266 matches
-
în arealul atâtor intervenții critice, de multe ori repetitive și de aceea banale, asupra operei eminesciene. CREȘTINISMUL EMINESCIAN (Răzvan Codrescu) Temperament polemic prin excelență, Răzvan Codrescu pare a se afla (nu de azi, de ieri) în răspăr cu mulți dintre eminescologii actuali, mai ales cu "caracuda papagalilor de serviciu", cum îi numește pe aceia care practică o "adorare sterilă și lozincardă a lui Eminescu", dar și cu cei care se exersează în "contestarea curentă", ambele atitudini considerându-le a fi la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dar și a contextului istoric și strategic în care aceasta s-a produs. LUCEAFĂRUL. TEXTUL POETIC INTEGRAL (Rodica Marian) Chiar dacă sunt destule voci care contestă azi existența unei specializări, în critica și istoria noastră literară, sub semnul lui Eminescu, această eminescologie există și impune din ce în ce mai multe personalități și nu mai puține studii aplicate aspra operei și vieții marelui scriitor. Un exemplu de consecvență în domeniu, poate unic în felul său, ni-l oferă Rodica Marian, care din 1999 (la drept vorbind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
metoda de investigare propusă, mereu punctuale, mereu analitice și demonstrative, constituie substanța exegetică reală a acestei serii de intervenții, cu toate gravitând pe același ax al studiului semantic al Luceafărului. Sunt luate în discuție opinii datorate unor ilustre personalități ale eminescologiei, de la Maiorescu și Călinescu la Tudor Vianu (pentru care "retragerea hyperionică nu este resemnare, este singurătate liber consimțită", în care "nu încap, aș zice eu, neliniștea și norocul trecător al celor doi protagoniști ai cercului strâmt") și Constantin Noica ("După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
abordate lucrurile, o analiză retorică ia în considerare "principalele strategii persuasive" utilizate de Eminescu în publicistica sa, Daniel Ciurel propunându-și o sarcină deloc lesnicioasă, anume aceea de a realiza "analiza retorică integrală", ceea ce este, cu adevărat, o noutate în eminescologie. Observație utilă în acest demers se dovedește a fi aceea referitoare la faptul că "gazetăria lui Eminescu exprimă frământările unei epoci" la care s-au referit, asupra căreia s-au pronunțat și alți gazetari într-un context revuistic/publicistic ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
remarci, de aceste comentarii ce vin parcă din interiorul textului în sine. Comentariul pe care îl face la ediția Perpessicius nu mai este atât de punctuală, în privința promovării textului eminescian, ci una care fixează rolul și locul acesteia în perimetrul eminescologiei, o bornă de azimut pentru toate celelalte ediții care au urmat, indiferent dacă editorii s-au declarat sau nu de acord cu metoda lui de lucru, dar și o încununare a eforturilor editorilor de până la el. N. Georgescu îi definește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
viața și opera lui Eminescu, zăbovind ca un benedictin în jurul fiecărui amănunt". Panoramând principalele ediții de dinainte și de după, cea datorată lui Perpessicius, cu evidențierea discuțiilor pro și contra, de-a lungul vremii, se realizează acea perspectivă de lucru a eminescologiei ca știință, ce prefigurează un istoric al familiei acestora, o saga, cum se exprimă comentatorul, nu fără a privi destinul acesteia în contextul actualității. "În anii noștri ține să puncteze N. Georgescu când, după mai bine de o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
după mai bine de o jumătate de secol de cercetări ale manuscriselor, opera omnia, eminesciene par orânduite șir cu șir în tomuri, rediscutarea articulațiilor lor devine o necesitate; fie și ca (pentru) o ieșire dintr-o posibilă zonă entropică a eminescologiei. Fie și pentru o (necesară) revigorare a întregii acestei opere prin reaprinderea nucleului care-i dă și-i întreține viața; altfel, lumina pare difuză, împărțită egal peste tot și nu se mai observă diferențele de căldură". Întreprinderea exegetică asupra editologiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a problematicii în cauză. Nu vreau să spun că sinteza intitulată Mihai Eminescu, Dicționar enciclopedic (Editura Gunivas, Chișinău, 2013) împlinește acest deziderat, dar reprezintă, oricum am lua-o, realizarea sa de vârf în privința cuprinderii și sistematizării tuturor aspectelor cu care eminescologia s-a confruntat încă de la începuturi, impunându-se ca o realizare unică în literatura noastră, atât prin dimensiunea abordării cât și prin capacitatea de a cuprinde, în puține (totuși!) pagini, un material de o vastitate impresionantă. Dicționarul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
