816 matches
-
arta; este „sărăcă- cioasă”. Kavafis, comentând poemul, observă: „Cunoscătorii stilului lui Kavafis știu prea bine că poetul rareori face uz de emfază; când însă o întâlnim la el, cu siguranță înseamnă ceva” . Cu ce material să facă însă uz de emfază? Așa cum am subliniat și cu alt prilej, orice efort al lui care îl duce spre umflarea cuvântului eșuează. I-au trebuit câțiva ani ca să dobândească această amară experiență. A fost uneori nevoit să accepte - și am văzut cu câte tatonări
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
clădit pe sine prin propriile puteri, luîndu-se în mîini și transfigurîndu-se într-un spirit clarvăzător. În literă, Ecce homo se vrea a fi scoaterea finală a măștii, amestec de autoportret și de comentariu al propriilor cărți. În spirit însă, izbește emfaza trufașă cu care narcisicul își laudă virtuțile. Ecce homo e o mostră de filotimie în ditirambi vanitoși, un volum mustind de exaltarea arțăgoasă a unui cabotin superior. O colecție de hiperbole care atrag prin excesul nuanțelor și amuză prin neclintita
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
90pag. Scris sub coerciția unei comemorări - împlinirea a 50 de ani de la moartea lui Wagner - textul lui Thomas Mann nu iese din tiparul unei ceremonii elogioase: începutul izbește prin tonul ditirambic, cu epitete ce azi sună strident, chiar dacă în epocă emfaza expresiilor ținea de uzanța subînțeleasă a solemnităților publice. Însuși detaliul că Mann și-a scris textul pentru a-l citi pe 10 februarie 1933, în Auditorium Maximum de la Universitatea din München, dă un indiciu asupra încărcăturii clipei, scriitorul respectînd un
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
lui Wagner e o sumă de amatorisme: „Luată în sine, muzica lui Wagner nici nu e de fapt muzică, după cum nici drama, fondul muzicii, pe care o desăvîrșește într-o operă poetică, nu e literatură. Ea e psihologie, simbol, mit, emfază - toate laolaltă; dar nu e muzică în sensul pur și deplin al acelor judecători ai artei care o priveau cu uimire.” (p. 28) Concluzia? Wagner nu e clasabil din unghiul genurilor artistice: nu-l poți categorisi nici ca poet și
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
mereu la luptă, suportînd lovituri bine țintite. Meschinăria acestuia apare scoasă în relief printr-un procedeu zdrobitor și anume raportarea la repere istorice ilustre. Făcînd incursiuni în epoci glorioase, poetul își încarcă bateriile morale cu apetența unor paralelisme de-o emfază calculată. Se fortifică prin hiperbolele care îi oglindesc decepția. Aidoma unui faimos comandant de oști, lansează turmei ignare un îndemn salvator care însă nu e ascultat: „«Pregătițivă cămilele, grînele și scribii, mîine trecem Alpii!»,/ le-am strigat după un timp
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
de Eden). Autorul nu și-a trădat niciodată însă ideile liberal-radicale, asumîndu-și pînă și propriul destin excepțional cu uimitoare modestie (întrebat, de pildă, de un reporter dacă avea convingerea fermă că ar fi meritat Premiul Nobel, el a răspuns fără emfază: „Frankly, no!/Sincer, nu!“). A crezut, cu obstinație, în valorile marginalilor și, în postură de romancier venerat la nivel internațional, a continuat să se simtă mai degrabă unul de-al lor. Provenit dintr-o familie de fermieri californieni, John Steinbeck
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
Eden. Autorul nu și-a trădat niciodată însă ideile liberal-radicale, asumîndu-ș i pînă și propriul destin excepțional cu uimitoare modestie (întrebat, de pildă, de un reporter dacă avea convingerea fermă că ar fi meritat Premiul Nobel, el a răspuns fără emfază: Frankly, no!/ Sincer, nu!). A crezut, cu obstinație, în valorile marginalilor și, în postură de romancier venerat la nivel internațional, a continuat să se simtă mai degrabă unul de-al lor. Provenit dintr-o familie de fermieri californieni, John Steinbeck
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
polemică la adresa prozei care se scrie în România din cel puțin două puncte de vedere: pe de o parte, Dora Pavel evită romanul de proporții, din nou în vogă în ultimii ani la noi, doldora de digresiuni stilistice și cu emfază filozofică, pentru câte o cărticică scurtă, dar extrem de intensă. Modelul cel mai evident e, probabil, Grădina de ciment a lui Ian McEwan, o carte-lamă (a se citi: subțire, tăioasă, de impact), numai bună de tamponat venele cititorului conformist. De aceea
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
observase însuși Riffaterre, și astfel criticului nu-i rămîne decît să înainteze metodic pe traiectul poeziei naumiene, găsind, dincolo de punctul de reper coagulat în confruntarea dintre poezie și literatură, "nervurile ascunse ale textului". Pe urmele lui Jacques Vaché, Naum persiflează emfaza discursului literar, numit pohem sau homan, aflîndu-se în permanentă dispută cu formele canonizate ale cuvîntului, supuse ironiei, sarcasmului sau parodiei. Ce demonstrează Ion Pop în întregul studiului său, prin acumulare progresivă de dovezi, este modul în care Gellu Naum depășește
