394 matches
-
extrem de transparent pentru a lăsa la suprafață un tezism care are uneori valoarea campaniilor de igienă pentru triburile de nomazi. Pe scurt, Leila (Leïla Bekhti) este soția singurului învățător din sat, un intelectual cu vederi largi, și singura cu adevărat emancipată, deși provine dintr-o familie tradițională, prin urmare conservatoare. Revolta ei ține de faptul că femeile fac eforturi considerabile pentru a aduce apa de la un izvor îndepărtat, iar bărbații nu fac nimic din moment ce singura ocupație, se pare demnă, războiul, s-
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
a femeii arabe, în plus, seminarizarea pe care o pune în scenă Radu Mihăileanu are în vedere accesul la cultură, la educație a celor defavorizați în societatea tradițională arabă, și anume femeile. Resursa revoluționară așa cum o înțelege nu numai femeia emancipată, dar și opresorul său, bărbatul, respectiv autoritățile, bărbații, este educația. Într-un comentariu menit să accentueze această inechitate socială, dar și să sublinieze reflexele mentalitare învechite, aducerea apei mai aproape de gospodărie echivalează pentru reprezentantul autorității cu o adevărată subminare a
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
cu adevărat revoluționar, o veche poveste de dragoste - trăiască melodrama! - care-l aduce pe Karim, fostul iubit al Leilei, în sat - și el este un intelectual - revelează episodul dramatic al sexului premarital ascuns până atunci de soția credincioasă unui soț emancipat. Încă un pas al desprinderii de tradiție a fost făcut cu împăcarea între soți, iar maximul obținut este predarea ștafetei emancipării tinerei Esmeralda (Hafsia Herzi) - ce sens mai are maestrul fără discipoli? - care trădată în amor, își manifestă exemplar disprețul
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
emancipării tinerei Esmeralda (Hafsia Herzi) - ce sens mai are maestrul fără discipoli? - care trădată în amor, își manifestă exemplar disprețul față de instituția căsătoriilor aranjate și, alfabetizată de către Leila, părăsește satul pentru a descoperi lumea. Ca o încununare a eforturilor femeilor emancipate și a celor doi bărbați luminați, aproape occidentali, oricum modele exemplare, valul feminismului arab ajunge din micul sat pe scena publică și guvernul se sesizează, iar apa este adusă în sat. Modernitatea poate să curgă, femeile cântă și dansează, aducând
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
este plăcut, și că are vreme să se pocăiască; de aceea nici voi a înlocui pre postelnicul, deși mulți aspiranți la zestrea sa îi făgăduiau că ochi au și nu vor vedea, urechi au și nu vor auzi." Niște români emancipați, în stare să cadă la pace. Gata cu romanticele indignări! O poveste în stilul lui Creangă este Toderică, despre un poznaș iubitor de viață. Primind, într-o zi, exact cînd îi mersese mai bine la vînat (invers decît în poveștile
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
care executa același Lied, de jale, ca de îngropăciune, tema compozitorului, aleasă. Personajul se îndrăgostește în străinătate de o fată de 14 ani, suedeză, pe care o cheamă Pilar -, mai dezvoltată ca intelect și trupește, cum sunt fetele din Occident, emancipate. Un fel de „Moarte la Veneția" -, ca replică... * Start from scratch -, a pleca de la zero, ... a găti ceva de la... cum ai râcîi fundul unei cratițe...
Start from Scratch by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6311_a_7636]
-
deliberativ, omul gustului educat, al gustului estetic intelectiv, care duce literatura la europenizare și o scoate din provincialism. E rezultatul autocunoașterii. Asta ar însemna autoreflexivitatea: studiul de sine, efectul acestei autoreflexivități asupra evoluției criticii, construcția unei imagini a literaturii contemporane emancipate, controlul permanent asupra gustului estetic, a nu-l lăsa în voia lui naturală, a-l constrânge să urmeze o direcție necesară a modernității. Nici un alt critic nu a purtat, într-un mod explicit și public, o atât de acerbă luptă
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
1969-1973 va conduce revista Teatrul). În 1962, viitorul scriitor absolvă cursurile Liceului "Spiru Haret", iar în 1967 - pe cele ale Facultății de Limbi Străine (secția limba engleză) a Universității din București. Încă din timpul facultății se manifestă ca un intelectual emancipat, făcând referiri - cu ocazia participărilor sale la ședințele cenaclului "Junimea" - la literatura occidentală de ultimă oră și debutând, în 1966, cu volumul de versuri Zeu printre blocuri, considerat de critica literară o expresie a spiritului citadin. Celebritatea rapidă și spectaculoasă
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
