7,011 matches
-
urmări cu cel mai mare interes în ediția dumneavoastră. Din comparația edițiilor lui Maiorescu între ele și cu celelalte ediții (și, desigur, cu primele apariții ale antumelor și cu manuscrisele), reiese că criticul este cel care remaniază fastidios punctuația textului eminescian. Ulterior, editorii lui Eminescu sporesc aceste diferențe de punctuație, acceptîndu-l pe Maiorescu sau propunînd formule proprii. Sînt chestiuni care țin, ca să zic așa, de interpretare, dar nu a textului originar, al lui Eminescu, ci a interpretărilor lui. Repet: nici un editor
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
că o anume virgulă sau formă (lecțiune) se datorează lui Ibrăileanu, sau Maiorescu, sau Scurtu, sau C. Botez etc. Sensul general al punctuației maioresciene este unul pozitivist, logicist - care transformă mistica lui Eminescu în simplă psihologie. Fiorul religios al poeziei eminesciene este netezit, prin punctuație, adus la o logică a înțelegerii comune ce se supune imperativului pedagogic. Toți editorii lui doresc accesibilitate, se adresează unui cerc cît mai larg de cititori, mai ales tinerilor școlari sau studenți în formare. În această
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
lui doresc accesibilitate, se adresează unui cerc cît mai larg de cititori, mai ales tinerilor școlari sau studenți în formare. În această ediție a mea, am scos vreo mie și ceva de virgule puse de-a lungul timpului în textul eminescian - și am repus la locul lor, vreo cîteva sute, eminesciene, scoase de alții (notînd fiecare loc, desigur). Exemplific aici cu finalul Luceafărului. Textul nostru actual, de „consum”, este: „Ce-ți pasă ție, chip de lut, / Dac-oi fi eu sau
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
de cititori, mai ales tinerilor școlari sau studenți în formare. În această ediție a mea, am scos vreo mie și ceva de virgule puse de-a lungul timpului în textul eminescian - și am repus la locul lor, vreo cîteva sute, eminesciene, scoase de alții (notînd fiecare loc, desigur). Exemplific aici cu finalul Luceafărului. Textul nostru actual, de „consum”, este: „Ce-ți pasă ție, chip de lut, / Dac-oi fi eu sau altul.” Vă amintiți cîtă cerneală a curs pe marginea acestui
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
desigur). Exemplific aici cu finalul Luceafărului. Textul nostru actual, de „consum”, este: „Ce-ți pasă ție, chip de lut, / Dac-oi fi eu sau altul.” Vă amintiți cîtă cerneală a curs pe marginea acestui „chip de lut”... Ei bine, textul eminescian (din „Almanahul Societății literare «România jună»”, dar și din multe manuscrise) este: „Ce-ți pasă ție, chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul...”. Sau, o formă manuscrisă apropiată de versiunea finală: „Ce-ți pasă ție, din pămînt / Dac-
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
și onomastic: în greacă, Hyper (deasupra, sus) este opusul lui Kata (jos, în jos). Cătălin își explică singur numele: „Și-n treacăt o cuprinse lin”. Se creează, deci, perechea: locul lin de sus, locul lin de jos, Hyperion și Katalin. Eminescianul „loc lin de sus” trebuie păstrat, „lin” nu e o redundanță, nu trebuie îndreptat... Explic aceste lucruri în ediția mea, cu exemple suficiente (fotocopii) după ediții și manuscrise. Spuneți că este imposibil să avem o ediție Eminescu ne varietur. Admițînd
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
cunoștință de cauză) inovările, în general, să stimuleze dezbaterile. Mi-ar surîde să-mi iau pseudonimul Didim (acesta a fost un critic rău de tot, poreclit Halkenteros, adică „Mațe de aramă”, pentru că digera orice), și să scriu despre fiecare ediție eminesciană în parte. Cred, însă, că s-ar speria lumea și nu l-ar mai edita pe Eminescu. Mai bine în sălbăticia de acum, cu atîtea sisteme ortografice, de punctuație, de antologare - decît de loc. Eminescu se așază în mintea și
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
acestei ediții a antumelor, unde studiul comparativ filologic este susținut de principalele dumneavoastră cercetări în domeniu reunite ca într-o antologie. Dar ce se va întîmpla cu postumele, ce perspective sunt pentru refacerea din temelii a întregii ediții Perpessicius? Postumele eminesciene, vreo 400 de titluri în total, necesită un tratament filologic asemănător - și nici măcar nu s-a început treaba. Nu vi se pare că ar trebui, totuși, înființat un Institut Eminescu pentru validarea generală a operei poetului? Din păcate, am mai
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
a rămas o formă fără fond. Grupurile de eminescologi au lucrat, să nu uităm, în instituții diferite, fiecare cu cîte un program, care, odată încheiat, a dus la dizolvarea grupului respectiv. Fac o scurtă recapitulare: monumentalul Dicționar al limbii poetice eminesciene, sub redacția lui Tudor Vianu, apoi a lui Șerban Cioculescu, a apărut în 1967, după care colectivul de la Institutul de lingvistică s-a dizolvat; între timp, Perpessicius a rămas el singur o instituție, scoțînd volumele IV, V și VI din
