2,305 matches
-
îi răneau ochii. Încăperea sărăcăcioasă, cu moblă puțină și de proastă calitate, dar curată, mirosea a somn, a ziduri vechi uscate de arșiță, a acoperiș de tablă ruginită sub care șoarecii își întemeiaseră colonii și-a încă ceva, desnădăjduit și enigmatic. Din copilărie, fratele ei mai mare văzând cât de năbădăios crește în frumusețea și neastâmpărul ei sălbatec, o desmerdase în derâdere strigând-o Cerboaica și Cerboaica îi rămase numele. "O să ajung bătrână ca soacră-mea și lumea tot așa o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o întrebă unde-a fost și ce-a făcut nici acum, când se-ntoarse acasă și-o găsi dinaintea icoanelor, în mijlocul odăii, răcorită de soarele dimineții, îmbrăcată, pieptănată, cu ochii arzându-i mocnit pe obrazul uscat, înfășurată în tăcerea ei enigmatică, făcându-se că nu știe, ceea ce știau amândouă, istovite de permanenta stare de veghe care le ținea treze una lângă alta, fără nici o slăbire, fără nici un răgaz. CAPITOLUL 2 După aceste semne și după altele, între ele s-a statornicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
toți cei care încearcă măcar să le înțeleagă importanța. În următoarele rânduri am să mă străduiesc să le explic pe înțelesul tuturor: oameni simpli și oameni evoluați. De ce ? Pentru că am observat că în cărțile bisericești și la slujbe totul este exprimat enigmatic, adevărul rămâne de multe ori ascuns, în ceață, și cei cu cultură minimă sau fără nu reușesc să înțeleagă nimic sau prea puțin și de aceea cred tot ce li se spune, fără a-și pune întrebări și fără să
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
adesea, lucios alteori, epatant și sumbru, dar un drum care să rămână simbol față de el însuși, sinecdocă față de trecut, metaforă față de viitor. Un viitor incert, atât timp cât aparține textului... Nu o dată desenul ales de poet este un flash fabulativ, un traseu enigmatic al nemișcării ce mimează mișcarea. Impresionează mai mereu harul mimului de a face din minciuna lui adevăr și din renunțarea lui un simulacru de bucurie. Structura "fabulei" este de fiecare dată originală, emblematică nu doar pentru o stare, ci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
înfiora și lupta de la începutul lumii în inima fiecarei femei înamorate, tot ce era neânțeles și ostil în legea aceea pentru fiecare amantă care nu plătise, ea însăși, omului tributul cărnii, era cuprinsă privirea palpitândă, neliniștită, dornică, chinuită, rușinoasă și enigmatică care pironea ochii Manuelei în ochii lâncezi, triști, impasibili ai dușmancei eterne, ai curtezanei”. Dar eroina, ce căuta în privirea femeii din tablou, ce o atrăgea la acel chip? Oare nu ipostaza imaginii ei în oglindă...nu este și ea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de nedorita întârziere: i-am telefonat azi-dimineață. M-a asigurat încă o dată de libertatea pe care o am în ce privește „perioada de împrumut” a „documentului”. Titlul de pe prima pagină - Valul negru - indică genul: o nuvelă, poate un roman. Este posibil ca enigmatica sintagmă să aibă legătură cu pagina dintr-o revistă ilustrată, decupată și uitată între filele manuscrisului. Este o reproducere în sepia a tabloului intitulat Păcatul și semnat Frantz Stuck. O femeie cu ochi mari și întunecoși, cu pieptul gol și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ales SF, ca și trecutul, devine istorie consumată și uitată, pentru că așa suntem noi, oamenii, o specie cu rațiune extrem de complicată și plină de neprevăzut, constructori dar și destructori de valori și civilizații, chiar aici pe planeta aceasta minunată, Pămăntul. Enigmaticul Pămănt?! (AM). Un muritor născut la margine de Bărăgan Ion Bălan Notă: Mulțumesc tuturor celor din enumerarea anexată, din ale căror lucrări de cercetare spațială sau SF care mi-au aprins și întreținut visul unui muritor acum îndrăgostit și de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
pe vremea aceea - nu știu cum, de unde și de ce și-l procura, dar știu, intuitiv, că făcea parte din deliciile ei botanice, deși niciodată nu am pus degetul pe vreo frunză prin striațiile căreia să pulseze certitudinea.) Nu țineau mult, dar erau. Enigmatice și suficient de țipătoare cât să-și atragă privirile piezișe ale întregii străzi. Azi un parc englezesc, mâine o fântână franțuzească, poimâine nalbă, crin, cucută... Doamne, ce iubeam colțișorul ăsta al ei, cameleonic, înțesat de șerpi vara și de iepuri
