiței Isis, În bogăția și varietatea atributelor amintite și mai ales În calitatea ei de putere dominatoare a destinului, Heirmarmène cosmică, deși Înrădăcinată Într-o tradiție națională, este o „creație” tipică a elenismului, În sensul că ea reflectă instanțele tipului cosmopolit și, În același timp, dă satisfacție nevoii de garanții personale a individului, pentru viața lui prezentă, dar și pentru cea viitoare. În legăturăxe "Osiris" cu acest lucru, esențial este rolul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de epigrafe, va conduce la construirea altor două temple și, În sfârșit, la recunoașterea oficială a aceluiași cult din partea autorităților publice. Greci, răsăriteni din orice națiune, italici și romani ce alcătuiesc populația cosmopolită a Delosului În ultimele două veacuri ale elenismului vor frecventa serapeum-urile și se vor face purtătorii de cuvânt și propovăduitorii cultului zeităților gata să sară În ajutorul oamenilor, la nivel individual și cosmic, zeități pe care le-au cunoscut din inițiativa bătrânului preot din Memphis. 3. Misterii grecești
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și htoniene, fie pentru faptul că sunt implicate În istorii dramatice de prezență/absență, suferință/bucurie, viață/moarte, au dobândit dimensiunea ezoterică și inițiatică. Semnificativ este faptul că o asemenea transformare coincide cu unele schimbări sociale și spirituale profunde ale elenismului, atunci când exigența unui contact mai direct cu nivelul divin apare mai puternică și când, după căderea barierelor naționale și după destrămarea legăturilor liniștitoare ce Îl uneau pe individ cu propria comunitate din cetate, omul caută noi forme de asociere. Mărturie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
suveranilor elenistici și cultul imperial: de la oameni la zeitc "4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial \: de la oameni la zei" Tensiunea Între vechi și nou, persistența unor structuri tradiționale și crearea unor formule religioase originale, specifice panoramei scenariului agitat al elenismului, nu freamătă În nici un alt mediu atât de viu ca În acel fenomen complex - nelămurit Încă pe deplin În originile și În motivațiile sale - reprezentat de cultul prin care erau venerați suveranii, nu numai cei morți, ci și cei aflați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar și recuperarea identității sale personale realizată În practicarea artei retorice, ideal și scop suprem al vieții sale. Intensitatea legăturii cu Asclepiosxe "Asclepios", expresie emblematică a acelei „religii personale” ce caracterizează o atât de mare parte a experienței spirituale a elenismului târziu (Festugière, 1954), câteodată asumând forma totală față de o singură zeitate, În unele privințe fiind analoagă experienței unei „convertiri” (Nock, 1974), este redată, printre numeroasele locuri ale Discursurilor sacre, Într-un enunț unic al celui de-al II-lea logos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ce fel În orizontul ei spiritual se includ, alături de dimensiunea În Întregime individuală a experienței iatromantice, interese sau, oricum, deschideri În direcția acelei „religii cosmice” de obârșie platonică, care constituie una dintre axele susținătoare ale panoramei culturale și religioase ale elenismului, din fazele lui cele mai vechi până la Înfloririle din epoca imperială târzie. 3. Alexandru din Abonotichos: un profet și fondator religiostc "3. Alexandru din Abonotichos \: un profet și fondator religios" Ironiei desacralizatoare a lui Lucian, alimentată de motive de ranchiună
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fondator religios" Ironiei desacralizatoare a lui Lucian, alimentată de motive de ranchiună personală, Îi datorăm, odată cu descrierea aventurii umane și religioase a „falsului profet” Alexandru, un fragment de o extraordinară eficacitate evocativă a unei părți ample a vieții spirituale a elenismului târziu. Aceasta este o perioadă care, În analogie cu experiențele străvechi ale Greciei arhaice și clasice - cu figurile ei de ghicitori itineranți și purificatori, taumaturgi și predicatori religioși, ca un Epimenides din Creta și, În unele privințe, chiar Empedocle din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]