750 matches
-
importantă. Se crede ca a decis astfel pentru a le tăia nabateenilor rivali legătura cu marea și a le strangula comerțul. I se atribuie acestei hotarari si un motiv simbolic: bătălia de la Gaza adusese în urma ei subjugarea Iudeei față de regatele elenistice. Ianai voia acum să șteargă această pată din paginile istoriei și să deschidă o pagină nouă în istoria Iudeei suverane. Anii 95-99 î.Hr. au fost martorii unor noi campanii militare dirijate de această dată contra Moabului tot în scopul acaparării
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
a regelui față de farisei și fata de Sanhedrin, i-a atras lui Ianai ura poporului. Displăcea și accentuarea elenizării păturii aristocrate, care în frunte cu regele, adoptase manierele, îmbrăcămintea, armele și tacticile militare, și tipicul ceremoniilor care erau specifice monarhilor elenistici. Acest lucru era interpretat ca o trădare a principiilor inițiale ale primilor Hasmonei, preotul Matityahu și fiii săi Macabei. Odată, în vreme ce slujea ca mare preot in Templul din Ierusalim, oamenii au aruncat aspupra lui cu fructe de chitră (etrog). Când
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
noiembrie 1866 - 5 aprilie 1937) a fost un teolog protestant german, recunoscut pentru activitatea sa de studiere a limbii grecești folosite în Noul Testament, pe care el a arătat-o a fi "koine" sau limba utilizată în mod obișnuit de lumea elenistică a acelor vremuri. Deissmann a fost profesor de teologie la Universitatea din Heidelberg (1897-1908), iar apoi la Universitatea Humboldt din Berlin (1908-1935). A fost de două ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace și a primit opt doctorate onorifice din
Gustav Adolf Deissmann () [Corola-website/Science/333239_a_334568]
-
universale, a Ființei, a Realității). Ibn 'Arabi rămâne un reper esențial pentru calea sufita, numeroși maeștri comentând lucrările sale. Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi a fost un învățat iranian, mort în 898, supranumit al-Hakim ("Filozoful") pentru că a folosit formulările filozofiei elenistice. E cunoscut mai ales pentru Khatam el-Wilayah ("Pecetea sfințeniei") în care dezvoltă terminologia sufita, așa cum e cunoscută până astăzi. Tirmidhi vorbește despre "Polul"(Qutb) ierarhiei sufite și despre walaya ("prietenia" divină, intimitatea spirituală cu Dumnezeu) al carei ciclu durează până la
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
termenul este aplicat greșit la menționarea lor. În Europa acest procedeu a fost folosit de Celtici, Greci, Romani, Carthagieni. Câteva exemple au mai fost găsite în Franța, alte materiale găsite în Tunisia, dovedind folosința cuptoarelor și în Antioch în perioada Elenistică. Puține se știu despre producția din evul mediu dar probabil că s-a continuat cu același procedeu. Același procedeu alături de forje pentru scule apare în Africa de Vest prin care se elabora fierul din minereu în cuptoare pentru producerea lupelor de fier
Furnal () [Corola-website/Science/322517_a_323846]
-
regatul lor a fost distrus de Cimerieni în sec. VII î.Hr. Cei mai puternici succesori ai Frigiei au fost Lidia, Caria și Licia. Lidienii și Licienii vorbesc limbile indo-europene, dar ambele limbi au dobândit elemente non-indo-europene înainte de perioadele hitită și elenistică. Începând cu anul 1200 î.Hr., coasta Anatoliei a fost colonizată de grecii eolieni și ionieni. Numeroase orașe importante au fost fondate de acești coloniști, ca Miletus, Ephesus, Smyrna (Izmirul modern) și Byzantium (mai târziu Constantinopol și Istanbul). Anatolia a fost
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
sau Grecia din perioada elenistică este o perioadă din istoria Greciei antice cuprinsă între decesul lui Alexandru cel Mare 323 î.Hr. și apariția Imperiului Roman 31 î.Hr. Termenul „elenistic” a fost folosit prima dată de istoricul german Johann Gustav Droysen în lucrarea sa "Geschichte des
Grecia elenistică () [Corola-website/Science/331315_a_332644]
-
sau Grecia din perioada elenistică este o perioadă din istoria Greciei antice cuprinsă între decesul lui Alexandru cel Mare 323 î.Hr. și apariția Imperiului Roman 31 î.Hr. Termenul „elenistic” a fost folosit prima dată de istoricul german Johann Gustav Droysen în lucrarea sa "Geschichte des Hellenismus" (1836 și 1843). Epoca elenistică a fost definită de istoricii secolului al XIX-lea pornind de la un criteriu lingvistic și cultural, și anume
Grecia elenistică () [Corola-website/Science/331315_a_332644]
-
Greciei antice cuprinsă între decesul lui Alexandru cel Mare 323 î.Hr. și apariția Imperiului Roman 31 î.Hr. Termenul „elenistic” a fost folosit prima dată de istoricul german Johann Gustav Droysen în lucrarea sa "Geschichte des Hellenismus" (1836 și 1843). Epoca elenistică a fost definită de istoricii secolului al XIX-lea pornind de la un criteriu lingvistic și cultural, și anume creșterea importantă a regiunilor în care oamenii vorbeau limba greacă (Ἑλληνιστής, "Hellēnistḗs") și prin urmare fenomenul de expansiune a elenismului.
