261 matches
-
pe care-l operează lectura. Exegeza publicistică eminesciană, net inferioară ca volum celei poetice, nu a fost scutită însă de excese. Încă de la apariția primelor volume de publicistică, se configurează două atitudini dominante de interpretare: pe de o parte, atitudinea encomiastică, de supralicitare a scrisului jurnalistic eminescian 511, de cealaltă parte, atitudinea denigratoare, de contestare a oricărei valori publicisticii poetului 512. Pe lângă cele două tendințe extreme, se înregistrează proliferarea unor interpretări ideologizante care, pe baza unor excerpte tendențioase din corpul articolelor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
moment dat, fără complexe culturale: "Mi-a provocat același șoc pe care l-a simțit și I.L.Caragiale, când l-a cunoscut pe Mihai Eminescu în trupa unchiului său, Iorgu" . Deși sincer prețuitor al prietenului, Șerban Cioculescu evită sistematic tonul encomiastic: "Fire complexă și aparent contradictorie, Vladimir Streinu pendula între mari expansiuni juvenile carel făceau încântător în societate, și între prelungi închideri în sine, ale unui solitar, neîmpăcat cu semenii săi, uneori chiar nesuferit, distant și disprețuitor." Rolul său în scoaterea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
și calm dominatoare, cu frumosu-i chip devastat de vârstă." Într-o carte ce îmbină discret confesiunea personalistă și sentimentală cu detaliul memorialistic și comentariul critic, Liviu Călin consacră câteva pagini cald-comprehensive lui Vladimir Streinu. Peste rânduri adie un vag aer encomiastic, subtil reprimat: "Ușoara afectare, un anume orgoliu aristocratic în mișcarea studiată a mâinilor, pauzele care te făceau să bănuiești grija pentru cuvântul rostit, ținuta catedratică într-o conversație de cenaclu intim îmi erau complet necunoscute până la întâlnirea cu profesorul și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
argumentație și invocând la fiecare pas opinia de autoritate, folosind cu mare generozitate citatele pentru susținerea argumentării, păstrându-se în marginile unui stil strict funcțional. Autorul monografiei nu-și îngăduie volutele grațioase, jocurile de artificii, înfloriturile stilistice. Evită sistematic judecata encomiastică, rămânând în perimetrul aprecierilor critice cumpănite. Compartimentările lucrării reflectă aceeași viziune pozitivist funcțională asupra operei și personalității criticului: Excurs biografic, Spre un statut propriu al criticii literare, Pentru o estetică a poeziei moderne, Între tradiție și modernitate, În labirintul clasicismului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
puțin implicit, de acest aspect. Treptat, se remarcă "o tendință extensivă spre omnicompetență, caracteristică atribuită până atunci numai soțului ei"12. Această evoluție se accentuează progresiv: "Începând cu 1982 eroizarea Elenei Ceaușescu va marca etapa autonomizării imaginii sale în discursul encomiastic, devenind un erou al României Socialiste ca și soțul ei"13. Cu toate acestea, o diferență importantă rămâne între cei doi soți, căci responsabilitățile ei rămân limitate. "La sfârșitul anului 1980, Elena Ceaușescu controla prin intermediul funcției de președinte al Consiliului
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
este locul să-mi exprim admirația, să elogiez gestul Încărcat de curaj al Cristinei Petrariu-Costin, fostă elevă a Liceului de artă „Octav Băncilă”Iași, care a refuzat cu demnitate să furnizeze poliției politice informații despre colega să, Alină, caz discutat encomiastic la Colegiul bucureștean. Episodul se găsește În DUI nr. 4953 la CNSAS. Felicitări Cristina! Fără să-ți dai seama, faptă profund colegiala te capturase În teritoriile riscurilor paralizante. (ÎI) - Provin dintr-o familie macedoromâna de anticomuniști intransigenți cu mare trecere
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cu emfază de inspectori, profesori, învățători, elevi și studenți, puțini cunosc harta completă a răspîndirii românilor în spațiul carpato-dună-rean. Într-o manieră neclară, incoerentă și insuficientă este prezentat statutul românilor în epocile trecute și starea lor actuală, exprimările sentențioase și encomiastice substituind prezentările obiective de fapte, comparațiile concludente, demonstrațiile și interpretările valorificatoare, absolut necesare pentru formarea unui tînăr. De aceea, după douăsprezece clase, tinerii români nu știu să facă nimic și nu au nici o orientare, fiindcă școala nici nu-i învață