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
l’ affaire Et pour huit sous c’ est un coupon De Rose , en plein vue du voyageur CHOEUR Donc, percez soigneusement, mes freres Tout en plein vues des voyageurs........5 Deși pare un subiect minor, chestiunea originalității ultimei creații literare eminesciene devine un argument important pentru cei care susțin teza conform căreia Eminescu a menținut intactă puterea de creație, până în ultimele luni de viață, ipoteză abordată într-o lucrare semnată de medicul Ovidiu Vuia6. Acesta pune sub semnul întrebării afirmațiile lui
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
Eminescu. Care sunt, așa cum am precizat la început, riguros documentare, căci au fost extrase din publicistica marelui poet. Sensul demersului de față este, cu alte cuvinte, acela de a restitui conștiinței publice, într-o sinteză scenică, anvergura și adâncimea gândirii eminesciene, atât de ocultată, deformată sau demonizată prin stereotipuri și clișee ideologice, în funcție de interesele politice ale momentului. „Omul deplin al culturii române”- așa cum l-a definit Constantin Noica - a avut, contrar verdictelor care l-au exilat într-o formulă naționalist-enofobă, cea
Jurnaliști UZPR în Agora: Miron Manega, dramaturg al lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93916_a_95208]
-
acum, soția lui Slavici, unguroaica Szeoke, trimite lui Maiorescu un bilet cu următoarea rugăminte: „Domnul Eminescu a înnebunit. Vă rog faceți ceva să mă scap de el, că e foarte rău”. În felul acesta i s-a meșteșugit atent nebunia eminesciană. Totul era o minciună; În aceeași lună era la Iași, împreună cu Petre Grădișteanu, la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare, unde a ținut un discurs fulminant, cu caracter național-patriotic, încât era aproape Von Bismarck să declare război României. A fost
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
XXI-lea este ca și cum l-ai judeca pe Arhimede după grila cunoscătorilor de IT, după modele cibernetice sau după teoria expansiunii universului! În acest sens, revenim asupra judecăților relativ recente, legate de naționalism, xenofobie, rasism și antisemitism, puse în raport cu gândirea eminesciană, cu poezia sa și, mai ales, cu publicistica sa. Naționalismul a fost definit în secolul al XX-lea drept o ideologie care susține o națiune prin câteva elemente de identificare comună valabile pentru un grup de oameni. Ulterior, spre vremurile
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
Antisemitismus) a apărut abia în 1879, fiind folosită de jurnalistul german Wilhelm Marr (1819-1904) într-o broșură propagandistică îndreptată contra evreilor. Dacă preluăm conținutul acestor noțiuni, așa cum este el definit științific în secolul al XX-lea și îl aplicăm operei eminesciene, găsim destule mărturii în favoarea prezenței unor idei naționaliste, xenofobe, rasiste și antisemite în anumite texte scrise de marele creator romantic aflat în atenție. Din păcate, cadrul și timpul nu-mi permit acum să trec în revistă toate aceste exemple și
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
timpurilor. Eminescu trebuie cunoscut, și ca poet național, dar și ca ziarist, prin inteligența abordării temelor, pentru accentul lui polemic, cu toate ideile sale într-o actualitate privind din trecut spre politica românească de azi. Deschizând la orice pagină publicistica eminesciană, ai senzația că acele rânduri parcă azi au fost scrise! Oare câți dintre mai-marii de azi, dintre parlamentari au mai citit, în ultima vreme, vreun vers din Eminescu sau câteva rânduri dintr-un articol din publicistica lui. Le-am recomanda
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
a aceleași poezii, dar și inegalabila De ce nu-mi vii da Géza Képés. O remarcabilă realizare în acest șir ascendent l-a constituit apariția, exact acum 70 de ani, la data de 15 octombrie 1934 a primului volum e poezie eminesciană în limba maghiară datorat poetului, dramaturgului și publicistului Sándor Kibédi. Născut în localitatea Șomcuta Mare, ca și poeții Sándor Korvin și ulterior Domokos Szilágyi, Kibédi a fost lansat ca poet de Lajos Bárta și ulterior încurajat de Jenö Szentimrei. S-
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
binecunoscutul Lexicon Révai. Merită menționat și faptul că piesa La sfârșit de septembrie, elogiată de Imre Kádár și contestată de dr. Kristof, a fost ecranizată în 1942 de către Studiourile Cinematografice de la Budapesta. Volumul și-a propus să cuprindă toate poeziile eminesciene cunoscute la vremea respectivă și de aici și titlul Eminescu ö sszes költeményei/ Eminescu - opere complete. Erau cuprinse de fapt 79 poezii, dintre care 27 fiind traduse pentru prima dată în limba lui Petöfi. Merită reținute în acest sens titlurile
