421 matches
-
cine s-a compus, nu se știe, dar că nu s-a rostit la îngroparea lui Ștefan cel Mare, cum ne spune titlul, este constatat. Fie însă compus de oricine, acest cuvânt cu drept se potrivește aproape de un model de elocință română și până și azi el te pătrunde până în adâncul sufletului și te farmecă prin stilul său plăcut și energie. Bună ideie a avut dar comitetul a-l pune în programă, căci cel ce l-a ascultat a trebuit să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
victimele inculturii și ale ignoranței. Văduva, al cărei nume nu este amintit, din relatarea lui Filostrato (II, 2) este o amfitrioană desăvârșită, cunoaște foarte bine protocolul unei mese precum și pe cel al adresării curtenitoare. Filostrato apreciază, alături de tinerele povestitoare, arta elocinței: „e mare lucru să știi vorbi frumos cu orișice prilej, dar eu socot că-i și mai bine să știi vorbi astfel atunci când împrejurările o cer.” 230. Eroina sa, madonna Filippa (VI, 7), se salvează de la condamnarea la moarte pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vrea.”658 Simplitatea comportării personajului feminin se evidențiază pregnant, lipsa oricărui artificiu devine o nouă etichetă a frumuseții: „Era firească, blândă, bună.” 659 Discursul femeii trebuia să fie pe măsura calităților dezvăluite până acum: „vorba mângâioasă”, „dreapta judecată”, „măiastră-n elocință”660. Frumusețea nu uită niciodată să fie dublată de inteligență: „și mai avea, spun sus și tare,/ O minte a-tot cuprinzătoare”661. Cununa însușirilor este reprezentată de un spirit al dreptății („Era nsetată de dreptate,/ Nicicând făcând vreo strâmbătate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de stil și elevația rugilor care i seînălțau. Departe de a alunga de pe tripodul său Muza preacinstită, o copleșea cu favoruri, Încurajând și menținând dispozițiile naturale ale poeziei. Pe acea vreme, el Însuși oferea subiecte imaginației și, totodată, (D) Încuraja elocința și sublimul șto sobaronț 3, considerându-le apte de a capta admirația șascultătorilorț. Dar, o dată cu schimbările care au intervenit prin mersul lucrurilor, dar și În firea oamenilor, s-a petrecut o schimbare care a influențat modul de viață. Obișnuința, alungând
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
victimele inculturii și ale ignoranței. Văduva, al cărei nume nu este amintit, din relatarea lui Filostrato (II, 2) este o amfitrioană desăvârșită, cunoaște foarte bine protocolul unei mese precum și pe cel al adresării curtenitoare. Filostrato apreciază, alături de tinerele povestitoare, arta elocinței: „e mare lucru să știi vorbi frumos cu orișice prilej, dar eu socot că-i și mai bine să știi vorbi astfel atunci când împrejurările o cer.” 230. Eroina sa, madonna Filippa (VI, 7), se salvează de la condamnarea la moarte pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vrea.”658 Simplitatea comportării personajului feminin se evidențiază pregnant, lipsa oricărui artificiu devine o nouă etichetă a frumuseții: „Era firească, blândă, bună.” 659 Discursul femeii trebuia să fie pe măsura calităților dezvăluite până acum: „vorba mângâioasă”, „dreapta judecată”, „măiastră-n elocință”660. Frumusețea nu uită niciodată să fie dublată de inteligență: „și mai avea, spun sus și tare,/ O minte a-tot cuprinzătoare”661. Cununa însușirilor este reprezentată de un spirit al dreptății („Era nsetată de dreptate,/ Nicicând făcând vreo strâmbătate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să apere adevărurile de credință, să învețe cum se comite binele și să evite răul, să-și structureze discursul pe măsura subiectului, să spijine vorbirea pe o argumentare solidă; propovăduitorul creștinismului trebuie să vorbească mai degrabă cu înțelepciune decât cu elocință; dezvoltarea subiectelor dificile sau cele obscure se vor evita în fața oamenilor simpli; claritatea și stilul plăcut al cuvântării sunt de o extremă importanță în atingerea scopului; predicatorul creștin va fi conștient de etapele și regulile învățării; stilul expunerii trebuie să
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
de învățătură ortodoxă. Vrednicul ierarh Teotim I, „episcop al Tomisului Scythiei”, taumaturg, probabil localnic, denumit de către hunii de la Istru „zeul romanilor”, (probabil misionar printre acești huni), scria, pe la anul 392, dialoguri și diverse tratate scurte, după moda vechii elocințe. Din aceste lucrări, Sfântul Ioan Damaschin ne-a transmis câteva fragmente în Sfintele paralele. Din cuprinsul acestora, (care erau, se pare, omilii cu caracter duhovnicesc) aflăm că autorul a teologhisit despre curățenie, ferirea de păcat și desăvârșirea duhovnicească. Liniștea sufletească
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
