949 matches
-
omenirea. Numai într-un eu conștient poate trăi iubirea cea mare, universală - religia viitorului.”). Metamorfoza spirituală a personajului se petrece pe drumul între două spânzurători. Personajul alege ispășirea prin moarte, primind osânda ca o împăcare cu lumea, ca o „crucificare eliberatoare”. Ultimul său drum se aseamănă cu parcurgerea Viei Dolorosa, străjuită de făclii aprinse, cu gândul că astfel va păși în veșnicie. Potrivit lui Eugen Lovinescu, criza de conștiință a lui Apostol Bologa nu se datorează naționalismului, ci unei incompatibilități morale și
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
cei trei lideri principali (Antoniu, Octavian și Lepidus), care controlau aproape toată armata romană din vest, au strivit opoziția Senatului și, în noiembrie 43 î.Hr., au format al doilea Triumvirat. Una din primele lor sarcini a fost să distrugă forțele „eliberatorilor”, nu numai pentru a obține controlul total al lumii romane, dar și pentru a răzbuna asasinarea lui Cezar. Bătălia a constat în două angajamente pe câmpia din vestul orașului antic Filippi. Prima confruntare a avut loc în prima săptămână a
Bătălia de la Filippi () [Corola-website/Science/318073_a_319402]
-
totală. Cu sufletul bântuit de insolubile contradicții, personajele oscilează între "otrava lecturilor" și chemările Erosului, convinse că actul spiritual al creației și marea dragoste sunt singurele posibilități ale omului de a se depăși pe sine. Necăpătând un sens purificator și eliberator, trăirea la nivel senzorial este, de fiecare dată, un act ratat. Reiterat în compania altor partenere el se transformă într-un act de rutină care, treptat, nu mai satisface exigențele simțurilor, precipitând despărțirile și reluarea căutării. Drumul către "pathosul Absolutului
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
din cei mai importanți pictori ai secolului al XX-lea. În opera lui, realizată pe suprafețe mari, este tematizată în special suferința corpului omenesc, deformat de violența vieții de fiecare zi, într-o existență lipsită de sens și de posibilitate eliberatoare. Tablourile sale instaurează o atmosferă plină de tensiune, personajele suferind acțiunea destructivă a unor forțe ce vin din interiorul sau exteriorul conștiinței. Precaritatea ființei umane este acuzată într-o lungă serie de capete de expresie, începând cu propria gamă de
Francis Bacon (pictor) () [Corola-website/Science/313068_a_314397]
-
interfamiliale și mult prea imatur, va determina apariția acestui roman, În care David Vann reface o parte din viața părintelui său spre a-l descoperi dincolo de faptele și gesturile care nu mai pot fi schimbate și spre a se Împăca, eliberator, cu el. E un roman Într-o anumită măsură autobiografic, de fapt, e un roman al realității interioare care are ca punct de plecare realitatea familială a scriitorului. Astfel, autorul regăsit În personajul Roy Își va rememora copilăria marcată de
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
urmat eliberării capitalei. În timpul transferării forțate a germanilor au avut loc violențe locale cu un număr necunoscut de victime din rândul strămutaților. După război, Praga a redevenit capitala Cehoslovaciei. La început, mulți cehi aveau sentimente de recunoștință față de soldații sovietici eliberatori. Deși Armata Roșie a părăsit în câteva luni de la terminarea războiului Cehoslovacia, țara a rămas sub controlul strict politic al Uniunii Sovietice. În februarie 1948, o lovitură de stat comunistă a asigurat preluarea puterii de aliații politici ai sovieticilor. Viața
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
începutul secolului al XIX-lea, apar semne că Lituania ar dori un tratament mai deosebit din partea conducerii imperiale, însă fără a reuși niciodată de a se bucura de vreun privilegiu. Invazia trupelor franceze din 1812 a fost considerat un act eliberator. Speranța lituanienilor a fost spulberată la scurt timp după retragerea armatelor lui Napoleon, deoarece țarul Nicolae I intensifică rusificarea regiunii. Partea de sud-vest a teritoriului lituanian care fusese anexată de Prusia în 1795 și apoi în efemerul "Ducat de Varșovia
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
a-și nega o clipă caracterul popular, teatrul a reușit să mențină între cele 320 de titluri din dramaturgia română și universală, propuse în peste 50 de ani de existență, un echilibru benefic între divertisment și tematica filosofică, între râsul eliberator și gravitatea problemelor esențiale. În peste două decenii legate de prezența lui Horia Lovinescu, Teatrul Nottara și-a ridicat stacheta ofertelor și a făcut propuneri incitante în scopul unei deschideri culturale, prin înnoire problematică și estetică, menținând în mod constant
Teatrul Nottara () [Corola-website/Science/308862_a_310191]
-
