702 matches
-
se împotmolise de-a binelea în campaniile militare din Asia Mică (iar, în 1348, a căzut acolo, într-o luptă cu latinii), Ioan VI și-a găsit noi tovarăși de luptă. Și aceștia erau turci-de data aceasta, otomanii, conduși de emirul Orkhan cu care Cantacuzino încheiase din iarna anului 1344-1345 un tratat. Năzuind să-și asigure, și pe viitor, sprijinul acestuia, Ioan VI a oferit-o pe frumoasa sa fiică Theodora pentru haremul emirului-un necredincios și un barbar. La 21
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
erau turci-de data aceasta, otomanii, conduși de emirul Orkhan cu care Cantacuzino încheiase din iarna anului 1344-1345 un tratat. Năzuind să-și asigure, și pe viitor, sprijinul acestuia, Ioan VI a oferit-o pe frumoasa sa fiică Theodora pentru haremul emirului-un necredincios și un barbar. La 21 mai 1346, patriarhul adus de la Ierusalim l-a încoronat pe Ioan VI la Adrianopol, iar episcopii adunați acolo l-au declarat destituit pe patriarhul din capitală, Kalekas, pentru că i-a privat de libertate
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Dardanelelor. Doi ani mai târziu, un cutremur de pământ a distrus orașul Gallipoli. Locuitorii și garnizoana au fugit, iar casele lor, rămase pustii, au fost ocupate de turci, pe care i-a trecut în grabă peste strâmtoare fiul lui Orkhan, emirul Suleyman. Îngrozit de modul în care protectorii lui de mai ieri se stabilesc, ca niște stăpâni, în Europa, împăratul s-a dus la Nicomedia, la Orkhan, ca să răscumpere orașul Gallipoli. Emirul n-a consimțit să plece înapoi nici pentru zece
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
a trecut în grabă peste strâmtoare fiul lui Orkhan, emirul Suleyman. Îngrozit de modul în care protectorii lui de mai ieri se stabilesc, ca niște stăpâni, în Europa, împăratul s-a dus la Nicomedia, la Orkhan, ca să răscumpere orașul Gallipoli. Emirul n-a consimțit să plece înapoi nici pentru zece, nici pentru 40 de mii de hyperperi devalorizați de-ai romeilor, iar pe basileu nu l-a primit, prefăcându-se bolnav. Deprimat din cauza celor întâmplate, Cantacuzino s-a întors în capitală
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
din urmă a reușit să organizeze o răscoală, l-a ucis pe Constantin, după care a ocupat Sirecusa; fiind însă înfrânt în cele din urmă, a cputat refugiu în Africa de Nord. Ajuns acolo, el a oferit guvernarea Siciliei lui Ziyadat Allah, emirul aghlabid al Tunisiei, în schimbul menținerii sale ca general; ca urmare, o flotă arabă a fost trimisă împotriva Siciliei. Emirul a fost de acord cu cucerirea Siciliei, promițând să i-o ofere lui Eufemius în schimbul unui tribut anual, și a încredințat
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
însă înfrânt în cele din urmă, a cputat refugiu în Africa de Nord. Ajuns acolo, el a oferit guvernarea Siciliei lui Ziyadat Allah, emirul aghlabid al Tunisiei, în schimbul menținerii sale ca general; ca urmare, o flotă arabă a fost trimisă împotriva Siciliei. Emirul a fost de acord cu cucerirea Siciliei, promițând să i-o ofere lui Eufemius în schimbul unui tribut anual, și a încredințat operațiunea de cucerire lui Asad ibn al-Furat, pe atunci în vârstă de 70 de ani. Forța musulmană număra 10
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
din Egipt. Bizantinii au profitat la un moment dat de temporarele neânțelegeri dintre sarazini pentru a reocupa capătul estic al insulei vreme de câțiva ani. După suprimarea unei răscoale, califul fatimid Ismail al-Mansur l-a numit pe Hassan al-Kalbi ca emir al Siciliei (948-964). Acesta a izbutit să controleze permanentele răscoale ale bizantinilor și a întemeiat dinastia kalbizilor. În secolul al X-lea, raidurile coordonate de către kalbizi în sudul Italiei au continuat, iar în anul 982 o armată germană comandată de
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
X-lea, raidurile coordonate de către kalbizi în sudul Italiei au continuat, iar în anul 982 o armată germană comandată de împăratul Otto al II-lea a fost înfrântă în apropiere de Crotone în Calabria, în cadrul bătăliei de la Stilo. Odată cu domnia emirului Yusuf al-Kalbi (990-998), a început o perioadă de tot mai accentuat declin pentru emiratul Siciliei. Sub al-Akhal (1017-1037), conflictul dinastic s-a intensificat, înregistrându-se tot mai dese cazuri în care anumite facțiuni din cadrul familiei domnitoare a kalibizilor se aliau
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
accentuat declin pentru emiratul Siciliei. Sub al-Akhal (1017-1037), conflictul dinastic s-a intensificat, înregistrându-se tot mai dese cazuri în care anumite facțiuni din cadrul familiei domnitoare a kalibizilor se aliau fie cu Imperiul Bizantin, fie cu dinastia zirizilor. Din vremea emirului Hasan as-Samsam (1040-1053), stăpânirea asupra insulei s-a fragmentat în mai multe mici fiefuri. Pe plan intern, arabii au inițiat reforme funciare care, la rândul lor, au sporit productivitatea și au încurajat creșterea micii proprietăți, fapt care și-a lăsat
