254 matches
-
spre mediastin și un alt grup important de afecțiuni: infecțiile din sfera orofaringină, focare odontogenice și focare cervicale. Mai rar mediastinitele acute pot reprezenta extensia unor procese infecțioase adiacente mediastinului. Acestea pot proveni de la nivelul: plămânului (pneumonia, abces pulmonar), pleurei (empiem pleural), peretelui toracic (articulația sternoclaviculară, coaste), vertebrelor, marilor vase. Mediastinitele pot fi rezultatul extensiei unor boli granulomatoase sau a unor adenopatii mediastinale supurate. Foarte rar pot fi expresia unor metastaze septice sau a extensiei unor focare subfrenice sau retroperitoneale. Germenii
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
făcând posibilă și decorticarea pleuropulmonară. Sunt autori care recomandă practicarea de principiu a toracotomiei [15]. De altfel, Estera (1983) indică drenaj transtoracic al oricărei mediastinite, care a depășit inferior planul bifurcației traheale (majoritatea mediastinitelor de la acest nivel, fiind complicate cu empiem pleural) [5]. În cazuri în care procesul infecțios s-a extins la nivelul mediastinului anterior se poate practica o incizie subxifoidiană. Aceasta poate fi efectuată și asociată cu incizia cervicală. Sternotomia mediană, recomandată de unii autori, are avantajele unui acces
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
poate comprima și disloca traheea cervicală. Traheostomia trebuie luată în calcul și în cazurile la care se impune o ventilație mecanică prelungită. Prognostic Mediastinitele se pot complica cu pneumotorax, revărsate pleurale, pericardită, pneumoperitoneu. Cele mai frecvente complicații sunt sepsisul și empiemul pleural. Mortalitatea globală este de 40%. Cauzele decesului pot fi: sepsisul fulminant, hemoragia fudroaiantă prin eroziune vasculară, aspirația traheo-bronșică, infecția intracraniană metastatică, empiemul pleural sau pericardita purulentă cu tamponadă. Principala cauză a prognosticului nefavorabil al mediastinitelor acute este diagnosticul tardiv
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
Mediastinitele se pot complica cu pneumotorax, revărsate pleurale, pericardită, pneumoperitoneu. Cele mai frecvente complicații sunt sepsisul și empiemul pleural. Mortalitatea globală este de 40%. Cauzele decesului pot fi: sepsisul fulminant, hemoragia fudroaiantă prin eroziune vasculară, aspirația traheo-bronșică, infecția intracraniană metastatică, empiemul pleural sau pericardita purulentă cu tamponadă. Principala cauză a prognosticului nefavorabil al mediastinitelor acute este diagnosticul tardiv, precum și ineficiența drenajului și a debridării adecvate a spațiilor cervicomediastinle. Hotărâtoare în evoluție este și starea clinică critică a pacientului [22]. Mediastinita acută
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
biliară veziculară. Forme clinice Forma asimptomatică Forma cu sindrom dispeptic biliar Forma cu colică biliară Diagnosticul diferențial al colicii biliare Tratamentul colicii biliare Examenul paraclinic în litiaza biliară Diagnosticul pozitiv în litiaza biliară Complicațiile litiazei biliare Complicații infecțioase Colecistita acută Empiemul colecistului Perforația colecistului Colecistita emfizematoasă Colecistita cronică litiazică Complicații mecanice Coledocolitiaza Sindromul Mirizzi Pancreatita acută biliară Complicații neoplazice Tratamentul litiazei biliare Locul tratamentului non-chirurgical în tratamentul litiazei biliare Tratamentul chirurgical CURS 14 SINDROMUL ICTERIC. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL AL ICTERELOR Definiția sindromului
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
ascită decelabilă ușor clinic, de importanță variabilă. În 5% din cazuri poate exista un hidrotorax în absența ascitei. Clinic, simptomele sunt variabile de la minime sau absente la detresă respiratorie gravă, în condițiile când lichidul s-a acumulat rapid. Suprainfecția bacteriană, empiemul spontan, nu adaugă simptome specifice. Diagnosticul este facil la un pacient cunoscut cirotic cu ascită și hidrotorax drept unilateral, identificat prin examen radiologic sau ecografic. În aceste condiții puncția pleurală exploratorie este inutilă. Dacă, însă, epanșamentul este localizat pe stânga
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