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dură și dogmatică de impunere a regulilor ce rezultă din articolul lui Lenin: Organizația de partid și literatura de partid. Reguli valabile pentru literatura din întregul spațiu comunizat de tancurile sovietice. Volumul menționat are ca temă, în primul capitol, comemorarea encomiastică, cu argumente tipice de susținere, a acestui articol, publicat de Lenin în toamna anului 1905, în ziarul "Novaia Jizni" ("Viața nouă"). Crohmălniceanu consideră că "Vladimir Ilici a exprimat, cu o genială claritate și cu o concizie matematică, punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui Ceaușescu, drept care le și închin acest omagiu: Urmașilor mei ceaușești Las vouă moștenire, Creșterea jalei românești Și-a patriei belire...! Nu am reușit să fiu original, după cum observ, dar cine mai poate fi original, în limba română, în registru encomiastic? Din cele două cărți amintite mai sus reiese că sunteți de o maximă intransigență, mai ales cu colegii de breaslă și de generație. Cui acordați, totuși, iertare? De ce cu unele nume, recunoscute, drept "colaboraționiste", faceți mici (sau mari?) concesii? Dragă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de doctorat, dar mai ales au încetat, în bună măsură, invectivele prin diverse gazete (ca la ușa cortului), și propaganda ostentativă contra antisemitului Eminescu, în special în afara hotarelor literaturii (în diverse conjuncturi politice), dar s-au împuținat simțitor și intervențiile encomiastice ale diverșilor pompieri de ocazie, de pe la serbările școlare (mai ales) sau cele festive, prilejuite de tradiționalele zile comemorative ori aniversare, așa încât lucrurile par a se fi așezat într-o matcă a normalului, în ceea ce privește cunoașterea și recunoașterea... poetului național. Continuă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prea convinși că literatura începe cu ei", tratând poezia eminesciană ca "datată și neinteresantă" ("un mit edulcorat, rozaliu, genialoid", după expresia Ruxandei Cesereanu). Exegetul nu angajează un război cu acești lideri de opinie ai generațiilor mai recente, care "refuză bombardamentul encomiastic", dar atrage atenția asupra erorii în care se află atâta vreme cât "din fericire, posteritatea eminesciană e vie, expansivă" și tocmai aceste controverse "îi asigură o longevitate străină de supraviețuirea muzeală, cu iz funerar". Trecând în revistă tentative oarecum similare de discreditare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un poem personal Lume și geniu pe care autorul îl vede ca o "continuare imaginară a dialogului ceresc", inspirat din poemul eminescian și din textele filosofice ale lui Giordano Bruno, dar sugerând și contactul cu ideile hegeliene, pentru a poetiza, encomiastic, un soi de definire a personalității lui Eminescu: "Da, zice Demiurgul lui George Popa pe pământ apare-un ins,/ O altă lume-n lume,/ Cât vecii gândul lui e'ntins/ Și geniu-i al său nume". IMAGINARUL CATILINAR (Ioan Derșidan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acelei întreprinderi, de anvergura vastelor panorame, ce se alcătuiesc din segmente mozaicate, viu colorate, menite a descripționa un întreg unitar desăvârșit. ORATORUL EMINESCU (Daniel Ciurel) Scrierile publicistice, gazetăria lui Eminescu au stârnit de-a lungul vremii numeroase controverse, de la angajamente encomiastice la atitudini de respingere totală, mai ales în funcție de conjuncturile politice în care ea a fost solicitată ca argumentație ideologică pentru orientările cele mai diferite cu putință, toate aflând în ea suficiente elemente la care să se poată raporta cu folos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
național", cum este numit de către personajul Filosoful, Mihai Eminescu, "o întruchipare a împlinirii creatoare a geniului românesc". Conceput în trei acte, trei trepte, trei momente de cunoaștere și recunoaștere a poetului, construcția dramatică a lui George Uscătescu este o înscenare encomiastică privind viața și opera autorului Luceafărului, într-o suită de imagini cu amplă deschidere spre simbol și mit. Primul act ni-l înfățișează pe tânărul Eminescu, obosit și bolnav, aflat la Floreasca (de fapt Florești, o localitate din vecinătatea vestitei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la centenar este unul cât se poate de nobil și demn de toată lauda, cu atât mai mult cu cât poetul și poezia lui a însuflețit necontenit simțirea națională a celor desțărați, cum zicea Aron Cotruș. Dar tonul inflamat al encomiasticii discursului e vecin cu tocmai compromiterea intenției, și nu pentru că textul acesta nu are nici o valoare dramaturgică la urma urmelor nici nu-i putem pretinde așa ceva, el rămânând un scenariu de lectură menit a puncta meritele operei lui Eminescu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pur și simplu pentru că așa a simțit. În orice caz, a fost una dintre cele mai bune lecții de viață pe care le-am primit până acum. 08 iunie 2002 Cronică de carte în ziarul Le Monde. Articol elogios, aproape encomiastic, avându-l ca subiect pe Mihail Sebastian. Accidentul a fost tradus în franceză, apare la o editură prestigioasă care îi poate oferi întreaga greutate a aparatului său de promovare-marketing. Nu cred că modestul, rafinatul Sebastian se aștepta la o asemenea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
