310 matches
-
și dulce în cîntare-mi. Ființa ta gîndiri-mi am adaos Căci numai tu trăiești în cugetare-mi. A ta-i viața mea, al tău poemul, Cum le inspiri tu poți să le și sfaremi. Nu crede tu că eu sunt cuiva emul Când cântul meu se-mbracă fel de fel: Ici în terține suspinând, vedemu-l, {EminescuOpIV 284} Dincolo el oftează în gazel, Același e, deși mereu se schimbă, De tine-i plin, de tine-mi zice el... Alege forme dulci din orice
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și suflare-mi Și-acesta cânt, ce gat-acum vedemu-l, Tu poți să-l ții și numai tu să-l sfaremi. De-ngădui tu ca eu să-nchin poemul, Precum viața mea ți-am închinat-o, Disprețui hula ori și cărui emul: Primește-l dar c-un zâmbet - adorato! {EminescuOpIV 286} ICOANĂ ȘI PRIVAZ De vrei ca toată lumea nebună să o faci, În catifea, copilă, în negru să te-mbraci - Ca marmura de albă cu fața ta răsari, În bolțile sub frunte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sau nu prezența reală a lui Christos în pîinea de pe altar admit sau nu pictura sacră. Linia de separație se regăsește în sânul Reformei. Luther admite taina împărtășaniei, chiar dacă înlocuiește transsubstanțierea prin consubstanțiere; el îi condamnă și pe iconoclaști, precum emulul său Carlstadt care, refuzând absolut sacrificiul liturghiei, refuză absolut accesul în templu oricărei imagini. Calvin, care face din împărtășanie un simbol, o simplă metaforă, consideră transsubstanțierea catolică drept o scamatorie rușinoasă și condamnă imaginile în mod mult mai riguros decât
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
2.3.4. Al Patrulea Perete / 168 2.4. Actorul în centrul atenției / 169 2.4.1. Un joc plin de naturalețe / 170 2.4.2. Puterea emoțională a gestului / 172 2.4.3. Sensibilitatea comediantului / 176 3. Lessing, un emul al lui Diderot / 183 3.1. Anticlasicismul / 184 3.2. Realismul în serviciul moralității / 186 3.3. Un spectacol edificator / 191 4. Goldoni, reformatorul comediei în Italia / 194 4.1. Commedia dell'arte, un gen cu reguli fixe / 195 4
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai mare libertate, iar mai târziu asupra dramei romantice care, lăsând la o parte exigența realistă, îi va realiza ambițiile strălucit. Cât despre teoreticienii dramei naturaliste, aceștia își vor găsi în ele o sursă directă de inspirație. 3. Lessing, un emul al lui Diderot Lessing (1729-1781) este fondatorul teatrului german, atât prin piesele pe care le-a produs, cât și prin Dramaturgia de la Hamburg, ce constituie prima poetică a genului în Germania. Scrisă zi de zi, din 1767 până în 1768, pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trec prin puncte pe unde nu pot fi văzuți au dreptul să-i împuște pe loc și să dreseze proces-verbal.141 Tipul de exprimare în scris al "eroilor" caragialieni este păstrat cu multă fidelitate la Al. O. Teodoreanu, unul dintre emulii lui Caragiale cu deosebire în domeniul pastișării stilului epistolar. O adevărată broderie de hipotexte caragialiene (în special Antologie și Scrisorile anonime) și de aluzii intertextuale la "lumea-lume" a lui Nenea Iancu, descoperim în schița dramatizată Manevre. Explorând formula colajului de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îl ocupa cu strălucire Nicolae Titulescu, altcuiva. Îl întâlnea deseori pe ministru, seara mai ales, în același Hôtel des Bergues, la care trăgea și el invariabil, suplu, cu figură de chinez, cu vocea subțiratică, emanând energie și înconjurat permanent de emuli și celebrități. N-a vorbit însă niciodată cu el, cum vorbise cu alții, la fel de celebri, în țară. În lungile săptămâni cât au rămas în Geneva, treburile ei erau puține și limitate, a strâns niște contacte cu cei de la Comitetul Internațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ecleziastică, singura care le-ar fi putut împiedica, și care nu mai exista, căci se amestecase cu puterea suverană; Episcopii renunțaseră să mai fie Episcopi, pentru a fi mari la curte; și nu numai că se separaseră între ei, devenind emuli invidioși și plini de zavistie; dar între Conducătorul lor, Pontiful roman și Biserica universală au ales uniunea individuală cu Suveranul; și au renunțat, astfel, la existența proprie și prin acest fapt au devenit sclavi ai oamenilor îmbrăcați în veștminte fine
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
literare, trecând, într-o vreme, drept un soi de speranță genuină. Fiindcă la ceva distanță de aceste detalii mai degrabă colaterale și nu întotdeauna de bun gust stă o poezie lipsită de trucuri, care poate intriga sau cel puțin consterna. Emul nu numai declarat, ci și amprentat, al lui Dan Sociu, Hose Pablo reduce mai toată anatomia sofisticată a acestuia la o stare naturală. Sau îndeajuns de intimă încât poate părea naturală. Ceea ce e un punct de pornire onorabil, dar nu
