1,186 matches
-
extrageri de rădăcini patrate. Gauss nu a mai revenit să dezvolte subiectul. Dar această scurtă notă, a lui Gauss, avea să fie plină de consecințe. Ea a îndrumat pe Abel să descopere dubla periodicitate a funcțiunilor eliptice și existența funcțiunilor eliptice cu înmulțire complexă. * Am pomenit de ermetismul memoriilor lui Gauss, în general, și al faimoasei secțiuni a cincea, în particular. El derivă dintr-o anumită concepție a artei teoremei, pe care Gauss o vedea ca un text august, ca o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cel din 1812, despre seria ipergeometrică, unde se dau criterii de convergență - preocupare oarecum nouă pentru acea verme; 2) cel din 1808, de astronimie, despre modificările seculare, unde media aritmetic-geometrică e introdusă ca proces convergent de calculare a perioadei funcțiunilor eliptice (cazul armonic: al integralei lemniscatei). Sunt contribuții de primul ordin, dar nu pe ele se bazează gloria de teoretician al funcțiunilor, a lui Gauss, și nici pe manuscrise mai mult sau mai puțin complete, de felul fragmentelor de teoria numerelor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ori pe însemnările critice cu care Gauss obicinuia să umple marginile libere ale cărților sale. Astfel, se pare, Gauss era în posesia intergării ecuațiilor diferențiale cu coeficienți raționali, admițând ca integrală particulară seria ipergeometrică; deținea principalele trăsături ale teoriei funcțiunilor eliptice, cel puțin limitate la cazul remarcabil, armonic, cu înmulțire complexă, al lemniscatei; din 1798, cunoștea descompunerea funcțiunilor eliptice în produse infinite sau reprezentarea lor sub formă de câturi de serii tetha! Fără îndoială, e excesiv. Ne găsim în fața unui cult
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Gauss era în posesia intergării ecuațiilor diferențiale cu coeficienți raționali, admițând ca integrală particulară seria ipergeometrică; deținea principalele trăsături ale teoriei funcțiunilor eliptice, cel puțin limitate la cazul remarcabil, armonic, cu înmulțire complexă, al lemniscatei; din 1798, cunoștea descompunerea funcțiunilor eliptice în produse infinite sau reprezentarea lor sub formă de câturi de serii tetha! Fără îndoială, e excesiv. Ne găsim în fața unui cult organizat al gloriei lui Gauss, de către lumea matematică de la Göttingen. Göttingen este orașul lui Gauss. Pe drept cuvânt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
timpului obicinuit. Să spunem deci, că după câteva rânduri înfrigurate cu care Galois, în ajunul duelului, termină scrisoarea - testament - către Auguste Chevalier, Galois depășește, în acești ultimi doi ani, pe marii săi contemporani: Gauss, Abel în cercetările lor asupra funcțiunilor eliptice și abeliene, pentru a egala dintr-o dată, făcând saltul a trei decenii, pe Riemann și Weierstrass. Galois era sigur în posesia noțiunii de gen al unui corp de funcțiuni algebrice, cunoștea legătura între acest număr p și cele 2 p
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Observ că tramvaiul îmi oferă o ocazie, pe care nu aș avea-o ca simplu trecător, prin acest traseu. Ca un veșnic căutător al frumosului, pot admira însă printre mormanele de moloz și ziduri, delicatețea detaliilor dantelate, aflate deasupra arcadelor eliptice. Mă las fermecată de misterul statuilor reci de marmură albă, ce tronează cu superioritate pe zidurile firave ale clădirilor, făcând abstracție de restul peisajului. Ca pieton, cred însă, că n-aș admira prea liniștită sabia de piatră și gata de
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
combinația total nepotrivită a amestecului de modern, cu elemente antice, arhitecturale. Ochii îmi zboară încântați spre arhitectura fascinantă a clădirii din față. Încerc să savurez fiecare detaliu... privirea mea parcurge cu nesaț acest neant al paradisului intersecțiilor dintre gingașele arcuri eliptice, cu minunatele trasee parabolice, al delicatelor coloane hiperbolice pe care tronează din loc în loc sfere perfecte. Irisul meu devine originea sistemului de referință, față de care poți calcula orice rază sau lungime de arc, orice suprafață. Clipa devine originea sistemul de
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
părți ale volumului, și bătălia cu tot ce amenință liniștea, și remedii, după caz: blogodatele pentru reptile și baioneta pentru cucerit „pâinea Păcii planetare”. Neîntrecute în surpriză sunt frazele finale din prima parte, câteodată reduse la propoziții sau chiar propoziții eliptice, pe când în a doua parte vârful de efect este de cele mai multe ori emoțional. Seducător este limbajul Văii Hranei, dat, uneori, și în traducere sau explicație, de către autor, dominant, bineînțeles, în Colb de sat, dar este câte o „zvârdină” și în
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