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de fețe, în funcție de anotimpuri și de fantezia unei femei cu inele enorme pe degete. E Léa lui Alexandre! Fata cu păr roșu și accent estic! Un ușor accent estic - ea e Lea/Léa/Delia Hriavu, mătușa fantastică, hoașca havishamică, iubita enigmatică, dotată cu abilități botanice peste medie, femeia imposibil de ținut minte, studenta pariziană, stăpâna casei din Intrarea Vâlcului, fata din poză, în rochia pastel! Ești mulțumit de tine. Ai ghicit ce vrea să facă autorul. E timpul să te ovaționăm
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și intim, dar, de o dată, al lor, recognoscibil și concret ca un teritoriu de acum câștigat, ca un bun cuvenit, în posesia căruia intraseră fără să știe cum sau de ce. Alexandre scria frenetic. Nu numai la marele roman despre, evident, enigmaticul țar care plutea pe mări vrăjind lumea cu mâncărurile lui, dar și nenumărate cronici de călă torie. Spre sur prinderea lui, se vindeau bine, iar numele lui căpăta, încet-încet, o anume greu tate într-o branșă altfel ermetică. Pagini de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Adică, el prin ce mai există acum? Dacă nu le-ar fi scris s-ar fi simțit întreg, ar fi avut puterea să se apuce de orice: profesorat, zidărie sau chiar de cultivat ciuperci, cum auzise că s-a apucat enigmaticul poet Nelu Ursac. Din nefericire, se simte gol, fără vlagă. Trebuie să facă orice, numai să aibă permanent impresia că romanele sale sunt aici, cu el, în el, că oricând poate scrie altele, că este un scriitor întreg. Cum să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Și recade în vis. Îi mai rămâne de văzut altceva, cum făcând pe Apolodorin să prindă cu ambele mâini bățul măturii și cum tatăl său îl ridică în sus. Mama întinde brațele scoțând un țipăt, iar tatăl cu un surâs enigmatic, zice: Această forță de presiune o va pierde apoi. Stră-străbunicul nostru, antropopitecul și vărul de-al doilea, cimpanzeul.... Ce lume e asta, Fecioară Preasfântă! Și se retrage mai mult în somn. Alte dăți îi pune un văl pe ochi să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-l întrebe: Și scopul științei? Să catalogheze Universul! Pentru ce? Pentru ca să-l înapoieze lui Dumnezeu în ordine, cu un inventar raționat cu existentul.... Lui Dumnezeu... lui Dumnezeu... murmură Carrascal. Lui Dumnezeu, da, lui Dumnezeu! repetă don Fulgencio cu un surâs enigmatic. Dar cum se face că acum crezi în Dumnezeu? întreabă alarmat celălalt. În timp ce El crede în mine... și ridicând episcopal mâna dreaptă, adaugă: ai răbdare puțin, Avito. Strânge buzele și coboară ochii, simptome clare ale unei părți dintr-un aforism
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Homer și Hesiod au dat viață Teogoniei Eladei, dar nu au creat mituri; ele erau deja existente în tradiția folclorică. După cum spunea E. R. Curtius, în gândirea religioasă a vechilor greci exista credința că zeii s-ar revela în formă enigmatică, prin oracole sau mistere. Mitul este rezultatul unei tradiții orale având un conținut despre care toată lumea trebuie să știe (despre zei, om etc.Ă și pentru care poetul se face memoria sa vie. Mitul devine în esență un discurs în
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
vitale”,sună dramatic pentru pastelul citadin: „Afară suflă vântul și ploaia bate-n geamuri,\ Și nori sporesc pe bolta ca zdrențuite flamuri,\ Mor macii-n lac de sânge pe margini de răzoare,\ Și plânge firav cimbrul și gingașa cicoare...”. Turistul enigmatic va mai petrece încă douăzeci de ani departe de oraș. Vizitatorii din sudul țarii recunosc că este cel mai mare oraș din acest județ. Industria alimentara și industria ușoara sunt prospere.Medicina e bine reprezentată. Dinamica sociala va duce la
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
când i-a spus că "am fost tot timpul alături de tine". Cercetă cu de-amănuntul totul. Într-o vitrină erau, culmea, bijuteriile create de el după cele ale Reginei. Le recunoscu! Acestea erau. Deci ea le cumpărase prin intermediarul acela enigmatic și le păstra aici, lucrate de el, de mâna lui. Oare până acolo mersese ea cu iubirea? Să aibă ceva din mine aici! Și apoi întrebările au început să curgă una după alta. În toți acești ani, ea fusese prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din bucățelele puse cap la cap și lipite din întîmplare de Creatorul nostru grăbit, și despre care fuseseși înclinat să crezi că formează un ansamblu unitar! În romanele lui Aldous Huxley și Camil Petrescu, între alții, există multe personaje feminine enigmatice, care stimulează imaginația adoratorilor lor. Tu ești o forță a naturii, ești înțeleaptă și bună ca ea, n-ai nevoie de cărți, n-ai nevoie de nimic ca să fii tu, îi spune un personaj femeii frumoase pe care o învestise
