684 matches
-
adoptarea legilor. Între acestea, două s-au impus: unanimitatea și regula majorității. Dacă se poate explica până la un anumit punct nașterea principiului majorității, lumea clasică a jucat un rol capital în dezvoltarea sa și stabilirea datei de naștere în lumea elenistică și romană are pentru știință o importanță de prim ordin. Din păcate nu se poate delimita net momentul acestei apariții. Ca punct de plecare, se poate alege aplicarea principiului majorității în Sparta. Organul destinat alegerilor politice și, probabil, unui oarecare
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
lor spiritual, Morrow), depășind mult ideea de educație academică (Julian Morrow le spune chiar, într-o zi, aparent marginal, că, la inteligența și cunoștințele lor, ei ar putea să anihileze oricînd, militar vorbind, un oraș întreg!). Grupul practică ritualuri inițiatice elenistice, menite să-i apropie de sensurile ascunse ale culturii antice, în spiritul căreia trăiesc. În timpul unei bacanale (de la care lipsește naratorul, încă insuficient inițiat în tainele micii fraternități, dar și un membru mai vechi al grupului, Bunny Corcorran, individ mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu ocolesc aceste nuanțe stranii și, pînă la un punct, nedefinibile ale relației profesor-elev. Între ele, mai pot fi amintite conținutul erotic al imersiunii științei maestrului în receptivitatea discipo lului (susținută de o aplicată analiză a "cazului Socrate" în cultura elenistică ), complexul de libido sciendi ("patima cunoașterii" investigată prin intermediul unui personaj victorian feminin, creat de George Eliot, Dorothea Brooke, personaj îndrăgostit de o imagine intelectuală mai degrabă decît de un individ propriu-zis), starea de damnare a cunoașterii (demonstrată cu ajutorul mitului faustian
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
celelalte spații cuprinse astăzi în arealul arab existau alte formațiuni statale, unele dintre ele purtătoare ale celor mai strălucite civilizații ale antichității, aflate în perimetrul “cornului fertil” al ecumenei din acea epocă: Imperiul Babilonian în Mesopotamia, Egiptul faraonic și apoi elenistic pe valea Nilului, Fenicia în ținutul Levantului, Cartagina în nordul Africii, regatele Iudeii și Israelului în Palestina. Mare parte a spațiului arab de astăzi a cunoscut succesiv influența greacă (în Levant și Egipt), stăpânirea romană și apoi bizantină (în sudul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
Matityahu, 37-100 d.Hr.), istoric evreu originar din Ierusalim, a scris lucrarea “De bello judaica”, în care a prezentat particularitățile organizării sociale și administrative ale formațiunilor statale din Levant, inclusiv ale Regatului Nabatheea (pe teritoriul actual al Iordaniei), singurul stat elenistic format de etnia arabă și cucerit de romani în anul 106 d.Hr. Claudiu Ptolemeu (83 sau 90 - 161 d.Hr.), astronom, matematician, geograf și cartograf grec originar din Egiptul de Jos, nu a călătorit și nu a explorat nicio
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
ci se vor muta numai Într-un loc, unde trăind de-a pururi, vor avea parte de toate bunătățile.” 1 Deci această postexistență fericită nu este generală, ci se obține prin intermediul unei inițieri, ceea ce apropie cultul lui Zamolxis de Misterele elenistice mai curând. Interesant este faptul că Herodot spune că, după moarte, adepții lui Zamolxis mergeau să-l Întâlnescă pe acesta „Într-un loc unde să se bucure de toate bunătățile”. Herodot nu menționează, dar am putea presupune că adepții nu
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
la elemente: apa, pămîntul, aerul, focul, și concepte: Unul, Logosul, Devenirea (Zenon, Heraclit, Empedocle, Democrit). Ulterior sofiștii au instituit la Atena arta argumentării polemice, făcînd din îndoială arma permanentă a criticii ideilor. S-a instaurat și răspîndit astfel în lumea elenistică și în cea romană o sferă autonomă proprie dialogicii ideilor. Triumful creștinismului în Imperiu va închide Școala de la Atena și va impune, vreme de secole, suveranitatea teologiei asupra oricărei alte gîndiri. Renașterea va vesti dispariția acestei suveranități absolute. Școala din
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pe măsura configurării și extinderii ecumenei politico-economice. Astfel, încă din epoca preislamică arealele afro-mediteraneene și levantine (pe atunci nearabizate) au reprezentat ariile de constituire a unor remarcabile formațiuni statale ori hinterlandul de interes al acestora: Egiptul faraonic și apoi Egiptul elenistic, formațiunile feniciene și cartagineze, orașele grecești și extensiile/coloniile acestora din Africa de nord, formațiunile iudaice din Palestina. Arealele ocupate de triburile arabe se limitau doar la spațiul peninsulei arabe, cu un mediu geografic repulsiv și puțin cunoscut “lumii civilizate
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
