931 matches
-
Din motive de spațiu tipografic, ne vom concentra aici sumar pe câteva figuri emblematice: M. Eminescu și Paul Goma, de partea adevărului crud, iar de cealaltă parte, H.-R. Patapievici, ce ignoră programatic și fără scrupule România profundă în favoarea grupului elitist (minoritar) de la GDS. Nicio clipă cărturarul din Huși nu înclină spre o societate în care majoritatea ar strivi minoritățile, după cum și situația inversă i se pare reprobabilă. Ca întotdeauna, Theodor Codreanu se situează ferm de partea lui Eminescu, mergând în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tiranic și aberant pe cale să se instaureze. "Pro Saeculum", nr. 7-8, ianuarie 2011 Andrei ȚURCANU Polemici "incorecte" politic Consecvența, dar, mai ales, calmul cu care Theodor Codreanu, "incorectul" politic de la Huși, îi dezbracă mereu, de la carte la carte, pe "corecții" elitiști de la București și de aiurea, pe cei de azi, dar și pe părinții ori pe strămoșii lor de tristă amintire, inspiră respect. Dincolo de argumentarea strânsă, transdisciplinară, fără nici un fel de fisuri sofistice sau stridențe demagogice, în demersul său se impune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apa exuberantă, fierbinte, pătrunzându-i printre degetele picioarelor. Își suflecase manșetele pantalonilor, dar tivul vaporosului négligé al lui Ju se muiase. Tom McCaffrey forma un obiect de interes în „societatea“ din Ennistone. Pe vremea aceea „societatea“ ennistoniană era o comunitate „elitistă“, fără clase; era, de asemeni, pluralistă. Acest lucru se evidenția, îndeosebi, la Institut. Într-adevăr, existența și natura particulară a Institutului încurajau și întrețineau asemenea proces. Și istoria fusese de ajutor. Ennistone își pierduse, cu mult timp în urmă, mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
promisesem. Maja a avut grijă de această după-amiază nesfârșită aici la Palazzo Lancillotti, ea a avut grijă să-i distreze pe toți copiii aceia, pe mamele lor insolente, astfel Încât familia Fioravanti să pară În același timp intangibilă și la Îndemână, elitiști și totuși milostivi, astfel Încât nimeni să nu se simtă exclus sau disprețuit - chestii Încurcate, arta de a Întreține relațiile publice, artă În care Maja devenise o adevărată maestră. Petrecerea Camillei a fost deosebit de reușită și se va dovedi o investiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un complex sacerdotal, fără a reuși să medieze între cei doi factori 26. Din acest motiv, revoluția din decembrie 1989 nu a putut propulsa figuri emblematice ale societății civile, ci doar ale aparatului comunist. Ceva mai inspirată a fost categoria elitistă a „călugărilor“. Erudiții au fost egali cu ei înșiși, preferând izolarea îngemănată cu orgoliul superiorității lor profesionale, morale ori, după caz, spirituale. Prin această metodă ei vor salva cultura autentică, fără să afecteze prin nimic bazele sistemului. În schimb, negocierea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
titlurile cu rimă. Dau o tentă literară sau prea jucăușă textului. Îndoielnice sunt și titlurile care folosesc jocurile de literă: „Mona Muscă muscă rău”. Atenție la titlurile umoristice. Ele se adresează unui cititor de o anumită factură - informat și ușor elitist. Nu mai vorbim despre tratarea unui fapt grav în manieră comică. Este binecunoscut cazul unui ziar francez care a titrat: „Bal tragic la Colombey: un mort”. Paradoxal și bine găsit, acest titlu se suprapunea însă pe moartea generalului De Gaulle
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și pentru ilustra elevă al lui Heidegger, este interesantă. Tot un filosof, S. Kierkegaard nuanțează pragmatic ironia: ironia călătorește (...) într-un distins incognito, și din locul său de înălțime privește compătimitor vorbirea obișnuită, pedestră."266 Întrucât este astfel folosită, adică elitist, izolarea o pândește. Revenind la câmpul mitico-semantic în care Eminescu și Camil Petrescu reușesc, poate surprinzător, să se apropie, ne justificăm suplimentar insistența prin faptul că, atunci când am comentat jurnalul lui Camil Petrescu, ne-am referit și la austeritatea financiară
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în special a celor de excepție în diferitele arii ale cunoașterii și ale exprimării umane, în general. De fapt, aceasta s a întâmplat de la începuturile învățământului și, într-un fel, a fost și instituționalizată prin existența unor forme de educație elitiste, privilegiate atât prin bararea accesului după criterii sociale, cât și prin profesori deosebit de înzestrați. Un exemplu în acest sens l-ar constitui colegiile englezești, perpetuate până astăzi. Dar, după cum se vede deja, selectarea elevilor nu se făcea, neaparat, pe criterii
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
vedere poziția socială a părinților, iar mai târziu, puterea lor financiară. Această situație s-a repercutat în timp, spiritul democratic, dominator în mentalitatea europeană și americană, cel puțin începând cu Revoluția Franceză din 1789, respingând „de plano” sistemele selective și elitiste din învățământ. Abia în secolul al XX-lea s-a revenit, pe baza unor criterii cu totul noi, la organizarea formelor de instruire care să permită cea mai deplină punere în valoare a înclinațiilor, aptitudinilor și talentelor elevilor deosebit de dotați