toate meandrele discuțiilor pro sau contra, încă din perioada studenției și până în actualitatea noastră ("Odiseea receptării cunoaște două căi distincte:cea deschisă de Titu Maiorescu și cea promovată de critica socialistă a lui Gherea"), Mihai Cimpoi fiind de părere că "Eminescologia românească suferă cu adevărat de un complex al inferiorității metodologice și, în mod paradoxal, se lansează obsesiv în îndelungate deliberări și precizări teoretizante, de regulă sub egida unor modele din afară". În privința postumiadei, sunt trecute în revistă cele mai importante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
odată cu extinderea cunoașterii poetului pe meridianele cele mai diverse ale lumii. Este cercetat modul în care Eminescu apare în viziunea marilor scriitori români, fără a omite puzderia de Omagii lirice și odată cu acestea deschizând discuția despre Detractori și Antieminescieni, definind eminescologia și făcând, iarăși, catalogul eminescologilor, al eseiștilor și al traducătorilor. Nu lipsește, în final, reflectarea poetului în muzică, în artele plastice (în viziunea marilor pictori ai lumii), în cinematografie, filatelie și medalistică. Dicționarul de încheie cu enumerarea edițiilor importante ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Uscătescu, apărut la Madrid în 1989 și închinat lui Eminescu, mi-a parvenit abia acum, grație amabilității unui prieten, scriitor și el, Titu Popescu, domiciliat cam de multișor la Munchen, și care a ținut să-mi îmbogățească astfel biblioteca de eminescologie. Tipărit la Madrid, în Colecția Destin, a revistei de cultură românească omonimă, poemul dramatic în proză Luceafărul la centenar 7 de George Uscătescu, se constituie într-un eseu, la urma urmelor, pe mai multe voci, de proslăvire a memoriei acelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în mod special a operei lui Eminescu, servindu-ni-se parafraze depresive, de tipul: "nu mai e la modă"", ajungând la concluzia: "atacurile oricât de virulente ca și confiscările laudative nu au dus decât la creșterea deficitului de credibilitate". În cadrul eminescologiei, editarea operei poetului a stat mereu în atenția celor interesați de a avea la-ndemână o formă corectă și integrală a scrierilor acestuia. E un imperativ al oricărei culturi care știe să-și cinstească și să-și asume responsabil moștenirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ideea pe care se axează întregul comentariu polemic al cărții lui Theodor Codreanu. Publicistica lui Eminescu pe această temă se revelează ca un suport ideatic și ideologic vizionar. Cartea lui Theodor Codreanu, este, în fapt, din punctul de vedere al eminescologiei, o demonstrație asupra vizionarismului lucid pe care îl oferea în epocă, pentru viitorime, Eminescu, acesta înfățișându-se ca un temeinic cunoscător al istoriei naționale și un fin (pătrunzător) analist al manevrelor politice într-o istorie modernă a Europei. INDICE al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Adevăr deplin în viață încă nimeni n-a cules.” Ceea ce vrem să spunem este că noi avem impresia că facem un fel de istorie vie inspectând fiecare palier cronologic și teoretic, de mentalitate ori de tradiție al acestui complex numit eminescologie. Nu descoperim, adică, adevărul, ce a fost la capătul cronologiei inverse pe care o parcurgem, ce s-a întâmplat cu adevărat atunci și acolo - ci trecem, în drum spre ceea ce credem a fi adevăr, pe la Perpessicius, pe la Mihail Sadoveanu, Octav
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
prilejul și pentru a discuta unele aspecte privind viața politică a lui Eminescu. Iar „Tribuna învățământului”, pe care Dl. Sorin Ivan o conduce cu nerv, nu s-a ferit niciodată să publice chestiuni cât de aride sau incomode din domeniul eminescologiei. Apoi, dl. Gabriel Stănescu dorind să reia în revista D-sale „Origini” părți din acest documentar, a constatat că îi este mai la îndemână să publice totul sub formă de carte și, obligându-mă să recurg la asta, sunt dator
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
câteva sute de pagini, aproape o mie, care trebuie scoase de sub incidența auctoriatului eminescian... pentru că nu sunt în acord cu diagnosticul pentru care pleda G. Călinescu și generația sa, aproape întreagă. Acesta este paradoxul care ține pe loc studiile de eminescologie: descoperindu se tot mai multe dovezi că poetul era capabil de creație în anii săi târzii, diagnosticul nu se mai potrivește și încep nuanțările, se instaurează neîncrederea în documente, se discută despre imaginea generală a lui Eminescu, despre mitul Eminescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
