492 matches
-
a fi evreu e una în plus." (Cioran) " Și deodată, li se deschiseră amîndurora ochii și cunoscuseră că erau lipsiți de virtute, de lumină proprie, sterili, descoperiți în obscurul lor principiu. Atunci ei făcură să se nască deasupra lor o elevație umbroasă, văl de tristețe comună și de doliu; și își făcură veșminte trecătoare". Iată surprins momentul conștientizării goliciunii lui Adam-Eva, după consumarea păcatului originar. Potrivit Bibliei și întregii tradiții iudeo-creștine, așa începea istoria omenirii... Mai apoi, Dumnezeu a făcut, conform
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
moartea acestuia, în 420; de aceea nu-i este dedicată lui Castor ci fratelui acestuia, Leontius, episcop și el, și călugărului Helladius care ajunge ulterior episcop. Opera este concepută în strânsă corelație cu precedenta pentru că Ioan Cassian, după ce a descris elevația spirituală a „monahului exterior”, vrea acum să treacă la formarea invizibilă a omului interior; dacă opera consacrată temeiurilor mănăstirilor era un îndreptar pentru sufocarea dorințelor cărnii, aici, sfaturile cuvioșilor părinți, adunate de Cassian, trebuie să arate ce este perfecțiunea desăvârșită
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unui sfânt și subliniind cu emfază oratorică minunile făcute de acesta. A alcătuit, așadar, un fel de epopee hagiografică, intenția lui fiind aceea de a compune un text comparabil cu epopeea biblică, a inserat aici momente de reflecție și de elevație lirică. Primele trei cărți erau deja terminate atunci când poetul a găsit și un alt material biografic, adică cele două Dialoguri pe care Sulpicius le adăugase la biografia sfântului. De aceea, Paulin scrie o a patra și o a cincea carte
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt și izvorul a tot ce există; și toate apelativele pe care le atribuim divinității se referă de fapt doar la puterile emanate din aceasta care coboară către noi pentru a ne însufleți. Vorbind apoi despre rugăciune ca mijloc de elevație spirituală, autorul îl evocă pe veneratul său maestru Hieroteos care l-a ajutat să înțeleagă adevărurile divine. Sunt apoi rând pe rând trecute în revistă atributele divinității și acțiunile puterilor ce corespund acestora; în acest context, este negată existența autonomă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sistem ierarhic riguros. Scripturile ne revelă inteligențele cerești numai în mod simbolic, ascunzând acele entități imateriale sub forme materiale pentru ca, prin intermediul unor asemenea semne, să putem să ne ridicăm până la realitățile spirituale a căror imagine inadecvată sunt aceste semne. Această elevație se produce grație ierarhiei ce constă într-o ordine sfântă, imagine a strălucirii divine, ce are scopul de a conferi, pe cât posibil, fiecăreia din creaturile care o compun asemănătoare cu Dumnezeu. Fiecare membru al ierarhiei cooperează cu Dumnezeu primind de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
to the Light În ambele cazuri, este clar implicat un FP; ambii focalizatori pot fi localizați în personajul "eu". În c), poziția spațială a Focalizatorului centrat pe personaj ("eu") este deosebit de surprinzătoare. Este, bineînțeles, situată într-un punct de înaltă elevație, luînd în considerare perspectiva largă pe care o are. Cuvintele "care ne înconjoară", combinate cu "adîncimea", accentuează această poziție înaltă. Proximitatea nișei cu statuia lui Buda clarifică faptul că FP ("eu") este situat într-un templu oriental (Burubudur, de fapt
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
literaturii și sistemul integralismului, contestă modernismul ca o pură imitație, recomandă o literatură a tinerilor respectând marea tradiție și își reafirmă tezele despre capodoperă. Eugen Ionescu comentează spectacolul Cruciada copiilor de Lucian Blaga, observând că „ideea tragică de o rară elevație poetică” a piesei - „unicul ei personagiu” - depășește resursele reprezentării scenice, pentru care potrivită ar fi fost tehnica teatrală antică. Alți colaboratori: Aurel Iancu, Al. Talex, D. Șandru. G.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
aude voci”. Cu cît Înaintează În timp, această reabilitare e tot mai explicit afirmată, astfel Încît În eseurile-poem tipărite În paginile revistei unu, inspirația (acompaniată de „transfigurare” și „revelație”) devine una din temele centrale ale reflecției poetului. „Scrisul presupune o elevație, o transfigurare, o trecere «dincolo», pe care, cu un limbaj devenit insuficient, va trebui să o numesc inspirație. Poeții și crucificații, proorocii Îngropați În mîzgă Între miracole și lei au cunoscut-o Întotdeauna” - citim În Radiografie. SÎnt termeni ce indică
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