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
al povestitorului, ci al personajelor care se autodefinesc ca ființe de hârtie. Monografia G. Bacovia (1999) e la origine teza de licență susținută de P. după aproape douăzeci de ani de la terminarea facultății, din cauza circumstanțelor politice nefavorabile tânărului „demascat” ca elitist și deviaționist în „Contemporanul” din 1950. Structurată pe trei secțiuni, lucrarea reconstituie din tușe călinesciene biografia poetului înrudit cu autorul tezei prin marginalitate socială dublată de concentrarea exclusivă asupra creației, degajează apoi la nivelul fiecărui volum elementele esențiale ale viziunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
cele oferite, delegându-se astfel și responsabilitatea eșecului personal. Comunismul a avut mai multe complexe, altfel n-ar fi respins sau interzis atâtea lucruri, însă de bază a fost complexul individualității și mai ales al psihologiei acestuia. Ura față de individualismul elitist era o mascare a complexului vizavi de tendința profundă a identității și diferențierii de celălalt. Ce altceva a fost, de fapt, reacția de aderare la „Meditația Transcendentală” decât o dorință de evadare sau încercare de individualizare a eului sufocat de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
condițiile țării noastre, unde, în reprezentarea opiniei publice, profesorii din învățământul special sunt considerați, cel puțin din punctul de vedere al statutului, ca fiind inferiori celor din învățământul de masă, iar unii profesori din școlile obișnuite, adepți ai modelului școlii elitiste, nu au puterea, curajul sau buna‑credință de a recunoaște că și o parte dintre copiii cu deficiențe pot fi la fel de buni ca semenii lor, considerați normali, având, totodată, dreptul la șanse egale în educație și în pregătirea profesională. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
evenimente independente de voința lor) și ca o măsură de conștientizare a rolului de instituție publică al școlii, în care toți au dreptul să aibă acces în calitate de cetățeni cu drepturi egale ai comunității. Chiar și în aceste condiții, partizanii învățământului elitist care nu agreează învățământul integrat au libertatea promovării ideilor și practicilor lor deoarece învățământul deschis tuturor categoriilor de elevi nu afectează interesele și convingerile lor. Învățământul elitist nu poate fi asimilat cu învățământul de masă; nu toți elevii au potențialul
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cetățeni cu drepturi egale ai comunității. Chiar și în aceste condiții, partizanii învățământului elitist care nu agreează învățământul integrat au libertatea promovării ideilor și practicilor lor deoarece învățământul deschis tuturor categoriilor de elevi nu afectează interesele și convingerile lor. Învățământul elitist nu poate fi asimilat cu învățământul de masă; nu toți elevii au potențialul intelectual și disponibilitatea de a desfășura activități de învățare într‑un ritm rapid și nici capacitatea de a procesa o cantitate mare de informații (mulți elevi adoptă
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
strategiei în educația permanentă. De ce este „insuficientă” educația școlară? Pentru că propune, sub etichete pozitive precum socializare sau integrare, finalități inacceptabile precum uniformizarea, inerția, controlul ideologic, monopolul, conservatorismul cultural. Pentru că este îndepărtată de viața reală (este „ireală”, „inactuală”, hiperintelectualistă, hiperdidacticistă, autoritaristă, elitistă și, până la urmă, ineficientă). Care ar fi deci noua perspectivă? Accentul pe pertinența culturală, pe dezvoltarea umană, pe libertatea personală, pe egalitatea socială și pe productivitate. Iar dacă educația permanentă se extinde pe toată durata vieții, educația adulților nu reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
deschis? O cultură a hipertextului și a „postcriticii” imaginează Gregory L. Ulmer când recomandă discursului critic tehnicile „colajului” (invenția și justificarea), pentru scrierea unui tip de discurs academic asemănător romanului, mystory, În care se Întretaie discursuri diferite, private și publice, elitiste și de masă, Într-o „teleteorie”2. Cunoașterea este abordată astfel de pe poziții diferite față de omnisciența criticului sigur pe sine, care știe, dacă nu adevărul, atunci cel puțin la ce să se aștepte. A scrie mystory Înseamnă așadar a scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
despre mine ca despre o personă care a rezistat, lucrul acesta, neavând șansa să Îl datorez religiei, l-am datorat literaturii. Marius Jucan: Mi se pare un exemplu care validează perfect formula mea, considerarea scriitorului ca o formă de actor elitist, poate chiar de religie, care Înlocuiește politicul. Deci literatura l-a salvat pe intelectual. Sanda Cordoș: Te Înșeli - literatura a salvat interioritatea, m-a salvat ca om. Eu În ’89 aveam 23 de ani și nu aveam deloc o identitate