de natură socio-economică și cea de poliție urbană - deschide perspectiva unui orizont originar extrem de interesant. Acesta ar putea să fie plasat în lumea urbană a Antichității mediteraneene, cu atât mai mult cu cât asemănarea cu structura facțională a polis-urilor elenistice și romane este izbitoare. În primele secole ale Imperiului Roman aceste subdiviziuni administrativ-teritoriale urbane au evoluat în binecunoscutele deme - organizații sportive, legate de întrecerile din Hippodrom, fiecare „arborând” culoarea preferată. Orașele bizantine au preluat această tradiție și au conferit deme-lor
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în școală și în afara școlii. De subliniat că nu aceasta era situația la vechii greci, nici în faza inițială, atunci când educația era o chestiune privată, a individului, statul neimplicându-se în acest domeniu, dar nici mai târziu, în perioada regatelor elenistice, atunci când se considera că una dintre rațiunile pentru care statul trebuie să existe este educația cetățenilor. De altfel, chiar și atunci când educația nu era o chestiune publică statul era considerat educatorul prin excelență și putem face trimitere, în acest sens
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
aveau în minte o imagine disprețuitoare a turcilor osmanlîi: aceea a unui popor insuficient înzestrat cu produsele spiritului, un popor de războinici viteji, dar reduși la minte. Pentru turcii osmanlîi, bizantinii apăreau ca un popor împărătesc, moștenitori, deopotrivă, ai tradițiilor elenistice, făurite de către Alexandru cel Mare (...). Dar, neîncetatele înfrângeri suferite de bizantibi din partea turcilor (...) și în final cucerirea Constantinopolului (...) a inversat raportul imagologic." (Dan A. Lăzărescu, Imagologia o nouă disciplină de graniță, în "Magazin istoric", anul XXVI, nr. 4 (301), aprilie
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
or fi cumva reminiscențele lecturilor din vremea nu de mult apusă când făcuse oarece pasiune pentru arheologie. Expertiza impune anumite rigori: întâi indicarea "motivului", în diacronie ("zeul e reprezentat dormind, ceea ce nu putea să fie un motiv plastic înainte de epoca elenistică"), apoi descoperirea sursei, atribuirea ("e din cercul lui Lisip, dacă nu chiar din dalta marelui maestru")31. Chiar dacă nu convinge întru totul, exprimarea uimirii denotă o dispoziție parcă mai participativă, favorabilă transferului empatic. Or, secvențele acestea sunt foarte prețioase, pentru că
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și la romani, o trăsătură comună pare să fi unit aceste culturi antice, cu privire la reprezentările vizuale legate de cultul mortuar și de viața de apoi. Picturile Egiptului antic înfățișând scene din viața celor decedați, ca și portretele funerare ale artei elenistice, statuile etrusce cu caracter funerar, măștile mortuare ale romanilor, și nu în ultimul rând, imageria catacombelor creștine, toate acestea poartă încărcătura spirituală a trecerii dinspre viața lumească, efemeră, spre cea eternă, imaginile create producând "un transfer de suflet între reprezentat
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
poate fi remarcat faptul că aceasta poartă o particularitate aparte în zona Italiei, acolo unde s-au remarcat în perioada Prerenașterii, numele lui Cimabue adept al tradiției bizantine -, ale cărui opere, comparabile 395 cu icoanele Răsăritului, amintesc de specificul picturii elenistice 396, respectiv numele lui Duccio di Buoninsegna sau al lui Giotto di Bondone. De personalitatea acestuia din urmă se leagă numeroase inovații, precum redarea în pictură a volumetriilor 397, plasarea personajelor pictate într-un cadru arhitectural interior 398, precum și redarea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a făcut niciun efort pentru a se schimba aceste obi ceiuri, atît În textele grecești, cît și În cele latinești. Sistemul de accentuare, care În greacă ar fi putut com pensa această dificultate, nu a fost inventat decît În perioada elenistică și chiar și atunci, vreme Îndelungată, nu a fost de uz comun. De-a lungul Întregii Antichități, alternarea interlocutorilor În textele dramatice nu era indicată cu precizia pe care acum o considerăm nece sară, ci se socotea suficient să se
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
te poți debarasa de dublu fără a-l materializa. Toate continentele împărtășesc această logică, iar "dublu" este un cuvânt cu echivalente în aproape toate limbile (ebraicul raphaim, egipteanul ka, romanul genius etc.). Inclusiv cultura evreiască. În necropolele evreiești din lumea elenistică s-au descoperit încălcări ale interdicției levitice: sarcofage figurative (Bet She'arim). Ca și cum porunca a doua ar fi admis un caz de forță majoră. Ca și cum nevoia afectivă de a supraviețui ar fi avut, de una singură, destulă forță pentru a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