Sufla dinspre răsărit/trecutul./ niciun drum nu mai pornea - /ghemuri uriașe/în containere inscripționate:/fără timp/fără sens//cocoșul cânta/sfâșieri de întuneric./ nisipul se lepăda de formă.// spre orizont/albatroși de cenușă”. Aura Apostolescu preferă forma scurtă și implicit eliptică, dând senzația că inițierea în magia poeziei e pe calea cea bună: “lună și soare/șnur neîntreruptibil/noi numai ceață” (“Viața”, pag. 278). Ana Tudoran plutește pe linia ușor ondulată a poeziei cu țintă nedefinită: “foile zdrențuite-n depresie/zac
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
și gerul/a înghețat țipetele de recunoaștere/pescăruși în zbor/peste guri de metrou/un lătrat/se sparge peste noaptea sticloasă/ochii mei/pâlpâie în țurțuri/la geamul salonului/unde fără milă/mă mai naști odată.” Adriana Butoi preferă expresiile eliptice, versurile având o tăietură fermă, un miez ușor elegiac. Fiecare poem are identitate clară, pare a se duce sau a veni în/din mașinăria exactă a haiku-ului:“îmi odihnesc plânsul/pe o aripă/împrumutată/târziu/dinăuntrul meu/noaptea asta
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
pământ Când dincolo de timp voi fi se va afla. București, 01 iulie 1994 UNDE? M-am întrebat de atâtea ori, unde se duce, unde dispare ceea ce am auzit, când nu însemn ceea ce am auzit? A răspunde - în uitare este prea eliptic și prea complicat. Dar ce e uitarea, cea care înghite tot ce nu e adăpostit în cuvinte? Ce este prăpastia deasupra căreia verbul a trăi se lasă suspendat de verbul a scrie iar lumea însăși devine o poveste care așteaptă
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicații militare malefice... Carol Przybilla a mai realizat și alte invenții deosebite: turbină cu combustie internă (1958, vândută de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fără bielă (vândută Japoniei și folosită în celebrele motociclete japoneze), armă defensivă antitanc (anii '90). Justin Capră este un inventator celebru al României, din păcate mereu tratat cu indiferență (chiar ostilitate) de autoritățile statului, condiții în care nu e de
ROMÂNI GENIALI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348998_a_350327]
-
a fi schema ideală a metaforei, în ce privește structurile formale. Analiza relevă, firește, o seamă de abateri de la acest tipar, abateri care, până la un punct, pot fi, ele însele, ordonate: coalescențe difuze, serii sinonimice, constelații metaforice, metafore implicate cu termenul figurat eliptic. Cât privește structura semantică, ne oprim la trei mari capitole: personificarea (nonuman - uman), de-personificarea (uman - nonuman) și transferul ontologic (nonuman - nonuman). Toate trei derivă din releul tutelar identitate - alteritate, particularizându-l în diverse chipuri, așa cum probează, în desfășurările ei
EUGEN DORCESCU, METAFORA ÎN PSALMUL 79 (80) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349798_a_351127]
-
trece de la romanul fluviu de gen nobil, cu un anumit conținut liric, la romanul contemporan polimorf de scurt-metraj cu accent pe notele dramatice ale existenței și vieții, setrece de la limbajul discursiv clasic la folosirea în exces a limbajului paradoxal și eliptic cu note de absurd. Subiectele preferate cu cea mai mare cotă de atenție sunt cele care se orientează spre patologia socială, sexualitatea uneori lubrică, puterea politică, moartea, spionajul, războiul, ficțiunea științifică etc. Romanul lui Virgil Stan, Parfum de orhidee, apărut
IASI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349844_a_351173]
-
și le-am adăugat câte două versuri de 7. A fost un exercițiu interesant și cred că au ieșit niște kyoka mai bune decât dacă le-aș fi scris de la început. Și, uneori, mai bune decat senryurile de bază, cam eliptice. Renga este un cuvânt des folosit în lirica japoneză, în diverse combinații, pentru că are semnificația de lanț de poeme scrise de mai mulți autori. E valabil și în cazul meu, pentru că eu de azi nu mai sunt același cu cel
KYOKA de DAN NOREA în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349893_a_351222]
-
Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1091 din 26 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului M-am întrebat de atâtea ori, unde se duce, unde dispare ceea ce am auzit, când nu însemn ceea ce am auzit? A răspunde - în uitare este prea eliptic și prea complicat. Dar ce e uitarea, cea care înghite tot ce nu e adăpostit în cuvinte? Ce este prăpastia deasupra căreia verbul a trăi se lasă suspendat de verbul a scrie iar lumea însăși devine o poveste care așteaptă
UNDE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347672_a_349001]
-
din urmă și introdus printre rânduri. Informația nu este întotdeauna completă, ea lăsând imaginația cititorului să lucreze nestingherit, în timp ce alteori, fraza devine de o concretețe aproape brutală, stingheritoare. Dar și aceasta face parte din arta narațiunii, din stilul sobru, lapidar, eliptic al autoarei, care merge pe principiul: vei ști mai mult, cu cât înțelegi mai puțin. Dar chiar acest stil sărăcit dinadins de metafore atrage prin căutarea de similitudini. Cititorul se regăsește în anumite situații limită propuse de autoare ca niște
