566 matches
-
de la teatru la poezie, de la proză la cronica literară și dramatică. Vodevilul George sau Un amor românesc (1851), piesă convențională despre triumful dragostei asupra moravurilor „moleșite”, este influențat de vodevilurile lui E. Scribe și Mélesville, după cum Sanuto (1851), o dramă emfatică, plasată în Veneția secolului al XVI-lea, pare mai curând tradusă ori cel puțin prelucrată. Alte lucrări dramatice sunt Massim pictorele (1858) și Boierii și țăranii odinioară, piesă reprezentată, dar nepăstrată, despre care Mihai Eminescu are cuvinte dure. Har puțin
LAZARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287759_a_289088]
-
omonim de H. Buvelot și Ștefan Andronic, are o acțiune axată pe confruntarea a două categorii morale: cei buni, cinstiți, bravi, patrioți (domnitorul și ai săi) - cei răi, urâți la suflet și violenți (conspiratorul Drăgan și complicii). Personajele țin discursuri emfatice, sunt facile, confecționate. Prozodia e silită, limba improprie, stilul grandilocvent. În tragedia în versuri Constantin Basarab Brâncoveanul (1877) răul (Cantacuzinii) distruge binele (Brâncoveanu), într-o desfășurare barocă, vădind aceeași înclinație către spectaculos. Diurpaneu, ultimul decebal al Daciei (1879) este o
SOIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289775_a_291104]
-
luptă pe viață și pe moarte”, o nebunie sălbatică și amară, iar femeia va fi posedată „din tălpi și până în creștet”. Îndrăznelile imagistice sunt minate și ele de banalitate și alunecă uneori în vulgaritate. Despărțirea îndrăgostiților este imaginată într-o emfatică poză atletică: „În ultimă forțare, / Fantastica ta fugă se va schimba în goană, / Sandalele s-or rupe...”. Iubirea fiind „singura putere profundă și supremă / ce-ntr-adevăr există”, pierderea ei aduce ploaia, întunericul și solitudinea, stare de spirit cenușie care ucide bucuria
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
să convingă autoritățile comuniste să reînființeze prestigioasa revistă orădeană. Titlul primei plachete a lui S., Șoapta clipelor trăite, ar vădi intenția autorului de a depăși desuetele atitudini și forme romantice. Surdinizarea revărsărilor lirice e însă parțială: persistă pe alocuri declarația emfatică, amintind de primii noștri romantici, sentimentalismul lacrimogen, pesimismul negru, de împrumut, o imagistică uzată, chiar atunci când se adoptă ritmuri coșbuciene ori polimetria simbolistă. Oarecare progres atestă al doilea volum de versuri, Tablouri din Pind. Idilicul, sugerat eventual de titlu, se
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
va fi inclusă o poezie mai interiorizată, cu deschideri spre metafizic, unde eul își pune întrebări grave, fascinat de cunoaștere și absolut. Clepsidra de sare (2000) accentuează propensiunea spre meditație. Vârstele omului sunt pândite de monstrul nimicitor, desemnat, oarecum desuet, emfatic, prin „marele Gol”, „golul lumii”, „marele Zero”. Confruntarea a două realități, viața și moartea, este dramatică, evoluează de la opoziție spre o paradoxală sinonimie, omul, instalat într-o „clepsidră de sare”, nutrind speranța reintegrării în ne-moarte. În Val după val
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
făcându-le să fuzioneze, să devină convergente sau măcar interdependente. Se organizează polar, în numele unor ideologii, convingeri, sentimente, mobilizând indivizii, ștergând diferențele, în scopul obținerii afilierii. Ele se sprijină pe o retorică adecvată, acționează prin proclamații, sloganuri, semne distinctive, limbaj emfatic. S-a propus o apropiere între cele două noțiuni pe care le-am examinat. Pentru Marysa Zavalloni (1972), identitatea este nodul central al percepțiilor individuale, o modalitate de a organiza reprezentările individului și ale grupului său de apartenență. În acest
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a unui „lirism realist și progresist”, iar autorul drept un reprezentant al generației tinere care a rupt tăcerea și s-a alăturat cu versul său eforturilor de înnoire a țării. Poemul inaugural este intitulat chiar Cântec de țară, tonul declarativ, emfatic și hiperbolizant anunțând parcă viitorul traseu al unui poet ce vrea să prindă în lăncile sunetelor „fruntea furtunilor ce s-au întors”, să calce „din tunete-n sunete” etc. Măsura relativă a talentului o dau însă versurile care consemnează, ca
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
cu notițe (1942) sunt reluate unele articole pe teme istorice și literare, iar în secțiunea Florile soarelui, o serie de proze lirice, fără suport epic, despre peisaje și anotimpuri, care dublează, oarecum, poezia. Un fel de discursuri și lecții cam emfatice conține volumul Efemeride (1944), care se încheie cu niște exaltate note de drum. M. a fost și un asiduu traducător din poezia maghiară (Arany János și Ady Endre), germană (Goethe, Uhland) și greacă (Anacreon), din care a publicat mult în
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