post de lauri. Mai deunăzi, mia fost dat să văd o emisiune a Mihaelei Rădulescu unde era invitat Ser giu Nicolaescu. Știm cu toții cât de lăudăros e personajul. El a inventat roata, alfabetul și apa caldă. Ei bine, în fața cascadei encomiastice pe care o emitea moderatoarea, senatorulre gi zor a fost pur și simplu blocat. Nui mai rămăsese decât să încuviințeze zâmbind. Dacă Mihaela Rădulescu înțelege să acceadă la statutul de om cult prin genuflexiuni repetate în fața „marilor personalități“ pe care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
o operă de minia- turist. Scriitorul care colaborase cu Caragiale la Moftul român și scotea revista Furnica în 1904, - iată o probă de minimalism consacrată prin ironie - redimensiona aceste texte la scara grandiosului, acolo unde este înregistrată canonic capodopera. Exagerarea encomiastică nu este lip- sită de o potrivire interesantă și anume rolul jucat în literatura vremii de speciile scurte, nuvela, schița, fabula etc. mai agere decât romanul și el feliat în fascicule și foiletoane. Întreprinderi romanești precum cele ale lui Duiliu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mitică a cetății orientale după modelul binecunoscut: reconstruit în baza unui plan urbanistic ce acoperea șapte coline, vechiul Bizanț devenea o duplicare a Romei, cu o corecție decisivă: înlocuirea templelor ei cu lăcașuri creștine de cult. Literatura istoriografică și cea encomiastică au redat și au susținut când a fost cazul programul edilitar, astfel încât, de la Eusebiu din Cesareea, Sozomen, Filostorgius, până la Ioan Malalas și la Procopiu din Cesareea 47 se definitivează marea istorie a fondării cetății oriental-creștine, "cetate-regină". Mișcarea de translatio realizată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
desigur: este vorba de acei contemporani care iau cuvântul după moartea poetului ca să-l explice lumii și ca să se explice pe ei înșiși. (Eminescu a fost numit „geniu” în poezii dedicatorii apărute în timpul vieții sale, în alte luări de cuvânt encomiastice,etc.. dar de către alții decât aceștia). Dilemele lui Alexandru Grama și Aron Densușianu sunt, anterioare acestor ediții de la începutul secolului al XX-lea, privesc tocmai postumitatea imediată a poetului și acuză „generația sa” (de fapt, cercul strâmt de justificatori care
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Împlinire (1966), structurat în trei volume: Fata din inima țării, La capătul nopții, Sub Arcul de Triumf, inspirat din viața Ecaterinei Teodoroiu, are caracter biografic, e lipsit de realism, cu personaje aparținând aceleiași tipologii bipolare. Dacă în primul volum intențiile encomiastice, replicile-lozincă ale protagoniștilor nu fac din T. un romancier, ci mai mult un autor de vieți romanțate, în celelalte două se remarcă un efort de ieșire din clișee. Iubirea va fi marcată ideologic în Plecat-am nouă din Vaslui (1969
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
sale. Pe dinafară, părea o poveste, „mergea”. Sporici a reușit un paragraf consistent, în rest - niște încîlceli. Ceea ce am scris eu ar fi putut să intereseze sub raportul ideilor politice; era însă „prea rece!”. Natura mea e contrară stilului înalt, encomiastic. Asamblarea s-a făcut avîndu-l ca „secretar” pe Adam. Nu mai conta ce-i al meu și ce-i al celuilalt. Involuntar comice, discuțiile în jurul fiecărei fraze semănau cu cele de la o repetiție teatrală. „Stop!”, striga unul. „Aici mai trebuie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi exclamat că, pur și simplu, n-a mai văzut niciodată o pagină întîi atît de deșănțat colorată, ca aceea pe care i-a prezentat-o Genoiu. Ulterior, numărul a fost „ajustat”, dar în esență a rămas tot bălțat și encomiastic. Ciudat, în loc să aibă remușcări, pe Genoiu această tragere de mînecă îl amuză. Lucrul e cu atît mai trist, cu cît excesul de zel înseamnă, în acest caz, lipsă de gust. *Revista italiană „Expresso” (febr. ’83) consideră regimul din România unul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bust al unei figuri bărbătești poliedrice, cu o privire pătrunzătoare, de simți că trece prin tine și vede dincolo de tine, ațintită spre infinit, însoțită de un zâmbet uman perceptibil din toată seriozitatea feței, îți oprește în fașă orice eventuală intenție encomiastică. Pentru că Nicolae Petrașcu era sensibil la multe, foarte multe aspecte ale vieții, ale datelor existenței, în afară de laudă, pe care o repudia instinctiv cu bunul simț de țăran român, cultivat și conștient de poziția lui în raport cu semenii săi oamenii, cu lumea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
firescului, participă la balul naturii, caută „ceas de mulțumire”, ascultă ecourile muzicii copilăriei, cu miturile ei, se joacă cu „rime în in”. Tonul predominant este cel elegiac, poetul fiind un retractil, căruia nu îi plac larma festivistă și nici versurile encomiastice, încorsetarea de orice fel fiindu-i străină. În Muncă și sacrificiu, vituperează încercările de înregimentare în turmă: „Ritmic, vei trăi, vei mânca, vei iubi”, la fel în Bucolică: „Armură grotescă e versul când se prăvale/ lângă soclul statuilor bombardate cu
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]