504 matches
-
mai autoritară decât a discursului verbal. Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs care se emancipează și se dezvoltă, refuzând să îngenuncheze în fața autorității reprezentate de text, sculptură, arhitectură sau pictură. Limite narative ale imaginii uniepisodice Contribuțiile care-și propun să depășească ideea unei naratologii cu afinități speciale pentru limbajul verbal și prejudecățile despre narațiunile înțelese
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
bărbaților, în timp ce pe stradă este peste tot afișată imaginea femeii goale, iar fetele vin la școală în ținute provocatoare. 4. Trebuie să îi dăm crezare lui Montesquieu: moravurile creează cetățeni mai buni decât o fac legile. Femeile mu-sulmane se vor emancipa prin studii și prin atracția exercitată de libertăți. Până nu demult, femeile creștine trebuiau și ele să se acopere pentru a putea intra în biserică. Toate acestea au dispărut fără nicio intervenție. În loc să dăm legi, mai bine am favoriza coexistența
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
structură de dependențe și obligații, este prins într-o rețea de supuneri și solidarități. Își stabilește rațiunea de a fi, statutul din comunitățile care îl înconjoară. Familia sa, descendența, locul său în ierarhia feudală îi atribuie destinul. Totuși, individul se emancipează puțin câte puțin. Schimbarea nu este bruscă. Aceasta este operată în oraș, în rândurile burgheziei, în mediul artistic. Renașterea reînvie Antichitatea, ale cărei personalități și opere de artă îi devin exemple. Abia ieșit dintr-o epocă teocentrică, omul își concentrează
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
mai autoritară decât a discursului verbal. Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs care se emancipează și se dezvoltă, refuzând să îngenuncheze în fața autorității reprezentate de text, sculptură, arhitectură sau pictură. Limite narative ale imaginii uniepisodice Contribuțiile care-și propun să depășească ideea unei naratologii cu afinități speciale pentru limbajul verbal și prejudecățile despre narațiunile înțelese
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
secularizare au dobândit un statut paradigmatic, în sensul kuhnian al termenului (ansamblu de exemple împărtășite de o comunitate științifică în exercițiul științei normale). În afară de Parsons în perioada evoluționistă, autorii care au propus această paradigmă sunt primii sociologi ai religiilor universitari emancipați de sub tutelele ecleziastice: B. Wilson, P. Berger, T. Luckmann, D. Martin, R. Fenn, K. Dobbelaere, precum și doi discipoli ai lui Parsons: Bellah și Luhmann. Elementele principale ale acestei paradigme pot fi sistematizate în jurul a trei elemente centrale diferențierea, raționalizarea și
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
omnipotențe a Statului care-i anulează omului orice personalitate, care absoarbe și anulează toate drepturile cetățenilor"2, și care, în elogiul funebru adus lui O'Connell, făcea referire la constituție: "Important este ca constituția să exprime un adevăr și să emancipeze cu adevăr comunitatea, familia, individul". Definiția lui Pius al XII-lea părea s-o continue pe aceea a lui Marc Sangnier. O regăsim la Sturzo, la Paul Archambault, care făcea din demnitatea persoanei piatra de temelie a societății democratice, mai
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
norvegian. Blaga nu se exprimă în legătură cu limba literară neogreacă, realizată în răsăritul european printr-o contribuție individuală și cu priviri insistente spre trecut, probabil fiindcă nu se încadrează în teoria sa. Apoi, faptul că limba literară românească nu s-a emancipat de influența insistentă a limbii populare nu poate constitui un merit, ci reflectă doar, așa cum nu-i place lui Blaga să admită, o lipsă de maturitate a limbii literare (fiindcă nu are capacitatea de a se dezvolta prin ea însăși
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și în bucurie. Acest proces duce la disoluția forțelor egoului și la indiferență în fața adversității materiale și fizice. Legătura privilegiată dintre Dumnezeu și poporul lui se făurește astfel într-o suferință comună 8. Acestea fiind spuse, discursul ultraortodox nu se emancipează deloc de justificarea nenorocirii care se abate asupra evreilor pentru păcate pe care le-au săvârșit împotriva poruncilor. Hitler este noul Nabucodonosor trimis de Dumnezeu ca să-și pedepsească poporul. Iar Ioel Teitelboim, supraviețuitor al genocidului, conducătorul dinastiei hasidice din Satu Mare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și demnitate... 3.6. Latifundiarii banilor După ce că-i stă ca un ghimpe independența justiției, guvernul s-a gîndit acum că a venit rîndul independenței sistemului bancar și a politicii monetare. În ultimele 3-4 decenii, băncile centrale au reușit să se emancipeze de sub tutela politicului, iar politica monetară să fie extrasă din panoplia de mijloace guvernamentale și să fie condusă de băncile centrale, pentru a nu se mai crea în economie cicluri artificiale de natură politică. Prea se obișnuiseră guvernele ca înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
