KorAP: Find »[drukola/base=emoționat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...68 >

1,678 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

greșelile acestora. Învățătoarea hotărî s-o pedepsească pe Luana dându-i un alt coleg de bancă. O așeză lângă Vându. În prima zi, fetița stătu țeapănă doar pe un colț de bancă și nu avu curajul nici măcar să respire. Teodor, emoționat și cuminte, n-o deranjă în nici un fel. La venire îi ura "Bună dimineața" și nu pleca fără să-i spună "La revedere". Obsedată de gândul că nu-l văzuse vreodată mâncând, Luana scotea pe ascuns pachetul cu gustare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
neamului. Învățătoarea le vorbise pe tot parcursul drumului despre evenimentul istoric în cinstea căruia fusese înălțat. Sanda o smulse din visare și aranjându-i fustița o împinse spre ceilalți. Elevii se aliniară pe clase, sub directa îndrumare a învățătorilor și așteptară, emoționați, să înceapă ceremonia. Erau cu toții îmbrăcați în cămăși albe. Fetele purtau fustițe bleumarin, plisate, băieții pantaloni de aceeași culoare. Trompetele răsunară, armata de însoțitori amuți și toate privirile se îndreptară spre grupurile de copii. Salutul tineresc înflăcără inimile școlarilor. Rând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
luară la fugă, băiatul țâșni pe lângă ea ca o săgeată. Deși încercase să dea tot ce poate, Luana nu reuși să-l întreacă. Fu dezamăgită. Știa că, în alte condiții, ar fi putut s-o facă. În timp ce se încălțau aștepta, emoționată, momentul tainic ce urma să vină. Dar Ernest o luă de mână și tot drumul până acasă sporovăi verzi și uscate. Inima Luanei se zbătea într-o dilemă dureroasă. De ce nu o săruta? Își uitase promisiunea sau n-o plăcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mâine seară. Cristina pleacă la Botoșani. Răspunsul veni simplu. Bine. Ca și cum ar fi spus: "Mâine seară o să plouă. Vom avea grijă să ne luăm umbrelele". În a șasea zi a prieteniei lor, ce-i doi se învârtiră în jurul blocului așteptând emoționați să vină seara. Urcară în apartament în jurul orei șapte. Deschiseră încet ușa camerei Cristinei și răsuflară ușurați. A plecat. Ernest adusese o cutie cu ness și Luana bău pentru prima dată licoarea maronie. Pe nesimțite se lăsă întunericul și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
jumătate din acest timp ca fiind petrecut împreună. Se jucaseră atât de puțin amândouă, îi spusese atât de puține povești! O rugă pe Sanda să-i povestească momente din viața acestui suflet, acestui trup căruia îi dăduse viață și ascultă emoționată năzdrăvăniile și șotiile de care fusese fiica ei în stare. Hotărî să se implice în viața copilului, să-i acorde în exclusivitate timpul liber pe care-l avea din belșug la dispoziție, să-și ia în serios rolul de mamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
frumoase și pantoful mic, ca un condur al Cenușăresei. Acum înțelegea de ce-o iubea, într-atât, Ștefan. Deși nu era cu mult mai frumoasă decât alte femei, avea ceva unic, o dulceață copleșitoare și-un sex-apeal dezarmant. O simți emoționată și încercă s-o ajute să depășească momentul. Ați adus un C.V.? Îi întinse foaia peste birou. Bărbatul citi și găsi acolo mai mult decât se așteptase. Avea cunoștințe de limba engleză și franceză iar cursul de public relation și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

prin camere, prin baie descuie dulapul alb imaculat, ca să-i arate teancul de prosoape, peria, șamponul, la bucătărie trase sertarele, deschise modulurile suspendate, îi atrase atenția până și asupra suportului de șervețele, a cutiei de scobitori. El aproba în tăcere, emoționat, înțelesese, totul era o surpriză, așeză un fald la perdeaua din bucătărie, se consultă cu ea asupra locului unde trebuia plasat albumul, nu foarte la vedere, spunea Trofin, albumul trebuia depistat cu timpul. Pe urmă insistă să mai pună o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Ovidiu în sala mare a Casei Căsătoriilor. Era toamnă, avea o rochie carmin din catifea, cu o pajură brodată pe piept. Îi însoțea o mulțime de cunoștințe. Mama ei, tatăl, sora, cumnatul, formau un stol distinct, rezervat, erau înduioșător de emoționați cu toții. Pistruii Elenei parcă deveniseră mai purpurii de încântare, părul roșcat îi era încrețit acum și, Doamne, ce plete minunate avea atunci când se maimuțărea în fața oglinzii în cămașă de noapte lungă din finet, închisă bine până la gât, cum își mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
să se ducă la duș și, cu apa șiroind zgomotos, să-și spună: o altă zi trecută... Am îmbrăcat rochia carmin, cu fluturele brodat pe umărul stâng. Când am coborât scările arătam ca o flacără. Mă simțeam ușoară, vie, puțin emoționată. Parcă porneam către o lume necunoscută. El mă aștepta rezemat de chioșcul de ziare. A rămas puțin șocat văzându-mă. Ca să-i risipesc stinghereala l-am apucat de braț. O clipă mi s-a părut caraghios gestul meu. Pe urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