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
și admirație necondiționată, penibil de obtuze, obediente până la greață. Iar unii scriitori îi închinau ode. îndrăzneala mitropolitului de Bucovina nu putea fi iertată. K. G. B.-ul l-a trecut pe lista persoanelor ce trebuiau să dispară. Un episod încă enigmatic se petrece în viața înaltului arhiereu de la Cernăuți: cu o lună și ceva înainte de invadarea Bucovinei, Basarabiei și Ținutului Herța de către hoardele Armatei Roșii, Mitropolitul Visarion își dă demisia și se retrage la conacul de la Schitul Vovidenie din Vânătorii Neamțului
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
semnele unei vocații literare (o prodigioasă excepție: Labiș, cu care împărțisem, preț de cîteva luni, spațiul căminului școlii de literatură de pe Kiseleff, fostul Muzeu Toma Stelian, azi sediul PSD; Goma, cu care eram coleg în anul întîi al școlii, taciturn, enigmatic, avea să-și dezvăluie abia mai tîrziu figura reală). Un gol așadar nefiresc ce mă stimula și totodată mă inhiba. Proletcultismul părea să fi stîrpit, aidoma unei secete devastatoare, germenii unei succesiuni în planul creației, nelăsînd zarea niciunei nădejdi. Mă
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
Mihai Ursachi strigă după el: "Poetul Bulion!") și căutând acel gust fin și mintea analitică a marelui critic capabil să-l perceapă. Și fiindcă "andrisantul" nu răspunde la scrisori, preferând să le citească și să le depoziteze cu un zâmbet enigmatic, monologul ia locul dialogului, acesta din urmă devenind virtual. Treptat, expeditorul înțelege și acceptă regula jocului. Nu mai așteaptă, cum se spune azi, feed-back, contând pe un alt tip de comprehensiune decât cea împachetată în amabilități epistolare. Iar când are
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Mihai Ursachi strigă după el: "Poetul Bulion!") și căutând acel gust fin și mintea analitică a marelui critic capabil să-l perceapă. Și fiindcă "andrisantul" nu răspunde la scrisori, preferând să le citească și să le depoziteze cu un zâmbet enigmatic, monologul ia locul dialogului, acesta din urmă devenind virtual. Treptat, expeditorul înțelege și acceptă regula jocului. Nu mai așteaptă, cum se spune azi, feed-back, contând pe un alt tip de comprehensiune decât cea împachetată în amabilități epistolare. Iar când are
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
expresionist și într-un timp aparținînd vag secolului XX, după cîteva indicii secundare de ordin material (este evocată fotografia unor piloți, este menționată existența unui aeroport, sînt folosite puști de vînătoare). Un roman de ambianță fantastică, o parabolă neagră și enigmatică, în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E.Baconsky. Și un roman sardonic, titlul fiind, era evident după numai cîteva pagini, în răspăr. O antifrază, figură retorică în perfect acord cu
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
între timp, reușise să-și clădească o nouă existență) aceste amare reflecții de viață? Și de ce ar fi fost aceste rânduri în măsură să o determine pe înstărita canadiancă să lase totul baltă pentru a porni în căutarea disperată a enigmaticului autor? Mă tem că nu este foarte ușor de răspuns la aceste întrebări și că nu trama narativă este punctul forte al acestei cărți. Personajele sunt însă excelent creionate. Adam Wellington, soțul Annei, are o filozofie de viață menită să
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
la câteva din șirul rolurilor pe care le păstrez în memorie, Victor Rebengiuc a demonstrat, cu superioară artă, că face parte din stirpea actorilor magicieni, a celor rari. Locul lui e undeva între Toma Caragiu și George Constantin. Paradoxal și enigmatic, primul a fascinat printr-un joc duplicitar, cu multiple straturi de măști, prin voluptatea cu care vrăjea spectatorul, năucindu-l cu o cascadă de farmec, fără să-i acorde răgaz să iasă dintre mrejele în care îl prindea ca în
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
conțin mari tensiuni, mistere nebănuite, obiectele din preaj-mă, ne-băgate în sea-mă, aparent tocite de uzanțele noastre, poartă-n în ele se-crete energii, ne-bă-nuite tîlcuri. "Demodarea" lor nu e decît un truc menit a le testa perenitatea, natura enigmatică. Damigeana devine "obiectul răsfățat din casa noastră / umblăm cu ea de parcă am ține în brațe un copil abia născut", "înfășurat în scutece de nuiele subțiri", liliacului nu i s-ar putea reproșa faptul că "atîrnă ca o zdreanță" iar patefonului
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]