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
la Ion Heliade Rădulescu. Sensul de bază al termenului, în română (ca și în franceză) este pozitiv: "plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează" (DEX); e drept că s-a dezvoltat și o accepție marcată mai curînd negativ: "plin de emfază, de afectare" (ibid.). Ideea de "înduioșare, emoție " e comună în toate limbile moderne în care există, pe cale cultă, urmașul unui cuvînt grecesc (transmis prin latina tîrzie) - pathetikos, din familia lexicală a lui pathos ("suferință"). Sensurile negative din română și din
"...un penibil jalnic și patetic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11211_a_12536]
-
din recent încheiata ediție, au semănat cu niște frînghii de rufe, ticsite cu fel de fel de veșminte, care de care mai croite și mai colorate. Unele vînturîndu-și fasoanele în bătaia vîntului; altele camuflîndu-și peticele cu reținere sau, dimpotrivă, cu emfază. Și totul în numele unei democrații nivelatoare, fricative, dar și destabilizatoare, convulsive. în republica muzicii însă orice civilizație sonoră începe printr-o teocrație și sfîrșește printr-o democrație. Să însemne oare aceste matinee de muzică românească începutul sfîrșitului? Tare mi-e
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
o prezentare echitabilă, fiind văzute drept parte legitimă și vie a proceselor istorice ale ultimilor șaizeci de ani. Deducem de aici că în demersul său a prevalat țintirea directă a Adevărului, și nu privirea printre gene a ideologiei și a emfazei atâtor academici occidentali pentru care lumea se oprește la nivelul propriilor obsesii nombriliste.
Postwar by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10978_a_12303]
-
cartea i-a fost respinsă în anii ^80 de Editura Eminescu. Din scrisoarea către Adrian Săvoiu reiese clar poziția inflexibilă a autorului: decât mutilarea manuscrisului, mai bine restituirea lui pentru sertar. Cu totul și cu totul emoționantă (fără urmă de emfază) este povestirea intitulată neinspirat ,Forțe", și care evocă scurta viață și iarna morții unui pui de ied, text care nu poate lipsi din nici o antologie de proză scurtă în limba română.
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
mănîncă imaginile, tabloul cu turle, oameni și sfinți. Fascicula unei singure poezii, Biserică veche are, în dulcea picoteală de versuri lungi, cu rimă, scăpări potrivnice limbii: "mahalălii", "rîndunel". Sfîrșitul, însă, de-un firesc deasupra banalului, dar sub orice exagerare, sau emfază, aduce, întotdeauna la Pillat, un fel de argheziană, deși blagoslovită, poantă: "Tușind, mai stă paracliserul bătrîn, cu mîini cutremurate,/ S'aprindă la icoane cerul: sfînt lîngă sfînt, stea lîngă stea." Sau: "E toaca Ta! A început să bată/ Sub cer
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
cetății. Ca în vremuri ciumate" (p. 129). Deziluzionarea nu-l împiedică pe Petru Romoșan să fie un om de cultură dinamic, a cărui radicalitate discretă se plasează într-o empatică vecinătate cu exasperarea perfect articulată a regretatului Ion Stratan, în legătură cu "emfaza, aroganța, disprețul celor care manevrează cuvinte univoce, informaționale, descrptive - față de cei care au ca mesaj nuanța, metafora, sugestia ori muzicalitatea" (p. 139). Un model de raționalitate fertilă (opus tendinței autohtone de a mitiza excesiv și nedefinit) este Vladimir Tismăneanu, una
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]
-
elogiază, fără nicio rezervă critică, "eseurile" (de fapt însemnările gazetărești despre moravurile lumii de azi) ale lui Bedros Horasangian, din volumul Bonjour, popor! pe care le consideră nici mai mult, nici mai puțin decât "un apel grav, dar lipsit de emfază, la responsabilitatea memoriei". Autoarea comentariului își manifestă entuziasmul pentru acțiunea de "onomaturg" al eseistului, care inventează cuvinte de genul gândăcărimea, gazetagiul, ficționarul, jucăușenia, ticăloșirea, urâțirea, zgomotoșenia. Despre ticăloșire și urâțire numai Monica Spiridon crede, în România, că sunt creații ale
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
se vede, Petruța vrea să combine nonșalant teribilele cu diafanele, în gramaje chibzuite, așa ca poemul să nu dea în convulsii de angoasă. Zicerea e ușoară, cu frivolități cotidianiste, dar asta tocmai pentru că ea rulează, pe fond, lucruri de gravă emfază existențială (erotică sau depresivă): „nu știam dacă împreunarea/ ne era început sau sfîrșit/ urletele noastre/ erau Cîntarea Cîntărilor/ delirul n-avea milă de noi” etc. ( Viața între paranteze drepte). E de bine că Petruța nu folosește și retorica după reguli