cu zăhărelul! — Știu. Am greșit. Îmi pare rău! — Și m-ai lăsat în ceață tot timpul. Am incercat sa ma amăgesc singură, Șam, prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic. — Am comis destule greșeli mari în viață, spuse Șam emoționat. Chiar și fără participarea mea - cu cincizeci la suta - la treaba asta. Îmi pare rău, Șam! repeta Eleanor. Se apropie de el și-i puse mâna pe braț. — Spune-mi că mă ierți. — Treacă de la mine. Te iert, spuse el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

lipită de perete apariția primelor semne Într-o stare confuză de iritare și voluptate. Trebuia să urce de fiecare dată pe un podium vechi, prăfuit, Înconjurat din trei părți de scaune și bănci pe care se Înghesuiau elevi și părinți emoționați, importanți sau numai curioși, dar respirând cu toții cu stoicism același miros greu de crini albi. Privea nedumerit În jur cu ochii săi bulbucați de broscoi somnoros și se Întreba dacă nu cumva toată zăpăceala aceea nu s-ar fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
linia liberă trecu un accelerat luminat dintr-un capăt la celălalt Ce naiba fac ăștia cu atâta lumină? bombăni omul cu Magazinul. Poți să ai lumină, dacă n-ai căldură, tot aia e... Am văzut femei cu rochii decoltate, domnule, declară emoționată adolescenta strabică. Și bărbați În frac... Unde? Întunericul devenise atât de dens Încât vocea care se auzi venea parcă din pereți, sau chiar din ei, media stranie a tăcerilor lor, a unei mase comune, informe, care Îngloba indiferența glacială a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o mie și cinci mii se subția. Peste piață trecu un stol zgomotos de grauri. Exercițiul de pantomimă al lui Cain continua să țină lumea cu sufletul la gură. Cuvintele unei limbi misterioase puteau irumpe oricând În acea liniște Încă emoționată, Încrezătoare. Și, de ce nu, temătoare, ca În fața unei epifanii. Cu aceleași sentimente, În același loc, cu sute de ani În urmă se priveau execuțiile capitale. Aceasta este limba mea: Limba visurilor mele. E din Isaia 60:1-5. Ultimele cuvinte au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

mari și strungărețe și codițe jucând rolul unui înger într-o piesă de teatru naivă, Clio copilașul din cadă mânjit de mâncare pe față, Clio adolescenta cu colanți negri, fustă scurtă, o cravată înnodată ștrengărește într-o parte, Clio cercetașa emoționată în tabără, Clio studenta eminentă cu hainele ei de camuflaj și părul lung până la bărbie la un festival, cam pe când se aflase că suferă de cancer. Mama ei punându-mi întrebări despre toate cele întâmplate în Grecia, despre tot ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

unor stații de amplificare, mă învîrt de ici-colo cînd aud un vuiet al mulțimii, asta este, dirijorul rămîne cu mîinile în aer căutînd să sprijine cerul care stă să cadă, termină cu metaforele, îl întrerupe Roja cu blîndețe simțindu-l emoționat, ce-a fost asta? a dat unul cu ceva, tovarăși, așezati-vă cuminți la locurile voastre, să le vorbească careva, el nu mai era în stare, ce idee falimentară aia cu majorarea contribuției, ce mai încoace și-n colo, trebuiau s-

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958

băsmăluța roșie și cu o mișcare de mare maestru sa trântit la pământ și a acoperit o gaură de lângă tufă. Copilul a rămas foarte surprins de noile apucături ale Anetei, poate că era un joc nou, dar și mai surprins, emoționat și Înfiorat la vederea unui animăluț cu corpul lung, un altfel de șoarece, care alerga către deal, foarte speriat, În timp ce Aneta striga către Va: Uite-l, uite-l, Îl vezi? Copilul a sărit În picioare, ca un arc, și a

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
a băgat mâna În sân și În timp ce o trecea peste sânii În formare, calzi și generatori de Înfiorări instantanee, Își lipi un picior de mijlocul interior al băiatului și mâna ei se Îndreptă Înspre același loc, s-a cutremurat și emoționată a spus: Vezi că spui minciuni că n-a crescut, am dreptate! Pierzându-și cumpătul, Începu să-l sărute iar, pătimaș! A venit Mădălița, a tras-o deoparte, a zgâlțâit-o și i-a șoptit ceva la ureche, apoi tare