Biopsia pleurală nu este indicată; rezultatul ar fi normal. Recent, tehnicile de ecografie Doppler și rezonanță magnetică nucleară, permit evidențierea breșelor diafragmatice. O problemă de diagnostic în cazul hidrotoraxului cirotic o reprezintă, în mod foarte asemănător ca în cazul ascitei, empiemul bacterian spontan. Acesta complică aproximativ 13% din hidrotoraxul cirotic și este asociat cu o mortalitate de circa 20%. Puncția pleurală exploratorie cu însămânțări pe mediu specific pentru aerobi și anaerobi, indică peste 250 polimorfonucleare pe mmc și prezența unui germen
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
este voluminoasă, se recomandă ca primă etapă paracenteza care ameliorează simptomatologia și va face puncția pleurală mai ușor de efectuat. Plasarea unui dren toracic nu este indicată deoarece duce la hiponatremie și accentuarea malnutriției proteice secundare pierderilor pleurale. În cazul empiemului spontan se folosește de primă intenție (cu toate că, în analogie cu peritonita bacteriană spontană se pare că și alte antibiotice sunt eficace) cefotaximul intravenos. Se indică profilaxia secundară cu norfloxacin (400mg/zi). Tratamentul hidrotoraxului refractar Hidrotoraxul refractar - care nu răspunde la
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
leziuni catarale, leziuni flegmonoase cu microabcese sau leziuni gangrenoase cu necroză și perforații), sau leziuni de tip cronic cu veziculă sleroatrofică, mică, cu pereții groși aderentă la organele vecine. Bila poate lua aspectul "bilei negre", groasă, vâscoasă, aspect purulent în "empiemul vezicular" și poate fi decolorată, albicioasă, filantă: "bila albă". La nivelul coledocului pot apare procese congestive cu evoluție spre coledocită supurată, sau zone de scleroză și retracție. Litiaza biliară pigmentară este cea caracterizată prin calculi conținând mai puțin de 30
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
gangrenă, abces, perforație, fistulă, colecistită emfizematoasă, peritonită biliară; aceste complicații au devenit și mai rare datorită antibioterapiei precoce. TRATAMENT Măsuri generale: repaus la pat, dietă lichidiană, ameliorarea durerii prin administrarea de antispastice sau petidină. Antibioticele se administrează pentru a preveni empiemul și peritonita; în primele 24h, 30% din hemoculturi sunt pozitive, procent care crește la 80% după 72h (E.coli, S. faecalis, Klebsiella, Bacteroides, uneori în combinație). Antibioticul trebuie ales astfel încât să acopere spectrul microorganismelor colonice. Se indică o cefalosporină în
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
și chirurgul trebuie să convertească intervenția într-una clasică. La un pacient vârstnic cu comorbidități, o metodă de tratament chirurgical eficace și fără riscuri deosebite este colecistotomia percutană cu plasarea unui tub de dren, intervenție efectuată sub acoperirea antibioticelor. B. EMPIEMUL COLECISTULUI (abcesul colecistic) se dezvoltă când un calcul blochează cisticul și vezicula biliară se suprainfectează. Se produce frecvent după CPRE când s-a realizat sfincterotomia, dar nu s-a putut asigura permeabilitatea căii sau după plasarea unei proteze pentru o
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
care îmbracă aspectul pseudogripal ce trenează 1-2 săptămâni. Debutul acut este de obicei brutal, cu tablou de pneumonie gravă, expectorație purulentă abundentă și hemoptizii repetate. Dacă pleura este cointeresată precoce, tabloul clinic are aspect de supurație pleuro-pulmonară sau chiar de empiem pleural „primitiv” [15, 22, 44]. Menționăm că există și abcese pulmonare cu debut asimptomatic [44]. La majoritatea cazurilor apare, în medie după 1-2 săptămâni de la aspirație, expectorația purulentă, abundentă și fetidă la 60% din cazuri. Excavarea focarului de pneumonie necrotică
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
toracelui înregistrează în zona de proiecție a focarului un sindrom de condensare incomplet: submatitate percutorică, diminuarea respirației și raluri umede. Sindromul cavitar tipic este foarte rar întâlnit. Dacă supurația este pleuro-pulmonară apar semne de revărsat lichidian pleural în caz de empiem pleural sau semne hidroaerice în caz de piopneumotorax [44, 65]. Investigații paraclinice Examenul radiologic Examenul radiologic al abcesului pulmonar în faza de formare arată, atât pe radiografia simplă cât și pe tomografia clasică o opacitate omogenă, rotundă sau ovalară, cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