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
formulează ușor impudic și anume În ce măsură vedeți, Sanda, și aici apelez mai degrabă la teoreticianul literaturii de tip clasic decât la sociologul literar, În ce măsură acest tip de lectură care se configurează În anii comunismului, și nu numai la nivelul intelectualilor elitiști, ci chiar și la nivelul maselor, literatura având o pregnanță mult mai mare decât o are astăzi, În ce măsură acest tip de lectură este o lectură specifică, condiționată de aspectul politic și de contextul sociopolitic existent sau ea nu face altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fi acceptat la o expoziție de nivel, de a publica într-o revistă cotată ISI, de a participa la un festival de talie internațională, etc. Aceste dificultăți țin și de aspecte de natură financiară, dar în special de caracterul semiînchis, elitist, al cadrului de recunoaștere. În general, dacă cadrul oficial de recunoaștere lipsește din zona unde individul își desfășoară activitatea sau dacă creatorul provine dintr-o zonă necunoscută pentru realizări notabile în domeniu, este dificilă afirmarea lui. În cursul istoriei, creatorii
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
000). Dintre contemporani, același coeficient de inteligență îl au: Bill Gates (fondatorul corporației Microsoft) sau fizicianul Stephen Hawking. Oamenii având coeficienți de inteligență de cel puțin 132 (ce reprezintă mai puțin de 2% din populație) pot face parte din grupul elitist Clubul Mensa. În lume, membrii Mensa provin din toate domeniile și păturile sociale: de la șoferi de tir la profesori universitari cu doctorate multiple, de la programatori și oameni de știință la pompieri, de la mutimilionari la oameni asistați social. Singurul criteriu de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
partea a doua ne vom concentra pe surprinderea câtorva caracteristici socio-demografice ale parlamentarilor români ai perioadei postcomuniste, pe observarea gradului de "înnoire" a diferitelor grupuri parlamentare în această perioadă și pe radiografierea activității parlamentare a grupurilor constituite. Cadrul teoretic Fenomenul elitist a suscitat intense dezbateri în literatura de specialitate. Am considerat oportun ca, pe lângă discuția cu privire la instituționalizarea parlamentară în spațiul post-comunist, să punctăm câteva elemente ale conceptului de elită în contextul mai larg al discuției cu privire la stratificare. Elite și stratificare Unul
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
John Scott (2001, 9) remarca că acesta: "face negreșit parte dintre cuvintele cel mai frecvent utilizate (...) din vocabularul științelor sociale", iar folosirea sa este mai degrabă descriptivă, cu referire la indivizii aflați la "vârful" unor ierarhii. Diversitatea preocupărilor cu privire la fenomenul elitist a dus, invariabil, la existența unor perspective diferite cu privire la criteriile în acord cu care putem defini elitele. Criteriile lui Pareto, de exemplu, au fost două: un criteriu de excelență, mai general și un criteriu de structurare a ierarhiei sociale, elita
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
semnificativă dezvoltată aici vizează importanța existenței unei elite a receptării, "o mică avangardă de cunoscători de poezie, spirite independente și într-o anume măsură mai înaintate decât epoca lor" având rolul de a contribui la evoluția culturală. Conceptul de receptare elitistă, este pe de altă parte, unul fundamental în ceea ce privește constituirea clasicismului francez, după cum sugera și Henri Peyre în studiul său Qu΄est que le classicisme? pe care l-am analizat în capitolele anterioare. De aceea, și în acest punct, T. S.
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un domeniu ce ține mai mult de o dimensiune ontologică. Plăcerea tipizării se manifestă și aici, autorul analizând de fapt multiplele fațete ale tipului clasic ca bază a argumentării sale. Ca urmare, se mai scot în evidență trăsături precum caracterul elitist, erudiția, sociabilitatea, dar o sociabilitate distantă manifestată mai ales prin conversație elevată sau corespondență, relaționarea prin prietenii. În acest sens, se sugerează că începuturile literaturii române moderne e vorba de epoca pașoptistă stau sub semnul mentalității clasice deoarece exista un
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
liberă. Este edificator modul în care Baker<ref id=”2”>C. Edwin Baker, Mass-media, piața și democrația, traducere de Ileana Coșan, Luciana Sabina Tcaciuc, Moldova, Iași, 2008.</ref> prezintă corespondența dintre diversele tipuri de democrație și mass-media. În cazul democrației elitiste, pentru a-și îndeplini misiunea pe care și-o asumă, este nevoie de o presă care să îndeplinească sarcini clare și care să fie liberă să acționeze corect. Rolul principal al presei ar fi de a demasca corupția și incompetența
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]