623 matches
-
apleacă, mi-l ridică din nisip și mi-l dă. Nu sînt În stare să mă uit la el; Îl iau cu mîini tremurînde și mi-l Îndes În buzunar. Fotografii cu ce? — Becky, trebuie să plec. Luke pare la fel de enervat ca și mine. — Era... Mel. O mică urgență la serviciu. — Bine, Încuviințez din cap și Împing Warriorul Înapoi spre Începutul pistei. Stau cu ochii fixați drept În fața mea. Mă simt ca amorțită. Fotografii cu ce? — Hai să luăm căruciorul Lulu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
asta. Nu e Împăcată! Trebuie să fie Împăcată! — Dar am stabilit deja totul pentru azi! Și cei de la Vogue au venit deja! Nu poți să-i trimiți la plimbare? — Nu-i trimiți la plimbare pe cei de la Vogue! ridic vocea, enervată. E vorba de Vogue, ce Dumnezeu! Ridică din umeri impasibilă, cum face ea, și simt, brusc, cum m-apucă toți dracii și mă fac lividă la față. Știa că vin. A plănuit În detaliu toate astea. Nu poate să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e vorba. S-a teleportat Într-un alt univers paralel, ce-i cu el? I-a dat cineva una În moalele capului și a uitat pe ce lume e? — Chiar tu, cu gura ta, ai recunoscut, Luke! aproape că strig, enervată. Ai zis că ai Încercat să mă „protejezi“, din cauza tensiunii mele arteriale sau așa ceva. Nu-ți aduci aminte? Ochii lui Luke Îmi scrutează intens chipul, de parcă ar vrea să afle niște răspunsuri. Discuția noastră de la spital, zice brusc. Înainte să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
efectele căutate de stil, luciul de oglindă al poeziei de dragoste, și în general înfățișarea minoră din poeziile anterioare. Poezia se apropie acum de formele discursului și ale prozei zilnice, e neglijentă, batjocoritoare, declarativă, dialogată, epică, directă, alegorică, nervoasă și enervată. Sarcasmul vizează în special două categorii de fenomene: manipularea individului în unele din societățile moderne, distrugerea personalității, domesticirea, îndobitocirea; și rolul poetului, cu lupta lui, adesea disperată, contra celor care-l disprețuiesc sau ucid. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Mic tratat de
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
la examen vreun fiu sau vreo fiică de activist. Îmi amintesc cele îndurate de un coleg al meu. S-a prezentat la examen fiica unui fost mare activist în ilegalitate, căreia nici nu-i trecea prin minte să învețe ceva. Enervat, examinatorul, tânăr bine pregătit și membru de partid, i-a pus nota 2. A urmat o întreagă odisee. Întâi s-au alarmat șeful de catedră și decanul, apoi a urmat chemarea la comitetul de partid pe universitate și la comitetul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
angoasată. Simt că picioarele îmi tremură. Mă simt mai bine când beau. EMOTII (ceea ce simt) Consecințe relaționale ”Blocată pe loc”. Sora mea îmi spune: „Ai băut din nou”. ”Bătăile inimii se accelerează”. Mă simt rău, nu mi-e bine”. ”Sunt enervată”. ”Imi doresc să beau”. COMPORTAMENT (ceea ce fac) Nu reușesc să-i spun bună ziua, mă grăbesc. Consum alcool. Această situație anxiogenă generează în mod obișnuit puternice imbolduri de a bea. Sonia își spune: „Mi-e foarte greu să mă întâlnesc cu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
harpon, cîte o țăpoaie sau cîte o lance și urmărindu-i cu atenție brațele negre de funingine, în timp ce muncea. Totuși, bătrînul acesta mînuia, cu un braț răbdător, un baros la fel de răbdător. Nu crîcnea și nu se arăta cîtuși de puțin enervat sau ațîțat. Tăcut, domol și solemn, își apleca tot mai mult spinarea veșnic încovoiată, muncind din greu, ca și cum munca ar fi fost viața însăși, iar loviturile barosului ar fi fost înseși bătăile inimii lui. Așa și era: o viață nenorocită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
În America se vorbește uneori prea mult. Imediat după atacurile din 11 septembrie, NATO pe de o parte și Rusia pe de alta, dar de fapt În solidaritate, au declarat război terorismului. În America a urmat ceea ce știm, reacția destul de enervată a mediilor politice de stânga, anarhiste etc., În timp ce rușii chiar s-au ținut de cuvânt și de acest război Împotriva terorismului. Ne amintim foarte bine de atacul cecen din vara anului 2002, În care forțele rusești nu au avut absolut
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