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
anul morții dădea puternicul roman Cel mai iubit dintre pământeni. Vorbesc de destin și-mi aduc aminte de povestea celor doi mari pictori chinezi din antichitate. Unul dintre ei, mereu învins de rival, a pariat că-l va întrece pe emul. Și-a pus toată energia la bătaie și când a fost gata i-a așezat în față rivalului opera. Acesta a stat o clipă pe gânduri și, recunoscându-se învins, a exclamat profetic: "E atât de minunată pictura, încât, în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
rețete monumentale rudimentare și, sub presiunea directă sau indirectă a ideologiei național-comuniste, la redundanță decorativă prin lucrările teoretice târzii ale lui Constantin Joja și prin județenele de partid&casele de cultură ale sindicatelor proiectate de arh. Nicolae ("Gipsy") Porumbescu și emulii săi în anii șaptezeci și optzeci (cu un apogeu aberant la Satu Mare). 21 Absența spiritului critic, rezistent, deschizător de drumuri - cu un cuvânt: avangardist - este mai degrabă norma acestor meleaguri, care și-au exportat avangardiștii și modernii sau i-au
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
prilejul de a sublinia caracterul relativ al acestui eseu. Într-adevăr, sinuciderea poate avea cauze mult mai onorabile. De exemplu, cazurile de sinucidere politică - așa-numita sinucidere de protest, din timpul revoluției chineze. 2 Am auzit vorbindu-se despre un emul al lui Peregrinos, scriitor de după război, care, după ce și-a terminat prima carte, s-a sinucis spre a atrage atenția asupra operei sale. A izbutit, într-adevăr, dar cartea a fost socotită proastă. 3 Dar nu în sens propriu. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
, Immanuel (14.III.1920, Cernăuți - 28.V.1979, București), traducător. Este fiul lui Isak Weissglas, jurist. După terminarea liceului, perioadă în care se împrietenește cu Paul Celan, acesta devenindu-i și emul în cucerirea măiestriei poetice, lucrează ca bibliotecar în orașul natal. Tot aici începe studii filologice la Universitate, dar le întrerupe din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Un val de arestări declanșat în vara lui 1942 lovește și familia
WEISSGLAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290677_a_292006]
-
conducător* și birocrația* partidului și a statului erau „mai egale” decât ceilalți cetățeni. Acest hiatus s-a accentuat și mai mult în timpul revoluției staliniste începute în 1928-1929 și s-a perpetuat sub succesorii „tătucului popoarelor”, fiind reprodus în cazul tuturor emulilor săi europeni, asiatici, africani sau latino-americani. Toate regimurile comuniste s-au caracterizat prin următorul paradox: o ideologie* egalitaristă care exalta triumful industrializării* și al planului cincinal*, și o populație trăind permanent într-o economie de penurie care împovăra viața cotidiană
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Lenin fiind președintele acestuia și, în același timp, șeful partidului. Partidul extremist de opoziție devine un partid-stat: partid unic care aspiră să dețină monopolurile politicii, ideologiei și economiei* și să înlocuiască atât statul, cât și societatea. Nici unul dintre succesorii și emulii lui Lenin - Stalin, Hrușciov*, Brejnev* începând din 1977, Andropov, dar și Mao*, Castro*, Kim Ir Sen* - nu se va abate de la acest principiu cardinal, cumulând adesea funcțiile de secretar general al partidului, de președinte al republicii și de mareșal, șef
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pregătiri sociale specifice, oschina - comunitatea țărănească. Urmașii populiștilor înființează în 1902 Partidul socialist revoluționar condus de Victor Cernov și principal actor al Revoluției din Februarie 1917. în paralel, se dezvoltă un puternic curent anarhist, al cărui lider este unul dintre emulii lui Bakunin, Piotr Kropotkin. Aplicând teoria marxistă, cealaltă fracțiune este de părere că Rusia va trece printr-o fază capitalistă și se bazează pe noul proletariat industrial. Aceasta este condusă de Plehanov - traducător al Manifestului partidului comunist al lui Marx
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
autor al lucrării Cetatea soarelui (1623), cu contururi clar totalitare, apoi de cel al părintelui Meslier, care, în al său Testament din 1733, denunța violent opoziția dintre bogați și săraci și originea acesteia, proprietatea privată. în secolul al XIX-lea, emulii lui Gracchus Babeuf au văzut în „Insula Utopia” prototipul cetății comuniste, deoarece aici proprietatea și moneda sunt eradicate, munca e transformată în datorie socială și fiecare primește în funcție de nevoile sale. Marxistul Klaus Kautsky îi consacră lui Morus o lucrare, iar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