corpul său a fost coborât din spânzurătoare și, după ce a fost târât pe străzi, a fost aruncat în Bosfor. Rusia avea cea mai favorabilă poziție față de greci. Imperiul Rus era singura mare putere ortodoxă și se considera protectoare (și potențial eliberatoare) a supușilor otomani din Balcani și Grecia, care erau în mod predominant ortodocși. Sârbii și bulgarii erau în plus membri ai marii familii slave. Aceste legături emoționale se împleteau cu interesele geostrategice ale Rusiei. Sprijinirea secesiunii statului grec, care ar
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
franceză. Prima mare înfrângere suferită de Franța a fost în Bătălia din Bailén (Andaluzia) unde Pablo Morillo (viitorul comandant spaniol care va invada Venezuela și Noua Granada) a luptat alături de Emeterio Ureña (un ofițer roialist) José de San Martín (viitorul eliberator al Argentinei și Chilei) împotriva generalului francez Pierre Dupont. În data de 18 aprilie 1810 în Caracas, Venezuela au sosit agenți royaliști și a doua zi, de Joia Mare în Palatul Federal Legislativ au preluat puterea în numele lui Ferdinand al
Războiul de Independență al Venezuelei () [Corola-website/Science/327990_a_329319]
-
mai mult spre Imperiul Rus ca ultim garant al securității lor. Mulți armeni din provinciile de est ale Imperiului Otoman, care trăiau sub o amenințarea necontrolată de violență și jaf din partea popoarelor vecine agresive, au salutat avansarea armatei ruse ca eliberatoare a lor. În ianuarie 1878, patriarhul armean de la Constantinopol Nerses al II-lea Varzhapetian a abordat conducerea rusă pentru a primi asigurări că Rusia va introduce dispoziții pentru autoadministrarea armeană în noul tratat de pace. În martie 1878, după încheierea
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
e chiar de actualitate îndrăzneala proclamării inexistenței lui Dumnezeu, numai pentru că Acesta îi este științei inaccesibil 11. E datoria occidentalilor contemporani să-și regăsească apetența religioasă într-o relație cu divinul de acum descărcată de teamă, violență și superstiții. Adevărul eliberator nu aparține, arată Vattimo, nici teologiei, nici științelor. El e chemarea la caritate. Ieșirea din metafizică se datorează creștinismului. Învățăturile lui au lucrat în umanitate, obișnuindu-i pe oameni cu principiul interiorității. Cunoașterea e tot timpul interpretare, cum arăta Heidegger
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
din cea a victimei care și-a afirmat mereu nevinovăția, acestea îi lucrează pe occidentali, ajutându-i să înțeleagă și să asume propria violență. Din această perspectivă, creștinismul lucrează în direcția destructurării celorlalte religii. Înțelegerea treptată a mesajului evanghelic este eliberatoare, facilitează ieșirea celor ce înțeleg din cercul sacralității victimare. Evangheliile reprezintă, arată Girard, cheia hermeneutică a recitirii retrospective a textelor vechi, antice și medievale, și a diferitelor motive mitice drept expresii ale violenței culturii. Principiile etice ale Occidentului, drepturile și
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
cu aceste relativ puține arme ușoare nu poate fi apărat din interior lagărul decât câteva ore, cel mult o zi sau două. De aceea trebuia pus bine În cumpănă momentul declanșării revoltei, să fie posibilă apărarea lagărului până la sosirea armatei eliberatoare. Deci s-a mizat Înainte de toate pe elementul surpriză, adică atac armat din lagăr, și, nu În ultimul rând, pe moralul scăzut al gardienilor SS, care erau conștienți că războiul e pierdut și principala lor preocupare era cum să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care a vorbit la telefon în felul acesta. Normal! "Ei! se alarmă ea. Ce e cu tine?" "Nimic!" "De ce-ai tăcut așa brusc?" N-am tăcut așa brusc! Am tăcut treptat, adăugai și izbucnii într-un râs scurt și eliberator. Am tăcut în mod "firesc", continuai, cuvântul ăsta are la mine o semnificație aparte..." Lasă tu semnificațiile aparte și vino încoace, dacă zici că ești gata", mai spuse cu felul ei inimitabil și irezistibil de a-mi da ordine. Aici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din ea." (Dialectică naivă, îmi dădeam seama, dar credeam în ce spun și asta avu asupra lui Petrini același efect de șoc ca înainte: sentimentul realității simple reveni în el atât de concret, încît îl văzui cum surâde, un surâs eliberator!) "Eram atât de fericit, murmură el, atât de tare fericit, încît devenisem umil, să nu sfidez cine știe ce zeu sau zeiță geloasă. Și sânt și acum, dar cu această coloratură tragică, am omorât un om și voi fi închis iar, deși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
