500 matches
-
în faptul de a fi fost fără încetare pro-ducătoarea și produsul unui vîrtej alcătuit din interacțiuni și interferențe între multiplele dialogici care au pus alături sau față în față religia și rațiunea; credința și îndoiala; gîndirea mitică și gîndirea critică; empirismul și raționalismul; existența și ideea; particularul și universalul; problematizarea și refondarea; filozofia și știința; cultura umanistă și cultura științifică; vechiul și noul; tradiția și evoluția; reacțiunea și revoluția; individul și colectivitatea; imanența și transcendența; pe Hamlet și pe Prometeu; pe
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
este cu atît mai însuflețitoare cu cît asociază scepticismul cu ceva care îl neagă la rîndul său. Astfel, îndoiala nu se află doar în centrul meditației lui Montaigne, ci și în centrul metodei lui Descartes, al credinței lui Pascal, al empirismului lui Hume. Și dacă ar fi să ne referim la adevărații eroi ai literaturii europene, care sînt eroi antieroi a căror slăbiciune este măreție, oare nu îndoiala sălășluiește în centrul datoriei sfinte a lui Hamlet, al oboselii permanente a lui
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
spirit competitiv, stimularea capacităților moral-volitive, a imaginației și a creativității. Optimizarea procesului de învățământ în conformitate cu noile cuceriri științifice și cu cerințele societății moderne au impus reconsiderări și noi dezvoltări în didactică. Dacă didactica tradițională aborda procesul de predare-învățare pornind de la empirismul filosofic și de la psihologia asociaționistă, mecanismul de însușire a cunoștințelor constând, în esență, în formarea de imagini, despre lucruri și asociațiile între aceste imagini, didactica modernă se bazează pe noile achiziții ale psihologiei moderne (J. Piaget, P. Janet, L.S. Vigotski
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3057]
-
științific, mai științific decât aveau sforțrile în alte țri, scria Ralea în Cele dou Franțe. Psihologii francezi din sec. XVIII: Condillac, LaMettrie, Diderot, Cabanis sau Bonnet, scrie Ralea în lucrarea amintit, suport în cadrul sistemelor lor, influențe variate, unele venite din empirismul lui J. Locke, altele din asociaționismul lui Priestley și Hartley sau din concepția lui Leibniz. Dar, influența masiv este cea a lui Descartes și a concepției materialiste. Sub influența psihologiei franceze, mai ales a lui E. Durkheim și G. Tarde
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
creeaz fr dificultți și fr zbucium, Ralea întrevede și în aceast moral a valorilor un compromis: în linii generale, noteaz el, morala valorilor e o tentativ de compromis între obligația kantian și eudemonism, între subiectiv și transcendent, între apriorism și empirism, caracterul eudemonist rmânând dominant. Aici, ca și în alte prți, teoriile lui Nietzsche și Kant sunt viu combtute, iar cele ale lui Max Scheler și Hartmann, (în alte privințe valorificate pentru poziții similare sau inspiratoare, sunt în aceast problem a
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
nu aparține doar sociologiei elaborate de autori consacrați, precum Giddens, ci mai degrabă filosofiei modernismului timpuriu, a lui René Descartes sau John Locke, adică a unora dintre principalilor inițiatori ai fundamentelor teoretice ale modernismului. Într-adevăr, disputa dintre raționalism și empirism se rezumă la primordialitatea Ideilor înnăscute (în raționalism) asupra celor provenite din experiențele spațio-temporale (în empirism). În esență, Giddens nu face decât să confirme reflexivitatea modernismului contemporan, de data aceasta dintr-un punct de vedere strict sociologic. Preocuparea privind amplasarea
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
a lui René Descartes sau John Locke, adică a unora dintre principalilor inițiatori ai fundamentelor teoretice ale modernismului. Într-adevăr, disputa dintre raționalism și empirism se rezumă la primordialitatea Ideilor înnăscute (în raționalism) asupra celor provenite din experiențele spațio-temporale (în empirism). În esență, Giddens nu face decât să confirme reflexivitatea modernismului contemporan, de data aceasta dintr-un punct de vedere strict sociologic. Preocuparea privind amplasarea spațio-temporală a individului recuperează una dintre dilemele fundamentale ale gnoseologiei modernității inițiatoare. O primă constatare, pe
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
IONESCU Capitolul 2 Realismul Jack Donnely 10 Realismul este un termen folosit într-o varietate de moduri în discipline foarte diferite. În filosofie, el denumește o teorie ontologică opusă idealismului și nominalismului. "Realismul științific" este o filosofie a științei opusă empirismului, instrumentalismului, verificaționismului și pozitivismului. "Realismul" în literatură și cinematografie este opus abordărilor romantice și celor care promovează evadarea din realitate. În Relațiile Internaționale, realismul politic este o tradiție de analiză care pune în evidență imperativele cu care statele se confruntă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