al acestor "copii normali" care erau grecii. Și Freud, nu mai puțin conservator decât revoluționarul renan în gusturile lui neoclasice. Să nu uităm de alt quiproquo cronologic: apostolii Artei, luând partea drept întreg, au botezat "artă greacă" în principal arta elenistică (cea din cele trei secole care au urmat morții lui Alexandru), ghidându-se, de altfel, după copii târzii ale originalelor. Noi numărăm aceste imagini începând din epoca bronzului, iar ei începând de la Pericle. Nici nu-i de mirare, de vreme ce epoca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
estetică greacă. Așa cum nu există o estetică medievală. A scrie "la artă se spune în greacă technè", cum se face mereu, înseamnă, mai mult decât un anacronism, un delir recuperator. "Arta", în lumea elenică (altfel vor sta lucrurile în lumea elenistică), nu este un subiect în sine, susceptibil de o învățare teoretică, transmis prin academii, afectat altor locuri decât atelierele, slujit prin vocații glorioase. Ea este o expresie printre altele a cultului polisului. Expresia artistică, scrie Louis Gernet, nu se adaugă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lipsit de importanță faptul că tocmai în Sofistul se apropie Platon cel mai mult de o teorie generală a imaginilor, botezată mimetică, termen ce include și devastează în același timp "câmpul artistic" așa cum îl înțelegem noi. Chiar și în lumea elenistică, estetizantă la maxim, imaginea este înghițită de discurs, iar estetica decadenței ține tot de cuvânt. Prin tradiție, zeii greci locuiesc gura și disprețuiesc mâna. "Stăpânii adevărului" (Marcel Detienne) sunt cei care mânuiesc cuvintele. Pe bună dreptate arta retoricii, elocvență și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
deschis tuturor (1753 pentru British Museum, 1793 pentru Louvre, 1807 pentru Accademia di Venezia 75). "Muzeul" este templul Muzelor dar am văzut că în Grecia nu existau Muze pentru ceea ce noi numim "arte plastice". Pinacotecile și gliptotecile sunt, în epoca elenistică și romană, private (cel mai adesea, era vorba de prăzi de război depozitate în casele consulilor sau generalilor învingători). Muzeul din Alexandria era cunoscut în primul rând pentru biblioteca lui. În perioada clasică, tezaurele sunt îngrămădite în sanctuare religioase, precum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
culturile cetății, omul se proclamă cetățean al lumii, fără medieri. Sacralitate moale și leneșă, căreia Imperiul Bizantin, adept al ortodoxiei și al limitării, avea să-i pună în curând capăt. În tragedia greacă, "Cetatea devine teatru" (Vernat/Vidal-Naquet). În parodia elenistică de ieri sau modernistică de azi, teatrul visează să devină Cetate. Iar teatrul viu al unui oraș din Occident este, acum, muzeul lui. Niciodată atâția muzeografi nu s-au îngrijit atât de mult de ornamente și cadru și n-au
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau, mai exact, ramura lingvisticii care „stabilește originea unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice“ (DEX). De când se poate vorbi despre etimologie? Problema originii cuvintelor este veche, ea datează din Antichitate. Chiar cuvântul etimologie a apărut în epoca elenistică, fiind format din două cuvinte grecești: étymos „adevărat, real“ și lógos „cuvânt“ (= știința care face cunoscut adevăratul sens al cuvintelor). În Grecia antică, studiul limbii a fost multă vreme parte componentă a filozofiei (vezi discuția din dialogul Kratylos al lui
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
acest lucru a devenit posibil numai după moartea lui Heraclius (a. 641), ultimul împărat al imperiului roman de răsărit care a mai putut bloca introducerea limbii grecești în administrație, cultură și biserică. După moartea acestui împărat începe perioada Imperiului roman elenistic, care durează până la 1204. Pentru această perioadă, inducând confuzia între etnie și limba greacă de suprastructură administrativă și culturală, Philippide afirmă că populația din localitatea unde s-a redactat un document în limba greacă „trebuie să fi aparținut exclusiv ori
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
imperativ acceptată ca o stare de conștiință medicală, în afara căreia nimeni nu se poate recomanda medic. Profesia de medic este Statuia lui Imhotep (cca. 2600 î.Chr), scrib, poet, arhitect și medic, zeitate vindecătoare egipteană, a fost unificat în timpurile elenistice cu Asclepios, zeul grec al medicinei. mai întâi o chemare și o continuă trăire a marilor satisfacții oferite de recrearea vieții. înțelepciunea este nucleul arhetipal, al medicinei. A gândi analitic și sintetic, profund și adecvat fiecare caz, înainte de a acționa
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
209 Jean-Pierre Vernant, Mit și gândire în Grecia antică, p. 22. 210 Idem, Mit și religie în Grecia antică, p. 27. 211 Ibidem, p. 31. 212 Ibid., p. 32. Un exemplu edificator este oferit în același loc: "când, în epoca elenistică, un autor precum Calimah reia o temă legendară ca să prezinte o nouă versiune, el nu poate modifica după bunul său plac elementele și nici recompune cum vrea scenariul. El se înscrie într-o tradiție; fie că i se conformează cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]