613 matches
-
de isterie, care parcă ți se lipește și ea de piele. Pînă ajungi acasă, te reobișnuiești însă și totul intră în normal. În normalul bucureștean. Dacă vii din străinătate, ceea ce „se vede” este mai amplu și mai divers, uimirile și enervările fiind pe măsura distanței care te a despărțit pentru o vreme de țărișoara noastră. Iar cînd vii de pe Noul Continent, această distanță este suficient de mare... și iată ce se vede : - Multe, foarte multe mașini. Ai zice că e oră
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îmi răspund singur : „Păi, asta e treaba lor !”. - Multă poveste. Pasiune și talent de povestitor, frenezie narativă, pentru a confirma parcă faptul că românul s-a născut poet - și rămîne poet chiar și cînd se enervează. Pe noptieră mă așteaptă Enervările lui Mirel. „Orice om normal construit nu poate să nu observe faptul că, odată întors printre conaționali, anumite lucruri care păreau firești acolo devin prilej de nesfîrșite chinuri aici, acasă. Din acest punct de vedere, Enervările au fost, pe de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Pe noptieră mă așteaptă Enervările lui Mirel. „Orice om normal construit nu poate să nu observe faptul că, odată întors printre conaționali, anumite lucruri care păreau firești acolo devin prilej de nesfîrșite chinuri aici, acasă. Din acest punct de vedere, Enervările au fost, pe de o parte, o tentativă de a nu lăsa să se piardă ceva special, greu de prins în cuvinte, iar pe de altă parte, un exercițiu terapeutic, necesar readaptării la stilul de viață haotic, brutal, cerut de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
perfect coerent și consecvent în ceea ce face și care știe perfect să-și îmbrace pornirile rasiste în hainele limbajului european al „integrării sociale”. Iar în acest caz a știut foarte bine că acest gest - chiar dacă făcut, se pare, și la enervare - îi va aduce voturi. Și i-a adus. Asta se cheamă însă rasism electoral. Asta se cheamă instrumentare a aversiunii cît se poate de reale a românilor față de țigani în scopul obținerii de beneficii politice. Pe scurt, este vorba de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
din umeri. - Nu prea am chef de discuție acum, spuse. Lașitatea gândirii contemporane mă exasperează. Prefer să beau o bere... - Cu voia dumneavoastră, am să vă însoțesc. S-au așezat pe terasa unei cafenele. Tânărul nu încerca să-și ascundă enervarea. - Probabil că sunt ultimul optimist european, începu. Ca toată lumea, știu ce ne așteaptă: hidrogen, cobalt și toate celelalte. Dar spre deosebire de alții, încerc să găsesc un sens acestei catastrofe iminente, și deci să mă împac cu ea, așa cum ne învață bătrânul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apucat să-i verifice. Orice tâmplar i s-a mai propus pe urmă, Muti s-a eschivat sau chiar a refuzat : își pierduse, biata de ea, entuzi asmul... Dezbracă paltonul, traversează hall-ul, intră în antreu, agață paltonul în cuier. De enervare, un mușchi îi zvâcnește pe obrazul stâng. Ia pălărioara de fetru și vulpea, urcă scara, deschide ușa la dormitor, deschide ușa șifonierului, le așază pe amândouă cu grijă pe raftul de sus. Oftează. Până la urmă, ai să vezi că va
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care mă deranjaseră la celălalt ; care aș putea spune că mă exasperaseră, așa că nervii mei, lângă el, se destindeau. Altminteri, blândețea lui Titi în ochii mei este slăbiciune, pentru că l-am văzut arătându-se neputincios chiar și în clipele când enervarea îi colorează fața. În asemenea momente, când normal ar trebui să-l cuprindă furia, capătă doar un aer lovit, așa că îi recunosc supărarea după fața dintr-odată boțită, după mersul mai șovăielnic. Totdeauna m-am mirat cum de reușește să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