internațională a fost întotdeauna o formă de constructivism cu "c" mic. De aceea, una dintre sarcinile ei esențiale este de a analiza producția istorică și socială a agenților și a structurilor luate ca atare de teoriile tradiționale. Împotriva pozitivismului și empirismului diverselor forme de realism, teoria critică internațională adoptă o abordare mai hermeneutică, care înțelege structurile sociale ca având o existență intersubiectivă. "Structurile sunt construite social" mai precis, spune Cox (1992a: 138), "acestea devin o parte a lumii obiective în virtutea existenței
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
din Relațiile Internaționale teoretizează politica și sfera internațională "într-un mod care garantează că femeile vor fi absente din cercetările lor, și că agendele lor de cercetare vor rămâne neschimbate" (Steurnagel 1990: 79-80). Cercetarea feministă nu este o formă de empirism, din moment ce teoreticienii feminiști simt adesea nevoia de o mai mare claritate conceptuală decât ar fi necesar pentru critica teoretică, spre a întreprinde cercetări empirice. De exemplu, pentru a face ca anumite concepte și relații abstracte să fie verificabile prin explorare
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
stabilizatoare, 187 egalitate, 117, 166 egalitate suverană, 117 egalitatea de gen, 248 egoism, 44, 45, 49, 52, 265 eliberare națională, 124, 151 elite, 75, 82, 108, 114, 144, 234, 235 emancipare, 36, 84, 142, 146, 148, 261, 278 emigranți, 238 empirism, 43, 168, 237 endogen / exogen, 49, 55 epistemologie, 185, 213, 234 era nucleară, 24, 82 etică, 164, 206, 267 etnicitate, 150, 195, 251 eurocentrism, 149 excludere, 181, 192, 193, 195, 196, 202, 205 excludere socială, 136, 167, 172 experți, 264
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
folosi observația participativă pentru a înțelege mai bine funcționarea unui serviciu de la maternitate, de exemplu. Observațiile hrănesc analiza teoretică, iar teoriile orientează și încadrează observațiile. Dacă cercetătorul nu se plasează nici într-o teorie, există riscul de a cădea în empirism (adică să observe la întâmplare, cât mai mult, considerând că "totul este important" etc., fapt care va îngreuna foarte mult prelucrarea informațiilor culese). Dacă se plasează pe pozițiile unei teorii, există riscul ca aceasta să devină un adevărat filtru, o
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de natură practică"136. În aceste condiții, se poate susține că însăși tema atât de dragă a pozitivării științelor spiritului, dezbătută în stadiu germinal de Francis Bacon, teoretizată de Comte și Durkheim și adusă, cumva, la rang de credință de către empirismul logic al secolului al XX-lea, nu rămâne decât un mit. Or, tocmai acest mit al pozitivării științelor sociale, încât acestea să atingă statutul epistemologic al unor științe precum fizica ori matematica, pare să fie capcana în care a căzut
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Herbert Marcuse, care pleacă de la o critică a criteriilor pozitiviste ale științificității, așa cum au fost acestea elaborate de reprezentanții concepției obiectiviste, discutate anterior. Analiza sa relevă limitările impuse științei în cadrul societății industriale, un rol deosebit fiind acordat în acest context empirismului, care, deși intervine în științele sociale cu pretenția științificității, nu face decât să le ideologizeze. Exemplul tratat de Marcuse este cel al operaționalizării conceptelor, un criteriu metodologic considerat absolut necesar în teoria socială și politică. Această operațiune nu face decât
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și politice din epoca modernității, constatăm că, într-adevăr, anumite modele de cunoaștere ideologică a spațiului social, precum liberalismul, sunt inseparabile de individualism 302. Nu este deloc întâmplător faptul că ideile liberale se vor dezvolta filosofic în cadrul mai larg al empirismului britanic. Una dintre supozițiile principale ale acestei filosofii pleacă de la celebra ceartă a universaliilor. Având în atenție ideea lui Occam, că "universalia sunt nomina", empirismul clasic a respins abstracțiile și principiile formulate de rațiune, în contextul în care acestea nu
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
este deloc întâmplător faptul că ideile liberale se vor dezvolta filosofic în cadrul mai larg al empirismului britanic. Una dintre supozițiile principale ale acestei filosofii pleacă de la celebra ceartă a universaliilor. Având în atenție ideea lui Occam, că "universalia sunt nomina", empirismul clasic a respins abstracțiile și principiile formulate de rațiune, în contextul în care acestea nu au acoperire în experiență. Din acest punct de vedere, importă deci ceea ce este empiric individual, iar nu o generalitate care își află fundamentarea în simplul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
deși o teorie politică nu derivă, în mod necesar, dintr-o teorie a cunoașterii, totuși ele se află într-o relație de dependență specifică 359. Astfel, așa cum, spre exemplu, teoria politică a conservatorismului anglo-saxon este dependentă de teoria cunoașterii aparținând empirismului clasic 360, mai exact de scepticismul gnoseologic al acesteia (pentru a folosi o sintagmă popperiană), tot așa teoriei politice a autoritarismului îi poate fi detectat drept corelat epistemologic încrederea în existența unor surse ultime ale cunoașterii, fie că acestea se