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
Vasárnap, iar profesorul György Kristof în revista Mihai Eminescu. încercarea de pionierat merita însă mai multă simpatie și clemență din partea confraților clujeni. S-a obiectat cronologia poeziilor și titlul de "opere complete". Dar pe vremea lui Kibédi cam atâtea poezii eminesciene câte tradusese el erau cunoscute. Cu toată ostilitatea unei părți a criticii, a fost remarcată totuși importanța gestului în sine. A traduce 79 de poezii era o performanță de invidiat la vremea respectivă. Și dacă luăm în considerare că în
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
a fost remarcată totuși importanța gestului în sine. A traduce 79 de poezii era o performanță de invidiat la vremea respectivă. Și dacă luăm în considerare că în 1939 Gerö Finta va publica un volum cu doar 36 de traduceri eminesciene, iar Editura de Stat a lansat în 1950 un volum omagial cu doar 52 de poezii, în ediție bilingvă, efortul lui Kibédi este evident și merită toată lauda. Ceea ce până la urmă recunoaște și criticul dr. József Kovács: "Salut cu bucurie
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
Ștafetele colaborării spirituale pe deasupra popoarelor și epocilor străbat astfel prin vijelia urii. Pentru aceasta recunoștință lui Al. Kibédi." (László Gáldi: A magyar Eminescu, în Vasárnap, 1935, nr. 2, p. 35.) După ce a dat la iveală în limba maghiară "floarea liricii eminesciene", Kibédi nutrea alte planuri mari: să publice volume de traduceri din Momentele lui Caragiale, din nuvelele lui Al. Vlahuță și Cezar Petrescu, proiectând chiar o integrală ungurească a operelor lui Creangă. Moartea nemiloasă a pus însă capăt acestor visuri îndrăznețe
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
2004 s-au comemorat 115 ani de la moartea poetului, iar acum, în ianuarie, i se rotunjesc alți 155 de la naștere. Despre Eminescu se cuvine dar a vorbi, oricît de temerar pare demersul (T. Vianu observă o "timiditate" în abordarea scrisului eminescian, o "încordare înspăimîntată de sine"). Ideea ar fi să determinăm măcar un semn de "eminescianism" la ceilalți nouă, mai ales că și cronologia o permite. S-ar dovedi astfel valabilă intuiția lui Maiorescu din Critice: "Pe cît se poate omenește
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
iubire, vis, singurătate, cer, stea, mare sau rîu, care nu diferă prea mult de lexicul Cîntării cîntărilor și despre care, după ce au străbătut atîtea secole, putem fi siguri că vor străbate și altele". Pe Bacovia îl conține în germene versul eminescian însuși: "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, / Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri", pentru a nu mai vorbi de poezia intitulată Singurătate la Eminescu: În odaie, prin unghere / S-a țesut păienjeniș" ce devine Singur la Bacovia, cu același accent pe încăperea
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
alb-negru: Copacii albi, copacii negri", să nu trecem peste intuiția lui Eminescu în aceeași direcție: "Codru-i alb și frunza-i neagră" sau mai cunoscutul desen din "lebedele albe pornind din negre trestii". Nici Blaga nu scapă de fascinația "farmecului eminescian". Dincolo de afinitățile filosofice (Schopenhauer) și de bucuria de a glorifica "duhul eresului popular", Blaga este un mare admirator al Scrisorilor. Ele curg în "ritmuri grele și largi, cum se cuvine pentru niște vedenii cosmice sau pentru întîmplări de veacuri ale
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
grele și largi, cum se cuvine pentru niște vedenii cosmice sau pentru întîmplări de veacuri ale istoriei" și, mai departe: "unicele lucruri ce se desprind frumoase din imensa deșertăciune rămîn luna și liniștea". Ataraxia ca năzuință și "efectul de lună" eminescian se regăsesc și în această memorabilă definiție a metaforei la Blaga: "eu, cu lumina mea, sporesc a lumii taină - / și întocmai cum cu razele ei albe luna / nu micșorează, ci tremurătoare / mărește și mai tare taina nopții, / așa îmbogățesc și
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
face un lesne apel la comentariul lui N. Manolescu asupra "increatului" din Oul dogmatic. "E una din puținele încercări, după Eminescu, de a exprima inexistența, locul fără "hotar" unde vremea încearcă în zadar să se nască din nimic". Și încă: "Eminesciană e și tema din Riga Crypto și lapona Enigel, care e un Luceafăr cu rolurile inversate" (paralelismul continuă cu exemple ce converg către finalul comun: "Nunta" nu e cu putință). Nichita Stănescu scrie O călărire în zori (lui Eminescu tînăr
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]