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
Victor a deschis-o cu mare dexteritate, semn că o cunoștea destul de bine. În timp ce căruța oprită sub un măr era descărcată, o femeie frumoasă și corpolentă, cu față alb-roză și cu obrajii roșii, Își făcu apariția În prag și, vădit emoționată, răspunse la saluturile celor doi ... Încă oaspeți. După ce s-a Îmbrățișat și sărutat cu Victor, Maricuța a Întors fața și corpul către Va, l-a privit cu oarece nedumerire, acesta spunând un al doilea săru’mâna s-a aplecat și

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
au plecat, știi nu? Vin to’mai deseară pe noapte! Ț-am făgăduit să te nvăț ceva și vreau să-mi țin ...cuvântul! Vrei? O amețeală ciudată puse stăpânire pe Va și nu-și putea explica din ce cauză dârdâia emoționat, În timp ce inima Îi galopa nefiresc. Din mulțimea sentimentelor contradictorii care Îl Încercau cu intensități diferite, au Învins la modul strict natural și firesc cel al setei de cunoaștere și teama de necunoscut, chemarea pentru toți și pentru toate cele care

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
și nuga. A surprins privirea profesoarei ațintită asupra lui, iar aceasta a simțit nevoia să se explice: No, că sameni la perfecție cu fratele meu de la Sighet, uite că acuma numa ce-am văzut! Ui, da ce binghe!, spuse fals emoționata profesoară care părea că a descoperit America. Ce zâci? Valerică se acomodase cu noua sa ținută și postură, nu putea prevedea nicidecum ce va urma, Își făcea datoria să-și asculte profesoara În conformitate cu ordinul lui Victor și spuse: Îmi pare

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

docliniene, revedem, cu volumul în discuție, drumul parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator.“ Ion Roșioru despre Arthur Porumboiu (mai exact, despre momentul nașterii acestuia, pe care Ion Roșioru îl evocă emoționat, ca și cum ar fi fost de față): „...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate n-a scos nici un țipăt, așa cum o fac majoritatea copiilor la cel dintâi contact cu viața extrauterină, ci s-a mulțumit să-i învăluie pe cei de

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
completează cu improvizații hazardate, apropiindu-se alarmant de mult de modul în care coana Chirița simulează folosirea limbii franceze: „Cu aplecare conștientă spre escatologic, Nicolae Pandelaș îl îmbracă în haina verdatră a optimismului susținut de gustul trudei neclamate, sugerându ne (emoționat) că abia apoi vine satisfacția.“ „Prozatorul Ion Gălățeanu mă pune într-o dificultate mai severă. Fiind deja etichetat de niște confrați, mă încearcă o undă de iatrofobie. Ca s-o atenuez, dar și pentru că un bob de ancilaritate nu strică

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Beau în fiecare noapte / Câte o stea / Și-mi înnod aripile / Cu gânduri.“ (De plictiseală) „Ating cu pleoapele mele / Sticla liniștii.“ (Împăcare) „Stau la fereastra neliniștii / Și încep să toc în dinți / Presimțirea.“ (Neliniște) „Sprijineam cu privirile aerul / Care plutea emoționat / În jurul meu, / Și încercam să îndrept / Curcubeul.“ (Încercare) „Mă trec fiorii / Cu gândul la hoții / De suflete. / Târziu, în spatele palmei, / Mă ușurez: / Eram eu!“ (Eram eu) În ultimul fragment de poezie citat se remarcă versurile „Târziu, în spatele palmei, / Mă ușurez

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
cu viață. În mod surprinzător, autorul recurge la neologisme rebarbative chiar și în poemele de dragoste, care prin definiție pretind o anumită gingășie. Ne vine greu să ne-o imaginăm pe femeia care, pe o bancă, în parc, ar asculta emoționată un poem ca Denominațiunea ascunderii, rostit de poet în stilul său declamativ, spre consternarea trecătorilor: „gâtul ei era prea lung / se abstrăgea pătrunsul de scuze / revivalismul marasmei pe scurt / edace iubirea serii / în coastele inconturnabile ale durerii / înghețatul periplu / sau

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
ar trebui să chemi pompierii. Inghit ´ irea unui tub de cauciuc Faptul că un autor are o poziție socială înaltă nu schimbă valoarea cărților sale. Nici în bine, nici în rău. Schimbă însă reacția față de ele. Mulți comentatori se simt emoționați încă dinainte de-a deschide acele cărți. Parcă și hârtia lor e mai mătăsoasă... Când a debutat cu un volum de versuri, Radu Vasile era prim-ministru. Lansarea volumului a fost, bineînțeles, fastuoasă. Au vorbit atunci oameni subțiri, ca Andrei

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]