căutarea unei individualități, dar și o dorință de integrare într-un grup de persoane asemănătoare, un eu care-și revendică, în ochii tuturor, semnele apartenenței sale. Puterea și neputința hiperconsumatoruluitc "Puterea și neputința hiperconsumatorului" În vreme ce universul consumului tinde să se emancipeze de confruntările simbolice, își face apariția un nou imaginar asociat cu puterea asupra propriei persoane, cu stăpânirea de către fiecare individ a condițiilor de viață. De-acum înainte, satisfacțiile legate de achizițiile de bunuri țin nu atât de vanitatea socială, cât
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cererea, întreprinderile au stimulat pluridotarea gospodăriilor. Până atunci, așa cum precizează Robert Rochefort, prevala o logică a consumului de tip „semicolectiv”1, fondată pe dotarea gospodăriilor cu un telefon, un televizor și un automobil de fiecare familie. Faza III s-a emancipat de sub tutela acestei logici, consumul fiind tot mai mult centrat pe dotarea indivizilor locuind în aceeași gospodărie. Proporția gospodăriilor ce posedă două automobile a crescut de la 11,4% în 1973 la aproape 30% la sfârșitul anilor 1990. În 1981, 10
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
unei fun morality bazate pe prioritatea acordată plăcerilor clipei și ale individului, pe visurile de evadări distractive, pe pasiunea călătoriilor, a mării, a soarelui. Timpul pentru sine, secvențele de viață proprii individului și-au câștigat drept de cetate. Succesul consumului emancipat de sub tutela logicii familialiste este deosebit de vizibil la nivelul a ceea ce Edgar Morin numește „clasa de vârstă adolescentină”15, organic legată de publicații, de filme, de staruri, de mode vestimentare și muzicale specifice tinerilor. Pe măsură ce banii de buzunar au devenit
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
hiperconsum contribuie, nu fără succes, la a-l menține tot mai mult în stare de veghe, lărgindu-i regimul temporal. Logica turbo-consumerismului își găsește împlinirea perfectă în rețelele electronice datorită cumpărăturilor online. Dacă în fazele I și II clientul se emancipa de sub dominația vânzătorului, în faza III ciberconsumatorul se eliberează de toate legăturile spațio-temporale, nemaifiind obligat să fie prezent fizic într-un spațiu comercial și putând face comenzi, din orice loc și la orice oră, unei mașini, și nu unei persoane
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
practicile și gusturile individuale. Iată-ne, pentru prima oară, într-un sistem marcat nu de dispariția diferențelor de condiție, ci de dispariția constrângerilor și habitusurilor de clasă. Turbo-capitalismului dereglementat îi corespunde un sistem de consum de asemenea dereglementat, un turbo-consumerism emancipat de culturile de clasă. La începutul fazei II, în clasele populare domină încă sentimentul apartenenței la aceeași lume socială, structurată de repere și de un stil de viață omogene. E în vigoare un întreg ansamblu de atitudini și de rechemări
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
bunuri de consum”, putând fi obiectul unei opțiuni de moment, fără o reală angajare a propriei persoane, cam la fel cum îți faci cumpărăturile la un magazin cu autoservire 42. Dar această aliniere a lui homo sexualis la homo consomator emancipat de sub imperiul vechilor tradiții represive nu s-a efectuat decât sub presiunea noilor canoane colective generatoare de conformism și de temeri, de „competiții contaminate de anxietate” și de „preocupări angoasante”43. Dacă subiectul libidinal modern beneficiază de o slăbire a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de preocuparea pentru calitatea vieții și a identității personale, îi face pe oameni să refuze un consumerism fără conștiință, formatat și „sub influență”. Privilegiind calitatea vieții, dornici să scape de condiționarea publicitară, preocupați să exercite controlul asupra vieții lor cotidiene emancipându-se de sub influența conformismului de masă, „alterconsumatorii” nu se opun societății de hiperconsum; ei sunt chiar una dintre manifestările exemplare ale acesteia, chemați, fără îndoială, s-o amplifice. O asemenea tendință nu constituie nicidecum o ieșire din faza III: accentuând
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