epoca de aur" a "marelui cîrmaci". În culegerea sa, Patru decenii de agitație și propagandă, Eugen Negrici adună așa-zisa poezie după cîteva tematici ce necesită a fi enumerate: "Profeți, Apostoli" Lenin, Stalin, Gheorghe Gheorghiu-Dej, "Martirii credinței" Glorie soldatului sovietic eliberator, Recunoștință eroilor martiri comuniști, " Omul nou" (Drept credinciosul, Convertitul, Cel ce a înțeles, Izbăvitul, Mîntuitul etc.) Început de viață nouă, exemplul sovietic, Izbăvitul: Cel ce a înțeles, "Stimularea credinței": Mijloace și practici "Împărtășania" cu ură, Ura împotriva imperialiștilor ațîțători la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Gyorgy, Nicolae Moraru, Veronica Porumbacu. Primul raportor va fi Mihai Beniuc, președintele USR (funcție pe care nu o va părăsi pînă în 1964). Raportul Literatura din R.P.R. și perspectivele ei de dezvoltare va debuta cu o minciună sfruntată despre rolul eliberator al armatei sovietice și aportul determinant al comuniștilor din țară în răsturnarea lui Antonescu și întoarcerea armelor în contra dușmanilor omenirii. În cuvîntul său, autorul Mărului de lîngă drum își propune a prezenta rezultatele mai importante dobîndite de scriitorii noștri după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu sau fără știință, au călcat pe căile afirmate în acest testament politic, alții au încheiat pactul cu diavolul. În opinia lui Paul Goma circa 3 milioane de români din teritoriile de peste Prut și din nordul Bucovinei au căzut victime "eliberatorului" sovietic, închiși, deportați, torturați, uciși, pe întreg teritoriul imperiului bolșevic. Nu altfel s-a întîmplat în România de dincoace de Prut, comunizată de tancurile Armatei Roșii. După cum declara, în iunie a.c., Marius Oprea într-un interviu: "Pînă acum am găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Securității în documente 1949-1989 (Editura Polirom, 2002), care prezintă atrocitățile comise de această instituție sub directa îndrumare a nomenklaturii. După 23 august 1944, natura regimului politic instaurat în România, a fost aceea de ocupație sovieto-comunistă. Modelul stalinist impus de tancurile "eliberatoare" a susținut o construcție instituțională cum precizează Marius Oprea în Cuvîntul înainte la Banalitatea răului, bazată pe represiune și recunoscînd primatul ideologiei asupra binelui propriului popor. Atît Dej, cît și Ceaușescu n-au fost animați de afirmarea cu adevărat a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
răul ar fi fost distrus din rădăcină. Nu primise însă consemn pentru o faptă atît de utilă, nu avea dezlegare de la comandanții săi pentru așa ceva. Îl privi negru de ură și îl scuipă drept între ochi. Gestul avea o funcție eliberatoare, dar nu îi potoli pe deplin furia. Se repezi la plantele ocrotite de sapa lui Sașa și începu să le strivească sub tălpile bocancilor. Firele de stuf, firele de porumb, rîndul lui Ivasiuc, rîndurile din jur, totul fu călcat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întrucât nu este sluga nimănui, și deci, că este liberă și suverană. Însă, dincolo de chestiunile de principiu, există o situație de fapt, o contestare căreia trebuie să-i dăm un răspuns, și pentru că uneori, astfel de provocări, pot constitui prilejuri eliberatoare, menite să purifice filosofia însăși de încrustări irelevante, de neînțelegeri și condiții datorate experiențelor din trecut. I. Interogația Noi posibilități de «mirare» Filosofia, după cunoscuta expresie a lui Aristotel, s-a născut din mirare, adică din tresărirea de uimire pe
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
alogică a situației concrete nu vor putea fi rezolvate cu adevărat prin asumarea lor în structura conceptuală a marilor metafizici imanentiste. Experiența existențială și singularitatea persoanei rămân elemente ce rezistă structurii logice sau dialecticii istoriste. După momentul eliberării de absoluturile eliberatoare, ca și de consecințele lor, ce s-au dovedit a fi mari iluzii, se face auzit apelul nesuprimabil a existențialității, facticității, situației persoanei. Așadar s-a dovedit nucleul ideologic al răspunsurilor metafizicilor imanentiste. Aparatul lor conceptual, analitic și dialectic, prezintă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în situația practică a aceluia care o trăiește, respinge orice reducționism psihologic sau sociologic. Judecat de la acest nivel, intelectualismul iluminist sau neoiluminist apare ca nivelare, putere culturală constituită, «lume» față de care se ia distanță, regresie față de conștientizarea rupturii inițiale și eliberatoare. O notă ulterioară, esențială oricărei experiențe religioase, este sentimentul de dependență față de realitatea ideală, sau față de un Absolut, ca totalitate de sens ce determină depășirea rupturii și transformarea semnelor descurajării în speranță de mântuire. Din simțământul de dependență izvorăște invocația
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a eliberării fantastice: «galeria» sportivă, spre exemplu, erotismul gratuit, experiența hippy. Acestea sunt, după părerea noastră, forme ale unei religiozități neîmplinite, întrucât privilegiază un aspect al modelului tipic experienței religioase pe care-l încarcă total cu o valoare semantică și eliberatoare specifică experienței religioase. Aria acestor înlocuitori ai religiozității, sau ai religiozității improprii (despre câteva am vorbit deja în paragrafele precedente), poate fi extinsă la toată acea gamă amplă de tensiuni și de experiențe contestatoare, ce caracterizează comportamentul și obiceiurile de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]