pe dialoguri pline de vervă între obiectele din spațiul cotidian domestic, individualizate concis, cu acuratețe și simț al poantei, precum și cu „epistolele” din Doresc ca micile mele rândulețe... (1945), a căror savoare rezidă în comicul de limbaj - confuzii naive, prețiozități emfatice, snobism intelectual, prin care este satirizat un mediu pecetluit într-o ridicolă suficiență. Citite de-a lungul anilor pe scenă ori la televiziune, textele și-au dovedit caracterul teatral pregnant. Judecata scăpărătoare, umorul malițios, expresia lapidară până la aforism caracterizează stilul
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
și stinge, bolnav de ftizie. P. începe să scrie versuri încă din 1860, mai ales poezii bahice și patriotice. Recenzat elogios de V. Alecsandri, volumul Flori de mormânt (1867) cuprinde lamentații prilejuite de tragedia familială a autorului, însă imaginile sunt emfatice și obositoare prin monotonia sentimentului clamat. Treptat poezia se mai limpezește și, cu toate că se menține în același registru al disperării din dragoste, își găsește un drum propriu, lesne sesizabil în cadrul liricii preeminesciene. Autorul refuză în mod deliberat versul reflexiv, revendicându
PETRINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
cap de serie în mânuirea unor strategii retorice subtile, cu carieră în istoria ulterioară a fenomenelor autohtone. Dincolo de deschiderea enciclopedică a elocinței lui Antim, în spatele dezinvolturii sale calculate, sunt depistate prompt reglaje tehnice de mare precizie, camuflate abil de patosul emfatic. Abordat din altă perspectivă, ca ilustrând „euforia noviciatului”, Antim Ivireanul reapare într-unul dintre capitolele volumului Figura spiritului creator. Același interes pentru destinul unor serii formale se prelungește în investigațiile despre manevrele narative în cronici. Sub lupă se află nu
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
fir neabătut conduce în toate aceste cercetări, fără excepție, de la impulsul universal de a te situa - față de lume - creând către automatismele receptoare produse de acesta. De altfel, în cartea consacrată poeziei medievale tot ce rămăsese anterior implicit teoretic se etalează emfatic. Criticul coboară în picaj abrupt, fără nici un fel de scuze pozitiviste, admițând ab initio că se orientează după o concepție semiotică fermă. Premisa o reprezintă schemele elementare de acțiune și de interacțiune umană, adică disponibilitățile antropologice universale - numite aici „vocații
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
prozei. Altundeva o povestire, Crizantemele din tundră, se subintitulează polemic „transmisie indirectă” și este o proză aproape cuminte, epurată de orice fel de stridențe și perfect echilibrată ca tonalitate, timbru, dozaj sonor etc. Este, probabil, despărțirea lui N. de polemismul emfatic al primelor cărți, indicând tranziția spre etapa fabulatorie, pe deplin ilustrată de prozele cu aspect de SF și mai ales de compunerea la șase mâini din „romanul retro(versiune)” Femeia în roșu. Chiar în Și ieri va fi o zi
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
care, abia începute, nu avea să le mai isprăvească. Cu o înzestrare histrionică excepțională, M. a fost un creator de școală, un reformator care, luând ca model adevărul vieții și natura, s-a impus prin interpretările sale realiste asupra manierei emfatice a rivalilor. Susținând ideea unui repertoriu național axat pe comedii satirice și vodeviluri, a contribuit într-o măsură și la impulsionarea creației dramatice originale. V. Alecsandri a făurit pentru el scene și tipuri, cărora M. le-a dat viață cu
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
scrisul și oralitatea, autonomia și heteronomia ș.a.m.d. Opțiunile fundamentale ale lui M. sunt nominaliste, literale și culturale. Mai exact, autorul se ocupă exclusiv de realitatea termenilor care acoperă sfera literaturii, demonstrează că literalitatea predetermină originar literaritatea și insistă emfatic asupra legăturii genetice dintre literatură și cultură: aceasta din urmă impunându-se drept valoare primordială care investește câmpul literei. În acest fel se reduc la justele proporții o serie de rupturi dramatice ce au survenit periodic în câmpul literaturii - nou
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
producătorilor ei. Privit astfel, marxismul devine cazul-limită al procesului de birocratizare propagandistică a ideii de literatură. Iar heteronomia literaturii se erijează într-un veritabil mesianism ideologic și într-un principiu de bază al politicii culturale, la adăpostul unui camuflaj scientist emfatic. Convertită în armă politică de partid și de stat, literatura se depărtează radical de polul specifist, estetic și autonomist până într-atât încât nu mai subzistă decât înțelesul său prim și ultim de text tipărit. Metodologic se verifică astfel încă
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