declanșează” Robotul) Robotul: Sunt Robotul X403. Mă alimentez cu energie solară. Posed inteligență. Îmi plac caii albi, motanii negri și copiii cuminți. Gigel: (ușor revoltat) Lasă tinichea trăncăneala! Spune inteligentule, unde este Luna? Robotul: Nu sunt tinichea! Îmi plac... Gigel: (enervat, închide robotul) Gata cu trăncăneala, tinichea! ML: Ce se întâmplă acolo, Gigele? Gigel: L-am întrebat pe Roboțel dacă știe unde este Luna. ML: Robotul nu poate ști. Ceva nu este în regulă. Oare începe Haosul? Sfârșitul sfârșitului? Nu! (caută
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
mâncării și a armamentului. Nu putem lupta cu Pacificatorii sau cu Armata aruncând în ei cu bănci și scaune. În spatele clasei s-au auzit câteva chicoteli. Două fete erau roșii de atâta râs. Și nici cu râsete din spatele sălii, zise enervat Paul. Ideea ta e bună. Are cineva una mai grozavă? Tăcere. Era aceeași liniște care domnea și înaintea venirii șefilor de clasă. Soarele se pregătea să apună. Umbrele se lungeau pe zidurile gri, de ciment, ale blocurilor din împrejurimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ele se ocupă cu "cazatul". Vei dormi la subsol! Se opri din mers ștergându-și în aceeași clipă zâmbetul abia făcut și se uită serios la mine. Corvium, eu nu pot dormi sub pământ. De ce? întrebai mai degrabă curios decât enervat. Nu pot. Pur și simplu, nu pot. Motive personale. Ciudat. Bine. Atunci să le spui să lase câteva paturi la etajele superioare, de preferat în corpul E, aproape de blocuri. Bine. O noapte cât mai bună, Corvium, zise pentru ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ce-ați rămas aici nemișcați ca două statui? Nefericiții se fac nevăzuți într-o clipită. — Toga sau paliumul, stăpâne? îl întreabă repede Parthenicus. Speră să-i distragă atenția și să-și salveze barbișonul măcar pentru încă o zi. — Toga, mârâie enervat Augustus. Dar, întâi, mai pune-mi vreo două tunici pe mine. Se zgribulește. Mi-e frig. Toga, bineînțeles, suspină Livia în sinea ei. Singurul veșmânt demn de stăpânul lumii. Bufantă, elocventă, solemnă. Dar atât de complicată în aranjarea bățoasă și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mură abătut bătrânul principe. Trece la reproșuri: — De gura ta, am ajuns să le mut de colo-colo, ca un copil care se joacă cu soldățeii de plumb. Tot timpul mă bați la cap: nu sunt bani! nu sunt bani! Izbucnește enervat: — Fă rost de unde-oi ști, că doar de aia ți-am dat atâta pu tere pe mână. Se revoltă: — Nu am unități de rezervă! Ca să întăresc o parte a graniței, trebuie să slăbesc o alta... Cată mânios spre secretar: — Tu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai multă experiență. Secretarul lăsă să-i scape un vaiet prevestitor de rău. — Of... — Ce te văicărești ca o babă? îl repede bătrânul. Ianuarius își împreunează mâinile a rugă. — Mărite Doamne, la mine se centralizează doar cheltuielile, nicidecum toate veniturile. Enervat, cezarul răpăie cu degetele în tăblia de lemn. — Tezaurul lui Saturn e creditat cu totalitatea veniturilor din Egipt și a celorlalte surplusuri care se află în evidența birourilor de fisc din provincii și la companiile de publicani care au luat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe vremea războaielor civile. Suspină. Nici măcar el nu are puterea să o stârpească, deși acum, în timp de pace, este cu totul dăunătoare. Invidia și minciuna pe care se bazează cangrenează moralul societății. — Complotul..., îndrăznește temător Fulcinius. Împăratul îi face enervat semn să tacă. — Tu să mi spui repede-repejor... Își pierde răbdarea. Cine e implicat în povestea asta? Trio se codește. Nu așa și-a programat discursul. Ar prefera să înceapă cu faptele... A plasat chipul tău alături de statuile morților din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Numără până la 15 în gând, apoi îi dă drumul. După o clipă de surpriză în care rămâne nemiș cată, fata începe să se balanseze din nou. Parcă și mai tare. Ba chiar s-a apucat să și chicotească de plăcere. Enervată, repetă acțiunea. Se împinge cu călcâiele în pământ, ca să nu o legene și pe ea. În nici un caz nebuna nu trebuie să considere că e vorba de o joacă în două. Asinia pare în sfârșit că pricepe și se oprește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rufus începe să circule printre ei, împărțind cu dărnicie lovituri de baston în dreapta și-n stânga. — Nu ne-a spus nimeni să folosim doar armele boante și sulițele de lemn, se înalță o voce. — Ba v-am spus, îl contrazice enervat