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
nu tăgăduiesc, eu infirm!(Un olog la anchetă).Aici, autorul dă verbului infirm sens de substantiv adjectival,sau Îl cunosc ca pe un cal breaz(O iapă),aici substantivul cal și adjectivul breaz devin împreună un adjectiv pentru o persoană eliptică din propoziție.Adică,un ins cu comportări ne civilizate care încalcă morala socială. Un alt ciclul interesant este Expresii din cotidian unde personajele fiind oameni ,lucruri sau animale dau noi conotații și sensuri frazelor ,dar mai ales ultimilor cuvinte din
IOAN MARINESCU-PUIU- U-MOR DE RÂS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361763_a_363092]
-
din 02 martie 2013 Toate Articolele Autorului Eseu de Al.Florin Țene Expresivitatea poetică ca sistem de imagini în poezia lui Mircea Ciobanu Aristotel vedea esența metaforei în sesizarea asemănărilor dintre fenomene, ceea ce înseamnă a o confunda cu o comparație eliptică și a explica specificul ei în raport cu aceasta, pe când Tudor Vianu le clasifica astfel: funcția filosofică, funcția psihologică, funcția cataractică sau eliberatoare și fuincția estetică. Această ultimă funcție, cercetătorul Vianu deosebește următoarele alte funcții: funcția sensibilizatoare, funcția de a exprima atitudinile
EXPRESIVITATEA POETICĂ CA SISTEM DE IMAGINE ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345566_a_346895]
-
Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Îmi îndes înfrîngerile una cîte una, în buzunarul cu clapă tighelită și-mi spun că nu e drept să fie atîtea, negîndind și faptul că viața nu se sfîrșește aici eliptic punctată doar de semne chinezești între zero și infinit, nici un gînd față de sine sau de altul față de adversar sau spada sa oricum un zeu își datorează puterea împrejurării cum, mie însămi, îmi zboară prin suflet "din ghem" în "elipsă", razant
O FEREASTRĂ SPRE CER de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355825_a_357154]
-
versul dintr-o posibilă atmosferă neutră. (Din textul apărut în revistă: „România Mare"din 6 aprilie 2001). Al. Horia: Rigoarea Confesiunii. E de remarcat în lirismul lui Horia Gane acuratețea stilului, metaforă atent filigranata evita risipă de cuvinte, notația precisă, eliptica aproape, surprinde anatomia stărilor cu o remarcabilă economie de mijloace.(...) Lirismul autorului menține constantă atitudinea reflexiva, laconismul limbajului atinge pragul unei rostiri apoftegmatice: „Vine dimineata și pune, câte puțin adevăr, în dreptul fiecăruia." Concentrarea expresiei vine din natură carteziana a sensibilității
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
al juriului, explică de ce opera lui Petru Albu a fost desemnată câștigătoare: "Volumul Trestii pare scris de un prozator versat, care a ucenicit de mult și cu folos. Narațiunile au nerv, imaginile clătesc ochiul minții, clișeele au fugit în păduri. Eliptice sau nu, propozițiile denotă o artă a gradării proprie talentelor autentice. Comparațiile nu virează în registrul excesiv atât de des întâlnit la debutanți. Când le citești, te miri și te bucuri deopotrivă ("Câmpia era tremurătoare ca o jelanie portugheză"). Între
CARTEA CU PRIETENI XVI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356943_a_358272]
-
culoarea melancoliei și a iluziei. Maya este personajul care apare-dispare, se ascunde în spatele liniei orizontului. Și omului nu-i rămâne de făcut decât să alerge după ea. Prima secvență lirică se numește chiar „Iubiri, melancolii, iluzii”. Poemle sunt concise, chintesențializate, eliptice și cad precum roua pe suflet. Te răcoresc, te înviorează, te vivifică, dar în același timp, îți pot induce și o stare de melancolie. Te scot din moleșeala zilei. O singură șoaptă în stare să te ridice din amorțire. Dar
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PRIN LUME NOROCUL Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016 Toate Articolele Autorului și timpul asudă. își coace copiii în pulberea toată. îi vindecă gloanțe. sunt dinții eliptici crescuți unei cloanțe din vechea structură. azi ciuruie fiii. se cerne minciuna desfrâul durerea. planeta respiră prin praful de pușcă. tronează ermetic tăcerea din cușcă. din zone extreme clamează plăcerea. e beznă în noaptea durerii acute. sunt umbre își plimbă
PRIN LUME NOROCUL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370878_a_372207]
-
de la romanul fluviu de gen nobil, cu un anumit conținut liric, la romanul contemporan polimorf de scurt-metraj cu accent pe notele dramatice ale existenței și vieții, se trece de la limbajul discursiv clasic la folosirea în exces a limbajului paradoxal și eliptic cu note de absurd. Subiectele preferate cu cea mai mare cotă de atenție sunt cele care se orientează spre patologia socială, sexualitatea uneori lubrică, puterea politică, moartea, spionajul, războiul, ficțiunea științifică etc. Romanul lui Virgil Stan, Parfum de orhidee, apărut
ROMANUL PARFUM DE ORHIDEE, AUTOR VIRGIL STAN: NOTE DE LECTOR: PROF. UNIV. DR. MIHAI PĂSTRĂGUŞ [Corola-blog/BlogPost/370544_a_371873]