roage împreună cu noi, ca să putem fi ajutați acum prin meritele lui, cu rugăciunea căruia am fost întăriți aici, pe pământ.” Acesta fiind rugat de Ștefan, Episcopul orașului Salona (azi Split, în Dalmația, n.n.), a strâns laolaltă cu marea lumină a elocinței sale, căci era simplu și înțelept, din exemplarele grecești, „canoanele bisericești, potrivite cu obiceiurile sale, pe care Biserica Romană și le-a însușit astăzi printr-o folosire frecventă”. Pe acestea este necesar „să le citiți și voi permanent, ca nu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
1688) și Reflecții asupra lui Longinus (1694) de Boileau. În final, într-o scrisoare către Perrault publicată în 1700, Boileau se arată mai conciliant, sugerând că secolul lui Ludovic al XIV-lea e superior Antichității, mai puțin în ceea ce privește epopeea și elocința.53 S-ar putea afirma, astfel, că avantajul este de partea Modernilor. Este însă o victorie incertă, care nu va duce la calmarea definitivă a spiritelor. Problematica Disputei vizează, în fapt, o percepție diferită a timpului și a evoluției istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ideea esențială a operei lui Perrault Paralele între Antici și Moderni în ceea ce privește artele și științele publicată în patru volume între 1688 și 1697, fiecare din aceste volume, vizând un domeniu separat cel al arhitecturii, sculpturii și picturii în primul, al elocinței în al doilea, al poeziei în al treilea și al științelor în ultimul. Scris sub forma unor dialoguri, textul capătă dinamism și suplețe. Trei personaje sunt angrenate în discuție un președinte de curte, limitat și stângaci, apărător al anticilor, un
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
limba mea sunt toate stelele, În limba mea sunt toate misterele! O mie de doine, o mie de clopote Se-aud în fiece cuvânt, O mie de inimi, o mie de tropote De cai domnești zburând. Tonul înalt convine aici elocinței de forum. Pe o materie identică se structurează texte multiple, bunăoară Ridică-te, Sunt, Inscripție pe stâlpul porții, Scrisoare din Basarabia și nu numai. După ce, prin intermediul folclorului, descoperise poezia, după ce de la Meșterul Manole și Miorița a trecut la Eminescu (acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
există la fel de puțin din punct de vedere substanțial și că nu sunt decât o virtualitate de care trebuie să râzi... Onorurile? Ce să faci cu ele? La ce bun să-ți consacri existența participării la concursuri, câștigării unor premii de elocință sau de retorică, de poezie sau de gimnastică? Ți se schimbă viața în esența ei dacă ești cunoscut sau recunoscut când traversezi piața publică, când treci pe străzile cetății sau întârzii în fața tejghelei negustorului de pește? Panglicile, medaliile și titlurile
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
comunicare verbală explicită, precisă, directă, creativă, onestă, în timp ce culturile colectiviste (de exemplu, culturile asiatice) asigură armonia în cadrul grupului cultural printr-o comunicare indirectă, imprecisă, implicită. Stilul elaborat vs exact vs succint. Stilul elaborat presupune folosirea unui limbaj expresiv, bazat pe elocință; culturile arabe, de exemplu, recurg frecvent la metafore și comparații expresive. Stilul exact, specific culturilor de limbă engleză, par să se conformeze cel mai bine maximei griceene a cantității (cantitatea de informație oferită de vorbitor nu trebuie să fie nici
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a acestora în superbe expozeuri comparatiste. Al. Balaci a fost nu numai Profesorul și Eruditul, ci și partenerul studenților săi, și acest lucru în vremuri când "păstrarea distanței" era o indicație expresă a ierarhiilor de stat și de partid. Harul elocinței, dublat de cel al Omului fermecător de care generații de studente au fost îndrăgostite în chip deferent platonic, firește, au facut din Al. Balaci un personaj, un model spiritual a sute sau chiar mii de studenți. Reprezentații unor generații în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Sfintei Scripturi, rostite de Sfântul Ioan Gură de Aur și rămase pentru eternitate creștinătății, constituie adevărate comori de lumină ale Ortodoxiei. Hrisostom are tot ceea ce îi trebuie pentru a reuși în slujirea sa: o credință profundă, un zel devorant, o elocință în același timp caldă și familiară, îmbogățită cu cele mai frumoase flori ale retoricii și cu cea mai exactă cunoaștere a sufletelor<footnote G. Bardy, Littérature grecque chretienne, Libraierie Bloud & Gay, 1927, pp. 112-113. footnote>. În ceea ce privește elocința, el i-a
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
zel devorant, o elocință în același timp caldă și familiară, îmbogățită cu cele mai frumoase flori ale retoricii și cu cea mai exactă cunoaștere a sufletelor<footnote G. Bardy, Littérature grecque chretienne, Libraierie Bloud & Gay, 1927, pp. 112-113. footnote>. În ceea ce privește elocința, el i-a depășit pe toți Părinții greci, dar, ca și teologia și exegeza sa, și elocința a fost una eminamente populară și practică. El cunoștea regulile artei oratorice încât nici un scriitor grec creștin nu i s-ar fi putut