al abcesului. Aproximativ 30% dintre bolnavi decedau prin una din complicațiile grave: gangrenă pulmonară, septicemie, abcese metastatice, piopneumotorax, hemoptizie, tuberculizare, cord pulmonar. Tratament - Drenajul postural împiedică retenționarea puroiului în focar și prin reducerea fenomenelor septice augmentează acțiunea antibioticelor; asocierea unui empiem pleural impune puncția pleurală evacuatorie, urmată de lavaj. - Pleurotomia à minima este obligatorie atunci când nu se poate obține evacuarea prin puncție datorită topografiei particulare sau închistării empiemului [52, 54, 55]. - Bronhoaspirația repetată la 3-7 zile interval, uneori mai frecvent, chiar
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
puroiului în focar și prin reducerea fenomenelor septice augmentează acțiunea antibioticelor; asocierea unui empiem pleural impune puncția pleurală evacuatorie, urmată de lavaj. - Pleurotomia à minima este obligatorie atunci când nu se poate obține evacuarea prin puncție datorită topografiei particulare sau închistării empiemului [52, 54, 55]. - Bronhoaspirația repetată la 3-7 zile interval, uneori mai frecvent, chiar zilnic, este indicată când drenajul postural este ineficace datorită stenozelor bronșice și dopurilor mucopurulente. Manevra este urmată de oxigenoterapie și administrarea unor substanțe bronhodilatatoare și fluidificante. La
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
loc drenul. Rezultatele obținute cu ajutorul puncției-drenajului percutanat au demonstrat că această procedură este sigură și eficace cu condiția unei indicații și execuții corecte. Este utilă colaborarea bolnavului dacă acesta este conștient [63, 73, 103]. Puncția-drenaj percutanat se complică rar cu empiem, hemoragie sau fistulă bronhopleurală sau bronhopleurocutanată. Deși numai un număr redus de pacienți supuși puncției-drenajului percutanat dezvoltă fistule bronhopleurale, majoritatea acestor fistule se închid spontan odată cu rezoluția cavității abcesului [18]. Puncția-drenajul percutanat mai poate fi folosită în stabilizarea și pregătirea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
plămânul la perete. Procedeul nostru are următoarele avantaje:- se poate executa la bolnavii critici, cu probe funcționale la limită, la care rezecția pulmonară este contraindicată;- evită riscul tehnic vascular al rezecție pulmonare, al fistulei postoperatorii de bont bronșic și al empiemului lojei de rezecție, deoarece nu abordează arterele, venele și bronșia;- rezolvă problema fistulelor bronșice, folosindu-le elegant ca o cale naturală de drenaj a secrețiilor;- prin plicaturare înlătură pericolul infectării în continuare a marii cavități pleurale, întrerupându-se comunicarea dintre
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
cu neoplasmele pulmonare [35]. Aspergiloza pleurală Este rară și apare ca urmare a extensiei pleurale a aspergilozei pulmonare; poate fi uni- sau bilaterală. Tratamentul este medicamentos și constă în terapie antifungică. Tratamentul chirurgical este indicat pentru aspergiloza pleurală complicată cu empiem, cu sau fără fistulă bronho-pleurală; se practică drenajul pleural. Tratamentul chirurgical trebuie aplicat numai pacienților simptomatici [44]. COCCIDIOIDOMICOZA Coccidioidomicoza este o boală infecțioasă supurativă granulomatoasă cu sediu primar pulmonar; la pacienții imunocompromiși infecția fungică se generalizează, putând avea evoluție fatală
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
fi mai eficienți. Coccidioidomicoza persistentă Coccidioidomicoza persistentă sau coccidioido-micoza pulmonară cronică apare prin persistența bolii peste 6-8 săptămâni. Pacienții prezintă tuse, febră, hemoptizii, scădere ponderală. Imagistic apar multiple imagini nodulare pulmonare apicale sau cavități, asemănătoare tuberculozei [35], pneumotorax, fibroză, pleurezie (empiem) [40]. La 5% din pacienții infectați rămâne boală pulmonară reziduală: noduli pulmonari = coccidioidoame, sau cavități pulmonare. Tratamentul antifungic cu azoli sau amfote-ricină B este indicat în următoarele situații [35]: prevenirea diseminării bolii; controlul infecției cavitare la pacienții care prezintă culturi