avântul moralelor în conflict, la înmulțirea sistemelor de valori, la diversitatea concepțiilor asupra binelui, care trebuie interpretate ca o aprofundare a autonomiei sferei morale, ca semn al unei societăți liberale pluraliste în care valorile și expresiile lor sociale s-au emancipat de sub autoritatea Bisericii și a tradiției 34. Pe de o parte, asistăm la slăbirea puterii democrației asupra ei înseși, pe de alta, la întărirea voinței de însușire de către societate și de către indivizi a regulilor pe care este fundamentată acțiunea lor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de ceea ce bei și mănânci, de hainele pe care le porți ori de drahmele pe care le ai în pungă. Sofistul propovăduiește libertatea și facilitatea existenței pe care le reprezintă banii, nu ca scop, ci ca mijloc de a te emancipa față de contingențe și de a-ți făuri libertatea. Socrate al lui Platon - probabil departe de Socrate cel istoric! - afirmă că disprețuiește banii. Bănuim însă că, aici ca și în alte părți, el este doar purtătorul de cuvânt al lui Platon
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
iată virtutea ei. Ne vom bucura așadar de ea ca auditori, nu ca practicieni, pentru că învățarea ei implică în mult mai mare măsură neplăceri decât plăcere... Istoria filosofiei, muzica, dar și poezia și retorica îi permit lui Philodem să se emancipeze față de critica epicuriană originară vizând artele, cultura, cunoașterea marginală sau exterioară în raport cu efortul de asceză filosofică. Nici poezia nu prezintă un interes esențial pentru a ajunge la ataraxie. În schimb, ea oferă ocazia unor forme frumoase pentru idei frumoase: elegiacii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
prezentă în corpusul lui Philodem - făcând apel doar la ceea ce se poate vedea, mirosi, gusta, pipăi? Pornind de la retorică și ajungând să-și pună problema sensului semnelor, Philodem pune bazele unei metode empirice. 10 Comuniunea cu cetatea. Epicurismul campanian se emancipează așadar de sub tutela doctrinei lui Epicur. În privința poeziei, a retoricii, a funcției culturii, a utilității muzicii - și a tot ceea ce constituie sursa unor plăceri indiscutabile -, ideile se schimbă. Plăcerea devine în mai mică măsură rezultatul negării durerilor, temerilor și suferințelor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
e vorba de un „al patrulea perete” fictiv, ca să accedem la platou trebuie să recurgem, aidoma unor perverși iliciți, la „gaura cheii”. De la supravegherea generalizată practicată fățiș în sălile prewagneriene, se trece la obscuritatea care îi permite scenei să se emancipeze, să iasă de sub controlul sălii luminate care, de acum înainte, nu va mai putea gusta decât deliciile acelui viciu, cu nimic aristocratic și explicit burghez, numit voyeurisme. Împotriva acestuia din urmă se vor revolta unii mari reformatori - de la Meyerhold la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
românească s-a dezvoltat o instituție a cooperării, promovând spiritul de întrajutorare prin asociații ca obștea țărănească, claca, ortăcia, vecinătatea sau ceata (Neculau, 1989). Tradiția practicilor asociative sau a „gândirii grupale” s-a dezvoltat în Europa raționalistă și s-a emancipat în epoca luminilor. Apariția statelor naționale a stimulat acest tip de entitate socială și culturală, inducând popoarelor sentimentul de apartenență la o arie spirituală circumscrisă prin artă, religie, filosofie sau cutume. Cercetările lui W. Wundt asupra psihologiei poporului (Völkerpsychologie) sau
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
un moment de referință în mișcarea culturală românească interbelică. „Școlile populare” în țara noastrătc "„Școlile populare” în Țara noastră" Educația populară are o lungă istorie. Ea a apărut din nevoia de a oferi oamenilor cunoștințe și mijloace pentru a se emancipa, pentru a-și construi viitorul dintr-o perspectivă democratică și solidară. Nu a apărut numai ca un instrument care să permită accesul la cultură, ci și ca o cale de promovare socială și de emancipare civică (Franchi, 1999). În țările
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
cele mai interesante și care mă privește și pe mine este dată tot de agentul Stefănescu Paul și consemnată de maiorul Măgdălinoiu Gheorghe la 8 august 1972. De această dată nota informativă este bătută la mașină, deci securitatea s-a emancipat!!!. In această notă informativă sursa dă informații despre noi, copiii. Despre mine agentul reține că sunt asistentă la facultatea pe care am absolvit-o, chimie, am luat examenul cu 10 și am fost reținută la București!!!. Este clar ce ținere
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
nobilă resemnare și chiar cu seninătate fatalitatea "legilor" universale și obiective, transcendente. În schimb, răzvrătiții romantici, la care accentul cade întotdeauna pe individual și subiectiv (nu însă în sens strict personal, cum vom vedea și la Dilthey), caută să se emancipeze construind legi proprii, prin raportarea la un principiu unificator, ideal, cu amplitudine cosmică. Putem reformula și astfel: în vreme ce clasicul rămâne sub "legi" (divine, naturale, ale rațiunii ori ale cetății), romanticul, animat de o incontestabilă vocație demiurgică 44, își elaborează singur
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]