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
retoricii și cu cea mai exactă cunoaștere a sufletelor<footnote G. Bardy, Littérature grecque chretienne, Libraierie Bloud & Gay, 1927, pp. 112-113. footnote>. În ceea ce privește elocința, el i-a depășit pe toți Părinții greci, dar, ca și teologia și exegeza sa, și elocința a fost una eminamente populară și practică. El cunoștea regulile artei oratorice încât nici un scriitor grec creștin nu i s-ar fi putut compara, iar aceste reguli le aplica cu cea mai mare libertate. În discursurile sale ce formează o
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
milostenie este hrănită planta dragostei, căci nimic nu hrănește, de obicei, dragostea față de aproapele ca milostenia<footnote P. G., LX, 643. footnote>. A condamnat cu duritate avariția (în omiliile despre Lazăr și bogatul rău) și s-a făcut panegiristul milosteniei. Elocința sa este inepuizabilă în a relua această temă fără încetare. A da unui sărac înseamnă a da lui Dumnezeu și Ioan a găsit, înaintea lui Bossuet, accentele magnifice pentru a celebra eminenta demnitate a săracilor. În zelul său, s-a
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
Sfintei Scripturi, rostite de Sfântul Ioan Gură de Aur și rămase pentru eternitate creștinătății, constituie adevărate comori de lumină ale Ortodoxiei. Hrisostom are tot ceea ce îi trebuie pentru a reuși în slujirea sa: o credință profundă, un zel devorant, o elocință în același timp caldă și familiară, îmbogățită cu cele mai frumoase flori ale retoricii și cu cea mai exactă cunoaștere a sufletelor<footnote G. Bardy, Littérature grecque chretienne, Libraierie Bloud & Gay, 1927, pp. 112-113. footnote>. În ceea ce privește elocința, el i-a
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
zel devorant, o elocință în același timp caldă și familiară, îmbogățită cu cele mai frumoase flori ale retoricii și cu cea mai exactă cunoaștere a sufletelor<footnote G. Bardy, Littérature grecque chretienne, Libraierie Bloud & Gay, 1927, pp. 112-113. footnote>. În ceea ce privește elocința, el i-a depășit pe toți Părinții greci, dar, ca și teologia și exegeza sa, și elocința a fost una eminamente populară și practică. El cunoștea regulile artei oratorice încât nici un scriitor grec creștin nu i s-ar fi putut
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
retoricii și cu cea mai exactă cunoaștere a sufletelor<footnote G. Bardy, Littérature grecque chretienne, Libraierie Bloud & Gay, 1927, pp. 112-113. footnote>. În ceea ce privește elocința, el i-a depășit pe toți Părinții greci, dar, ca și teologia și exegeza sa, și elocința a fost una eminamente populară și practică. El cunoștea regulile artei oratorice încât nici un scriitor grec creștin nu i s-ar fi putut compara, iar aceste reguli le aplica cu cea mai mare libertate. În discursurile sale ce formează o
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
milostenie este hrănită planta dragostei, căci nimic nu hrănește, de obicei, dragostea față de aproapele ca milostenia<footnote P. G., LX, 643. footnote>. A condamnat cu duritate avariția (în omiliile despre Lazăr și bogatul rău) și s-a făcut panegiristul milosteniei. Elocința sa este inepuizabilă în a relua această temă fără încetare. A da unui sărac înseamnă a da lui Dumnezeu și Ioan a găsit, înaintea lui Bossuet, accentele magnifice pentru a celebra eminenta demnitate a săracilor. În zelul său, s-a
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
faptul fiind consemnat în presa vremii și de către Take Ionescu: “Un mare, un extraordinar talent s-a ridicat la tribuna românească și acest talent este al nostru. Nu numai că Titulescu a făcut ieri începutul cel mai strălucitor în istoria elocinței parlamentare din România, iar acest început l-a clasat deopotrivă gânditor și orator “ . În anul 1914, în Camera Deputaților, el s-a pronunțat împotriva marii proprietăti și a solicitat realizarea reformei agrare care însemna împroprietărirea țăranilor cu pământ prin expropriere
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
Angliei se pronunțase în acest sens . Propunerii britanice i s-au alăturat numeroase alte delegații, fiind convinse că “printre reprezentanții de state prezenți la Geneva, prea puțini ar putea întruni calitățile sale de competență, tact și energie, pe lângă cunoscuta sa elocință.”. Contracandidatul său era contele Appony, susținut de delegațiile țărilor revizioniste și care s-a străduit să se folosească de divergențele create, ca urmare a încălcării principului alegerii anuale a președintelui. În final Titulescu obținea 25 de voturi fiind declarat reales
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]