664 matches
-
nu profită de funcția sa pentru a se Îmbogăți pe seama celor sărmani? Prin iscoadele noastre, pentru că nu totdeauna victimele Îndrăznesc să se plângă! — E nevoie și ca aceste iscoade să nu se lase cumpărate de cadii, de guvernatori sau de emiri, să nu devină complicii lor! — Rolul tău, rolul de sahib-khabar, este chiar acela de a găsi oameni care nu se lasă cumpărați pentru a-i Însărcina cu aceste misiuni. — Dacă acești oameni care nu pot fi cumpărați există, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a-i da un asemenea sfat, voia să aibă Încuviințarea ta. Omar a avut nevoie de timp să Înțeleagă ce i se cere, apoi exclamă: — Dumnezeule, Djahane, Încerci să mă dai pierzării? Mă vezi tu comandând armatele imperiului, decapitând un emir, Înăbușind o revoltă a sclavilor? Lasă-mă cu stelele mele! — Ascultă-mă, Omar. Știu că n-ai dorința de a conduce treburile țării, rolul tău va fi, pur și simplu, acela de a te afla acolo. Hotărârile vor fi luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
uneltirile și le disprețuiește, Îndeosebi pe acelea care Îi divizează, dintotdeauna, pe medicii și astrologii palatului, nu Înseamnă că n-are obligații de care nu poate scăpa: să asiste, din când În când, la ospățul de vineri, să examineze cine știe ce emir bolnav, și mai ales să-i pună la dispoziție lui Malik Șah taqvim-ul, horoscopul lunar, sultanul fiind de așteptat să-l consulte, ca oricine altcineva, pentru a ști În fiecare zi ce trebuie și ce nu trebuie să facă. „Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
recomandări. Nici Nizam, care-și primește taqvim-ul din mâinile lui Omar Înainte de sfârșitul lunii, Îl citește cu nesaț și i se conformează cu sfințenie. Încetul cu-ncetul, alte personalități au dobândit acest privilegiu, cămărașul, marele cadiu din Isfahan, vistiernicii, unii emiri din armată, unii neguțători bogați, ceea ce Înseamnă pentru Omar o corvoadă considerabilă, care-i ocupă ultimele zece nopți din fiecare lună. Oamenii sunt atât de avizi de preziceri! Cei mai avuți Îl consultă pe Omar, ceilalți Își găsesc un astrolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
turci și maghrebieni, și a trebuit să fac cale-ntoarsă, s-o iau pe drumul de pe coastă, prin Beirut, Saida, Tyr și Accra, de unde mi-am găsit loc pe o corabie. La sosirea mea la Alexandria, am fost primit ca un emir de rang Înalt, mă aștepta o solie În frunte cu Abu Daud, conducătorul suprem al misionarilor. Servitoarea tocmai intră pe ușă. Lasă câteva castroane pe covor. Hasan Începe o rugăciune pe care o Întrerupe de Îndată ce aceasta pleacă. — La Cairo, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
imperiul trebuie să se Întindă către Transoxiana, că orașele Însemnate și, de asemenea, bogate, ca Samarkandul și Buhara, nu pot să rămână În afara puterii noastre. Degeaba, Malik Șah nu vrea să audă. — Armata hanului este, totuși, slăbită de-a binelea, emirii nu mai sunt plătiți, fortărețele sale cad În ruină. — Asta o știm. — Malik Șah se teme oare să nu aibă soarta tatălui său, Alp Arslan, dacă, asemenea acestuia, trece fluviul? — Câtuși de puțin. Cadiul nu mai pune Întrebări, așteaptă explicația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nimic augustului meu frate”, răspunde cu răceală hanul. Malik Șah se arată uimit În fața lui Nizam, care nu se lasă deloc impresionat: „Hanul e În mâinile lor, trebuie procedat ca și cum n-ar exista”. Oricum, armata nu poate face cale Întoarsă, emirii Își vor partea din pradă, nu se vor Înapoia cu mâinile goale. Din primele zile, trădarea unei străji de turn le-a permis asediatorilor să năvălească În cetate. Ocupă poziții la apus, În vecinătatea Porții Mănăstirii. Apărătorii, la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Încă să facă pasul, un incident avea să-l hotărască. Nizam a numit drept guvernator al cetății Merv pe propriul său nepot. Adolescent arogant, prea Încrezător În puterea bunicului său, el și-a permis să insulte În public un bătrân emir turc. Acesta a venit cu lacrimi În ochi să se plângă lui Malik Șah care, scos din sărite, a pus să i se scrie lui Nizam, pe loc, o scrisoare Întocmită astfel: „Dacă ești mâna mea dreaptă, trebuie să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lume, o femeie Îndrăzni să ia puterea În mâinile ei goale. Ascunsă În spatele draperiilor, ea muta armatele de la un capăt la celălalt al Asiei, numea regi și viziri, guvernatori și cadii, dicta scrisori califului și expedia emisari către stăpânul Alamutului. Emirilor, care bodogăneau auzind-o dând porunci trupelor, ea le răspundea: „La noi, bărbații sunt cei care duc războiul, dar femeile sunt cele care le spun Împotriva cui să lupte”. În haremul sultanului, e poreclită „Chinezoaica”. S-a născut la Samarkand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