Grecia elenistică () [Corola-website/Science/331315_a_332644]
-
Alexandria, Acropola din Atena, Partenonul, Templul Atenei Nike, Erechteionul. După înfrângerea suferită de atenieni în războiul peleponesiac cu Sparta, Grecia]] a cunoscut un haos politic și economic. Redresarea a început abia în perioada lui Alexandru cel Mare, odată cu dezvoltarea civilizației elenistice. Noul imperiu a înlesnit răspândirea stilului arhitectonic grecesc și înflorirea economică, favorizând dezvoltarea unei arhitecturi impresionante. Scările grandioase au devenit un motiv destul de popular, iar fostele locuințe modeste ale grecilor s-au transformat în construcții somptuoase, coloanele fiind împodobite cu
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
conducători militari din istorie. Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe macedoneni stăpâni ai Orientului Apropiat. La moartea sa, la vârsta de 32 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. a contribuit substanțial la răspândirea civilizației elenistice în întreaga lume. Fiul regelui Filip al II-lea al Macedoniei și al reginei Olimpia s-a născut în anul 356 î.Hr., chiar în aceeași noapte când Templul lui Artemis din Efes a fost incendiat. Tatăl său, care avea multe
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
la o posibilă invazie asupra Cartaginei și Siciliei. La moartea lui, imperiul a intrat, timp de 2 secole, în război civil. Însă amprenta culturală și administrativă lăsată asupra țărilor riverane ale Mediteranei orientale urma să dea naștere unei strălucite civilizații elenistice care a supraviețuit chiar și cuceririi romane. Alexandru cel Mare, Rege al Macedoniei și conducătorul unui imperiu enorm, care se întindea de la marginea Chinei, până în Egipt și Europa, a murit pe 10 iunie 323 î.Hr., la vârsta de 32 de
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
față de Alexandru care la vârsta lui tânară, cucerise Persia; împaratul Caracalla l-a admirat și el;Hanibal, care i-a studiat tacticile pentru a invada Roma, a căror strategii sunt considerate de valoroase în armata americană de azi. Ultima regină elenistică a Egiptului Ptolemeic, Cleopatra, se considera a fi urmașa acestuia, fiind de sânge grecesc. Sultanii din evul mediu, ca Mahomed al II-lea sau Soliman I au încercat să extindă Imperiul Otoman până la aceleași dimensiuni ale Imperiului lui Alexandru. Influența
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
a fost unul din statele elenistice succesoare ale imperiului creat de Alexandru cel Mare. În perioada de maximă întindere teritorială, cuprindea Anatolia centrală, Levantul, Mesopotamia, Persia, Turkmenistan, Pamir și Valea Indusului (Pakistan). În 323 î.Hr., la moartea lui Alexandru cel Mare, Perdiccas este proclamat regent al
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
fiica suveranului indian. În anul 301 î.Hr are loc deznodământul luptelor dintre diadohi. La Issos, unde Alexandru învinsese pe perși, are loc ultima bătălie dintre diadohi, în timpul căreia moare Antigonos și cu el ultima speranță de a menține lumea elenistică unită. Îm urma împărțirii imperiului între diadohi, Seleucus ocupă Siria (fără partea ei meridională, Coilesyria), ceea ce va genera un conflict de secole cu Egiptul Ptolemeilor și o serie de șase războaie sângeroase. În anul 300 î.Hr, Seleucus mută capitala
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
se va muta, astfel, înspre apus, în detrimentul provinciilor asiatice. Moartea lui Seleucus, va surveni în anul 281 î.Hr, în urma bătăliei de la Kurupedion (Corupedium), în care îl învinsese pe Lisimah. La moartea sa, Imperiul Seleucid, era cel mai mare stat elenistic, cu o suprafață de 3,4 milioane de km Antiochus I și succesorul său, Antiochus al II-lea, datorită războaielelor intermitente cu Ptolemeu al II-lea și invazia celtică a Anatoliei, nu observă cum Cappadocia, Parția și Regatul Greco-Bactrian secesionează
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
(azi Bodrum, Turcia) a fost opera arhitecților Pytheos și Satyros și a sculptorilor Scopas și Timotheos. Mausoleul poartă numele guvernatorului local Mausol, care a fost guvernatorul (satrapul sau regele) provinciei elenistice Caria (377-353 î.Ch.) pentru care fusese destinat, ca mormânt-templu. . Acest monument arhitectural a fost considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Regiunea, importanța din punct de vedere strategic pentru navigația din Mediterana orientala, era adeseori teatrul unor