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
137, 161, 163, 166, 169, 295 drepturi naturale, 145 E economic, 23, 36, 118, 163, 215, 232, 258, 274, 278, 281, 283, 291, 301, 303 economie, 20, 32, 215, 250, 281 elită, 135 empiric, 27, 85, 163, 259, 271, 275 empirism, 163 empirism clasic, 192 epistemologie, 94, 95, 192, 195, 196, 197, 242, 261, 262, 264, 266, 268 etatic, 162, 165, 286, 296 eterogenitate, 235, 286, 287 eterogenitate etatică, 276, 287 F failibilitate, 195, 224 fals, 28, 30, 31, 37, 51
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
163, 166, 169, 295 drepturi naturale, 145 E economic, 23, 36, 118, 163, 215, 232, 258, 274, 278, 281, 283, 291, 301, 303 economie, 20, 32, 215, 250, 281 elită, 135 empiric, 27, 85, 163, 259, 271, 275 empirism, 163 empirism clasic, 192 epistemologie, 94, 95, 192, 195, 196, 197, 242, 261, 262, 264, 266, 268 etatic, 162, 165, 286, 296 eterogenitate, 235, 286, 287 eterogenitate etatică, 276, 287 F failibilitate, 195, 224 fals, 28, 30, 31, 37, 51, 54, 64
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
latinitatea și autohtonitatea ei, cât și în evoluția globală a limbajului și a limbii de la ceata antropoidelor la colectivitatea umană modernă. Înscrierea limbii române în globalitatea fenomenului lingvistic presupune o filozofie aptă să înlocuiască principiile neogramatice care au înfundat în empirism îngust, în apriorism și misticism originea limbii române, originea limbilor indoeuropene și originea limbajului uman. Problema originii limbajului poate fi rezolvată prin perceperea omului ca rezultat al evoluției speciilor. Primul pas l-a constituit diversificarea mamiferelor în era terțiară, care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
medicale se nuanțează cu prezentarea personalităților cu rol crucial în progresul medicinei. Înțelegând rolul major pe care-l au perioadele de înflorire economico socială asupra științelor și culturii, Istoria Medicinei invocă și ilustrează și în acest context dezvoltarea medicinei. Între empirism și asistența medicală științifică, se înscrie dorința omenirii de sănătate și efortul medicinei de a răspunde acestui deziderat. Cei mai mulți istorici ai medicinei, localizează începuturile ei în Grecia, în înflorirea Heladei. Sunt destui cercetători însă, care situează gândirea, înțelepciunea, logica medicală
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Riguros ca și Hippocrat în stabilirea diagnosticului, acest mare practician a salvat de la moarte pe Antiohus, fiul regelui Persiei. Mai puțin cunoscuți — doar în medicina alexandrină mai cităm pe Philinos din Cos și Serapion din Alexandria care încearcă să concilieze empirismul cu dogmatismul. Școala din Alexandria, se înscrie astfel în Istoria Medicinei prin contribuția pe care o aduce la dezvoltarea anatomiei și fiziologiei și la practicarea chirurgiei în care era folosită ligatura vaselor. În ultimul secol î.Chr. școala medicală din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
imposibilul. Quinquina scoarței arborilor peruan și indonezian, intrate în Europa în 1640, nu este eficientă în toate stările febrile. Spiritele misterioase carteziene care „circulă prin sânge“ sunt mai degrabă malefice. Când alimentația și igiena sunt paupere, sănătatea se clatină. Îmbinarea empirismului cu raționalismul, propusă de filosoful matematician Leibniz (1646 - 1716) și de ceilalți sensualiști ai secolului, nu este a toate făcătoare. Mașinile de calculat ale lui Leibniz și Blaise Pascal (1623 - 1662), expresie a progresului matematicilor și fizicii vor duce în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
secolului. Dar La Mettrie îi ia sufletul, prin negare. El este monist. și totuși acest medic-filosof crede că secolul rațiunii se luminează și moral prin educație, și instrucție, ideile, opiniile, având rol formativ în devenirea ființei umane. Acestor opozanți ai empirismului care acordă primat experienței comune, ca izvor al cunoașterii nemijlocite, se asociază biologul Maximilian Lamarck (1744 - 1829), autor al termenului „biologie“, unul din întemeietorii evoluționismului, savantul care a împărțit animalele în vertebrate și nevertebrate. Teoria sa susține că rasele se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
statutul științific prin rigoarea metodologică utilizată. În același timp, obstetrica și ginecologia se separă de chirurgie. La Paris, Viena, Strasburg, apar școli de obstetrică; medicina de familie se conturează și în legătură cu creșterea rolului igienei și al medicinei preventive; dermatologia abandonează empirismul; stomatologia, mai ales prin Pierre Fauchard, ajunge la noi tehnici, mijloace, în stomatologie folosind materiale ca platina ș.a. Pentru progresul farmacologiei reținem și Formulaire pour la préparation et l’emploi des plusieurs nouveaux médicaments al lui Purkyné, care deși apare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]