măritat, și alta mare, dată de suflet, măritată mai demult după un oltean din Pantelimon, ajunsă de nevoi și cu o droaie de copii atârnați de poală... Am scos iarăși ceasul și m-am uitat la el, ajuns în culmea enervării ! Cum să iubești umanitatea, plonjat fiind în anturajul din care nu ai cum te smulge ? A mă ridica pentru a scăpa de bieții mei vecini ar fi însemnat să rămân în picioare, cine știe cât timp de-acum înainte, ceea ce sănătatea nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ajuns să-i spună totul în față, direct, el va păși în vestibul, va întinde mâna spre sacul de sport, din cuier... Tocmai acum, când ea și-a călcat în picioare toate reținerile și se lasă dusă de această bruscă enervare ce i-a făcut glasul strident și i-a urcat în ochi lacrimi, el renunță la discuție și pleacă. Îl cunoaște însă prea bine ca să știe că va aștepta un moment mai propice și va da altă dată asaltul. Să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai repede, va ridica în sfârșit capul și-și va privi fiica cu obișnuita ei expresie - deloc mirată, discret dezaprobatoare. Se plimbă repede, tot mai repede în sufrageria care, cândva, a fost salon. Un colț al gurii îi zvâcnește de enervare și capul și-l simte pulsând. Ar vrea să poată striga, să poată trânti ușile, să poată plânge în hohote, împinsă de furia ce tot crește în ea, odată cu această căldură nemotivată. Neașteptată. Cald, îngrozitor de cald ! Numai picioarele, reci ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Râd toate trei... Ei, spune ! Spune și dumneata dacă ai mai văzut așa ceva ! Parc-acu o văz prima oară ! N-o știu io, ce zurlie și ce apucată e ? ! — Dumneata râzi ! Da, poți să te amuzi ! Dar eu tremur de enervare... Și n-aș fi crezut să fiu silită, tocmai într-o asemenea zi îngrozitoare, la atâtea eforturi... Ah ! Am și o durere de cap, înfiorătoare... Ivona se lasă pe un scaun și își apasă palmele pe tâmple. Vica umblă prin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai spunem că e o apropiere, o devălmășie, o lipsă de intimitate absolut grotescă. E ofensată și nu Înțelege, i se pare că exagerezi. Dar unde să fie doamna acum? Probabil că la plajă, unde ar putea, Îți răspunde răstit. Enervarea Îți dă un fel de amețeală și Încerci să produci repede soluții, astfel Încît să nu se cheme că ai făcut șapte ore Într-un tren apocaliptic fără să te poți bucura un pic de mare. Probabil că e indicat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se consumă evenimentul. Trag după ei sacoșe Încărcate cu diverse feluri de mîncare - obținute prin sacrificii grele. Cei mai mulți au venit cu Întreaga familie. O văd pe maică-mea prinsă undeva Între cîteva cucoane Îmbujorate, zîmbind emoționată, și Încep să simt enervarea. Sentimentalismul ei mă irită (de ce dracu’ să ne pierdem așa cu firea dintr-un lucru atît de scîrbos ?!), dar Îmi dau seama că se diluează În masa de batiste fluturate și de lacrimi șterse pe furiș și de suspine. Există
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tren, am mers ca liliacul, ghidîndu-mă după un instinct care În acel ceas de noapte s-ar putea să fi fost dereglat de oboseală, de frig și de deznădejde. De fapt, auzeam cum Îmi zbîrnîia ceva În mațe, ceva Între enervare și disperare, lăsînd la o parte foamea. Am fost tentat de cîteva ori să mă Întind pe jos, chiar dacă ceea ce simțeam sub picioare era un fel de ogor, În orice caz un teren neregulat, clisos. La un moment dat m-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
forțată și, În cele din urmă, cu felul În care și-a luat la revedere și a pășit pe ușă. De ce trebuie să fie de fiecare dată la fel? De ce sîntem prinși În acest mecanism fără greș al mizeriei și enervărilor fără rost ? Oare are de gînd să Înțeleagă și să termine vreodată? Așa că seara ne-am petrecut-o la televizor, mai mult eu, pentru că Moise se pare că și-a găsit o distracție În altă parte, a dispărut misterios un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Craiova, citește el ștampila pe hîrtia pe care mi-a dat-o colonelul Popescu, specialist dermatolog. Aha! Bine. Acum ia-o de-aici și du-te la infirmerie să-ți schimbe pansamentul! țipă el, mustața i s-a zburlit din pricina enervării și acum pare că și-a lipit sub nas o periuță de dinți. Cristian stă În fața comandamentului, sprijinit cu spatele de perete, citind un ziar, dudul uriaș Îi ține umbră. A auzit toată discuția dinăuntru, e clar că mă aștepta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Reich-ului tutelar. Nu mult, căci, cu Molotov În prima tranșee a diplomației, Stalin face un joc perfid și taie din harta României două provincii mărginașe - o sfidare Îndeplinită abil, al cărei cîștig material pare minor În comparație cu cîștigul strategic și cu enervarea produsă lui Hitler. Condițiile cedării sînt atît de brutale și sînt susținute de strategii atît de perfide și de cinice (legația română rămîne fără telefoane pentru a comunica cu țara, iar harta prezentată părții române e la o scară ridicolă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