auzi Carmen, reintrând discret. Se auzi, în fine, Nora: — Ce-ați zice, stimate dom profesor, să încropim un palindrom în trei? Domnul profesor Elisav se lumină subit la față: ideea unui palindrom readucându-l în apele lui, așa-zicând, teritoriale. Emul al unui Georges Perec, faimosul autor al celui mai lung, se pare, palindrom din lumea francofonă (circa două îndesite pagini), fără să vrea să-i depășească performanța imbatabilă și, deocamdată, absolută, nici să intre, pentru asta,-n Guinness Book, spera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Vaticanului, În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, să cucerească Ierusalimul - don Ignatio de Loyola. Amoralitatea (a nu se confunda cu imoralitatea!Ă transcende, cum spuneam, unele legi și reflexe ale bunului-simț, burghez sau nu, Îndemnându-l pe „emul”, cel care-și fixează, cu o ambiție ce trădează voința de a Înfăptui un lucru ieșit din comun sau un destin de excepție, să sacrifice totul sau aproape totul În vederea unui singur scop! ( Ne amintim de una dintre devizele atât
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
până la Feuerbach și Marx, ci „Îndrăznind să creadă”, inventând nu alți zei, ci... propunând o nouă Cale pentru a ajunge la acea sau acel Spirit Absolut (Das Absolute Wesen a lui Fichteă; sau „calea dialectică” a lui Hegel, un mare emul al lui Heraclit, care face din „Eu”, din „subiect”, teatrul extrem dramatic al unei lupte de-un dinamism infinit, În care „negația”, principiul, ei, este motorul Viului, al „Înaintării”. Dar care a avut, mai ales, dincolo de „doctrina” sa asupra istoriei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Îl văd Încă”, chiar și În forme patetice, intens simpatice, pline de compasiune, deci, precum Rilke În Psalmii săi, În acel minunat Stundenbuch. Chiar și dacă, din aceeași „școală”, un Schopenhauer descoperă Încă o dată, cu o formidabilă vitalitate, scepticismul, iar emulul său, Nietzsche, neagă necesitatea zeilor! (Ne cerem Încă o dată scuze pentru reducția grosolană din datele filozofiei pe care o facem În aceste volume, dar ne avizăm la marii filozofi și la unele dintre „ideile” lor doar pentru a circumscrie un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În atitudinea sa față de problema cunoașterii adoptă un spirit „științific”, criticist, cu care Încearcă să definească elemente transcendente, de fapt iraționale, cum ar fi „lucrul În sine”, Das Ding an sich, cheie de boltă a Întregului său edificiu filozofic. Sigur, emulii săi intră iute În polemică cu acest concept al „lucrului În sine”, dar nici Hegel și nici Schopenhauer - care, de altfel, Îi dă un alt nume, cel de „voință oarbă”, der blinde Wille - nu Îl neagă categoric. Abia Nietzsche, din
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
alții, puțini, de valoare absolută, piscuri intangibile ale muzicii, literaturii, artelor și filosofiei. Ei bine, aproape toți aceștia, după opinia mea „paradoxală”, au ratat mai mult sau mai puțin. Rebreanu, de exemplu, primul mare creator de roman al literaturii noastre, emul Înzestrat al marii școli naturaliste a lui Zola, nu l-a „atins” pe maestrul său, creator de lumi, dar și de limbaj. Zola, el Însuși - din nou după „modesta” mea opinie! - „pierde” În fața lui Tolstoi sau Balzac, stăpâni absoluți ai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
exces, ce provoacă la rându-i acel sarcasm care e capabil să Înjosească, să dezarmeze orice inițiativă, ajungându-se până acolo Încât naivitatea să treacă drept prostie, iar hoția drept deșteptăciune! Acest „balans”, cum l-am numit mai sus, Între emulii lui Eminescu și Cioran - balans care se apleacă Într-o parte și alta, după vremuri și stăpânitori, a fost nu o dată „corupt”, viciat de unii, precum Ceaușescu și ciracii săi, care au părut a fi din tabăra „pozitivă”, folosind abuziv
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Rea. Cioculescu a trecut, cu grație, pe lângă, dar investigația lui Theodor Codreanu țintește direct în miezul problemei, și din acest motiv, lectura cărții sale are un aer de ciudată prospețime și autenticitate. Să spicuim câteva din premisele autorului. Caragiale e emul al lui Eminescu, ca o consecință a "complementarității antitezelor"? Nimic mai plauzibil! Puterea de contaminare a geniului este irepresibilă, numai că, în contact cu ea, marile personalități precum Caragiale, caută un culoar paralel distinct, sau poate chiar contradictoriu. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]