imagini” acordat autorului. Evenimentul cotidian „brut” e canalizat adesea spre tiparele solemne ale imnului, descripția e deviată către confesiune, Într-un necontenit du-te-vino conferind ansamblului un particular dinamism ce e, de fapt, aproximarea unei efervescențe lăuntrice cu momente de maximă elevație și, deopotrivă cu inevitabile căderi de tensiune. Într-un cuvînt, Ulise e un fel de „poem total”, de o acută modernitate a limbajului În contextul liricii românești a momentului și care nu putea să nu șocheze, pînă la descumpănire, critica
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
spre fierăstraie, Noaptea va Încerca ferestrele Va pune lacăte de ploaie Vor fi vînturi mai mari decît țările, Păsări Își vor ciuguli hohotele. ......................................... Dar numai glasul va rămîne Ca o sare a mării ucise. În general Însă, Patmos e poemul elevației și miracolului existențial, al purității și seninătății contemplative, de apropiat mai degrabă de lumea eterată și flotantă a unor Paul Eluard sau Robert Densos. Dar și, prin unele accente ale discursului, de solemnitățile altui călător vizionar al momentului, Saint-John Perse
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sfârșit, Vladimir Streinu stăruie și asupra unor prozatori contemporani de primă importanță: Marin Preda, D. R. Popescu, Ion Lăncrănjan. Moartea l-a împiedicat să adâncească sondajele critice în contemporaneitate, dar atât cât a rămas probează un gust sigur și o elevație intelectuală necontrafăcută. Reconsiderând valoarea romanelor de al doilea plan în ansamblul creației rebreniene, Vladimir Streinu observă judicios: „Atât se deosebesc între ele, ca mediu social, ca interes anecdotic, ca tehnică și construcție, romanele lui Liviu Rebreanu, încât s-ar zice
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Viața lui Ion Creangă, Clasic, baroc, rococo sunt cronici literare, recenzii, eseuri ce mărturisesc prețuirea lui Vladimir Streinu față de autorul Enigmei Otiliei. În G. Călinescu și spectacolul personalității se află cuprins un portret călinescian antologic, de o înaltă vibrație și elevație metaforică, pe care-l reproducem in extenso pentru frumusețea lui unică: „O energie primogenă, abundentă, impetuoasă, curgând în direcții multiple și chiar opuse pe spații mici, părând de aceea deseori tulbure, dar păstrându-și limpezimea și direcția de curgere pe
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
granițelor banalului, la unul conotativ care ar trebui să surprindă sensul existenței ("aripile sufletului meu/ durerile le-au veștejit" - jocul verbal e, de altminteri, subtil cu astfel de treceri din domeniul zoomorf în cel fitomorf, un simbol al înălțării, al elevației alături de unul al eșecului, al decăderii, discrepanța dintre dorință și realizare este subliniată chiar prin această disociere a regnurilor). Simbolurile sunt unele consacrate, dar elementul de noutate e dat de modul în care sunt asociate, de modificarea structurii frastice astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în Tărâm transcendent (1939), însă B. nu mai are forța de a crea imagini originale și recurge la clișee, la alăturări nefericite de vocabule: „mizeria cotidiană, suava mea brâncă”, „dureroasa mea tribulație”, „ineluctabila mea tristețe”, „gâlgâitoare [...] vie”, „să-mi redea elevația” etc. Acela în care mulți critici literari vedeau o speranță a poeziei vremii va scrie după 1947 versificări de circumstanță închinate „clasei muncitoare” și noii puteri politice ori își va reedita în antologii versurile din creația anterioară. Rămân documente pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
licean, mustind de idealism și năzuințe -, portretizează livresc, proiectează în simbol peisaje, gesturi și destine, dezvoltă reflecții de eseu politic. Numele și evenimentele sunt însă riguros exacte. Cu reușite inegale, această literaturizare „barocă” a notației relevă însă o tensiune a elevației și un reflex al discreției care dă „haină nobilă” experienței imunde. S. are sobrietatea dicției unui Ion Ioanid, nu însă și fluența lui narativă. Notabil ca literatură e registrul memorialistic al vocii narative. Într-un gen saturat de scriitură horror
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
și grațioase, lucrate cu artă de bijutier, pe motive mitologice sau orientale. Multe reiau, din perspectivă impersonală, vechi și stabile teme macedonskiene, implicate într-un descriptiv simbolic: Rondelul cupei de Murano sau Rondelul apei din ograda japonezului propun simboluri ale elevației și purității artei (ipostază a motivului „excelsior”); chiar formula artistică a acestor jocuri de virtuozitate gratuită corespunde idealului „periheliei”, al desprinderii prin contemplație de pământ, de relativ („Dând răsunet de cristale/ Apei lui de prin ogradă”). De o mare coerență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
de luptă al virtuților cu viciile în toiul prefacerilor revoluționare la care contribuie din plin tatăl său. Eva ilustrează în roman cazul unei rătăciri urmate de o izbăvire la limită, pe când Anghel, exemplul unei rătăciri care, cu excepția câtorva momente de elevație, câtorva prize de conștiință, se adâncește în eșec. Există însă și cazul falșilor profeți, cei mai periculoși pentru că nu opun catehismului revoluționar și ideologiei comuniste lăcomia și venalitatea proprii clasei burgheze. Bazilescu, directorul tipografiei, Manicatide, proprietarul de cai de curse