purtăm de grijă, o să-l luăm acasă, o să-l spălăm, o să-l uscăm și o să-i găsim un loc unde să se odihnească“. Uneori, tendința lui Adam de a personifica tot ce-l înconjura o indispunea pe Gabriel până la limita enervării. Și Adam părea să apese deliberat pe coardele sensibilității ei torturate: „Urciorul ăsta se întreabă în sinea lui: «Oare o să mă cumpere doamna asta drăguță?»“. „Nu fi prost, nu vezi că-i plesnit tot, nu folosește la nimic“, răspunsese Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deși, cu timpul, s-ar putea ca și lucrul ăsta să se schimbe în concordanță cu schimbarea moravurilor tinerei generații. Această tânără generație, acea jeunesse dorée care preluase, la Băi, Bazinul Interior, preluase în ultima vreme și Omul Verde, spre enervarea mușteriilor obișnuiți din Burkestown, ca de pildă doamna Belton. În această seară, se găsea adunată acolo întreaga distribuție a piesei Triumful Afroditei, după o repetiție la Sala Mare; mulți dintre actori încă își purtau costumele de scenă. Surescitată, trupa împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
temutelor vulpi, în perimetrul zidului de piatră care împrejmuia grădina Belmont, dăduse peste Diane, pitită, ghemuită sub crengile joase ale unui arbust de tisă. Te ascunzi? o întrebă Ruby. De ce te ascunzi? Cu un ușor „Ah“ de tristețe și de enervare, Diane ieși din ascunzișul ei. Venise la biserică numai în rochie, fără pardesiu, și acum tremura de frig. Rochia ei era lipicioasă din cauza pământului vâscos și se furișă, ca un șobolan hăituit, pe la marginile grădinii până ajunse la poteca strâmtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prostii lumești? Domnul Hanway avea o delicatețe pudică pe care Emma o aprecia mult. — Nu, nu. — Pari atât de timid în general. Emma, care nu se considera deloc timid, și care era confruntat cu necesitatea eroicei sale opțiuni, roși de enervare. — Nu sunt timid, sunt numai încurcat. Nu poți obliga întotdeauna oamenii să asculte un zgomot atât de răsunător și de neobișnuit. — Dragul meu Scarlett-Taylor, ce manieră de a-ți descrie excepționala voce! Emma se gândi: „Acum e momentul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a vorbit aseară, în timp ce tu te aflai în taxi, iar eu am avut o discuție sinceră cu ea. Hattie respiră adânc și continuă să-l privească fix. Apoi, îndepărtându-și mâinile de pe masă, se lăsă pe speteaza scaunului. Spuse cu enervare: — Astea sunt argumente copilărești. Fără îndoială, trebuie să stau de vorbă cu ea, să am o explicație cu ea, desigur că mă așteaptă. Dacă, într-adevăr, sentimentele ei sunt cele pe care mi le-ai înfățișat, ceea ce nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întrebări care o munceau, nimic decât tot acel lung șir de ani care ar fi putut face posibilă asemenea comunicare și care o făcuseră imposibilă. Alex simțea că-i este rău, că e speriată, și buimacă și obosită. Spuse cu enervare: — Nu mai sta aici! Du-te și te culcă! Ora ta de culcare a trecut de mult. Du-te. Ruby nu se clinti din loc. Stătea nemișcată în capul scării, ca o uriașă statuie de lemn, mai mare decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o ecran, putându-ne da astfel seama de conținutul fotografiei originale, fără a fi nevoie să o deschidem pentru a o vizualiza. Acest lucru, ca și utilizarea unor directoare explicite cronologic, ne scutește de eforturi suplimentare, pierderi de timp și enervări atunci când căutăm o fotografie printre multe mii de alte fotografii, adunate de-a lungul timpului ... pe care va trebui să le stocăm, până la urmă pe un CD sau DVD. Pentru stocarea fotografiilor pe un CD există multe variante, unele programe
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
ar zice, pe peronul lui. Mai putea să ia totul de la început. Alte iubiri sau alte lupte. Mă simțeam frate cu șerpii pe care-i văzusem, așa cum mă simțisem frate cu păianjenul pe care-l omorâsem într-un moment de enervare. Vă miră cumva asta? Nu există, credeți, fraternitate decât între oameni? Nu, nu-i adevărat. Și nu putem fi frați chiar cu toți oamenii. Unii sânt îmblînzitori. Alții, îmblînziți, nesupuși sau victime. Unii țipă. Alții își așază pe față masca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]