parte. În cazul special, al lui Eminescu, aceste chete publice le reactualizau pe cele din timpul vieții poetului, când se procedase la fel pentru strângerea banilor necesari traiului și îngrijirii sale medicale. Principiul banilor mărunți Cine parcurge acest capitol din eminescologie foarte bogat în atestări documentare dar, de regulă, rezumat, în zilele noastre, de către specialiști, în câteva vorbe decente, înțelege cum s-a fixat imaginea poetului în publicul larg și nu prea are multe posibilități de a o îndrepta. Momentul este
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mare lucru pentru ștergerea imaginii care a rezultat dintr-un asemenea complex de împrejurări familiale, prietenești, politice, ideologice și cine mai știe să le identifice/definească după cum am avertizat încă de când am decis să mă refer la acest moment al eminescologiei, pe care mai toți împătimiții de viața poetului l-au parcurs în tăcere crispată. Știința filologică, pe care o urmez cât se poate de umil, ne spune că ar trebui să verificăm fiecare fragment în parte, fiecare articulație a unui
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mică derivație a ițelor într-un adaos armonios al formelor. El nu este „uitat pe nedrept” cum nu fără reacție constată dl. Al. Husar ci oarecum din neglijență de către istoricii psihologiei ca știință, și desigur din pudoarea față de mit de către eminescologie; puținătatea operei și prea stricta ei încorsetare în epocă vine să îngroașe stratul uitării. De valoare sau non-valoare nu poate fi vorba în această singură carte de literatură a sa, atât de subțirică în fond, făcută în grabă în chip
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în contextul finalului secolului al XIX-lea cu tendințele sale de a lega literatura și arta de știință. Sau, altfel judecat de data aceasta dinspre covorul amintitelor destine întrețesute este un moment din viața operei lui Eminescu, o așchie a eminescologiei simbolice de care trebuie să ținem cont. Nu textul ca atare ne va interesa în mod deosebit, așadar, ci contextul. Conferința lui Eduard Gruber: „Stil și gândire” se ține în aprilie 1888 la Ateneul Român din București și se tipărește
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nu mai venea de la apus... Ceea ce vrem să spunem, în încheierea acestui capitol, este că noi avem impresia că facem un fel de istorie vie inspectând fiecare palier cronologic și teoretic, de mentalitate ori de tradiție al acestui complex numit eminescologie. Nu descoperim, adică, adevărul, ce a fost la capătul cronologiei inverse pe care o parcurgem, ce s-a întâmplat cu adevărat atunci și acolo - ci trecem, în drum spre ceea ce credem a fi adevăr, pe la Perpessicius, pe la Mihail Sadoveanu, Octav
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
le menții, chiar să ți le protejezi - decât să fii mereu ghiftuit și să nu mai știi de ce. VII. RAPORTUL ANONIM După D. Cosmănescu (1926) și V. Vineș (1931), cel de-al treilea „moment medical” care a făcut epocă în eminescologie este studiul lui George Potra: „Mihail Eminescu, cauzele morții sale”, apărut în 1934 într-o broșură de 16 pagini. Autorul este un entuziast care vrea să demonstreze că Mihai Eminescu n-a avut sifilis și se bazează pe un raport
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mult dorită”. De bună seamă, el este convins că are o copie după un act, această copie făcută de mână este manuscrisul său găsit între hârtiile Corneliei din Moldova și caută actul după care s-a făcut ea. În cazul eminescologiei, se cunoaște aventura actului de naștere al poetului: s-au făcut după el două copii, ambele autentificate, dintre care una se află la Iași și cealaltă la București. Obiceiul de a scoate copii și copiuțe după acte originale este vechi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
hârtii. O expertizî grafologică ar fi cât se poate de potrivită pentru a stabili dacă înscrisul în discuție a fost facut de mâna Corneliei din Moldova. Nu ne depășim limitele în acest domeniu. Este momentul, iarăși, să atragem atenția că eminescologia are nevoie de colective de specialiști, epoca lui „de unul singur” instaurată de G.Călinescu și întreținută eroic până în zilele noastre trebuind să fie depășită. înscrisul lui George Potra face istoricul bolii, și începe astfel: „La 8 iulie 1883, Mihail
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ales antiintelectualismul agresiv al autorului, care ritmează ca o perdea intermitentă drumul spre un posibil contact cu informația, a constituit, cred, reașezarea aproape mecanică a acestei cărți mereu la baza teancului de așteptare). Apariția d-lui Călin L. Cernăianu în eminescologie a fost, și pentru mine, o reverificare tonică a documentelor despre poet cu legislația timpului; autorul a clarificat multe lucruri de ordin general și am sperat multă vreme că va veni cu precizări juridice categorice. Chiar aduce asemenea lămuriri în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]