și prinși în capcana unui sistem estetic copleșitor. Adrian Tudurachi are resursele intelectuale necesare pentru a se elibera din capcanele unei teorii. Nu doar lărgind capcana într-o teorie mai amplă și mai încăpătoare. Soluția lui este, deocamdată, o metacritică emancipată. Cred că Adrian Tudurachi se dovedește un foarte bun teoretician al actului critic, analizat în cele mai mici detalii prin exemplul lui Mihail Dragomirescu. Pe exeget nu îl interesează sistemul estetic, ci articulațiile lui genuine. Nu ideologia critică normativă, ci
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
numele realismului socialist" (în același articol). Trebuie să fi provocat o vie emoție în epocă această opinie de diferențiere a valorilor, chiar dacă ea este cerută în limitele realismului socialist. Diferențierea dădea o gură de aer spiritului critic și scriitorilor mai emancipați, trecuți de la proletcultism la realismul socialist - un progres resimțit ca revoluționar, deși din perspectiva de astăzi diferențele sunt neglijabile. În articolul Modernism? din volumul Noi și neobarbarii există un paragraf care sintetizează cel mai bine atitudinea lui Petru Dumitriu față de
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
minorităților naționale, noi plecăm de la premisa că aceste comunități care conviețuiesc în România constituie o bogăție culturală și socială, chiar și economică. Respectându-le drepturile acestor concetățeni, ne respectăm pe noi înșine și, în final, devenim mai puternici și mai emancipați. Suntem gata oricând să le împărtășim vecinilor și prietenilor ucraineni tot ceea doresc în acest domeniu. Spun aceasta pentru că suntem la curent cu problemele cu care se confruntă cetățenii ucraineni de origine română din Ucraina, fie că este vorba de
Teodor Baconschi: România şi Ucraina s-au angajat să construiască o bună vecinătate autentică () [Corola-journal/Journalistic/46963_a_48288]
-
despre un "canon neomodernist". Ce drept de preempțiune are acest construct teoretic asupra scriitorilor care-l compun? De ce importanța unui poet ca Nichita Stănescu ar fi sedimentată de tradiția codului critic istoricizat al anilor '70, și nu de textele lui, emancipate, așa cum cer regulile strict estetice, de orice criteriu biografic? Personal, mă îndoiesc politicos că dosarul receptării e altceva decât tot un detaliu de context. Și, totodată, că permutările la nivelul cel mai înalt al canonului sunt așa de dificile cum
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]
-
în relația cu femeile, ridicol în felul de a vorbi, de a se îmbrăca, de a rîde, de a gîndi, un student sărăcuț angajat portar la un muzeu întîlnește o tînără - personajul interpretat de Mihaela Sîrbu - chiar în timpul exercițiului funcțiunii. Emancipată, misterioasă, sexy, provocatoare, plină de imaginație, nonconformistă, studentă în ultimul an la Arte Plastice. Revoltată de perfecțiunea unei sculpturi clasice, tînăra noastră amenință cu un atentat plastic: desenarea cu grafiti pe ici, pe colo, prin părțile esențiale. Aici începe o
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
în tradiția filozofiei analitice: format la Oxford, elev cîndva al marelui Bertrand Russell și unul dintre îngrijitorii operei lui Collingwood, studiile pe care le-a publicat pînă acum abordează subiectul relativismului din perspectiva unui nerelativist cumpătat (sau a unui raționalist emancipat). Pe lîngă faptul că e autorul unor cărți importante, dintre care una semnată împreună cu Joseph Margolis, un nume răsunător peste ocean, Krausz este și pictor (cu cîteva expoziții importante) și dirijor al orchestrei din Philadelphia. Aproape neverosimil de erudit, cu
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
feroce, I. Vitner îl înlocuise pe G. Călinescu, iar pe lângă profesori bine pregătiți, Paul Cornea și Ov. S. Crohmălniceanu, se găsea un "inocent" ca Mitu Grosu, "un bătrân ramolit ca Mihail Cruceanu, un timid fără vocație didactică, precum Silvian Iosifescu, emancipat mai târziu ca teoretician, ca și Savin Bratu, fost ofițer de Securitiate." "Opozant bășcălios", Paul Georgescu se dovedește un "tip inteligent, care peste ani va abandona critica dogmatică, relevându-se ca romancier". Sau G.C. Nicolescu, "a cărui știință s-a
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
Nu am ajuns, pînă acum puțin timp, în țara vecină, de peste ape. Mi se părea însă că o cunosc bine. La televizor urmăream, la Severin, programele sîrbești. Mi se părea că sînt înaintea noastră cu ani lumină, că sînt îndrăzneți, emancipați, că Occidentul a ajuns la ei și s-a oprit acolo. Fiind vecini, mă simțeam contaminată și extravagantă... După o noapte lungă și complet albă, populată cu multe și felurite amintiri, am simțit, în zori, că trenul își încetinește ritmul
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
același timp, e unul din cele mai consistente ale cărții. Cafeneaua Corso, unde se întâlnește grupul de intelectuali din Întoarcerea din Rai, e un punct zero al lumii literare bucureștene, într-o eternă competiție cu Capșa, mai modernă și mai emancipată, frecventată de o lume mai eclectică decât cea de la cafeneaua creată pe modelul localurilor vieneze - aici se întâlnește și grupul de la Criterion, mai ales, susține autorul, Mircea Vulcănescu, Dan Botta și Paul Sterian, „harnicii“ Petru Comarnescu și Mircea Eliade „detestând