n-a Încetat să fie favorita: adulată, curtată, onorată, ascultată, mai ales. Iar sfaturile ei au fost urmate. La sfârșitul zilei, la Întoarcerea de la o vânătoare de lei, de la un turnir, de la o Încăierare sângeroasă, de la o tumultuoasă adunare a emirilor sau, mai rău, de la o neplăcută ședință de lucru cu Nizam, Malik Șah Își găsește liniștea În brațele lui Terken. Dă la o parte mătasea vaporoasă care o acoperă, vine să se lipească de pielea ei, se zbenguie, răcnește, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
I-a Însoțit pe sultan și pe vizirul acestuia pe calea Bagdadului. Ține să se afle acolo pentru execuție. Este ultima masă a lui Nizam, un iftar, ospățul care consfințește Întreruperea postului, În a zecea zi de ramadan. Sfetnici, curteni, emiri, toți sunt neobișnuit de sobri, potrivit cu luna sfântă. Masa e așezată sub o iurtă enormă. Câțiva sclavi țin făclii ca mesenii să-și poată alege bucatele. Spre uriașele platouri de argint, spre halca cea mai bună de carne de cămilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
murim pentru a converti, pentru a cuceri. Cucerirea este un scop, apărarea nu e decât un mijloc.” De acum Înainte, asasinatele vor avea loc de preferință vinerea, În moschei și la ceasul rugăciunii solemne, În fața poporului strâns laolaltă. Victima - vizir, emir, cleric - sosește, Înconjurată de o strajă impunătoare. Gloata este impresionată, supusă și admirativă. Trimisul din Alamut se află acolo, undeva, sub cea mai neașteptată deghizare. Membru al gărzii, de exemplu. În clipa când toate privirile sunt ațintite asupra victimei, lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de un suveran de treizeci și șapte de ani, stăpânitor a jumătate din lume, dar Malik Șah al ei e așa cum este, Îl lasă, așadar, să facă nebunii și profită de ocazie ca să-și consolideze propria autoritate. La ea viu emirii și sfetnicii, oamenii ei de Încredere Îi Înlocuiesc pe apropiații lui Nizam. Sultanul Își dă Încuviințarea Între două plimbări sau Între două beții. Pe 18 noiembrie 1092, Malik Șah se află la nord de Bagdad, vânează coluni 1 Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îndeplini acest rol mai bine decât tine? Vino cât se poate de repede În fruntea trupelor tale, vei despresura Isfahanul, vei intra aici ca un biruitor, Îți voi fi soață, toată puterea se va afla În mâinile tale”. Argumentul ține, emirii vin În graba mare, din Azerbaidjan, ca și din Siria și, dacă nu reușesc să ridice asediul capitalei, Îi Înlesnesc sultanei luni În șir de răgaz. Terken reia legătura și cu Hasan Sabbah. „Nu-ți făgăduisem oare capul lui Nizam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ani de persecuții, sute de ismailiți ies la lumină. Convertirile se Înmulțesc. În anumite cartiere, aceștia alcătuiesc străji Înarmate În sprijinul sultanei. Cu toate acestea, cea din urmă viclenie a lui Terken este, probabil, cea mai ingenioasă și mai Îndrăzneață: emirii din anturajul ei se prezintă, Într-o zi, În tabăra dușmană, anunțându-l pe Barkyaruk că au hotărât s-o părăsească pe sultană, că trupele lor sunt pregătite să se revolte și că, dacă el accepta să-i Însoțească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zi, În tabăra dușmană, anunțându-l pe Barkyaruk că au hotărât s-o părăsească pe sultană, că trupele lor sunt pregătite să se revolte și că, dacă el accepta să-i Însoțească și pătrundea, pe neașteptate, Împreună cu ei În cetate, emirii puteau să dea semnalul unei răzvrătiri: Terken și fiul ei aveau să fie uciși, iar el putea, În apoi, să se urce liniștit pe tron. Ne găsim În anul de grație 1094, pretendentul nu are decât treisprezece ani, propunerea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fiul ei aveau să fie uciși, iar el putea, În apoi, să se urce liniștit pe tron. Ne găsim În anul de grație 1094, pretendentul nu are decât treisprezece ani, propunerea Îl ispitește. Să pună singur mâna pe cetate, În timp ce emirii săi o asediază fără succes de mai bine de un an! Nu șovăie deloc. În noaptea următoare, se strecoară din tabăra sa, fără știrea apropiaților, se prezintă, Împreună cu