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
erau descendenți creștini ai vikingilor; normanzii au fost cei care, sub Roger I (Roger Bosso), au cucerit Sicilia de la musulmani. Normandul Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville, a invadat Sicilia în 1060. Insula era pe atunci divizată între trei emiri arabi, iar numeroasa populație creștină s-a răsculat împotriva stăpânirii musulmanilor. După ce a ocupat Apulia și Calabria, Roger I a ocupat Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo, care a condus la controlul complet al normanzilor asupra insulei din 1091. După cucerirea Siciliei, normanzii l-au înlăturat pe emirul Yusuf Ibn Abdallah de la putere, însă au făcut aceasta cu respectarea obiceiurilor arabe. Pierderea principalelor orașe, fiecare având câte un port bine dotat, a constituit o mare lovitură pentru puterea musulmană în Sicilia. Orașul Qas'r Ianni (actuala Enna) încă
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
de la putere, însă au făcut aceasta cu respectarea obiceiurilor arabe. Pierderea principalelor orașe, fiecare având câte un port bine dotat, a constituit o mare lovitură pentru puterea musulmană în Sicilia. Orașul Qas'r Ianni (actuala Enna) încă era guvernat de către emirul său, Ibn Al-Hawas, care a reușit să îl păstreze încă un număr de ani. Succesorul său, Ibn Hamud s-a predat și s-a convertit la creștinism abia în 1087. După convertire, Ibn Hamud a intrat în rândul nobilimii creștine
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
viza cucerirea Orașului Vechi, acesta a rămas în mâinile Legiunii iordaniene, ceea ce a permis anexarea lui la Emiratul Transiordaniei. Noul regim arab a conferit Waqfului musulman din Ierusalim, dominat de clericii musulmani palestineni, administrația Muntelui Templului. La 20 iulie 1951 emirul hașemit al Transiordaniei, Abdallah, fiul lui Hussein Ibn Ali, și care, în urma anexării de teritorii din fosta Palestină mandatară, devenise rege al Iordaniei, a fost asasinat prin împușcare in timpul vizitei pe Muntele Templului, în momentul în care intra în
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
și au surprins armata sarazinilor în dimineața următoare. Trupele lui Guiscard au debarcat fără a mai întâmpina opoziție și au găsit Messina abandonată de inamici. Guiscard a fortificat imediat Messina și s-a aliat cu Ibn at-Timnah, unul dintre rivalii emirului de Sicilia, Ibn al-Hawas. Armatele lui Guiscard, ale fratelui său și ale aliaților musulmani au pornit în marș spre centrul insulei, trecând prin Rometta, care rămăsese loială lui al-Timnah. Ei au străbătut Frazzanò și "pianura di Maniace", locul în care
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
Katja Riemann and Karl Baumgartner (Germania), Alan Parker, Peter Greenaway, Terry Jones, Michael Palin, Tony Palmer and David Mackenzie (Marea Britanie), Nikita Mikhalkov, Andrei Konchalovsky, Karen Shakhnazarov și Bakhtyar Khudojnazarov (Rusia), Jiri Menzel, Jan Sverak, Jan Hrebejk and Petr Zelenka (Cehia), Emir Kusturica (FYROM), Krzysztof Zanussi (Polonia), Otar Iosseliani (Georgia), Jean-Claude Carrière, Agnes Varda, Siegfried și Jacques Dorfmann (Franța), Assumpta Serna (Spania), Bent Hamer and Unni Straume (Norvegia), Jafar Panahi and Babak Payami (Iran), Jerry Schatzberg, Michael Wadleigh and Lech Kowalski (SUA
Festivalul de Film de la Sofia () [Corola-website/Science/323491_a_324820]
-
un pergament cu indicii. Împreună, cele trei pergamente dezvăluie locul unde s-a scufundat "Unicornul" și unde se află comoara. În Bagghar, Tintin și Căpitanul încearcă să găsească o metodă de a intra în posesia machetei pe care o deține emirul Omar Ben Salaad (Gad Elmaleh), dar aceasta este pusă într-o cutie din sticlă securizată. Detectivii Thomson și Thompson apar și ei și îi dau lui Tintin portofelul său cu pergamentul. Planul lui Sakharine este de a da un concert
Aventurile lui Tintin: Secretul Licornului () [Corola-website/Science/324308_a_325637]
-
să oprească atacurile asupra populației civile din Rusia, lăsând militarii și personalul de securitate ca ținte legitime primare. Între anii 2006 și 2007, Umarov a fost președenite ilegal al Republici Icikeria, care însă e nerecunoscută oficial. Ulterior el a devenit Emir autoproclamat al Caucazului de Nord rusesc, declarându-l stat islamic al Emiratului Caucaz. Până la decesul său a fost căutat intens de Rusia pentru infracțiuni de răpire, crime și trădare de patrie. El a fost unul dintre principalii lideri rebeli din