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
unui cancer pulmonar cavitar. Ca procedeu chirurgical se recomandă lobectomia. Deși controversată, este prudentă administrarea perioperatorie de amfotericină B, mai ales la pacienții cu ruptură cavitară, piopneumotorax sau la imunocompromiși [35]. Complicațiile postoperatorii citate sunt pierderile aeriene persistente, fistula bronho-pleurală, empiemul, reapariția cavității pulmonare [40]. Coccidioidomicoza extrapulmonară diseminată Apare la aproximativ 0,5% din pacienții infectați. Prezintă risc crescut pacienții imuno-compromiși, pacienții cu timectomie, corticoterapie, dar și transplantați, cei cu leucemie, pacienții infectați cu HIV; alte grupe de risc sunt copiii
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
dovedită [6]. Esofagita candidozică se poate trata per os cu nistatin în formele ușoare-medii; formele severe au indicație de fluconazol și, în caz de eșec, amfotericină B. În stenoza esofagiană se practică dilatații sau stentare; fistula esofagiană cu mediastinită sau empiem necesită tratament chirurgical specific și terapie intensivă. Mediastinita candidozică după chirurgia cardiacă este o complicație gravă și necesită tratament chirurgical (debridare, drenaj mediastinal cu lavaj, eventual închidere per secundam după plasare de lambou pediculat) asociat cu amfotericina B și 5-fluorocitozină
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
suspiciunii de actinomicoză, probele biologice nu vor elucida diagnosticul. Tratamentul chirurgical de rezecție pulmonară este indicat în caz de distrucție parenchimatoasă; rezecția în totalitate a traiectului fistulos și a abcesului parietal sunt rareori posibile, dată fiind fibroza masivă perilezională. Pentru empiemul actinomicetic (rar) se poate practica pleurotomia minimă și drenajul pleural cu lavaj sau decorticarea pleuro-pulmonară. În caz de hemoptizii masive se poate practica în urgență rezecția chirurgicală; embolizarea arterelor bronșice nu prezintă rată de succes satisfăcătoare [39]. A fost citată
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
viscerele strangulate);volvulusul stomacului.Strangularea asociază un tablou clinic de ocluzie intestinală (dureri epigastrice și retrosternale mari, vărsături, abdomen meteorizat, oprirea tranzitului intestinal) asociat cu manifestări respiratorii (tuse, dispnee, cianoză). Se poate ajunge la ischemia și necroza organului herniat cu empiem pleural și/sau apariția peritonitei cu tablou clinic caracteristic [46]. Volvulusul gastric se însoțește de: dureri epigastrice și retrosternale, vărsături sau numai efortul de vomă, hematemeză sau melenă. Explorările radiologice pun în evidență torsiunea organo- sau mezentericoaxială a stomacului, și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
puroi, putem deosebi în cadrul inflamațiilor purulente: inflamații neutrofilice, cele mai frecvente, eozinofilice consecutive migrațiilor parazitare, monocitare în unele infecții cu Listeria monocytogenes,si limfoide în inflamațiile subacute ale rumegătoarelor și ale suinelor. După sediul și caracterul colecțiilor purulente se deosebesc: empiemul, flegmonul, pustula și abcesul. Empiemul (gr. en = în și pyon = puroia este inflamația purulenta localizată la nivelul cavităților, caracterizată prin acumularea unor mari cantități de puroi în lumenul acestora. Se utilizează expresiile de: empiem al pungilor guturale, empiem articular, empiem
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
purulente: inflamații neutrofilice, cele mai frecvente, eozinofilice consecutive migrațiilor parazitare, monocitare în unele infecții cu Listeria monocytogenes,si limfoide în inflamațiile subacute ale rumegătoarelor și ale suinelor. După sediul și caracterul colecțiilor purulente se deosebesc: empiemul, flegmonul, pustula și abcesul. Empiemul (gr. en = în și pyon = puroia este inflamația purulenta localizată la nivelul cavităților, caracterizată prin acumularea unor mari cantități de puroi în lumenul acestora. Se utilizează expresiile de: empiem al pungilor guturale, empiem articular, empiem pleural etc. Flegmonul (gr. flegmaino
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]