emisarii lui Terken, În fața Porții Kahab, care, ca prin farmec, se deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care disperarea se ascunde sub un strat gros de orgoliu: „În loc să trăiești ca un fugar, de ce n-ai veni la Alamut? Asemenea ție, am fost prigonit; acum, eu sunt cel care prigonește. Aici vei fi apărat, Îngrijit, respectat, și toți emirii Pământului nu ți-ar mai putea atinge nici măcar un fir de păr de pe cap. Am adunat o uriașă bibliotecă, vei găsi acolo lucrările cele mai rare, vei putea să citești și să scrii după voie. Îți vei dobândi aici liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tovarăș decât Vartan, se află veșnic În căutarea unui acoperiș, a unui protector și a unui mecena. Pentru că pensia generoasă pe care i-o alocase Nizam nu-i mai e plătită de la moartea acestuia din urmă, e constrâns să viziteze emiri, guvernatori, să le Întocmească horoscoape lunare. Dar, deși se află adesea În nevoie, știe să primească ce i se cuvine fără a Înclina capul. Se povestește că un vizir, uimit să-l audă pe Omar cerând o sumă de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cere, pe un ton patetic, suma de patruzeci și două de mii de tumani pentru plata soldelor trupelor din Teheran. — În caz contrar, va izbucni o revoltă, și trezorierul general va fi acela care va purta Întreaga responsabilitate! exclamă Amir-i-Azam, „Emirul Suprem”, ministru de Război. Răspunsul lui Shuster: — Dl ministru a solicitat, acum zece zile, o sumă egală cu aceasta. Ce-a făcut cu ea? — Am cheltuit-o pentru plata unei părți din soldele aflate În Întârziere, familiile soldaților sunt Înfometate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe care Îl consultă ostentativ, Înainte de a afirma: — Suma pe care vistieria a vărsat-o acum zece zile a fost depusă În Întregime În contul personal al ministrului, n-a fost cheltuit nici un tuman, am aici numele bancherului și cifrele. Emirul Suprem se ridică, un uriaș gras, arzând de mânie; Își puse palma deschisă pe piept și-și plimbă privirea furioasă peste colegi: — Mi se pune cumva onoarea În discuție? Cum nimeni nu-l liniștea În această privință, adăugă: — Jur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mutre neîncrezătoare, se hotărî să fie chemat bancherul, iar Shuster le ceru membrilor Cabinetului să rămână pe loc. De Îndată ce se aduse la cunoștință faptul că omul venise, ministrul de Război se repezi În Întâmpinarea lui. După un schimb de șușoteli, Emirul Suprem se Întoarse către colegii săi, cu un zâmbet nevinovat: — Blestematul de bancher nu-mi Înțelesese ordinele, n-a plătit Încă trupele. Era o neînțelegere! Incidentul a fost Închis În acest chip penibil, dar, de-atunci Înainte, Înalții demnitari ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Uneori par niște soldățoi, alteori dovedesc că au o anume sensibilitate. De exemplu, nu se poate spune că erau rasiști: se băteau cu musulmanii, pentru asta erau acolo, dar cu spirit cavaleresc, și se admirau unii pe alții. Când ambasadorul emirului din Damasc vizitează Ierusalimul, Templierii Îi indică o mică moschee, deja transformată În biserică creștină, ca să poată să-și facă rugăciunile. Într-o zi intră un franc, care se arată indignat văzând un musulman Într-un loc sacru și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai punem la socoteală și pe țâncul și neastâmpăratul de cățel), ne simțim cel mai confortabil, în pieile astea. Am stat prea mult în ele. Veacuri...! Și, dacă eu zic că așa e, atunci așa și trebuie să fie, o, emirule, adică, onorate domn' doctor! Bursucii au, întotdeauna, ultimul cuvânt! Soarele strălucește pur, incandescent, ca un scarabeu de aur, peste podul norilor trandafirii și peste rotundul molatic și primitor al poieniței. O chemare nebună-nebună, inexplicabilă, de a adăsta și eu acolo
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
toți constatăm că tânăra generație nu găsește motivații profunde, atrăgătoare în timpul studiilor și că domină o confuzie și o delăsare generală. Discutăm și despre minorități, despre rromi, iar doamna de la Paris spune că o încântă filmul ”Viața țiganilor”, regizat de Emir Kusturiza. Sunt simpatici francezii în discuții, manierați și eleganți. Au o artă a limbajului în care îi depășesc pe italieni. Este ceva propriu culturii franceze, un anume manierism diferit de volubilitatea, fantezia și naturalețea italienilor. Se lasă seara și mă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]