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
românesc? Putea exista această enciclopedie fără „organul de luptă al șoferilor profesioniști din România”? Categoric, nu! N-ar fi exclus, într-o zi, studenții de la jurnalism, să se întâlnească, în lista bibliografiei obligatorii, și cu acest cimitir cronologic numit, cu emfază, istorie a culturii! Cine le va spune că nu acesta e adevărul unei profesii, oricum, compromise? 5. Cum să înțelegi și să poți accepta absurda „colectare” de informații, în 2012, sub pragul celei, de pildă, a Dicționarului cronologic. Literatura română
Enciclopedia ignoranței by Aurel Sasu () [Corola-journal/Journalistic/3839_a_5164]
-
întristată" (Cînd vioarele tăcură, II). Aici, extrem de rarul alexandrin clasic se compune din două emistihuri, fiecare format din doi amfibrahi cuplați, provocînd un contrast căutat între scurtimea emistihului și unitatea ritmică trisilabică. Asemenea virtuozități prozodice sunt executate de Petică fără emfază, într-o scriitură de aparențe plane, discretă la maximum. Cînd muzica însăși ajunge pretext tematic, în ciclul Cînd vioarele tăcură, muzicalitatea subliniată a versului devine metaforă a dorinței, a visului, a existenței percepute cu ochi estet: „Vioarele tăcură. O, nota
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
poetului, adevărul e dimensionat dintr-o perspectivă a relativității și a unei retorici bazate pe divorțul dintre aparență și esență. Drama omului comun pe care o reliefează versurile lui Mircea Dinescu este tocmai această discrepanță între ceea ce se proclamă cu emfază și ceea ce e cu adevărat, în spiritul autenticității ontice. Regimul existențial, așa cum este el perceput de poet, are aparențele unui spectacol al derizoriului și absurdului, al deplasării grotești de linii, în care convenția ia locul elanului vital, iar mistificarea se
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
amintiri, ale contemporanilor transformați în personaje, parca aș zice că mai mult tentează tablourile sepia cu clasicii umanizați. Și e firesc să fie așa. Ne întoarcem, cu delicii, la secvențele cu Ion Barbu, omenesc, prea omenesc, în aventurile lui, în emfaze, în disponibilitatea de a greși și de a trece mai departe. Crohmălniceanu merge până într-acolo încât să spună că ce a lăsat Barbu pus pe hârtie nu poate fi cu totul înțeles fără această parcurgere a ciudățeniilor omului. Capricios
Și scriitorii sunt oameni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4204_a_5529]
-
adapteze pe sine la situații, căci atitudinea asta îi fusese confirmată de cele învățate, auzite ori citite. Deprinsese respectul față de om întâi de la mamă-sa, Aura. Doamne, ce femeie fusese! Nu o auzise nicicând judecând asper vorbele, faptele altora! Fără emfază, ierta, încercând o corecție fie prin puterea exemplului, fie printr-o șaradă din care, cine avea minte înțelegea mesajul transmis. Întotdeauna luările de atitudine se încheiau plăcut fiind și parafate de râsul ei fermecător. De câte ori n-o persiflase bărbatu-său
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
al povestirii și o certă capacitate de a portretiza în cîteva tușe, inclusiv prin limbaj, îndeosebi în cazul ostașilor țărani. Remarcabil este, de pildă, portretul lui „nenea” Iancu Ghermănescu, un personaj deloc schematic, „cazon” într-un chip aparte, curajos fără emfază, competent și eficient, jovial și, totodată, ros de amărăciuni, cu idei „socialiste”. Un pandant reușit este „eroul”, din povestirea cu același titlu, un căpitan fanfaron, laș în clipa primejdiei, poltron, simulînd a fi rănit pentru a ajunge în spatele frontului, demascîndu-se
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
stil contorsionat dedicate E, Partenerei, și morala anti-carnețel de nume, intuim o concepție anume asupra sexului în toaletă, în pat sau pe birou. Educația vestimentară promovează managerul în costum și zâmbet studiat, ce să mai, totul e banalitate debitată cu emfază. Ion Manolescu, Videologia. O teorie tehnoculturală a imaginii globale, Polirom, 2003 Mihaela Burda, Cătălin Cojocaru, Sunt bărbat, dar mă tratez, Humanitas 2003
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
iată că un „culturnic” ageamiu, care rânduia cu vădită nepricepere soarta operei din acei ani, apăruse pe scenă cu o cască de protecție. „Păziți-vă, tovarăși, că decorul ăsta o să vă pice în cap și vă omoară”, a exclamat cu emfază și pasămite îngrijorat de integritatea corporală a ansamblului. Îi instigase cu înverșunare pe soliști, coriști și mașiniști, să-i boicoteze spectacolul. „Îmi vedeam decorul și speranțele năruite”, își amintește artistul. Disperat, s-a văzut silit să apeleze la o soluție
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]