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
croiala unui alt timp? Cinismul său și poza aristocrată, însoțite de afirmații pe măsură, sunt menite să evoce un modus vivendi desuet, dar nicidecum lipsit de farmec, care, sugerează autorul, este asumat de întreaga clasă burgheză în diferite grade de elevație. Iată câteva mostre din catehismul hedonist al lui Manicatide, care are oroare de muncă, păstrând într-un sertar o diplomă de inginer nefolositoare. "Sunt un om care a fugit de neplăceri toată viața, oricât l-ar fi costat asta. La
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care asigură fondul steagului olimpic se dorea să reprezinte culorile steagurilor națiunilor prezente la primele cinci ediții ale Jocurilor Olimpice. Roșul reprezintă culoarea focului, a sângelui, a dragostei și a vieții, a speranței și a sacrificiului, un sinonim al frumuseții, al elevației, al abnegației și al vigorii în luptă. Verdele este o culoare a regnului vegetal, simbolizează viața, primăvara, tinerețea, speranța, norocul, bucuria, longevitatea, imortalitatea, produce asupra omului o acțiune de calm, de liniște, este culoarea togii medicilor asociată cu nașteri secrete
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
adevărul prin dialog. În una din cele zece cărți ale sale "Despre viețile și doctrinele filosofilor", apreciind faptul că Platon a creat în proza greacă dialogul literar ca gen de sine stătător și că nimeni nu l-a egalat ca elevație a gândirii și ca măiestrie a expresiei, Diogene Laertiu sublinia ideea că el, Platon, a ridicat pe treapta cea mai înaltă arta de a vorbi, de a susține o temă prin întrebări și răspunsuri. Pentru jurnalistul care se dorește specialist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
spunea în atelierele clasicismului, pe vremea lui David: să faci întâi adevărat și după aceea nobil. Ei, nu așa, nu funcționează așa lucrurile cine vede nobil, vede de la început. Nobil prin prezența unor concepte care să așeze la o anume elevație aportul concret al artistului. A.V. Depinde și de vârstă. Când vă ascultam la radio, în vremea liceului, aveați o emisiune la două săptămâni... D.H. ...nu, era săptămânală, "Vocile artei moderne". A.V. Exact... D.H. Au fost vreo 70 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
material enorm și de la Dl. Alger, pe care trebuie să-l parcurg cu mult efort. O voi face, convins de valoarea documentelor. Camera în care a locuit soțul Dv., mi-a făcut o impresie deosebită. E un mediu de profundă elevație spirituală și cred că ați trăit clipe de mari satisfacții, ascultându-i vocea divină 130, fie părerile despre artă. Cu un om polivalent, cu un artist autentic, nu se poate să nu fii fericit. Ceea ce deplâng, e faptul că ați
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
traducere românească a Patericului 4. Această ipoteză de lucru are credibilitate? Nu cumva putem identifica o prejudecată modernă, îndatorată canonului iluminist reprezentat cu inegalabilă savoare de istoricul britanic Edward Gibbon (1737-1794), care credea că educația în republica literelor coincide cu elevația spirituală? În ceea ce îi privește pe monahii primelor veacuri, apartenența la o anumită clasă socială sau prestigiul educației profane conta foarte puțin în exercițiul zilnic al vocației lor fundamentale. Au existat călugări lipsiți de instrucție formală, precum Sf. Antonie cel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și-a selectat riguros scrierile care aveau să devină piatra de temelie a colecției sale (e vorba de fondul Transilvanica), astfel încât lectura lor e cu neputință să nu-i fi fost de folos măcar și în statornicirea unui climat de elevație. În cazul lui, mai ales în perioada guvernării, interesele de ordin politic primau, astfel încât informațiile erau direcționate în acest sens. În timpul răscoalei lui Horea el se arată un cunoscător al istoriei instituționale a regiunii, al claselor sociale, în această din
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
au nevoie de suport material și tehnologic, și nu, în ultimul rând, de suport social (preotul, judecătorul, războinicul). Autorul distinge doar două categorii de simboluri ce aparțin regimului diurn: ”dominant postural, tehnologia armelor, sociologia suveranului mag și războinic, ritualurile de elevație și de purificare” , de exemplu: calul chtonian, căpcăunul, apa tristă, femeia fatală, păianjenul, sceptrul și spada, ochiul, focul purificator; simboluri ce aparțin regnului nocturn: ”dominantele digestive și unitive sau ciclice, primul subsumând tehnicile receptacolului și ale habitatului, valorile alimentare și
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]