Vittelius. Dar ce vă intră pe-o ureche vă iese pe cealaltă. Își duce degetul la tâmplă, cu înțeles: — Pentru că nu-i nimic între ele. Rotunjește buzele: — E gol. La rândul său, instructorul îl examinează critic, din cap până-n picioare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cere stăpânul. Contemplă critic fibula de fildeș în formă de semilună din dreptul gleznei. Un pic mai jos, se impacientează, n-o să se vadă pe sub togă. Draperia care maschează una dintre uși se mișcă în mod vizibil. Cine e? întreabă enervat. — Eu, stăpâne, îndrăznește bărbierul să se arate, cu plecăciuni până la pământ. Se apropie și sărută mâna întinsă. — Azi n-ai nevoie de mine? Nu mai tăiem barba un pic în jurul gurii, să nu te jeneze când mănânci? Germanicus își pipăie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-și face nevoile pe purpură? Le amenință cu degetul pe doici, care se țin, temătoare, la dis tanță. Încurajată de prezența tatălui, una dintre ele îndrăznește totuși să se justifice: — Da’ numai așa tace din gură... Pomponia o țistuie enervată: — Taci din gură, obraznico, și pune-i mai bine ceva decent pe el, că răcește. Se întoarce către Germanicus: — Femeile astea de neam grec sunt cele mai netrebnice și cele mai nedestoinice pentru vreo slujbă serioasă. — Ai dreptate, Pomponia, suspină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l îndeamnă: Spune repede, că n-avem timp. Mă așteaptă o zi grea. Seianus lasă pentru o secundă capul în piept, apoi scoate de sub cingătoare un papirus pe care i-l întinde cu o mână tremurând de emoție. Tiberius apucă enervat sulul. — Ce-i asta? întreabă cu asprime. De fapt, știe. O cerere. Așa este obiceiul, să-i scrii împăratului sau superiorului, chiar dacă te afli în prezența lui. Tot Augustus a introdus procedeul ăsta stupid, chipurile, zice el, pentru a evita
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să bem ceva la prânz, ca să discutăm mai pe larg. La început mă tot întrebam ce naiba se întâmplă, dar Geraldine spune că acum sunt puicuța biroului. Știu c-ar trebui să mă simt flatată, încântată, dar de fapt sunt ușor enervată că nimănui nu i-a păsat de mine înainte. Dar nu e totul atât de rău, cel puțin atmosfera la birou e mai plăcută. Pentru prima oară, săptămână trecută am fost trimisă la un interviu, și nu unul oarecare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai mult decât prieteni. Ideea? Harry simți că starea lor euforică se dezumflase rapid, la fel ca și anumite părți ale corpului. Era dezamăgit, da, dar și supărat pe el Însuși pentru că se grăbise prea tare și, da, un pic enervat că Marlena renunțase așa de ușor la distracție. Într-adevăr, era târziu, iar acum că nu mai era În priză, se simțea chiar obosit. Bine atunci, te las aici, iar eu mă duc la bar să beau paharul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din ce În ce mai mult de un trib care-i aștepta de o sută de ani. 10tc "10" Locul Fără Numetc " Locul Fără Nume" B ietul Harry. Stătea Întins pe unul dintre șezlongurile de lemn din fața proaspăt reparatei sale căsuțe. Era mai degrabă enervat decât Îngrijorat că Marlena și ceilalți nu se Întorseseră Încă. Era ziua de Crăciun, pentru numele lui Dumnezeu, iar el stătea acolo, groaznic de plictisit pe când ei alergau peste tot ca niște drăcușori neastâmpărați, cu nasurile roșii de la atâtea beri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
reporter către un cuplu care tocmai ieșea pe niște uși. Ăsteia i-a fost, răspunse bărbatul ars de soare, pe un ton sec și arătă cu degetul spre femeia din spatele lui. A apucat-o isteria. Femeia Îi adresă un zâmbet enervat. Se Întoarse spre reporter și-i spuse, cu zâmbetul acela Înghețat Încă pe față: —Sinceră să fiu, mi-a fost mai mult teamă să nu rămânem blocați acolo dacă se Închideau aeroporturile. Răspunsul ei - Împreună cu zâmbetul acela cu dinții strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Podul s-a prăbușit! Se uită În jos? A căzut cineva? Cine? Câți? Marlena? Esmé, Moff? Nu? Nu! Slavă Domnului! Sunt bine. Uite-i. E toată lumea? Da, probabil că sunt cu toții din moment ce nimeni nu e Înnebunit de durere, sunt doar enervați. Deci asta s-a Întâmplat. Nu au cum să plece. A căzut podul. Și-au dorit tot timpul să se Întoarcă. Și sunt vii. Deci sunt doar blocați acolo. Sigur sunt bine. Aveau mâncare. Slavă Domnului! Tăiați. E noapte. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]