niște șerpi veninoși: «Șerpi cu-nveninate mușcături Stau În ascunzișuri și pândesc». sau aplicarea epitetului „negre” pentru a desemna planurile acelorași chiaburi? (Ă). Dar faptul cel mai grav, primejdia cea mai mare o constituie un alt clișeu repetat la nesfârșit: prezența emfatică a poetului. Oricând și oriunde, poetul vorbește În primul rând și pe larg despre sine: „Eu”Ă „Eu”Ă „Eu”Ă Aproape nu există poem În care „eul” acesta umflat cu un sentiment de autoadmirare să nu-și trâmbițeze importanța
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acesta umflat cu un sentiment de autoadmirare să nu-și trâmbițeze importanța. În La frasinii de la răscruce Își marchează În repetate rânduri prezența. (Ă). Tot astfel, În Poveste de dragoste la mutarea În locuință nouăă În Despre pace, poetul vestește emfatic: « Scriu un cântec despre pace-acum». (Ă). Cântecul ia apa râului, el Îl cântă și nu uită să precizeze: «Eu am crescut pe malurile acestea Înalte». (Ă). Tot astfel, În Cuvântarea poetului la mare, În Cântec de Mai pe malul Someșului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
precizeze: «Eu am crescut pe malurile acestea Înalte». (Ă). Tot astfel, În Cuvântarea poetului la mare, În Cântec de Mai pe malul Someșului, Cântec la lună, Cântec despre mineri, despre odihnă și despre mare etc. etc. Prezența continuă și explicită, emfatică a poetului, devine până la urmă obositoare, devine o poză, un ritual, o manieră. Printr-o astfel de excrescență egocentrică, Baconsky „izbutește” să vorbească mai mult despre sine și chiar și Într-o poezie Închinată Revoluției din Octombrie, Întunecând astfel, prin
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
e în Las Vegas. Luă unul dintre pachete, îl amestecă nițel, dar repede, tăie cărțile și-mi servi o chintă roială de pică, la popă. - Sunt mai puțin primejdios cu un Steinway, zise el. În acest scurt capitol - inutil și emfatic, după părerea unor comentatori - putem descifra secretul scriiturii lui Chandler, născută dintr-o desăvârșită artă a contrapunctului. Polițistul-prestidigitator este un personaj plin de secrete și previzibil, totodată, așa cum sunt mulți dintre „ciudații” întâlniți de Marlowe. Strania pereche unchi-nepot, gorila Toad
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Procesul și esilul meu la Snagov (1859), din Procesul meu pentru „Oda la Grecia” (1863) sau din manuscrisul Memoriile mele, editat postum. Imaginea epocii se recompune destul de viu, impetuosul autor, extrem de inventiv și locvace, fiind când patetic, grav, necruțător, când emfatic, naiv. Literatura lui A., puțin ținută în seamă de mulți contemporani și de posteritate, este a unui poligraf perseverent. Încurajat de I. Heliade-Rădulescu, un mentor literar generos, el publică, în chiar anul debutului în presă, și cel dintâi volum de
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
comandamentul militar. Conducerea civilă nu a făcut decât să urmeze exigențele și cerințele conducerii militare”. Probabil că se va scrie la un moment dat istoria războiului din Irak și vom vedea dacă s-a spus tot adevărul. Wolfowitz a susținut emfatic că nu a existat nici un fel de rezistență a administrației În sensul măririi numărului de trupe În teritoriu. A doua Întrebare s-a referit la obiecția celorlalți, Zbigniew Brzezinski, alte personalități, inclusiv fostul aspirant la nominalizarea Partidului Democrat, Howard Dean
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
că pledau pentru o altă comunicare a opiniilor, că într-un viitor homo europaeus găsesc salvarea umanității și nu în homo religiosus. Emulația există, iar structurile politice din Europa Est-Centrală se organizează ținând seama de acel cult al lumii, exprimat emfatic, cult al națiunii înțelese spiritual, de unde și geneza literaturilor naționale, a teatrelor naționale, în genere, a educației, ba chiar a mândriei naționale. Într-o atare accepțiune ne este mai lesne să amintim o parte din zecile de cărți purtând semnătura
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
discursului grandilocvent ori polemic. Mai bine surprinsă e progresia spaimei în sufletul adolescenților, confruntați cu întâmplări nu o dată absurde. Schițele din Victoria au o compoziție mai strânsă, însă puterea de invenție rămâne deficitară. Poemele în proză sunt, cele mai multe, diluate și emfatice. Superioară din toate punctele de vedere este memorialistica. B. își adună, în 1941, amintirile în Treizeci de ani în teatru. Rescrisă și amplificată, sub titlul O viață de actor (1965), cartea relevă un remarcabil povestitor. Paginile în care se evocă
BREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285880_a_287209]
-
clasicizantă a lui G. Călinescu) și al apolinismului, volumul În căutarea lui Trophonius (1982) se vrea o epopee a descoperirii eroului mitic, constructor al unui templu al lui Apolo: o aventură a cunoașterii și transgresării limitelor umane, pierdută în tonul emfatic. Protocronismul e și mai viguros în eseurile istorico-literare ale lui B. Volumul Eterna regăsire (1979), bunăoară, încearcă o interpretare a sensurilor „mai profunde” ale unor texte (din Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Al. Russo, Eminescu, Labiș, Nichita Stănescu, Caraion ș.a.
BALAEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]