Mausoleul din Halicarnas () [Corola-website/Science/304601_a_305930]
-
matematicianul Euclid din Alexandria, creatorul geometriei clasice, zise "euclidiene"). Filosofii megarici au jucat un rol important în dezvoltarea logicii, dând preferință dialecticii, și a metafizicii. Reprezentanți ai școlii megarice: Filosofia clasică greacă s-a dezvoltat mai departe și în epoca elenistică. Astfel la Alexandria a luat ființă "Școala din Alexandria", care a exercitat o puternică influență asupra gândirii filosofice în perioadele următoare, până în epoca expansiunii romane. În Atena, "școala peripateticiană" continuă activitatea inițiată de Aristotel, în timp ce "Academia" rămâne fidelă sistemului de
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
viață în conformitate cu legile naturii, pentru a atinge astfel înțelepciunea și fericirea. Filosofia stoică este un întreg coerent, o filosofie sistematică a totalității, care, pornind de la logică și trecând prin legile fizicei, are ca scop final - ca și alte doctrine filosofice elenistice - normativele morale, etica. În conformitate cu logica stoică, orice cunoaștere își are originea în impresiile reale ale lucrurilor date de simțuri, care sunt înregistrate de spirit sub forma percepțiilor. Aceste percepții, confirmate prin experiențe repetate, se dezvoltă silogistic și devin concepte logice
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
întregi de iahturi și de cutere pescărești, se află cartierul vechi al orașului, înconjurat de ziduri de apărare cu porți impunătoare. Colina lui Monte Smith este locul Acropolelor anticului oraș Rhodes. Parcul arheologic se desfășoară verde și frumos conținând teatrul elenistic contruit în sec. al III -lea î.Hr., unde aveau loc evenimente atletice. Ele erau parte a unui festival ținut în cinstea zeului Ilios. Palatul cavalerilor Sfântului Ioan din Ierusalim construit pe locul unei fortărețe Bizantine din secolul al XVII - lea
Rodos () [Corola-website/Science/297358_a_298687]
-
la rang de "Caesar". Domnia lui Gallienus a fost frământată de revolte și de atacuri ale barbarilor. În prima perioadă a domnie, Gallienus a vizitat Atica, din Grecia. Aici a fost inițiat în misterele de la Eleusis. El a promovat cultura elenistică, în armonie cu cea romană clasică. Filozoful Plotinus din Lycopolis îl arată pe Gallienus ca "ultimul om al antichității". În 257, Gallienus luptă împotriva dacilor liberi. După aceasta, adoptă titlul de "Dacicus Maximus". Peste trei ani, în 260, Valerian a
Gallienus () [Corola-website/Science/299880_a_301209]
-
A durat doar 6 ani, din 404 până în 398 BC, cu doar un faraon: A condus între 398 și 380 BC. A condus între 380 și 343 BC. Dinastie persană, ce a condus între 343 și 332 BC. Prima dinastie elenistică a Egiptului. Dinastia cuprinde doar 3 faraoni, ce au condus între 332 și 309 BC. A doua dinastie elenistică a Egiptului. A condus Egiptul între 305 BC și 30 BC, primul faraon fiind Ptolemeu I Soter, iar ultimul Ptolemeu al
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
380 BC. A condus între 380 și 343 BC. Dinastie persană, ce a condus între 343 și 332 BC. Prima dinastie elenistică a Egiptului. Dinastia cuprinde doar 3 faraoni, ce au condus între 332 și 309 BC. A doua dinastie elenistică a Egiptului. A condus Egiptul între 305 BC și 30 BC, primul faraon fiind Ptolemeu I Soter, iar ultimul Ptolemeu al XV-lea Cezarion. Ultima dinastie faraonică a Egiptului, fiind succedată de cucerirea Egiptului de către romani.
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
Pineios curg prin această regiune. În jurul anului 2500 î.Hr., în Tesalia exista o cultură neolitică bine stabilită. Au fost descoperite și așezări miceniene, cum ar fi cele de la Iolcos, Dimini și Sesklo (în apropiere de Volos). Mai târziu, în perioada elenistică, în această regiune nobilimea a organizat o federație, care a ajunsă să controleze Liga amficționică din nordul Greciei. Locuitorii Tesaliei erau cunoscuți pentru cavaleria lor. În timpul războaielor greco-persane, tesalienii au luptat de partea perșilor. În secolul al IV-lea î
Tesalia () [Corola-website/Science/303945_a_305274]
-
ebraica: "Hashmonaim") și au reușit să pună temelia unui nou regat independent al evreilor (sau iudeilor) pe teritoriul Palestinei istorice (Țara Israel) extinzând granițele Pământului lui Israel. Aceste granițe au dăinuit până în anii cuceririi romane și au redus influeța culturii elenistice și a iudaismului elenistic.
Macabei () [Corola-website/Science/306890_a_308219]