Dokka Umarov () [Corola-website/Science/329976_a_331305]
-
din 2011. Atacurile s-au soldat cu 40 și 36 de victime civile respectiv, și sute de răniți în ambele cazuri. La 1 august 2010, Umarov a demisionat din poziția sa și l-a numit pe Aslambek Vadalov ca nou Emir al Emiratului Caucaz. Cu toate acestea, la 4 august, a emis o declarație "care anulează" precedenta sa declarație și preciza că va rămâne în funcție. În iulie 2011, Tribunalul rebel Șaria a decis conflictul în favoarea lui Umarov, după care ceilalți
Dokka Umarov () [Corola-website/Science/329976_a_331305]
-
Temur de la râul Zawkhan din 1301, Kaidu a fost ucis, și a fost succedat de Duwa. Între anii 1334-1373 are loc destrămarea graduală a Ulus-ului lui Chagatai pe fondul unor lupte interne care întăresc autoritatea deversilor șefi de trib și emiri locali. În 1335 se destramă Ilhanatului Persiei. În 1340, Polonia și Ungaria conduc ofensive asupra teritoriilor de margine ale Hoardei de Aur ( Halici, Volinia, Podolia, Moldova), teritoriile apusene ale Hoardei de Aur fiind atatcate și de Lituania în 1357, după
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
apare numele său ca rege și nu ca nepot al său. Abia în ultimul an al domniei sale, Garcia apare cu titlu regal. În 927, el a condus o armată în sud pentru a-l spijini pe Abd-ar-Rahman al III-lea, Emir de Cordoba, nepotul soției lui Jimeno. Jimeno s-a căsătorit cu Sancha Aznárez, sora reginei Sancho, Toda Aznárez și nepoata regelui Fortun Garcés. Cu sprijinul mamei sale energice și diplomată, Garcia, ca și tatăl său, s-a angajat într-o
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
se referea la terenurile sale ca fiind date în administrare de către Dumnezeu. Ramiro a început să-și părăsească teritoriile în detrimentul maurilor și a fratelui său, Garcia, regele Navarei. La scurt timp după moartea tatălui său, el l-a sprijinit pe emirul de Tudela într-o invazie în Navarra. În timp ce el a fost învins în bătălia de la Tafalla, el încă a fost capabil să câștige teritoriul, inclusiv Sanguesa, și a stabilit o semi-autonomie. În 1043, aparent cu aprobarea lui García, el a
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
la Moscheea Al-Masjid al-Nabawi din Medina. Comunitatea de musulmani îl alege drept "calif" (locțiitor/urmaș) care să fie și imam ( lider spiritual, conducător al unei moschei sau unei comunități, preot sau prelat musulman; conducătorul rugăciunii colective într-o moschee) și emir(comandant, prinț, guvernator), din 632 până în 661, fiind patru califi călăuziți-rașiduni (drepți), primii doi fiind socrii profetului, iar ultimii doi, ginerii săi. Credincioșii au fost adunați de Omar pentru a desemna succesorul, locțiitorul profetului-Califul, care să fie iman(șef religios
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
prinț, guvernator), din 632 până în 661, fiind patru califi călăuziți-rașiduni (drepți), primii doi fiind socrii profetului, iar ultimii doi, ginerii săi. Credincioșii au fost adunați de Omar pentru a desemna succesorul, locțiitorul profetului-Califul, care să fie iman(șef religios) și emir(comandant militar). Au fost aleși succesiv patru califi drepți din cercul său intim. Primii doi erau socrii profetului, iar ultimii doi, ginerii săi. Abu Bakr, primul calif (632 - 634), a menținut comunitatea unită prin puterea autorității sale. Sub conducerea sa
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
869-883, au izbucnit revolte ale zinjilor în sudul Irakului. Abbasizii au pierdut autoritatea guvernatorilor de provincii, fondându-se dinastii independente. În 945, buyzii au preluat Bagdadul și califatul abbasizilor, pierzând unitatea politică, califii devenind marionete ale dinastiei militare șiite a emirilor buizi, ce au resuscitat cultură persană. Adud al-Dawlah, emir al Bagdadului între 977-983, a subordonat întreg Irakul. În 969, fatimizii au cucerit Egiptul, preiau controlul asupra Siriei și au ridicat un contra-califat în noul oraș Cairo. Pentru a menține unitatea
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Abbasizii au pierdut autoritatea guvernatorilor de provincii, fondându-se dinastii independente. În 945, buyzii au preluat Bagdadul și califatul abbasizilor, pierzând unitatea politică, califii devenind marionete ale dinastiei militare șiite a emirilor buizi, ce au resuscitat cultură persană. Adud al-Dawlah, emir al Bagdadului între 977-983, a subordonat întreg Irakul. În 969, fatimizii au cucerit Egiptul, preiau controlul asupra Siriei și au ridicat un contra-califat în noul oraș Cairo. Pentru a menține unitatea regatului, fondatorul Fatimizilor, Ubayd Allah al-Mahdi a profitat de
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]