O microistorie a cafenelelor literare by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2630_a_3955]
-
opțiunile gastronomice, spaghete (clasa muncitoare) vs stridii (burghezia elevată) se armonizează cu vinul, numitor comun nelipsit unei mari culturi a bucatelor, unde erotismul gay cu iz de corupere de minore este sublimat artistic la nivel superior în expoziția Emmei, artistă emancipată și vizitată de ulcerații creatoare și de puțină rezistență în mediul heterocritic. Ca un supliment moral, are loc asumarea unei vocații pedagogice de către Adèle în calitatea sa de educatoare conștiincioasă. Copiii sunt pe mâini bune, vedeți!, ne încredințează regizorul în
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
ei, aceasta blondă, albă și plăpânda este an primul rând o ființă dedata placerilor. Când ea alege un bărbat, nu-i scăpa, căci Diana știe să-i cucerească pe toți cât ai clipi, făcând pe ăngerul romantic sau pe femeia emancipata... Ea - se mai spune - ași ăncoronează carieră printr-o lovitură măiastra apropiindu-se de vârstă de patruzeci de ani (precis, 36 n.n.) și făcând să treacă prin patul ei aproape tot Parisul (imaginați-vă posibilul serial t.v. ocupând numai
Secretele Printesei de Cadignan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17473_a_18798]
-
dar nu încă desăvârșiți, aceste transgresiuni rămân problematice. Atunci Biserica se folosește de singura armă de care dispune în mod legitim: cuvântul. Diagnosticul, departajarea, descâlceala sunt tot atâtea gesturi necesare unui răspuns articulat în fața viciului de procedură. Spre deosebire de criticii literari ,emancipați", teologii nu disociază foarte ușor - sau ușuratec - între etic și estetic. Dimpotrivă, tradiția cenzurează atât etica searbădă, lipsită de revelația frumosului, cât și estetica orfană, pentru care binele reprezintă un sărman accident sau - cine mai poate ști? - o convenție nedemocratică
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
vară. Veta, dezamăgită în căsnicia ei prozaică, nu evadează prin latura romanțioasă; ea se consolează mai practic, cu vigoarea și tinerețea lui Chiriac; mulțumită cu mediul ei, cu situația ei, își caută numai satisfacție amoroasă în brațele tejghetarului. Zoe, mai emancipată, mai voluntară, unește ambiția socială și grija de reputație cu amorul clandestin cu Tipătescu. Într-o genealogie posibilă, Veta ar fi mama, Zița fiica ei, iar Zoe fiica Ziței. Trei generații de femei cu psihologii diferite". Și într-un studiu
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
Ovidiu/ din Petrarca,/ am fost atît de surprins să constat că n-ai venit” (Șoapta). Aici găsim un reflex al cărturăriei transilvane cu iz „latinist” la care autorul aderă în chip oportun, utilizînd-o ca o trăsătură a mentalității d-sale emancipate. Căci e la mijloc un stil care, abandonînd ardelenismul elementar-sentimental, înțelege a păstra nota culturală a acestuia. Aurel Rău e un poet ardelean nu prin localism, ci printr-o spiritualitate percepută ca determinare istorică, ca o rîvnă a devenirii la
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
i-a plăcut să-l mai numească într-un mod atât de frust și de direct, fiind de dorit o denumire mai elegantă, cum ar fi aceea de realism socialist. De aceea afirm că realismul socialist e un proletcultism cosmetizat, emancipat, adaptat, așezat într-un sistem de dependențe ideologice explicite în programul partidului comunist. Proletcultismul, în sensul originar avangardist moscovit din anii 1920, într-adevăr nu a existat la noi - are dreptate Sanda Cordoș, numai că nimănui nu-i e activ
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
moment dat, vei auzi chiar dovada: -Tatiiii! Puișooor! Mai lasă dracului (pardon ? - d.h.) teveul și vină la masă, dragule... "Tati", "Puișor" - mare înălțare sufletească!... Îți ștergi pe furiș o lacrimă cu batista smulsă din colții maidanezului salvat de la eutanasiere și emancipat și, cu sentimentul de mai sus convertit în optimism și împlinire, te bucuri cu voce tare: -Iacă-tă: am casă, masă, televizor și-o nevastă iubitoare care mă cheamă la mâncarea nici prea caldă nici prea rece... Pur și simplu te
Desfătări telespectatorice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12592_a_13917]
-
Cosmin Ciotloș La prima vedere, Dan Lungu nu e un scriitor complex. Realismul social rugos, umorul tonic și înclinația către argourile emancipate pledează, de la debut până azi, pentru o asemenea încadrare lipsită de gustul particular al eufemismului. Afacerea exportării unei teme pe gustul Occidentului prin romanul Sunt o babă comunistă a ridicat, suplimentar, câteva întrebări asupra autonomiei conștiinței. S-au stârnit, atunci
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]